Probleme de Mecanică, Fizică Moleculară Și Termodinamică

Dumitru Țiuleanu Valentina Pîntea
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Dumitru Ţiuleanu Valentina Pîntea
Probleme de mecanică, fizică

moleculară şi termodinamică
(Îndrumar pentru uzul studenţilor)
Chişinău 2017
0
Probleme de mecanică, fizică moleculară şi termodinamică
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII
DEPARTAMENTUL FIZICA
Probleme de mecanică, fizică moleculară

şi termodinamică
Chişinău
Editura ,,Tehnica-UTM”
2017
1
CZU 531+539.19+536.7(075.8)
Ț 64
Îndrumarul includ probleme pe subiecte de mecanică, fizică

moleculară și termodinamică ce corespund cursului de fizică generală
pentru universități. Fiecare capitol este însoțit de o introducere restrânsă,
care conține legile şi formulele de bază utile la rezolvarea problemelor
incluse în capitol, precum şi exemple de rezolvare a acestor probleme.
Problemele sunt rezolvate, de regulă, în sistemul internațional de
unități. Răspunsurile sunt indicate în paranteze la sfârşitul fiecărei
probleme. Pentru rezolvarea problemelor mai complicate, la sfârşitul
lucrării sunt date indicații. În anexe sunt întroduse tabele care includ
constantele universale, proprietățile mecanice, fizico-chimice și
tepmodinamice ale diferitor substanțe.
Autorii mulțumesc anticipat pentru toate sesizările şi sugestiile
propuse care inevitabil vor conduce la îmbunătățirea unei eventuale ediții
ulterioare.
Autori: Prof. univ., dr.hab. în ştiinţe fizico-matematice, Dumitru Ţiuleanu

Conf. univ., dr. în ştiinţe fizico-matematice, Valentina Pîntea
Recenzent: Conf.univ., dr. în ştiinţe fizico-matematice, Vitalii Chistol
ISBN 978-9975-45-497-1 © UTM, 2017
0
Capitolul 1. PROBLEME DE MECANICĂ
Breviar
a) Cinematica
Viteza medie a punctului material se caracterizează prin expresia:

 r
m  ,
t (1.1)
  
unde: r  r2  r1 este deplasarea; t - durata deplasării.
Viteza instantanee a punctului material se dă prin realaţia:

 dr
i  , (1.2)
 dt
unde r este vectorul de poziţie (raza vectoare).
Acceleraţia punctului material:
 
 d d 2 r
a  2. (1.3)
dt dt
Viteza punctului material în mişcare rectilinie, uniform variată, se
caracterizează prin expresia:
  
   0  at , (1.4)
 
unde:  0 este viteza iniţială (la momentul iniţial de timp t  0 ); a -
acceleraţia punctului material.
În cazul mişcării rectilinii uniforme, viteza punctului material este
dată prin relaţia:
S
  const şi a  0. (1.5)
t
Distanţa parcursă de punctul material în mişcarea uniform variată
(a  const ) este:
  
at 2
S   0t  ; (1.6)
2
  2  02
S  , (1.7)
2a
3
unde acceleraţia a este pozitivă la mişcarea uniform accelerată şi
negativă la mişcarea uniform întârziată.
Mişcarea curbilinie a punctului material este caracterizată de două
componente ale acceleraţiei: tangenţială a şi normală sau centripetă an :
d 2
a  ; an  , (1.8)
dt R
unde R este raza de curbură a traiectoriei.
Acceleraţia totală este egală cu suma vectorială a componentelor
tangenţială şi normală:
  
a  a  an . , (1.9)
iar modulul acceleraţiei totale:
a  a2  a n2 .
La mişcarea de rotaţie a punctului material (mobilului) viteza
unghiulară instantanee are aspectul:
d
   , (1.10)
dt
unde d este deplasarea unghiulară infinit mică.
Cunoscând dependenţa de timp a vitezei unghiulare   t  , unghiul
de rotaţie se determină astfel:
 t t
d
  d   dt   d    dt    0   dt.
dt 0 t0 t0
Acceleraţia unghiulară instantanee este:
d
   .
dt
Cunoscând acceleraţia unghiulară ε, atunci viteza unghiulară ω se
poate determina în felul următor:
 t t
d
  d    dt   d    dt    0    dt.
dt 0 t0 t0
4
Atunci obţinem:
d  d 2
  2  . (1.11)
dt dt
Viteza unghiulară a punctului material ce se roteşte uniform este
interdependentă de numărul de rotaţii într-o secundă  şi numărul de
rotaţii într-un minut prin expresiile:
2 n
  2  şi   , (1.12)
T 30
unde: ν este frecvenţa de rotaţie; T - perioada de rotaţie.
Prin urmare, relaţia de legătură dintre frecvenţa oscilaţiilor şi
perioada de rotaţie a acestora este:
1
  .
T
Viteza unghiulară  este interdependentă de viteza liniară  prin
relaţia:
  R . (1.13)
Acceleraţiile tangenţială şi normală ale punctului material în

mişcarea de rotaţie sunt interdependente de acceleraţia unghiulară  şi

viteza unghiulară  prin relaţiile:
a  R  ;
(1.14)
an  R  2 .
Viteza unghiulară în cazul mişcării de rotaţie uniform variată:
  0   t, (1.15)
unde:  0 este viteza unghiulară iniţială în momentul t  0 ;  -
acceleraţia unghiulară.
Unghiul de rotaţie în mişcarea de rotaţie uniform variată:
t2
  0t  . (1.16)
2
Distanţa parcursă de punctul material în mişcarea de rotaţie este
legată de unghiul de rotaţie şi distanţa R a punctului de la axa de rotaţie
prin relaţia:
S  R . (1.17)
5
b) Elemente de teorie a relativităţii restrânse:
Dacă un corp se mişcă cu viteza U' în raport cu un sisten de
referinţă mobil X ' Y' Z' , atunci viteza U a corpului în raport cu un
sistem de referinţă imobil XYZ se exprimă prin formula:
U '
U , (1.18)
U '
1 2
c
unde: U ' este viteza relativă a corpului în raport cu sistemul mobil
X 'Y ' Z ' ;  - viteza sistemului mobil X 'Y ' Z ' relativ celui imobil XYZ
(viteza de transport); U - viteza corpului relativ cu sistemul imobil XYZ
(viteza absolută) şi c - viteza luminii în vid.
Lungimea l a unui corp care se mişcă cu viteza  relativ cu
sistemul de referinţă XYZ este legată de lungimea l0 a corpului imobil
relativ sistemuliu de referinţă X ' Y ' Z ' (lungimea proprie) prin relaţia:
l  l0 1   2 , (1.19)

unde   , iar c este viteza de propagare a luminii în vid.
c
Intervalul de timp  ' într-un sistem, care se mişcă cu viteza  în
raport cu observatorul, este interdependent de intervalul de timp  0 într-
un sistem fix pentru observator, prin relaţia:
 0
 '  . (1.20)
1  2
Variaţia masei m a unui corp în funcţie de viteza lui de mişcare
este dată prin ecuaţia:
m0
m , (1.21)
1  2
unde m0 este masa de repaus a acestui corp.
Dependenţa energiei cinetice a unui corp în funcţie de viteză are
aspectul:
6
 1 
Ec  E0   1, (1.22)
 1  2 
 
unde E0  m0 c 2 este energia de repaus.
Variaţia masei unui sistem cu mărimea m corespunde variaţiei
energiei acestui sistem cu mărimea:
W  c 2 m .
Impulsul relativist al particulei se determină conform formulei:

 m0
p . (1.23)
1  2
Legătura dintre energia totală E, energia de repaus E 0 şi impulsul p
al particulei este:
E 2  c 2 ( p 2  m02 c 2 ). (1.24)
c) Dinamica
Principiul fundamental al dinamicii sau legea a doua a lui Newton
este:
 
Fdt  d ( m ). (1.25)
Dacă masa corpului este constantă, atunci:
 
d 
F m  ma , (1.26)
dt
 
unde: a este acceleraţia corpului; F - rezultanta tuturor forţelor ce
acţionează asupra corpului.
La mişcarea curbilinie, forţa care acţionează asupra unui punct
material, poate fi descompusă în două componente: tangenţială şi
normală.
Componenta normală sau centripetă este:
m 2
Fn  , (1.27)
R
şi reprezintă forţa centripetă, unde:  este viteza liniară; R - raza de
curbură a traiectoriei în punctul considerat.
7
Impulsul rezultant al tuturor corpurilor dintr-un sistem izolat
rămâne constant:
  
m11  m2 2  ...  mn n  const , (1.28)
(legea conservării impulsului).
La ciocnirea centrală plastică a două corpuri cu masele m1 şi m2

viteza comună U a acestor corpuri după ciocnire poate fi determinată
conform formulei:
 m11  m22
U , (1.29)
m1  m2
 
unde 1 şi  2 sunt vitezele corpurilor până la ciocnire.
După ciocnirea centrală elastică, corpurile se vor mişca cu
vitezele:
- viteza primului corp după ciocnire:
 (m1  m2 )1  2m22
U1  ; (1.30)
m1  m2
- viteza corpului al doilea după ciocnire:
  
(m2  m1 )2  2m11
U2  . (1.31)
m1  m2
Lucrul mecanic al forţei F se calculează prin relaţia:

 
r2
L   Fdr , (1.32)

r1
 
unde r1 şi r2 sunt vectorii de poziţie ai punctului de plecare şi, respectiv,
de sosire.
Lucrul mecanic al unei forţe elastice este dat prin relaţia:
kx 2
L , (1.33)
2
unde k este constanta elastică a resortului, iar x - deformarea resortului.
Puterea este rapiditatea efectuării unui lucru mecanic, care, după
definiţie, este egală cu viteza de efectuare a lucrului mecanic:
dL
P . (1.34)
dt
8
Dacă puterea este o mărime constantă, atunci:
L
P . (1.35)
t
Dacă asupra corpului acţionează forţa F , atunci puterea instantanee:
 
P  F  , (1.36)

unde  este viteza instantanee,
sau
P  F cos  ,
 
unde  este unghiul dintre F şi  .

Energia cinetică a corpului de masă m, ce se mişcă cu viteza 
este:
m 2
Ec  . (1.37)
2
Energia potenţială a corpului ce se află la o înălţimea h de la
suprafaţa Pământului este:
E p  mgh. (1.38)
Legea conservării energiei mecanice: în orice sistem izolat în
absenţa forţelor de frecare şi a rezistenţei, suma energiilor cinetice şi
potenţiale este o mărime constant:
E  Ec  E p  const . (1.39)
Lucrul forţelor de frecare şi de rezistenţă este egal cu variaţia
energiei mecanice:
L fr  E sau L fr  Ec 2  E p 2  ( Ec1  E p1 ). (1.40)
Când corpul se deplasează fără variaţia energiei potenţiale, lucrul
forţelor externe se va exprima prin diferenţa energiilor cinetice:
m22 m12
L fr  Ec 2  Ec1   . (1.41)
2 2
Deformaţia relativă la întindere sau comprimare:
l
 , (1.42)
l
9
unde:  este alungirea (comprimarea) relativă; l - alungirea absolută; l -
lungimea iniţială a corpului.
 Tensiunea normală:
Fn
 , (1.43)
S
unde Fn este componenta normală a forţei de întindere sau comprimare;
S - aria secţiunii transversale a corpului.
 Tensiunea tangenţială:
F
 , (1.44)
S
unde F este forţa ce acţionează de-a lungul stratului corpului şi S aria
suprafeţii acestui strat.
Legea lui Hooke
 Pentru întindere sau comprimare:
ES
F  k l  l (1.45)
l
sau
Fl
l  , adică    E, (1.46)
ES
ES
unde: E este modulul de elasticitate (modulul lui Young); k  fiind
l
coeficientul de rigiditate a corpului.
 Pentru deformaţia de deplasare:
Fh
S  sau   G , (1.47)
GS
unde: G este modulul de elasticitate transversală; S - deformaţia
absolută a straturilor paralele; h - distanţa dintre straturi şi respectiv 
este deplasarea relativă.
Momentul de răsucire la un unghi  al unei bare omogene rotunde
este:
M  C , (1.48)
unde C este constanta de răsucire.
10
Pentru o bară omogenă rotundă (fir), atunci:
G R4
C  , (1.49)
2 l
unde R este raza barei şi l - lungimea ei.
Energia potenţială a corpului omogen deformat uniform:
 la deformaţia liniară:
2 E 2
Ep  V sau Ep  V, (1.50)
2E 2
unde V este volumul corpului;
 la deformaţia de deplasare:
2 G 2
Ep  V sau E p  V; (1.51)
2G 2
 la răsucire:
C 2
Ep  . (1.52)
2
Densitatea volumică de energie a corpului deformat:
 deformaţia liniară:
E 2
W ; (1.53)
2
 deformaţia de deplasare:
G 2
W . (1.54)
2
d) Dinamica mişcării de rotaţie a corpului rigid

Momentul forţei în raport cu un punct de rotaţie se exprimă prin
formula:
  
M  [r  F ]sau M  Fr sin   Fd , (1.55)
unde: d este braţul forţei, definit ca perpendiculara dusă din punctul de
rotaţie până la linia de acţiune a forţei;  - unghiul dintre direcţia de
11
 
acţiune a forţei F şi al razei vectoare r dusă din punctul de rotaţie până

la punctul de aplicare a forţei F .
Momentul de inerţie al punctului material faţă de axa de rotaţie
reprezintă produsul dintre masa m a punctului matertial şi pătratul
distanţei r a acestui punct până la axa de rotaţie:
I  mr 2 . (1.56)
Momentul de inerţie al corpului rigid faţă de axa de rotaţie
reprezintă suma produselor maselor elementare mi şi a pătratelor
distanţelor lor ri de la axa de rotaţie:
n
I   mi ri 2 , (1.57)
i 1
în formă integrală, momentul de inerţie al corpului rigid faţă de axa de
rotaţie:
I   r 2 dm, (1.58)
unde integrarea trebuie extinsă pe întreg volumul corpului.
Momentul de inerţie al unui cilindru (disc) omogen plin în raport cu
axa de rotaţie ce trece prin centrul de masă:
1
I mR 2 , (1.59)
2
unde m este masa cilindrului, iar R - raza acestuia.
Momentul de inerţie al unui cilindru tubular de rază interioară R1 şi
exterioară R2 în raport cu axa cilindrului:
m( R12  R22 )
I . (1.60)
2
Pentru un cilindru tubular cu pereţi subţiri R1  R2  R :
I  mR2 . (1.61)
Momentul de inerţie al unei bare omogene subţiri de lungime l şi
masa m în raport cu o axă perpendiculară barei şi care trece prin central ei
de masă:
1
I ml 2 (1.61, a)
12
12
şi
1
I  ml 2 , (1.61, b)
3
dacă axa trece prin unul din extremităţile barei.
Momentul de inerţie al unei bile omogene de rază R şi masa m în
raport cu axa, ce trece prin centrul ei:
2
I mR 2 . (1.62)
5
Formula lui Steiner:
I  I 0  md 2 , (1.63)
unde: m este masa corpului; d - distanţa dintre axe; I 0 - momentul de
inerţie în raport cu axa ce trece prin centrul de masă.
Legea de bază a dinamicii mişcării de rotaţie faţă de o axă de
rotaţie are aspectul:
 
Mdt  d ( I ), (1.64)

unde: M este momentul forţelor aplicate corpului, momentul de inerţie

al căruia este egal cu I şi viteza unghiulară  .
Dacă I  const , atunci:

 
d 
M I  I , (1.65)
dt
unde  este acceleraţia unghiulară obţinută de corp sub acţiunea

momentului de rotaţie M .
Legea conservării momentului cinetic (momentului cantităţii de
mişcare) al unui sistem izolat de corpuri este:
n  n
L
i 1
i  const sau I
i 1
i i  const. (1.66)
Lucrul forţelor constante ce acţionează asupra corpului în mişcarea

de rotaţie:
L  M , (1.67)
unde  este unghiul de rotaţie al corpului.
13
Puterea dezvoltată la mişcarea de rotaţie sub acţiunea momentului
forţei M este dată de relația:
d
PM  M , (1.68)
dt
unde  - viteza unghiulară momentană.
Energia cinetică a corpului ce se roteşte în jurul unei axe fixe:
I 2
Ec  . (1.69)
2
Lucrul forţei în mişcarea de rotaţie se exprimă prin variaţia energiei
cinetice a corpului:
I22 I12
L  . (1.70)
2 2
Energia cinetică a corpului ce se rostogoleşte fără alunecare pe un
plan se determină conform formulei:
m 2 I 2
Ec   , (1.71)
2 2
unde:  este viteza centrului de masă al corpului;  - viteza unghiulară a
corpului ce se rostogoleşte faţă de axa care trece prin centrul lui de masă.
e) Mecanica mediului continuu

Debitul de fluid reprezintă cantitatea de fluid ce trece printr-o
secţiune transversală într-o unitate de timp. Debitul poate fi masic şi
volumic:
m V
Qm  , QV  ,
t t
prin urmare,
Qm  QV . (1.72)
Ecuaţia continuităţii în cazul unei curgeri staţionare este:
1 S1  2 S2 , (1.73)
unde: S1 şi S 2 sunt secţiunile transversale ale tuburilor în diferite locuri;
1 şi  2 - vitezele curentului de lichid prin secţiunile corespunzătoare S1
şi S 2 .
14
La curgerea laminară a unui lichid ideal incomprimabil este valabilă
ecuaţia lui Bernoulli:
 2
P2    gh  const
2
sau:
12  2
p1    gh1  p2  2   gh2 , (1.74)
2 2
unde: p1 şi p2 sunt presiunile statice ale lichidului în diferite secţiuni;
1 şi  2 - vitezele corespunzătoare în secţiunile S1 şi S 2 ; ρ - densitatea
12 22
lichidului; şi - presiunile dinamice ale lichidului în secţiunile
2 2
S1 şi S 2 , iar h1 şi h2 sânt înălţimile la care se află aceste secţiuni.
Dacă ambele secţiuni se găsesc la aceeaşi înălţime, ecuaţia lui
Bernoulli, se caracterizează prin următoarea expresie
12  2
p1   p2  2 . (1.75)
2 2
Viteza de scurgere a lichidului printr-un orificiu (formula lui
Torricelli) este dată de relaţia:
  2gh , (1.76)
unde h este înălţimea lichidului deasupra orificiului.
Formula lui Stokes la mişcarea unei bile într-un fluid:
F  6  r , (1.77)
unde:  - coeficientul de frecare interioară a lichidului sau a gazului; r -
raza bilei;  - viteza mişcării ei.
La mişcarea laminară volumul lichidului (gazului) ce se scurge în
timpul t printr-un tub capilar de raza r şi lungime l se determină prin
formula lui Poiseuille:
p
V  r 4t , (1.78)
8l
unde:  este coeficientul de frecare interioară a lichidului (gazului); p -
diferenţa de presiune la extremităţile tubului.
15
Numărul lui Reynolds:
D D
Re   , (1.79)
 
unde: D este mărimea ce caracterizează dimensiunile liniare ale corpului;
 - viteza de curgere;  - densitatea;  - coeficientul de frecare interioară.

Viscozitatea cinematică  . (1.80)

Tabelul 1.1. Analogia mărimilor şi relaţiile care descriu mişcările de

tanslaţie şi rotaţie
Mişcarea de translaţie Mişcarea de rotaţie

Coordonata sau drumul Unghiul de rotaţie 
parcurs x sau s
dx d
Viteza  Viteza unghiulară 
dt dt

 d d
Acceleraţia a Acceleraţia unghiulară  
dt dt
Masa m Momentul de inerţie I
 
Forţa F  ma Momentul forţei M  I
m 2 I 2
Energia cinetică Ec  Energia cinetică Ec 
2 2
 
Lucrul mecanic L   Fds Lucrul mecanic L   Md
 
Puterea 
P  F   Puterea P  M
 
Impulsul p  m  Momentul impulsului L  I
16
2. Exemple de rezolvare a problemelor
Problema 1
Ecuaţia mişcării punctului material în direcţia axei x are forma
x  A  Bt  Ct 3 , unde A  2m, B  1m / s şi C   0,5m / s 3 . Să se
determine coordonata x , viteza  şi acceleraţia a a punctului material
la momentul t  2s.
Rezolvare
Coordonata x se va determina, înlocuind în ecuaţia mişcării
valorile numerice ale coeficienţilor A, B, C şi a timpului t :
x  (2  1 2  0,5  23 )m  0.
Viteza instantanee este prima derivată a coordonatei în raport cu
timpul:
dx
  B  3Ct 2 .
dt
La momentul t  2s , obţinem:
  (1  3  0,5  2 2 )m / s  5m / s.
Acceleraţia punctului material se va determina din prima derivată a
vitezei în raport cu timpul:
d
a  6Ct .
dt
La momentul t  2 s :
a  6   0,5  2m / s 2   6m / s 2 .
Problema 2
Un corp se roteste în jurul unei axe fixe conform legii:
  A  Bt  Ct 2 , unde A  10rad , B  20rad / s, C  2rad / s 2 . Să
se determine acceleraţia punctului, ce se găseşte la distanţa r  0,1m faţă
de axa de rotaţie, pentru momentul t  4 s.
17
Rezolvare

Acceleraţia totală a a punctului ce se mişcă pe o traiectorie
curbilinie şi poate fi determinată ca suma vectorială a acceleraţiei

tangenţiale a , orientate după tangentă la traiectorie, şi a acceleraţiei

normale an , orientate spre centrul de curbură al traiectoriei:
  
a  a  an ,
 
deoarece a  an , atunci valoarea acceleraţiei va fi:
a  a2  a n2 . (1.81)
2
Cunoscând că a   r şi an   r , unde  este viteza
unghiulară, iar  este acceleraţia unghiulară şi înlocuind aceste relaţii în
(1) se obţine:
a   2r 2   4r 2  r  2   4 . (1.82)
Viteza unghiulară  se va determina din derivata unghiului de

rotaţie după timp:
d
 ;   B  2Ct.
dt
La momentul t  4s, viteza unghiulară este:
rad rad
  [20  2(2)4] 4 .
s s
Acceleraţia unghiulară se va determina din prima derivată a vitezei
după timp:
d rad
 ;   2C   4 2 .
dt s
Înlocuind valorile lui  şi  în (2), se obţine:
m
a  0,1 (  4) 2  44  1, 65 .
s2
18
Problema 3
O particulă, având masa de repaus m0 , începe să se deplaseze sub
acţiunea unei forţe constante. Să se determine dependenţa vitezei
particulei de timp.
Rezolvare
Conform principiului fundamental al dinamicii, cunoaştem:
 
 
d  m0  m0
 F, de unde rezultă că d  Fdt.
dt     2   
2
1    1  
 
 c  c
Pentru t  0,   0, adică:
m0 Ft 1
 Ft , sau  (t )  .
 
2 m0  Ft 
2
1   1   
c  m0c 
Comparând această expresie cu expresia clasică:
t
F Ft
acl  , adică  cl   acl dt  ,
m0 0
m0
rezultă:
 cl
 (t )  ,
2
 
1   cl 
 c 
 (t )  cl 
viteza reală  (t ) a unei

particule creşte cu timpul mai
lent decât  cl .
Când t  ,   c (fig.1.1).
19
Relaţia

dP 
 F,
dt
conduce la
 
p  Ft .
Deci, pentru o particulă relativistă, în timp ce viteza particulei tinde
către o limită definită (adică, devine practic constantă), impulsul său
continuă să crească.
Problema 4
Un corp de masă m1  0,4kg situat pe un plan înclinat este legat de
un fir înfăşurat pe un cilindru plin omogen cu masa m2  0,3kg şi raza
R  0,2m (fig.1.2). Coeficientul de frecare dintre corp şi planul înclinat
o
este   0,2 , unghiul planului înclinat   45 . Lăsând corpul să lunece
de sine stătător, determinaţi acceleraţia şi viteza unghiulară ale cilindrului
peste 3s după începutul mişcării.
Rezolvare
Asupra corpului pe planul înclinat acţionează forţa de greutate

m1 g , reacţiunea normală a

planului înclinat N , forţa de

frecare F fr şi tensiunea firului

T . Cilindrul se roteşte sub
acţiunea forţei de tensiune
 
T /  T . Fie că corpul alunecă
pe planul înclinat cu acceleraţia

a.
Atunci legea a doua a lui
Newton se va scrie:
    
m1 g  N  F fr  T  m1a.
Proiectând pe axele x şi y ale unui sistem de coordonate cartezian se
obţine relaţia:
20
m1 g sin   F fr  T  m1 a  m1 g cos   N  0 .
Cunoscând că F fr   N   m1 g cos  , ecuaţiile de mai sus se
vor reduce astfel:
m1 g (sin    cos )  T  m1a. (1.83)
Aplicând principiul de bază al dinamicii mişcării de rotaţie:

M  I ,
unde pentru cilindru
m2 R 2
I ,
2
a
iar  şi M  RT /  RT .
R
Înlocuind în principiul de baza al dinamicii, se obţine:
m2 R 2 a ma
RT   , de unde T  2 . (1.84)
2 R 2
Din (1.83) şi (1.84), se determină acceleraţia corpului:
2m1 g (sin    cos  )
a ;
2m1  m2
m
2 
2  0, 4kg  9,81 sin 450  0, 2  cos 450 
s m
a 4 2.
2  0, 4kg  0,3kg s
a
Acceleraţia unghiulară   , iar viteza unghiulară:
R
m
4 2  3s
at rad
 t  ,   s  60 .
R 0, 2m s
Problema 5
O bilă ce se mişcă orizontal s-a ciocnit cu o altă bilă imobilă,
transmiţându-i 64% din energia sa cinetică. Bilele sunt absolut elastice, iar
21
ciocnirea este directă şi centrală. De câte ori masa bilei a doua este mai
mare decât masa primei bile?
Rezolvare
Energia cinetică a primei bile până la ciocnire este:
m112
Ec1  ,
2
iar a bilei a doua până la
ciocnire este nulă. După
ciocnire bila a doua obţine
energia:
m2u22
Ec/ 2  .
2
Conform legilor conservării impulsului şi energiei, se scriu,
corespunzător ecuaţiile:
m1  m1u1  m2u2 ; (1.85)
m112 m1u12 m2u 22

  , (1.86)
2 2 2
unde: 1 este viteza primei bile până la ciocnire; u1 - viteza primei bile
după ciocnire; u 2 - viteza bilei a doua după ciocnire (până la ciocnire ea
este nulă).
Rezolvând ecuaţiile (1) şi (2) faţă de necunoscutele u1 şi u 2 vom
avea:

m1 12  u12 m u2 
 2  u12
 2 2  1
  u   u 
 u 2  1 1 1 1  u2
m1 1  u1  m2u 2 1  u1  (1  u1 )
Prin urmare:
u1  u 2  1. (1.87)
Substituind (1.87) în (1.85) vom obţine:

2m11
m1  m1u2  m11  m2u2 sau u2  . (1.88)
m1  m2 
22
Atunci energia cinetică a bilei a doua după ciocnire este:
2
/m  2m11 
E  2   . (1.89)
2  m1  m2 
c2
Deci, pentru a afla de câte ori masa bilei a doua este mai mare decât
masa primei bile, vom lua rapotul energiilor cinetice:
Ec/ 2 4m2 m1212 2 4m1m2 4m1m2

    .
Ec1 2  m1  m2  m11  m1  m2  2
2 2
 m 
2
m12  1  2 
 m1 
Conform condiţiilor problemei avem:
4m2 1
0, 64   . (1.90)
m1  m  2
2
1  
 m 1 
m2
Considerând în (1.90)  x, obţinem:
m1
0, 64  1, 28 x  0, 64 x 2  4 x;
2
0, 64 x 2  2, 72 x  0, 64  0; D   2, 72   4  (0, 64)2  5, 76;
2, 72  5, 76 2, 72  5, 76
x1   4; x2   0, 25.
2  0, 64 2  0, 64
Deci:
m2
4  m2  4m1.
m1
Problema 6
Un corp alunecă de la o înălţime h pe un plan înclinat, ce trece
/
într-o buclă cu raza R (fig.1.4). La ce înălţime h va cădea corpul din
buclă? Frecarea se neglijează.
Rezolvare
Iniţial, vom clarifica de ce, mişcându-se în interiorul buclei, corpul
poate să se desprindă? În orice moment, la mişcarea ascendentă
23

acţionează două forţe: forţa de greutate mg şi reacţia normală a planului

N din partea buclei orientată spre centrul buclei. Conform legii a doua a
lui Newton, avem:
  
mg  N  ma. (1.91)
Se orientează axele x şi y ale unui sistem de coordonate, legat de

 
corp după vectorii acceleraţiilor an şi a , adică după rază şi tangentă la
circumferinţă. Ţinând cont că:
2 d
an  şi a  ,
R dt
proiectând (1.91) pe axele x şi y , vom obţine:
m 2
mg cos   N  ; (1.92)
R
d
mg sin   m . (1.93)
dt
m 2
La mişcarea ascendentă mărimea mg cos se măreşte, iar
R
m 2
se micşorează. Deci, N   mg cos  se micşorează.
R
Pentru N  0 , corpul va cădea şi pentru acest moment ecuaţiile (1.92) şi
(1.93) se vor scrie astfel:
24
2
g cos   ; (1.94)
R
d
g sin   . (1.95)
dt
/
În sistemul dat nu figurează înălţimea h , dar ea poate fi exprimată
din desen astfel:
h' R
cos  , (1.96)
R
Relaţia (1.96), ar fi suficientă pentru determinarea mărimii
unghiului  . Dar ea nu poate fi determinată din sistemul format din
ecuaţiile (1.94), (1.95), deoarece acesta conţine mai mult de două
necunoscute.
Se aplică legea conservării energiei:
în momentul iniţial:
E p1  mgh ,
m 2
iar în momentul desprinderii din buclă E p 2  mgh /  .
2
Conform legii conservării energiei: E p1  E p 2
şi atunci:
 2  2 g (h  h / ). (1.97)
În final, din relaţiile (1.94), (1.96) şi (1.97) se obţine:
2h  R
h/  .
3
Problema 7
O platformă rotundă cu raza R  1m şi momentul de inerţie
I  130kgm 2 se roteşte inerţial în jurul unei axe verticale, efectuând
  1rot / s . La marginea platformei se găseşte un om a cărui masă este
m  70kg . Să se determine numărul de rotaţii pe secundă  2 efectuat de
platformă, dacă omul va trece în centrul platformei. Momentul de inerţie
al omului se consideră identic cu cel al unui punct material.
25
Rezolvare
Conform condiţiilor problemei, platforma împreună cu omul se
roteşte inerţial. Aceasta înseamnă că momentul rezultant al tuturor
forţelor exterioare aplicate sistemului este egal cu zero. Deci, pentru
sistemul platformă–om este valabilă legea conservării momentului cinetic
(cantităţii de mişcare), care se va scrie:
L1  L2 , (1.98)
sau I11  I 22 ,
unde: L1 este momentul cinetic iniţial (când omul stă la marginea
platformei) şi L2 este momentul cinetic final (omul stă în centru).
Deci:
L1  I11  ( I  mR 2 )  21 , (1.99)
2
unde: mR este momentul de inerţie al omului, 1 - viteza unghiulară
iniţială.
Ţinând cont că momentul de inerţie al omului în centrul
platformei este egal cu zero, obţinem:
L2  I 22  I 2 2 . (1.100)
Rezolvând sistemul format din ecuaţiile (1.98), (1.99) şi (1.100), se
obţine:
 1 ( I  mR 2 ) rot
2   1, 5 .
I s
Problema 8
Capătul superior al unei bare de oţel este fixat, iar de cel inferior
atârnată o greutate cu masa m  2000kg . Lungimea barei este l  5m şi
2
aria secţiunii transversale S  4cm . Să se determine tensiunea  a
materialului, deformaţia absolută l şi relativă  , precum şi energia
potenţială a barei întinse. Modulul de elasticitate E al materialului din
10 N
care este confecţionată bara are valoarea de 20 10 .
m2
Rezolvare
Tensiunea normală a materialului poate fi determinată din relaţia:
26
Fn
 ,
S
unde Fn este forţa ce acţionează de-a lungul barei.
În cazul considerat, forţa F  mg , deci:
N
2000kg  9,81
mg kg N N
  4 2
 4, 9 107 2
 49M 2 .
S 4 10 m m m
Deformaţia absolută se exprimă prin relaţia:
Fl mgl
l   ,
ES ES
N
2000kg  9,81  5m
kg
l   1, 23 10 3 m  1, 23 mm.
10 N 4 2
20 10  4 10 m
m2
Energia potenţială a barei întinse se determină din relaţia:

Ep  V.
2

Aşa cum volumul barei V  Sl , atunci Ep  Sl. Înlocuind
2
valorile numerice, se obţine:
N
2, 46 104  4,9 107
Ep  m 2  4 104 m 2  5m  12,1J .
2
Problema 9
Apa ce se găseşte într-un vas mare cu diametrul D (fig.1.5)
comunică cu un tub îngust, prevăzut cu un orificiu cu secţiunea S 2 din
care apa ţâşneşte cu o viteză  2  12m / s . Să se determine viteza 1 de
coborâre a apei în vasul mare, dacă diametrul lui este D  2m şi
27
diametrul orificiului din tub d  2cm . Să se calculeze presiunea p1 sub
care apa ajunge la orificiu, înălţimea h2 la care se ridică apa, ieşind din
orificiu.
Rezolvare:
Deoarece secţiunea vasului S1 este cu mult mai mare decât
secţiunea S2 a
orificiului, se poate
admite că înălţimea h1
a nivelului apei în vas
este aceeaşi pentru un
interval foarte mic de
timp şi ţâşnitura
stabilită.
În aceste condiţii poate fi scrisă ecuaţia de continuitate:
1S1   2 S 2 şi V1  V2 ,
adică volumul de apă ce curge în 1s prin secţiunea S1 este egal cu
volumul de apă ce curge prin secţiunea S 2 ,
sau
D 2 d 2
l1  l2 , (1.101)
4 4
unde l1 şi l 2 sunt lungimile coloanelor de apă ce curg prin secţiunea 1 şi
2 în t  1s .
Lungimile l1 şi l 2 , fiind numeric egale cu vitezele de curgere 1 şi
 2 în secţiunile 1 şi 2, ecuaţia (1.101) poate fi scrisă în forma:
2
d
D 21  d 2 2 , de unde 1   2   . (1.102)
D
Înlocuind valorile numerice, se obţine:
2
m  0, 02m  3 m
1  12     1, 2 10 .
s  2m  s
28
Presiunea, p1 sub care apa vine la orificiu, poate fi determinată din
ecuaţia Bernoulli:
12  22
p1    p2 , (1.103)
2 2
12 22
unde: p1 şi p 2 sunt presiunile statice în secţiunile 1 şi 2; şi
2 2
sunt presiunile dinamice în aceste secţiuni;  este densitatea apei.
Ţinând cont că p2  0 (prin presiune se subânţelege presiunea
suplimentară faţă de cea atmosferică), din (1.103) se obţine:
 22 12
p1   . (1.104)
2 2
Înlocuind valorile numerice în relaţia (1.104), se obţine:
2 2
kg 2 m 3 kg 3 2 m
103  12 10  (1, 2  10 )
p1  m3 s2  m3 s2 .
2 2
Termenul al doilea este foarte mic în comparaţie cu primul, de
aceea poate fi neglijat, astfel:
2
kg 2 m
103
12
p1  m3 s 2  7, 2 10 4 P .
a
2
Cunoscând presiunea p1 se poate determina înălţimea h1 a
nivelului apei în vasul mare:
p1  h1g ,
p1 7, 2 10 4 Pa
de unde: h1    7,35 m .
 g 103 kg  9,81 N
m3 m
Cunoscând viteza  2 , cu care ţâşneşte apa, determinăm înălţimea h2 .
 22 12 2
h2    7,35m .
2 g 2  9,81
29
PROBLEME
1.1. Dependenţa dintre distanţa S , parcursă de un corp, şi timpul t se

2 3 2
exprimă prin ecuaţia S  At  Bt  Ct , unde A  2m / s , B  3m / s
3
şi C  4m / s . Să se determine: a) distanţa parcursă de corp, b) viteza, c)
acceleraţia corpului la 2s de la începutul mişcării.
2
( R. : 24 m ; 38m / s; 42 m / s ) .
2
exprimă prin ecuaţia S  A  Bt  Ct , unde A  6m , B  3m / s şi
C  2m / s 2 . Determinaţi viteza medie şi acceleraţia medie a corpului în
intervalul de timp de la 1s până la 4 s . ( R.: 7 m / s; 4 m / s 2 ).
2
exprimă prin ecuaţia S  A  Bt  Ct , unde A  3m , B  2m / s şi
C  1m / s 2 . Să se determine viteza medie a corpului în prima, a doua şi a
treia secundă a mişcării sale. ( R.: 3m / s; 5m / s; 7m / s ).
2 3 2
exprimă prin ecuaţia S  A  Bt  Ct  Dt , unde C  0,14m / s şi
D  0,01m / s 3 . a) Peste cât timp de la începutul mişcării acceleraţia
2
corpului va fi egală cu 1m / s ? b) Care va fi acceleraţia medie a corpului
în acest interval de timp? ( R.:12s; 0,64m / s 2 ).
1.5. O piatră este aruncată orizontal cu viteza 0  15m / s . Să se
determine acceleraţia tangenţială a pietrei la momentul t  1s după
începutul mişcării. Rezistenţa aerului se neglijează. ( R. : 5, 4m / s 2 ).
1.6. O piatră este aruncată orizontal cu viteza   10m / s . Să se
determine raza de curbură a traiectoriei pietrei după 3s de la începutul
mişcării. Rezistenţa aerului se neglijează. ( R.: 305m).
1.7. Un corp este aruncat cu viteza de 14,7m / s sub un unghi de 30
faţă de orizontală. Determinaţi acceleraţia normală şi tangenţială a
30
corpului peste 1,25s de la începutul mişcării. Rezistenţa aerului se
neglijează. ( R.:9,15m / s2 ; 3,52m / s2 ).
1.8. Să se determine raza unei roţi, dacă se ştie că viteza liniară  1 a
punctului situat pe obadă este de 2,5 ori mai mare decât viteza liniară  2
a punctului, situat cu 5cm mai aproape de axul roţii. ( R.:8,33cm).
1.9. O roată la frânare se roteşte uniform încetinit şi după un minut îşi
micşorează viteza de la 300 la 180rot/min. Să se determine acceleraţia
unghiulară a roţii şi numărul de rotaţii efectuate de ea în acest timp.
( R. : 0, 21rad / s 2 ; 239, 4 rot ).
1.10. Un ventilator se roteşte cu o viteză ce corespunde frecvenţei de
900rot / min . După deconectare, ventilatorul, rotindu-se uniform
încetinit, efectuiază până la oprire 70 de rotaţii. Cât timp a trecut de la
deconectarea ventilatorului până la oprirea lui definitivă? ( R.:10s).
1.11. O roată de rază R  10cm se roteşte cu o acceleraţie unghiulară
2
constantă   3,14rad / s . Să se determine pentru punctele de pe obada
roţii, la sfârşitul primei secunde de la începutul mişcării: a) viteza
unghiulară, b) viteza liniară, c) acceleraţia tangenţială, d) acceleraţia
normală, e) acceleraţia totală, f) unghiul format de vectorul acceleraţiei
totale cu raza roţii.
rad m m m m
( R.: 3,14 ; 0,314 ; 0,314 2 ; 0,986 2 ; 1,03 2 ; 17 46).
s s s s s
1.12. Mişcarea unui punct material pe o circumferenţă de raza
R  4cm este descrisă de ecuaţia x  A  Bt  Ct 2 , unde
A  10 m, B  2 m / s , C  1 m / s 2 . Să se determine valorile
acceleraţiilor normală, tangenţială şi totală ale punctului material la
momentul de timp t  2s. ( R.:1 m / s 2 ; 2 m / s 2 ; 2, 24 m s 2 ).
1.13. Un punct material se mişcă pe o circumferinţă de raza R  2m,
conform relaţiei x  At  Bt3 , unde A  8 m / s, B  0,2m / s 3 .
Determinaţi valoarea vitezei  acceleraţiei tangenţiale a , normale an şi
acceleraţia totală a în momentul de timp t  3s .
2 2 2
( R.:2, 6 m / s;  3, 6 m / s ; 3,38 m s ; 4,94 m/ s ).
31
1.14. Un punct material se mişcă pe o circumferinţă astfel, încât
dependenţa dintre distanţă şi timp este determinată prin ecuaţia
S  A  Bt  Ct 2 , unde B  2m / s şi C  1m / s 2 . Să se determine
viteza liniară a punctului material, acceleraţia lui normală, tangenţială şi
totală după 3s de la începutul mişcării, dacă se ştie că la t  2 s,
acceleraţia normală a punctului este a n  0,5m / s 2 .
( R.: 4 m / s; 2 m / s 2 ; 2 m / s 2 ; 2,83 m / s 2 ).
1.15. Determinaţi acceleraţia unghiulară a unei roţi, dacă se ştie că la
2 s de la începutul mişcării uniform accelerate, vectorul acceleraţiei totale
a unui punct material situat pe obadă formează un unghi de 60 cu
direcţia vitezei liniare a acestui punct material. ( R.: 0, 43rad / s 2 ).
2
1.16. O roată se roteşte cu o acceleraţie unghiulară   2rad / s . La
0,5s de la începutul mişcării, acceleraţia totală a obezii este
a  13,6cm / s 2 . Să se determine raza roţii. (R.: 6,1 m)
1.17. O roată se roteşte astfel, încât dependenţa unghiului de rotaţie al
razei ei de timp se exprimă prin ecuaţia   A  Bt  Ct 2  Dt 3 , unde
B  1rad / s, C  1rad / s 2 şi D  1rad / s 3 . Să se determine raza roţii,
dacă se ştie că la sfârşitul secundei a doua de mişcare, acceleraţia normală
a punctelor situate pe obada roţii este a n  3,46  10 2 m / s 2 . (R.:1,2 m).
1.18. Să se determine de câte ori este mai mare acceleraţia normală a
punctului, situat pe obada roţii, ce se roteşte faţă de acceleraţia lui
tangenţială pentru momentul în care vectorul acceleraţiei totale a acestui
punct formează un unghi de 30 cu vectorul vitezei lui liniare.
( R.: 0,58).
1.19. Un corp de masă m  20kg este târât pe o suprafaţă orizontală
cu o forţă F  120N . Dacă această forţă este aplicată corpului sub un
unghi 1  60 (faţă de orizont), atunci corpul se mişcă uniform. Cu ce
acceleraţie se va mişca corpul, dacă aceeaşi forţă este aplicată sub un
unghi  2  30  ? ( R.: 0,86 m/ s 2 ).
32
1.20. Un tramvai, pornind din loc, se deplasează cu o acceleraţie
2
constantă a  0,5m / s . Peste 12s de la începutul mişcării motorul se
deconectează şi până la oprire se mişcă uniform încetinit. Pe toată
distanţa, parcursă coeficientul de frecare este   0,01 . Să se determine:
a) viteza maximă de mişcare a tramvaiului, b) durata totală de deplasare,
c) acceleraţia tramvaiului, 4) distanţa totală parcursă de tramvai.
( R. : 21, 6 km / h; 73, 2 s;  0, 098m / s 2 ; 218 m).
1.21. Un automobil cântăreşte 9,8  103 N . În timpul mişcării, asupra
automobilului acţionează o forţă de frecare egală cu 0,1 din greutatea
acestuia. Cu ce va fi egală forţa de tracţiune dezvoltată de motorul
2
automobilului pentru ca el să se mişte: a) cu o acceleraţie de 2m / s ; b)
uniform? ( R.: 2980 N ; 980 N ).
1.22. Două greutăţi G1  20 N şi G2  10N sunt unite printr-un fir
trecut peste un scripete, a cărui masă se neglijează. Să se determine: a)
acceleraţia cu care se deplasează corpurile; b) tensiunea în firul de
legătură. Frecarea în scripete se neglijează.
( R.: 3, 27 m / s 2 ; 13, 34 N ).
4
1.23. Un automobil cântăreşte 10 N . În timpul mişcării asupra
automobilului acţionează o forţă de frecare egală cu 0,1 din greutatea lui.
Determinaţi forţa de tracţiune dezvoltată de motorul automobilului, dacă
acesta se deplasează cu o viteză constantă: a) în sus pe un plan înclinat cu
o pantă de 1m la fiecare 25m de drum; b) în jos pe planul înclinat cu
aceeaşi pantă. ( R.:1400 N ; 600 N ).
1.24. O platformă cu masa M  140kg alunecă liber în jos pe un

plan înclinat sub un unghi de   6
faţă de orizont, coeficientul de frecare
fiind   0,1 . Pe platformă stă un om cu
masa m  70kg . Cum trebuie să meargă
omul pe platformă pentru ca ea să
alunece uniform? ( R.: 0,15m/ s 2 ).
1.25. Un scripete cu greutate
33
neglijabilă este fixat la marginea unei mese (fig.1.6). Corpurile A şi B,
având mase egale m1  m2  1kg , sunt unite prin intermediul unui fir
trecut peste un scripete. Coeficientul de frecare dintre corpul B şi masă
este   0,1 . Să se determine: a) acceleraţia cu care se deplasează
corpurile, b) tensiunea firului. Frecarea în scripete se neglijează.
( R.: 4,4m / s 2 ; 5,4 N ).
1.26. Un scripete cu greutate neglijabilă este fixat în vârful unui plan
înclinat (fig.1.7), ce formează cu orizontala un unghi   30 . Corpurile
A şi B, având mase egale m1  m2  1kg , sunt unite cu un fir şi trecute
peste un scripete. Determinaţi:
a) acceleraţia cu care se
deplasează corpurile, b)
tensiunea fitului. Frecarea în
scripete, precum şi frecarea
dintre greutatea B şi planul
înclinat se neglijează.
( R.: 2,45 m / s2 ; 7,35 N ).
1.27. Pe o masă orizontală sunt legate unul de altul printr-un fir două
corpuri cu mase m1  5kg şi m2  3kg . De corpul m1 este legat un corp
cu masa M  2kg cu un fir trecut peste un scripete ideal, fixat la
marginea mesei, astfel încât corpul cu masa M este suspendat.
Coeficientul de frecare la alunecare fiind   0,2 . Să se determine
acceleraţia sistemului şi forţele de tensiune din fire. Ce forţă de apăsare se
exercită asupra scripetelui? ( R.: 0,4m / s2 ; 12 N ; 19,2 N ; 27,2 N ).
1.28. Ridicând o greutate cu masa m  2kg vertical la înălţimea
h  1m , forţa constantă F efectuează un lucru mecanic L  80 J . Cu ce
acceleraţie se ridică greutatea? ( R.: 39, 2m / s 2 ).
1.29. Asupra unui automobil cu masa m  103 kg în timpul mişcării
acţionează o forţă de frecare constantă egală cu 0,1 din greutatea sa. Ce
cantitate de benzină consumă motorul automobilului pentru ca pe o
distanţă de 0,5km să se mărească viteza automobilului de la
34
1  10 km h până la 1  40 km h ? Randamentul motorului   0,2,
iar capacitatea calorică a benzinei de Q  46 MJ .  R.: 0, 06 kg  .
kg
1.30. Un corp cu masa de 1kg alunecă mai întâi pe un plan înclinat cu
înălţimea de 1m şi lungimea de 10m . Să se determine: a) energia
cinetică a corpului la baza planului, b) viteza corpului la baza planului, c)
distanţa parcursă de corp pe orizontală până la oprire. Coeficientul de
frecare pe toată distanţa să se considere constant şi egal cu 0, 05.
( R. : 4,9 J ; 3,1m / s; 9,95m).
1.31. Determinaţi puterea dezvoltată de motorul unui automobil cu
masa de 10 3 kg , dacă se ştie că automobilul se deplasează cu o viteză
constantă de 36 km / h : a) pe un drum orizontal; b) în sus pe un plan
înclinat cu o pantă de 5m la fiecare 100m de drum; c) la vale pe un plan
înclinat cu aceeaşi pantă. Coeficientul de frecare este de 0, 07.
( R.: 6,9 kW ; 11,8 kW ; 1,98 kW ).
1.32. Un ciocan cu masa m  5kg , mişcându-se cu viteza
  4m / s , loveşte un obiect de fier ce se află pe o nicovală. Masa
nicovalei împreună cu corpul este M  95kg . Considerând lovitura
absolut neelastică, să se afle energia consumată la prelucrarea corpului.
Care este randamentul procesului de prelucrare (forjare) în aceste
condiţii? ( R.: 2 J; 5%).
1.33. Un glonte cu masa m0  20 g loveşte o bilă de lemn cu masa
m  4kg şi rămâne în ea. Bila de lemn este suspendată la capătul unui fir
de lungimea l  40,4cm (pendul balistic) şi în urma loviturii este deviată
cu un unghi   60. Ce viteză a avut glonţul? ( R.: 400 m / s ).
1.34. Un patinator cu greutatea de 700 N , , aflându-se pe gheaţă,
aruncă orizontal o piatră cu greutatea de 30 N cu o viteză de 8 m / s .
Determinaţi la ce distanţă alunecă înapoi patinatorul, dacă se ştie că
coeficientul de frecare dintre patine şi ghiaţă este egal cu 0,02 .
( R.: 0,3 m).
35
1.35. Un om cu greutatea de 600 N , alergând cu viteza de 8 km / h
ajunge o trăsură cu greutatea de 800N , ce se deplasează cu o viteză de
2,9 km / h şi sare în ea. Să se determine: a) cu ce viteză se va deplasa mai
departe trăsura; b) cu ce viteză se va deplasa trăsura dacă omul aleargă în
întâmpinarea ei. ( R.:5,09 km / h; 1,77km / h).
1.36. Un obuz cu greutatea de 980N ce zboară orizontal de-a lungul
căii ferate cu viteza de 500 m / s nimereşte într-un vagon cu nisip, având
5
o greutate de 10 N , şi se opreşte în acesta. Ce viteză capătă vagonul
dacă: a) el se află în repaus, b) se deplasează cu viteza de 36 km / h în
acelaşi sens cu obuzul, c) se deplasează cu viteza de 36 km / h în sens
opus mişcării obuzului?
( R.: 17, 47 km / h; 53,1km / h;  18, 2 km / h).
1.37. Un corp cu masa de 1kg , ce se mişcă orizontal cu o viteză de
1m / s , ajunge un alt corp cu masa de 0,5kg şi se ciocneşte de el
neelastic. Ce viteză capătă corpurile dacă al doilea corp: a) se află în
repaus; b) se mişcă cu viteza de 0,5m / s în acelaşi sens cu primul; c) se
mişcă cu viteza de 0,5m / s în sens opus primului corp.
( R. : 0, 67m / s; 0,83m / s; 0, 5m / s ).
1.38. Două bărci identice cu masele de 200kg fiecare (împreună cu
un om şi greutăţile din barcă) se mişcă paralel în sensuri opuse cu viteze
de 1 m / s . Când bărcile se întâlnesc, din prima barcă în a doua şi din a
doua în prima se transmit greutăţi egale cu masele de 20kg . Să se
determine vitezele bărcilor după transferul greutăţilor. ( R.: 0,8 m / s ).
1.39. Un corp cu masa m1  2 kg se mişcă în întâmpinarea altui corp
cu masa m2  1,5 kg şi se ciocneşte cu acesta neelastic. Viteza corpurilor
înainte de ciocnire era respectiv 1  1 m / s şi 2  2 m / s. Cât timp se
vor mişca aceste corpuri după ciocnire, dacă coeficientul de frecare
  0,05 ? ( R.: 0,58s).
1.40. Un corp cu masa de 3kg se mişcă cu o viteză de 4m / s şi se
ciocneşte de un corp imobil cu aceeaşi masă. Considerând că ciocnirea
36
este centrală şi neelastică, să se determine cantitatea de căldură, degajată
la ciocnire. ( R.:12 J ).
1.41. Un corp cu masa 5kg se ciocneşte de un corp imobil cu masa
de 2,5kg , care după ciocnire începe să se deplaseze cu o energie cinetică
egală cu 5J . Considerând că ciocnirea este centrală şi neelastică, să se
determine energia cinetică a primului corp înainte şi după ciocnire.
( R.: 5,63 J ; 0,63 J ).
1.42. O bilă, mişcându-se cu viteza 1  2m / s , se ciocneşte cu altă
bilă imobilă cu aceeaşi masă. Ca rezultat, prima bilă şi-s schimbat direcţia

mişcării cu unghiul   30 . Considerând ciocnirea elastică, determinaţi:
a) viteza bilelor după ciocnire; b) unghiul  dintre vectorul vitezei bilei a
doua şi direcţia iniţială a mişcării primei bile.
( R.: 2,309 m / s; 1, 431m / s).
1.43. O bilă cu masa m1  2kg se mişcă cu viteza 1  4m / s şi se
ciocneşte cu o altă bilă aflată în repaus de masa m1  5kg . Determinaţi
vitezele bilelelor după ciocnirea lor. Consideraţi bilele perfect elastice.
( R.: 1,715 m / s; 2,28 m / s).
1.44. Două corpuri se mişcă unul în întâmpinarea celuilalt şi se
ciocnesc neelastic. Viteza primului corp până la ciocnire este 1  2m / s ,
viteza celuilalt  2  4m / s . Viteza comună a corpurilor după ciocnire
este   1m / s şi coincide ca sens cu sensul vitezei  1 . De câte ori este
mai mare energia cinetică a primului corp decât energia cinetică a celui
de-al doilea? ( R.:1, 25 ori ).
1.45. Un glonte zboară orizontal şi nimereşte într-o sferă suspendată
de o bară rigidă foarte uşoară şi se opreşte în ea. Masa glontelui este
m1  5g şi masa sferei m2  0,5kg . Viteza glonţului 1  500m / s . La
ce lungime-limită a barei (distanţa de la punctul de suspensie la centrul
sferei), în urma ciocnirii cu glonţul, sfera va atinge punctul superior al
traiectoriei circulare? ( R.: 0,63 m).
1.46. O bilă de oţel cu masa m  20g cade de la înălţimea h  1m
pe o placă de oţel şi sare de pe aceasta la înălţimea h2  81cm . Să se
37
determine: 1) impulsul forţei F t imprimat plăcii în timpul ciocnitrii; 2)
cantitatea de căldură, degajată la ciocnire. ( R.: 0,17 N  s; 37, 2 103 J ).
1.47. Un disc se roteşte în jurul unei axe verticale, efectuând
30 rot / min . La distanţa de 20cm faţă de axă, pe disc este situat un
corp. Care trebuie să fie coeficientul de frecare dintre disc şi corp, astfel
încât corpul să nu se rostogolească de pe disc? ( R.: 0,2).
1.48. O greutate de 10N , suspendată de un fir, este deviată sub un
unghi de 30 faţă de verticală, apoi lasată liber. Să se determine tensiunea
firului în momentul în care greutatea trece prin poziţia de echilibru.
( R.:12,7 N ).
1.49. Să se determine lucrul mecanic efectuat pentru a comprima un
arc cu 20cm , dacă se ştie că forţa este proporţională cu deformaţia şi sub
acţiunea unei forţe de 29,4 N arcul se comprimă cu 1cm . ( R.: 58,8J ).
1.50. De capătul unei sârme cu lungimea l  5 m şi aria secţiunii
2
transversale S  2mm este agăţată o greutate cu masa m  5,1kg . Să
se determine modulul de elasticitate E al materialului sârmei dacă aceasta
s-a alungit cu l  0, 6 mm . ( R.: 208 GPa).
1.51. O bară de oţel cu masa m  3,9 kg este întinsă cu 0,001 relativ
faţă de lungimea sa iniţială. Determinaţi energia potenţială a barei întinse.
( R.: 54,7 J ).
1.52. Să se determine energia potenţială a unei sârme din fier cu
lungimea l  1 m şi diametrul D  1 mm , dacă ea se răsuceşte cu un
unghi   1. ( R.:1, 21  J ).
1.53. O bilă cu masa m  0,1 kg şi raza R  20cm se roteşte în jurul
unei axe ce trece prin centrul ei. Dependenţa unghiului de rotaţie a bilei în
funcţie de timp se exprimă prin ecuaţia   A  Bt 2  Ct 3 , unde
B  4 rad s 2 şi C  1 rad s 3 . Să se afle legea variaţiei momentului
forţelor ce acţionează asupra bilei, precum şi valoarea lui la momentul de
timp t  2s . ( R.: 3, 2 103 t ; 6, 4 103 Nm. )
1.54. O bară omogenă cu lungimea de 1m şi greutatea 5N se roteşte
într-un plan vertical în jurul unei axe orizontale, ce trece prin mijlocul
38
barei. Cu ce acceleraţie unghiulară se roteşte bara, dacă momentul de
2
rotaţie este egal cu 9,81  10 Nm ? ( R. : 2,3rad / s 2 ).
1.55. O forţă F  100 N se aplică tangent la obada unei roţi care are
forma unui disc cu raza de 0,5m şi masa m  50kg . Să se determine: 1)
acceleraţia unghiulară a roţii; 2) peste cât timp de la începutul acţiunii
forţei roata va avea viteza corespunzătoare frecvenţei de 100rot / s ?
( R. : 8 rad / s 2 ; 78, 5 s ).
1.56. O bară omogenă subţire de lungimea l  1m este fixată la una
din extremităţile sale de o axă orizontală. Bara a fost deviată de la poziţia
de echilibru cu un unghi   60 şi lăsată liber. Să se afle viteza liniară a
extremităţii inferioare a barei la momentul când ea trece prin poziţia de
echilibru. ( R.: 1, 22 m / s. )
1.57. O bară de lungimea l  15cm situată în poziţia verticală cade pe
o masă. Ce viteză unghiulară şi viteză liniară va avea spre sfârşitul căderii:
a) mijlocul barei; b) extremitatea superioară a barei? Se presupune că
frecarea este atât de mare, încât extremitatea inferioară a barei nu alunecă
în procesul căderii. ( R.: 1  2  14rad / s; 1, 05 m / s; 2,10 m / s.
1.58. O forţă constantă egală cu 98,1N se aplică tangent la periferia
unui disc omogen de rază R  0,2m . La rotaţie, asupra discului
acţionează momentul forţelor de frecare M fr  5 N  m . Să se determine
greutatea discului, dacă se ştie că discul se roteşte cu o acceleraţie
2
unghiulară constantă   100 rad / s . ( R.: 71,6 N ).
1.59. Pe un cilindru cu raza de R  0,5m este înfăşurat un fir de
capătul căruia este legată o greutate G  98 N . Să se determine momentul
de inerţie al cilindrului, dacă se ştie că greutatea coboară cu acceleraţia
a  2,04 m / s 2 . (R.: 9,5 kg  m2 ).
1.60. Un volant, momentul de inerţie al căruia este I  63, 6kgm 2 , se
roteşte cu o viteză unghiulară constantă   31,4 rad / s . Să se
determine momentul de frânare M , sub acţiunea căruia după 20s
volantul se opreşte. ( R.: 99,9 Nm).
39
1.61. Peste un scripete fix cu greutatea G  10 N este trecută o
coardă de extremităţile căreia sunt suspendate greutăţile G1  20 N şi
G2  10N . Să se determine: a) acceleraţia cu care se mişcă greutăţile; b)
tensiunile T1 şi T2 în coarda de care sunt suspendate greutăţile. Scripetele
se consideră disc omogen. Frecarea se neglijează.
2
( R. : a ) 2,8m / s ; b )14, 3 N ; 12, 9 N )
1.62. Pe un cilindru cu masa m0  9 kg este înfăşurată o coardă de
capătul căreia este legată o greutate cu masa m  2kg . Să se determine
acceleraţia greutăţii, considerând cilindrul omogen. Frecarea se
neglijează. ( R.: 3 m / s2 ).
1.63. Să se determine acceleraţiile liniare ale mişcării centrelor de
greutate: a) a unei sfere, b) a unui disc, c) a unui cerc ce se rostogolesc
fără alunecare de pe un plan înclinat. Unghiul planului este de 30, viteza
iniţială a tuturor corpurilor este nulă; d) să se compare acceleraţiile
obţinute cu acceleraţia unui corp care alunecă de pe acest plan înclinat în
lipsa frecării.
( R. : 3, 5 m / s 2 ; 3, 27 m / s 2 ; 2, 44 m / s 2 ; 4, 9 m / s 2 ).
1.64. Energia cinetică a unui volant, ce se roteşte cu o viteză
unghiulară constantă şi corespunde  1  10 rot / s, este de 7,85  103 J .
Determinaţi în cât timp momentul de rotaţie al forţelor egal cu 50 Nm ,
aplicat acestui volant, va mări de două ori viteza unghiulară a volantului?
 R.: 5s  .
1.65. Pe marginea unei platforme imobile orizontale de forma unui
disc de raza R  2 m stă un om cu masa de m  80kg . Masa platformei
este M  200kg. Platforma se poate roti în jurul axei verticale ce trece
prin centrul ei. Neglijând frecarea în axa platformei, să se afle viteza
unghiulară  cu care se va roti ea, dacă omul va merge pe margine cu
viteza de 2 m s în raport cu platforma. ( R.: 0, 44 s 1 ).
1.66. Un om care se află pe o platformă orizontală de forma unui disc,
ce se poate roti în jurul axei sale verticale, ţine în mâini o bară de
lungimea l  2,4 m şi masa m  8kg . Bara se află în poziţie verticală de-
40
a lungul axei de rotaţie a platformei. Omul împreună cu platforma se
rotesc cu frecvenţa  1  1 s 1. . Determinaţi cu ce frecvenţă  2 se va roti
platforma, dacă omul va fixa bara în poziţie orizontală? Momentul de
inerţie al platformei şi al omului este 6 kgm 2 . ( R.: 0,6 rad / s ).
1.67. O platformă orizontală cu masa m1  100kg se roteşte în jurul
unei axe verticale, ce trece prin centrul platformei, efectuând
1  10 rot min . Un om cu greutatea de m2  60kg stă pe marginea
platformei. Cu ce viteză va începe să se rotească platforma, dacă omul va
trece de la marginea platformei spre centrul ei? Să se considere platforma
un disc circular omegen, iar omul o masă punctiformă.
( R.: 22 rot / min).
1.68. Ce lucru efectuează omul atunci când trece de la marginea
platformei spre centrul ei, în condiţiile problemei precedente? Raza
platformei este 1,5m . ( R.:162 J ).
1.69. O platformă circulară cu raza de 1 m are momentul de inerţie
I  130 kgm2 şi se roteşte după inerţie în jurul unei axe verticale cu
frecvenţa  1  1 rot s . La marginea platformei stă un om cu masa
m  70kg . Câte rotaţii pe secundă  2 va efectua platforma dacă omul va
trece în centrul ei? Ce lucru mecanic va efectua el în urma trecerii,
considerând momentul de inerţie a omului ca pentru un punct material?
( R.: 1,54rot / s; 2160 J ).
1.70. Pe marginea unei platforme cu masa M  240kg , de forma
unui disc ce se poate roti liber în jurul axei sale verticale, se află un om,
având masa m  60kg . Cu ce unghi  se va roti platforma dacă omul va
merge pe marginea platformei, întorcându-se în punctul iniţial, descriind o
rotaţie completă? Momentul de inerţie a omului se va considera ca pentru
un punct material. ( R.: 180 ).
1.71. Se dau doi cilindri: unul din aluminiu (plin) şi unul din plumb
(gol) de aceeaşi rază R  6cm şi aceeaşi greutate G  5 N . 1) Să se
determine momentele de înerţie ale acestor cilindri; 2) în cât timp se
rostogoleşte fără alunecare fiecare cilindru de pe planul înclinat?
41
Înălţimea planului înclinat este h  0,5m , unghiul planului   30 .
Viteza iniţială a fiecărui cilindru este nulă.
( R. :9 10 4 kgm 2 ; 15, 9 10 4 kgm 2 ; 0, 78 s; 0,88 s ).
1.72. Un volant începe să se rotească cu o acceleraţie unghiulară
2
constantă   0,5rad / s şi după un timp t1  15s de la începutul
mişcării are un moment cinetic L  73,5kgm 2 / s . Să se determine
energia cinetică a volantului la t2  20 s de la începutul mişcării.
( R.: 490 J ).
1.73. Să se determine viteza de curgere a bioxidului de carbon printr-o
conductă, dacă se cunoaşte, că în timp de jumătate de oră prin secţiunea
transversală a conductei trec 0,51 kg de gaz. Densitatea gazului fiind
7,5 kg / m3 , diametrul conductei 2cm . ( R.:0,12 m / s).
1.74. În suprafaţa laterală a unui vas se introduce un tub capilar cu
raza interioară r  1mm şi lungimea l  1,5cm . În vas este turnată
glicerină cu viscozitatea dinamică   1 Ns / m 2 . Nivelul glicerinei în vas
se menţine constant la înălţimea h  0,18m faţă de poziţia tubului
capilar. Cât timp este necesar pentru ca prin tubul capilar să se scurgă
5cm 3 de glicerină. ( R.:1,5min).
1.75. O bilă se ridică cu o viteză constantă spre suprafaţa unui lichid,
densitatea căruia este de 4 ori mai mare decât densitatea materialului
bilei. De câte ori este mai mare forţa de frecare, care acţionează asupra
bilei ce se ridică la suprafaţa lichidului decât greutatea acestei bile?
( R.: de 3 ori ).
1.76. O bilă de oţel, având diametrul d  1mm, cade cu o viteză
constantă egală cu 0,185 cm / s într-un vas mare umplut cu ulei. Să se

determine viscozitatea dinamică a uleiului. R.: 2 Ns / m2 . 
1.77. Determinaţi viscozitatea dinamică a uleiului, dacă o sferă din
plută cu raza r  5mm se ridică la suprafaţă, într-un vas umplut cu ulei
cu o viteză constantă de 3,5 cm / s ? ( R. :1, 09 Ns / m 2 ).
42
Capitolul 2. FIZICA MOLECULARĂ ŞI TERMODINAMICĂ
1. Breviar
Gazele ideale se supun ecuaţiei de stare a lui Clapeyron-
Mendeleev:
m
pV  RT , (2.1)
M
unde: p este presiunea gazului; m - masa lui; V - volumul gazului;
M  m0 N A este masa unui mol de substanţă numită masă molară; T -
temperatura absolută a gazului, iar R  8,31 J molK - constanta
universală a gazelor.
pV   RT ,
Numărul de moli al unui gaz poate fi exprimat prin masa lui m:
N mN m
  0  .
N A m0 N A M
Transformarea generală a unei mase date de gaz ideal este:
pV
 const , ( m  const ). (2.2)
T
Densitatea gazelor
Mp p T
  o  0 , (2.3)
RT p0 T
unde  o este densitatea gazului în condiţii normale (0 C , 1 atm.) .
Conform legii lui Dalton, presiunea unui amestec de gaze este
eaglă cu suma presiunilor parţiale ale gazelor componente:
mi RT RT
p   pi     vi . (2.4)
Mi V V
Ecuaţia fundamentală a teoriei cinetice a gazelor ideale
monoatomice este:
43
2 2 m 2
p nWc  n 0 , (2.5)
3 3 2
unde: n este concentraţia moleculelor; m0 - masa unei molecule;
1 n 2 2
Wc - enegia cinetică medie de translaţie a unei molecule;   i -
N i 1
valoarea medie a pătratelor vitezelor moleculelor.
Concentraţia moleculelor se determină din ecuaţia
p
n , (2.6)
kT
R
unde: k   1,380 10 23 J / K este constanta lui Boltzman; R -
NA
constanta universală a gazelor, iar N A  6,025  1023 mol 1 - numărul lui

Avogadro.
În cazul unui amestec de gaze, concentraţia moleculelor (legea
liu Dalton) este:
p1 p2 p p
n  n1  n2  ...  nn    ...  n  ,
kT kT kT kT
unde n  n1 , n2 ,..., nn ; p1, p2 ,..., pn sunt concentraţiile şi respectiv
presiunile gazelor din amestec; p este presiunea amestecului de gaze.
Aşa cum p  nkT , rezultă că pentru energia cinetică medie de
translaţie a unei molecule monoatomice avem:
1 3
Wc  m 2  kT . (2.7)
2 2
Formula barometrică ce exprimă dependenţa presiunii aerului de
înălţime în câmpul de gravitaţie al Pământului este:
m0 gh

p  h   p0  e kT
, (2.8)
unde: p este presiunea gazului la înălţimea h; p0  n0 kT – presiunea

gazului la înălţimea h  0 .
44
Legea lui Maxwell de distribuţie a moleculelor gazului ideal după
vitezele lor absolute (numărul de molecule viteza cărora este cuprinsă în
intervalul (  ;   d )) are aspectul:
32 m0  2
 m  
dN ( )  4 N  0   e 2 kT
 2 d , (2.9)
 2 kT 
unde: N este numărul total de molecule; m0 - masa unei molecule; k -
constanta lui Boltzman; T - temperatura absulută a gazului;  - viteza
absulută a moleculelor.
Legea lui Maxwell de distribuţie a moleculelor după vitezele lor
relative:
4 N u 2 2
dN (u )  e u du, (2.10)


unde u  este viteza relativă.
p
Există trei viteze ce caracterizează starea de echilibru a unui gaz:
1. Viteza cea mai probabilă:
2kT 2 RT
p   . (2.11)
m0 M
2. Viteza medie pătratică sau termică:
3kT 3RT
m.p.   2    1, 22p . (2.12)
m0 M
3. Viteza medie aritmetică:
8kT 8RT 4
    p  1, 22 p . (2.13)
 m0 M 
45
În aceste relaţii am utilizat:
k N k R
 A  .
m0 N A m0 M
Energia internă a gazului ideal (energia mişcării termice a
moleculelor) este:
i m
U RT , (2.14)
2M
unde m este masa gazului, iar i – numărul gradelor de libertate ale
moleculelor.
Din difiniţiile căldurii specifice şi căldurii molare rezultă:
Q Q Q
c şi C   .
mdT  dT m dT
M
Relaţia dintre căldura specifică c şi cea molară C este:
C
c ;  C cM . (2.15)
M
Căldura specifică cV la un volum constant şi căldura specifică c p
la presiune constantă:
i R i2 R
cV  ; cP  . (2.16)
2M 2 M
Ecuaţia lui Mayer pentru căldurile specifice:
R
c p  cV  ,
M
C p  CV  R . (2.17)
Parcursul liber mediu al moleculelor gazului se exprimă, astfel:

 1
  , (2.18)
z 2 n d 2
unde:  reprezintă viteza medie aritmetică; z - numărul mediu de ciocniri
al unei molecule într-o unitate de timp; d - diametrul efectiv al moleculei.
46
Se observă că  se poate exprima prin relaţia:
    ,
1
unde   este timpul mediu al parcursului liber al moleculelor.
z
Numărul mediu de ciocniri al unei molecule de gaz în unitatea de
timp este:
z  2 n d 2  , (2.19)
unde: d este diametrul efectiv al moleculei; n - concentraţia moleculelor.
Ţinând cont de ecuaţia de stare a gazului ideal p  nkT , pentru
parcursul liber al moleculelor vom obţine:
kT
 .
2 p d 2
Masa de substanţă M , transportată în intervalul de timp t , în
procesul difuziei prin suprafaţa S , se determină prin ecuaţia:

M  D  S t , (2.20)
x

unde: este gradientul densităţii în direcţia perpendiculară pe
x
suprafaţa S ; D este coeficientul de difuzie:
1
D   . (2.21)
3
Forţa de frecare internă în gaz este:

F fr   S , (2.22)
x

unde reprezintă gradientul vitezei moleculelor de gaz în direcţia
x
perpendiculară pe suprafaţa S şi  coeficientul de viscozitate
dinamică, S este aria suprafeţei stratului asupra căruiea acţionează
forţa de frecare F fr :
47
1
    . (2.23)
3
Cantitatea de căldură Q , transportată în timpul t prin suprafaţa
S , în urma conductibilităţii termice:
T
Q  K S t , (2.24)
x
T
unde este gradientul de temperatură, în direcţia perpendiculară pe
x
suprafaţa S şi K este coeficient de conductibilitate termică:
1
K     cV . (2.25)
3
Legea conservării energiei în termodinamică care este principiul
(legea) I al termodinamicii este exprimată prin relaţia:
Q  dU  L , (2.26)
unde Q este cantitatea de căldură primită de gaz (mărime de stare), dU
- variaţia energiei interne (funcţie de stare), iar L  pdV este lucrul
mecanic elementar efectuat de gaz (mărime de stare).
Lucrul total efectuat de gaz la variaţia volumului este:
V2
L  pdV . (2.27)
V1
Lucrul efectuat de gazul ideal într-un proces izoterm are aspectul:

m V2 m p
L  RT ln  RT ln 1 . (2.28)
M V1 M p2
Ecuaţiile (Poisson) transformării adiabatice (sistemul este termic
izolat Q  0 , fig.2.8) a gazului ideal, au aspectul:
1
  1 
pV  const.; TV  const.; Tp  const. , (2.29)
unde:
48
Cp i2
 
CV i
se numeşte coeficient adiabatic.
Lucrul efectuat de gazul ideal într-un proces adiabatic este:
m
L CV (T1  T2 ) ,
M
sau
 1
 1  
p1V1   V1   p1V1  T2  p1V1   p1   
L 1      1    1   (2.30)
  1   V2     1  T1    1   p2  
   
unde: p1 şi V1 - presiunea şi volumul gazului la temperatura T1 ; p2 şi
V2 - presiunea şi volumul gazului la temperatura T2 ; CV - căldura
molară la volum constant:
R R
CV  ; Cp  . (2.31)
 1  1
Atunci, pentru energia internă a
gazului ideal obţinem:
m RT pV
U  . (2.32)
M  1  1
Ecuaţia procesului politropic are
forma:
pV n  const. ,
sau p1V1n  p2V2n , unde n este exponentul politropic 1  n   .
Randamentul maşinii termice se determină prin relaţia:
L Q1  Q2 Q
   1 2 , (2.33)
Q1 Q1 Q1
unde: Q1 este cantitatea de căldură absorbită; Q2 - cantitatea de căldură
cedată.
Coeficientul frigorific, definit ca raportul dintre căldura cedată de
corpul răcit şi lucrul necesar pentru funcţionarea maşinii este:
49
Q2 Q2
  . (2.34)
L Q1  Q2
Randamentul ciclului Carnot:
T1  T2 T Q2 T2
  1 2 ;  . (2.35)
T1 T1 Q1 T1
Variaţia entropiei la trecerea sistemului din starea iniţială A în
starea finală B se determină din relaţia:
B
dQ
SB  SA   . (2.36)
A
T
Formula lui Boltzman pentru entropia sistemului este:
S  k ln W , (2.37)
unde: k este constanta lui Boltzmann; W - probabilitatea termodinamică a
stării sistemului.
Deci, diferenţa entropiilor poate fi:
W2 V V
S 2  S1  k ln  kN A ln 2  Rln ln 2 . (2.38)
W1 V1 V1
Ecuaţia lui Van-der-Waals pentru un mol de gaz este:
 a 
 p  2 V0  b   RT , (2.39)
 V0 
pentru  moli, se obţine:
 a 
 p  2 V  vb  vRT , (2.40)
 V 
unde: a şi b sunt corecţiile Van-der-Waals (calculate la un mol de gaz);
m
V - volumul ocupat de gaz; V0 - volumul unui mol de gaz;   -
M
numărul de moli ori cantitatea de substanţă.
50
2. Exemple de rezolvare a problemelor
Problema 1
Să se determine masa molară a aerului, ţinând cont că el reprezintă
un amestic dintr-o parte de oxigen şi trei părţi de azot.
Rezolvare
Se aplică ecuaţia de stare a gazului ideal:
m
pV  RT , (2.41)
M am
sau pentru fiecare gaz în parte, avem:
m1
p1V  RT (2.42)
M1
m
şi p2V  2 RT , (2.43)
M2
unde p1 şi p2 sunt presiunile parţiale ale fiecărui gaz.
Pentru un amestic de gaze este valabilă legea lui Dalton
p  p1  p2 . (2.44)
Adunând termen cu termen (2.42) şi (2.43) şi ţinând cont de (2.44),
obţinem:
m m 
pV   1  2  RT . (2.45)
 M1 M 2 
Comparând (2.41) şi (2.45) şi ţinând cont că masa amestecului este
m  m1  m2 , se obţine:
m1  m2 m1 m2
  , (2.46)
M am M1 M 2
de unde:
M 1M 2 m1  m2  M1M 2 m1  3m2  4 M 1M 2

M am    , (2.47)
M1m2  M 2m1 M 13m2  M 2m1 3M 1  M 2
înlocuind valorile numerice vom obţine:
51
kg kg
4  0, 039  0, 028
M am  mol mol  0, 029 kg . (2.48)
kg kg mol
3  0, 032  0, 028
mol mol
Problema 2
Cât timp trebuie pompat un gaz dintr-un vas cu volumul
V0  1,5  10 3 cm 3 cu ajutorul unei pompe, astfel încât presiunea în vas să
se micşoreze de la presiunea atmosferică p0  105 Pa până la
p  13,2 Pa ? Debitul pompei pentru intervalul de presiuni dat să se
3
considere constant şi egal cu k  180 cm . Variaţia temperaturii
s
gazului în vas în timpul pompării se neglijează.
Rezolvare
Debitul pompei k este egal cu volumul gazului care trece în
fiecare secundă din vas în camera pompei, apoi în atmosferă. Dacă în
intervalul de timp dt din vas a ieşit volumul de gaz dV , atunci:
dV
k . (2.49)
dt
Conform condiţiilor problemei, pomparea are loc la T  const ,
adică poate fi aplicată legea lui Boyle-Mariotte.
Acest proces pote fi considerat ca proces al creşterii volumului
uneia şi aceleieaşi mase de gaz cu dV , care conduce la variaţia presiunii
cu dp .
Ţinând cont că dp  0 , se aplică legea lui Boyl-Mariotte:
pV0   p  dp V0  dV  ,
deschizând parantezele şi neglijând dpdV (acest produs are o valoare
foarte mică), se obţine:
pdV  V0 dp  0. (2.50)
Împărţind ambele părţi la dt , relaţia (2.50) ia aspectul:
dV dp
p  V0  0,
dt dt
52
dV
sau ţinând cont că k  , se obţine:
dt
dp
pk  V0  0. (2.51)
dt
Această ecuaţie diferenţială exprimă dependenţa presiunii p a
aerului din vas de timp.
Separând variabilele din această ecuaţie şi considerând că în
intervalul de timp de la zero la t presiunea variază de la p0 la p, se
poate scrie:
p
k dp k t dp
dt   ;  dt    ,
V0 p V0 o p0
p
de unde:
k p
t  ln 0
V0 p
sau
V0 p0
t ln .
k p
Înlocuind valorile numerice, se obţine timpul:
1,5 103 cm3 105 Pa

t ln  74 s.
180 cm3 s 13, 2 Pa
Problema 3
Densitatea unui amestec de azot şi hidrogen la temperatura
T  320 K şi presiunea p  2  105 Pa este   0,3kg / m 3 . Să se
determine concentraţia azotului (n1 ) şi a hidrogenului (n2 ) în acest
amestec.
Rezolvare:
Potrivit legii lui Dalton, numărul total n de particule în unitatea de
volum este:
p
n  n1  n2  . (2.52)
kT
53
Aplicând ecuaţia de stare a gazului ideal, se determină masa molară
a amestecului:
mRT RT
M am   . (2.53)
Vp p
Pe de altă parte, M am poate fi exprimată prin masele molare ale
azotului M 1 şi ale hidrogenului M 2 , precum şi prin concentraţiile lor
corespunzătoare n1 şi n2 . Cunoaştem că masa m a gazului şi
concentraţia lui corelează prin relaţia
nVM
m  nVm0  , (2.54)
NA
unde: V este volumul gazului; M - masa molară a lui; m0 - masa unei
molecule; N A - numărul lui Avogadro.
Înlocuind mărimile m1 şi m2 din (2.54) în relaţia (2.47)
demonstrată în problema 1, se obţine:
n1 M 1  n 2 M 2
M am  . (2.55)
n1  n 2
Egalând părţile drepte ale ecuaţiilor (2.53) şi (2.55) se obţine:
n1M 1  n2 M 2 RT
 . (2.56)
n1  n2 p
Rezolvând (2.53) şi (2.56), pentru concentraţiile n1 şi n2 , obţinem:
 RT  pM 2
n1   2.4 1024 m 3 ;
kT (M 1  M 2 )
RT  pM1
n2   4.2 1025 m3 .
kT ( M 2  M 1 )
Problema 4
A câta parte din numărul de molecule ale unui volum dat de
hidrogen, aflate la temperatura T , au viteze ce diferă de viteza cea mai
54
probabilă nu mai mult decât cu  5m / s ? Problema se va rezolva pentru
temperaturile T1  400K şi T2  900K .
Rezolvare
Distribuţia moleculelor după viteze se exprimă prin relaţia:
N  Nf ( U )u , (2.57)
valabilă pentru u  u , unde N este numărul total de molecule al
gazului:
4 u 2 2
f(u ) e u ,

reprezintă legea lui Maxwell pentru distribuţia moleculelor gazului după
vitezele lor relative (2.10).
Deorece în problemă este vorba de viteza cea mai probabilă se
admite că    p , de unde rezultă:

u 1
p
şi atunci relaţia (2.57) va obţine o formă mai simplă:
4 N u
N  ,
e 
de unde rezultă că numărul relativ de molecule ale căror viteze relative se
află în intervalul u este:
N  4 
  u . (2.58)
N   e 
Înainte de a efectua calculele conform relaţiei (2.58), se verifică
îndeplinirea condiţiei u  u , unde:
 
u , u  . (2.59)
P P
Pentru a determina u, se calculează vitezele cele mai probabile
la temperaturile T1  400 K , T2  900 K , folosind (2.11):
2 RT1 2  8,31  400 m m
 P ,1   ,  1,82  103 ;
M 0, 002 s s
55
2 RT2 2  8,31 900 m m

 P ,2   ,  2, 73 103 .
M 0, 002 s s
Substituind aceste valori în (2.59) şi ţinând cont că   10 m / s ,
deoarece conform condiţiilor problemei vitezele se găsesc în interval de la
 5m / s până la  5m / s , se obţine:
1 1
u1  ; u2  .
182 273
Deoarece u  1, se
observă că relaţia u  u se
verifică pentru ambele
temperaturi.
Din relaţia (2.58) se
determină:
N1 4 4
1)  u1   0, 0046;
N  e 3,14  2, 7 182
N 2 4 4
2)  u2   0, 0030.
N  e 3,14  2, 7  273
Deci, la creşterea temperaturii, viteza cea mai probabilă a
moleculelor se măreşte, dar numărul moleculelor ale căror viteze se
găsesc în acelaşi interval în comparaţie cu viteza cea mai probabilă se
micşorează (fig 2.9).
Problema 5
Un avion zboară la înălţimea h  8300 m. De câte ori masa
volumică a aerului din interiorul avionului este mai mare decât masa
volumică a aerului din exterior, dacă temperatura aerului din interiorul
avionului şi în exteriorul lui respectiv este t1  20o C şi t2  30o C , iar
presiunea în interiorul avionului este po  10 5 Pa .
56
Rezolvare
Potrivit formulei barometrice, concentraţia moleculelor de aer la
înălţimea h este:
Mgh

RText
n  no e.
Înmulţind relaţia dată la masa unei molecule, obţinem relaţia
pentru masa volumică a moleculelor la înălţimea h (în exteriorul
avionului):
Mgh

RText
ext  0 e ,
unde  o este masa volumică a aerului la nivelul mării h  0 în condiţii
normale. Folosind legea lui Clapeyron-Mendeleev pentru  0 şi  int ,
respectiv, vom obţine:
10 5 M 10 5 M
0  şi  int 
273R 293R
şi atunci:
Mgh 29103 108300
ext 105 M  kText 293R 293  8,31243
 e  5  e  0,32 .
int 273R 10 M 273
Problema 6
Într-o maşină centrifugă se află o substanţă în stare gazoasă la
temperatura T  300 K . Determinaţi raportul dintre concentraţia
moleculelor n în vecinătatea pereţilor şi concentraţia lor no în centrul
rotorului, dacă frecvenţa de rotaţie a rotorului este   30s 1 , raza lui
r  0,5m , iar masa relativă a moleculelor gazului este M r  1000 .
Rezolvare
Concentraţia moleculelor aerului în câmpul forţelor de gravitaţie la
înalţimea h este (vezi problema precedentă):
mgh E p (h )
 
kT kT
n  noe  no e ,
57
Analogic, pentru concentraţia moleculelor gazului din maşina
centrifugă la distanţa r de axa rotorului, putem scrie:
Ec ( r )

kT
n  noe , (2.60)
unde:
mo 2 m0 2r 2
Ec (r )  
2 2
este energia cinetică a moleculelor cu masa m0 la distanţa r de axa
rotorului.
Din relaţia (2.60) rezultă:
m0  2 r 2 M2 r 2 M r 103 4 2  2 r 2
n 
2 kT

2 kT

2kT
e e e  0,16,
no
 n  016 n0 .
Problema 7
Folosind legea lui Maxwell de disribuţie a moleculelor după
vitezele lor absolute:
3 m 2
 m 0  2 2  2 kT
dN    Nf  d   4 N    e d  , (2.61)
 2kT 
Să se obţină distribuţia lui Maxwell a moleculelor după vitezele lor

relative u  , unde  este viteza absolută a moleculei, iar  P este
P
viteza cea mai probabilă a ei.
Rezolvare
Viteza absolută a unei molecule este   u p . Derivând această
egalitate, apoi efectuând substituţiile necesare în relaţia (2.61) şi
considerând:
2kT
P  ,
m0
58
vom obţine:
3 m0u 2 2 kT
 m 2 2kT  2kT
dN  u   Nfu  u   p du  4 N  0  U 2 e 2 kTm0
 du,
 2 kT  m0 m0
de unde:
4 N u 2 2
dN u   e u du .

Problema 8
Viteza cea mai probabilă a moleculelor dintr-un vas este
 P  376m / s . Determinaţi numărul relativ de molecule, viteza cărora
este cuprinsă în intervalul de viteze 100 şi 110 m / s , dacă temperatura
gazului este 0o C .
Rezolvare

În acestă problemă u   0,027 este mic, de aceea, pentru
P
N
numărul relativ de molecule viteza cărora este cuprinsă în intervalul
N
 putem folosi formula (vezi problema precidentă):
N 4 u2 2
 e u u ,
N 
unde:
 2 1 
u  u 2  u1     0,027, (2.62)
p p p
iar
2
2  100 
u 2  u1     0,071 . (2.63)
 376 
După calculele respective vom obţine:
N
 0,004 .
N
59
Problema 9
Folosind legea lui Maxwell pentru disribuţia moleculelor după
vitezele lor relative, determinaţi numărul de molecule viteza cărora este
  0,001 P , dacă numărul de molecule din volumul considerat este egal
cu numărul lui Avogadro.
Rezolvare
Numărul de molecule căutat poate fi determinat, integrând relaţia:
4 N A u 2 2
dN (u )  e u du;

umax umax
4 Na u2
N   dN ( u )  e u 2 du ,
0  0
unde:
 max 6
u max   10  3 ; 2
umax  10 6 ; e10  eo  1,
p
de aceea, din ultima relaţie rezultă:
0.001
0.001
4N A 4 N A u3
N   u 2 du   0  4.53 1017.
 0  3
Problema 10
Determinaţi numărul relativ de molecule viteza cărora depăşeşte
viteza cea mai probabilă  p .
Rezolvare
Notăm prin N numărul de molecule cu viteza mai mare decât  p ,
iar prin N  numărul de molecule cu viteza mai mică decât  p , atunci
N  N 
 1 , unde N   N  N  este numărul total de molecule.
N
N N 
Astfel, în loc de se poate calcula , folosind formula:
N N
60
U max
N  4 u 2 2
N

  e u du ,
0
(2.64)
unde:
p 2 u2 u4 u6 u8
umax   1, e u  1      ...
p 1 2 6 24
(este seria lui Macleron).
Substituind ultimele două relaţii în relaţia (2.64) vom obţine:
1
N  4  2 u 4 u 6 u 8 u10 
N

 0  u  1  2  6  24  ...du 
4 1 1 1 1 1
 (      ...)  0.43,
 3 5 14 54 274
de unde:
N N 
 1  1  0.43  0.57 .
N N
Problema 11
Să se determine numărul total de ciocniri Z ce au loc într-o secundă
între toate moleculele ce se găsesc într-un volum V  1mm 3 de hidrogen
în condiţii normale de temperatură şi presiune (diametrul efectiv al
moleculei de hidrogen   2,3  1010 m ).
Rezolvare
Numărul mediu de ciocniri z al unei molecule într-o secundă se
determină din relaţia:
z  2 2 n , (2.65)
unde  este diametrul efectiv al moleculei; n - concentraţia moleculelor,
iar  - viteza medie aritmetică.
Pentru a stabili relaţia dintre mărimile z şi numărul real Z de
ciocniri dintre numărul total N de molecule din volumul V se consideră
că înmulţind numărul de ciocniri al unei molecule într-o secundă z cu
61
numărul total de molecule N , se va obţine un rezultat de două ori mai
mare decât numărul real de ciocniri Z . Într-adevăr, într-o ciocnire
participă în acelaşi timp două molecule. Astfel, în numărul zN fiecare
ciocnire intră de două ori: odată din ciocnirea unei molecule din
moleculele date, a două oară din ciocnirea moleculei a doua.
Rezultă că expresia reală pentru numărul total de ciocniri Z va fi:
z N z nV
Z  , (2.66)
2 2
unde V este volumul gazului.
Înlocuind în relaţia (2.66) relaţia (2.65), se obţine:
2 2 n 2 V
Z . (2.67)
2
Din relaţia p  nkT se determină concentraţia n a moleculelor,
8RT
iar din relaţia   se obţine viteza medie aritmetică.
M
Ţinând cont de expresiile pentru p şi  , relaţia (2.67) devine:
2 2 p 2V 8RT
Z .
2k 2T 2 M
Înlocuind în ultima relaţie valorile numerice, obţinem:
V  1 109 m3 ; p  1 105 Pa; T  273K ;

kg
M  2 103 ;   2,3 1010 m;
mol
J J
k  1,38 10 23 ; R  8, 3
K mol  K
şi efectuând calculele, se obţine:

Z  1,6 10 26 s 1 .
62
Problema 12
Să se calculeze parcursul liber mediu al moleculei de azot

(diametrul efectiv   3,1 A ), dacă distanţa medie dintre ele este
d  3,1  10 9 m .
Rezolvare
Distanţa medie dintre molecule:
1
V 
d 3 n 3,
N
de aceea:

1 d3
   7  10  8 m .
2 2 n 2 2
Problema 13
Dintr-un vas difuzează în vid aer printr-un tub de diametru
dm
d  1 cm şi lungimea l  1,5 cm . Care este debitul al aerului, dacă
dt
temperatura este t  1, 7 0 C , iar diametru efectiv al moleculei este

  3 ?
Rezolvare
Potrivit legii lui Fick, masa transportată prin secţiunea transversală
a tubului în unitate de timp este:
dm d
D S,
dt dx
d
unde este gradientul densităţii aerului. În condiţii obişnuite   d ,
dx

de aceea, gradientul densităţii aerului poate fi caracterizat de raportul
l
şi atunci pentru debitul aerului vom obţine:
63
dm  1 pM  d 2 1 8 RT kT pM  d 2
 D S       
dt l 3 4 RTl 3 M 2 2 p 4 RTl
MRT  d 2 kg
 2
 107 .
6  N A l s
Problema 14
Determinaţi dependenţa coeficientului de difuzie de temperatură
într-un proces: a) izobar; b) izocor.
Rezolvare
a) p  const .
3
1 1 8 RT kT 8 RT
D        const  T 2 ;
3 3 2 d 2 n  M 2 d 2 p  M
b) V  const .
1
kT 8RT kT 8RT 2
D 2
  2
  const  T .
3 2d p M 3 2d p0T M
Problema 15
 
Să se calculeze viscozitatea gazului d  3  1010 m care umple
spaţiul dintre doi cilindri, de raza r1  5 cm , r2  5,2 cm şi înălţimea
rot
h  25 cm . Cilindrul exterior se roteşte cu frecvenţa   360 , iar
min
cel interior este menţinut fix cu ajutorul unei forţe tangenţiale
F  1,38  10 3 N . Se va aproxima cu cazul plan. Să se evolueze
presiunea minimă necesară pentru ca  să nu depindă de presiune.
Rezolvare
Potrivit legii a doua lui Newton, avem:
p   r  1r1 2 r2
F  S  2 2  2 r1h    2 r1h,
t r r2  r1 r2  r1
64
deoarece 1  0 şi se aproximează cu cazul plan. Din ultima relaţie
rezultă:
F  r2  r1 
 2
 1,8  10 5 N  s  m 2 .
4  r2 r1h
Pentru ca  să nu depindă de presiune este necesar ca parcursul

liber mediu:
kT
  r2  r1 ,
2 2 p
de unde:
kT
p  5,2 Pa .
2 2 r2  r1 
Problema 16
Un vas având volumul de 2  10 2 m 3 , umplut cu oxigen la
presiunea p1  106 Pa şi temperatura T1  280K , este încălzit până la
temperatura T2  300K . Ce cantitate de căldură va absorbi gazul la
această încălzire?
Rezolvare
Deoarece coeficienţii de dilatare termică a corpurilor solide sunt cu
mult mai mici decât ale gazelor (  de 100 ori), se va neglija, dilatarea
vasului considerând procesul izocor.
Se aplică principiul I al termodinamicii Q  U  L. Deoarece la
procesul izocor gazul nu efectuează lucrul mecanic, urmează că
L  0, Q  U , adică, toată cantitatea de căldură se transmite gazului
numai pentru creşterea energiei lui interne.
Ţinând cont de ecuaţia de stare a gazului ideal, din relaţia:
m i
U RT ,
M 2
rezultă:
i
U pV .
2
65
Atunci pentru variaţia energiei interne U vom obţine:
i p 
U  U 2  U 1  ( p2  p1 )V  p1V  2  1.
2  p1 
Din ultima relaţie şi din legea lui Charles penru procesul izocor:
p1 T1
 ,
p2 T2
atunci:
i T 
Q  U  p1V  2  1 .
2  T1 
Înlocuind valorile numerice, se obţine:
Q  3,5 104 J  35kJ .
Problema 17
Să se calculeze lucrul necesar, pentru ca, comprimând încet un gaz
cu un piston într-un cilindru cu pereţi ce conduc bine căldura, presiunea să
se mărească de două ori. Presiunea iniţială a gazului p1  105 Pa,
volumul inţial V1  5  103 m3 . În timpul compimării, temparatura şi
presiunea aerului înconjurător sunt constante. Greutatea pistonului şi
frecarea se neglijează.
Rezolvare
Deoarece procesul decurge încet, iar pereţii cilindrului conduc bine
căldura, acesta ne permite să admitem că procesul este izoterm. Lucrul
efectuat de gaz în procesul izoterm se determină din relaţia:
m V p
L RT ln 2  p1V1 ln 1 ,
M V1 p2
(dacă p1  p2 atunci şi L  0).
În cazul problemei date lucrul forţelor exterioare Lex este pozitiv,
deoarece gazul este comprimat cu ajutorul pistonului, deci:
p1
Lex   Lg  p1V1 ln . (2.68)
p2
66
Evident, Lex reprezintă suma lucrului efctuat de forţele aplicate
pistonului L şi a lucrului forţelor presiunii atmosferice Latm :
Lex  L  Latm ,
de unde: L  Lex  Latm . (2.69)
Lucrul forţelor presiunii atmosferice poate fi determinat astfel:
Latm  p1 (V1  V2 )
 p 
sau Latm  p1V1 1  1 . (2.70)
 p2 
Din relaţiile (2.68), (2.69) şi (2.70) rezultă:
 p p 
L  p1V1  ln 2  1  1  .
 p1 p2 
Înlocuind valorile numerice în ultima relaţie, vom obţine L  0,1 kJ .
Problema 18
Într-un cilindru cu pereţi izolaţi, închis cu un piston, care poate
aluneca fără frecare, secţiunea căruia este S  20 cm 2 şi masa m p  2 kg
se găseşte aer, ocupând volumul V1  103 m3 . Pe piston se află un corp cu
masa mc  8 kg (fig.2.10).
Dacă se înlătură brusc corpul de pe
piston, aerul se va dilata şi va ridica
pistonul din poziţia iniţială A în poziţia B.
Să se determine lucrul la dilatarea
gazului. Presiunea atmosferică
5
p0  10 Pa .
Rezolvare
Procesul decurge fără schimb de
căldură, deci, are loc o transformare
adiabatică. Din condiţiile problemei este
uşor să se determine presiunea p1 a
aerului din cilindru. Într-adevăr, asupra pistonului în poziţia A acţionează
67
 
forţa de greutate a pistonului m p g , forţa de greutate a corpului mc g ,
forţa de presiune atmosferică p0 S şi forţa de presiune a aerului din
cilindrul p1S . Primele trei forţe sunt orientate în jos, ultima în sus.
Din condiţia de echilibru a pistonului se poate scrie:
p1S  m p g  mc g  p0 S ,
de unde:
(m p g  mc g )
p1   p0  1,5  105 Pa .
S
Condiţiile problemei permit, de asemenea, să se determine
presiunea p2 a aerului din cilindru în acel moment, când viteza pistonului
atinge valoarea maximă (în poziţia B a pistonului):
p2 S  m p g  p0 S ,
deoarece s-a înlăturat greutatea de pe piston.

Din ultima relaţie rezultă:
mp g
p2   p0  1,1  105 Pa .
S
Lucrul la dilatarea adiabatică a gazului poate fi calculat folosind
 1
p1V1   V1  
relaţia: L 1     . (2.71)
  1   V2  
 
Raportul necunoscut al volumelor poate fi exprimat prin raportul
presiunilor conform ecuaţiei Poisson:
 1
  1
 V1  p V  p  
   2 sau  1    2  . (2.72)
 V2  p1  V2   p1 
Substituind (2.72) în (2.71) vom obţine:
68
 1
 
p1V1   p2   
L 1   . (2.73)
  1   p1  
 
Aerul este un amestic din gaze biatomice, oxigen şi azot i  5 , de
cp cp i  2 7
aceea raportul   pentru aer      1, 4.
cV cV i 5
Înlocuind valorile numerice în relaţia (2.73) vom obţine:
0,4
 
1,5  105  103   1,1  1, 4 
L 1    30 J .
1,4  1   1,5  
 
Problema 19
O maşină termică funcţionează conform ciclului Carnot
randamentul căreia este   0, 25 . Care va fi eficienţa   a maşinii dacă
ea va lucra în sens opus? Eficienţa se defineşte prin raportul cantităţi de
căldură, primită de la corpul rece, către lucrul motorului, ce pune maşina
în mişcare.
Rezolvare
Randamentul oricărui ciclu, deci şi al ciclului Carnot, se exprimă
prin relaţia:
L Q1  Q2
  . (2.74)
Q1 Q1
Pentru condiţiile problemei date lucrul efectuat de corpul de lucru
pentru un ciclu va fi negativ (lucrul pozitiv de dilatare este mai mic în
modul decât lucrul negativ de comprimare). În cazul dat, pozitiv va fi
lucrul motorului L , ce pune maşina în mişcare.
Conform definiţiei, eficienţa maşinei este determinată de relaţia:
Q2
  (2.75)
L
Pentru a determina   excludem din (2.74) mărimea Q1 egală cu
L  Q2 , atunci din (2.74) rezultă:
69
L
 .
L  Q2
Efectuând transformările corespunzătore, vom obţine:
1 L  Q2 Q
  1  2  1   ,
 L L
de unde:
1
   1  3 sau    300% .

Problema 20
Pe baza primului principiu al termodinamicii, să se demonstreze
ecuaţia de stare pentru o transformare politropă (transformare în decursul
căreia căldura molară a sistemului rămâne constantă). Să se arăte că la
limită, transformarea politropă conţine celelalte transformări cunoscute.
Rezolvare
Potrivit definiţiei, căldura molară a sistemului:
1 dQ
C , (2.76)
 dT
rămâne constantă în decursul transformării politrope. Ţinând seama de
primul principiu al termodinamicii, relaţia (2.76) devine:
CdT  dU  dL   CV dT  pdV
sau
 C  CV dT  pdV . (2.77)
Prin diferenţierea ecuaţiei lui Clapeyron-Mendeleev, obţinem:

pdV  Vdp  RdT .
După introducerea acestei expresii în relaţia (2.77) rezultă:
C  CP dV dp
   0. (2.78)
C  CV V p
Integrând relaţia (2.78), obţinem ecuaţia politropei:
pV n  const . (2.79)
70
C  Cp
cu n . (2.80)
C  CV
Ecuaţia (2.79) cuprinde la limită toate transformările cunoscute:
1. Dacă n  0, atunci din (2.80) rezultă C  C p , ceea ce corespunde
transformării izobare;
2. Dacă n  1, atunci din (2.80) rezultă C p  CV , ceea ce se verifică la
transformarea izotermă;
3. Dacă n  , atunci din (2.80) rezultă C  CV , ceea ce are loc în
cazul transformării izocore;
Cp
4. Dacă n  , atunci din (2.80) rezultă C  0, ceea ce corespunde
CV
transformării adiabatice.
Problema 21
Să se calculeze randamentul unei maşini care lucrează după un ciclu
Carnot generalizat (ciclu format din două izoterme şi două politrope),
dacă corpul de lucru este un gaz ideal.
Rezolvare
Randamentul ciclului este
L
 , (2.81)
Q1
unde:
V2
L  L1,2  L2,3  L3,4  L4,1  RT1 ln

V1
V V
 vCT2  T1   vRT2 ln 4  vC T1  T2   vRT1  T2  ln 2 , (2.82)
V3 V1
Deoarece:
V4 V1
 .
V3 V 2
Pe de altă parte:
V2
Q1  L1,2  Q2,3  RT1 ln  C T2  T1  . (2.83)
V1
71
Substituind relaţiile (2.82) şi (2.83) în relaţia (2.81), vom obţine:
T1  T2

C T1  T2  ,
T1 
V
R ln 2
V1
unde: C  0 (transformare adiabatică); C  CV (transformare izocoră),
sau C  C p (transformare izobară).
Problema 22
Să se determine variaţia entropiei a 1kmol de gaz ideal biatomic,
care se dilată pe politropa pV 2  const , de la un volum de 1l la un
volum de 2 l . Care este variaţia entropiei, dacă dilatarea are loc pe o
izotermă? Dar pe o adiabată?
Rezolvare
Entropia unui mol de gaz ideal, în diverse variabile, se poate
exprima astfel:
S  CV ln p  C p ln V  S 0 ; S  CV ln T  R ln V  S 0 ;
S  C p ln T  R ln p  S 0 ,
unde S 0 este o constantă de integrare.
Dacă dilatarea are loc pe o politropă, atunci variaţia entropiei, va fi:
T2 V
S  CV ln  R ln 2 . (2.84)
T1 V1
Pentru o transformare politropă:
n 1
T2  V2 
  . (2.85)
T1  V1 
Substituind relaţia (2.85) în relaţia (2.84), vom obţine:
V1
S   ln nCV  C p . (2.86)
V2
Întroducând datele numerice respective, obţinem:
72
1 5 7  J
S  103 ln  2  8,31 103   8,31 103   8, 74 103 .
2 2 2  grad
Dacă dilatarea are loc pe o izotermă  pV  const. şi n  1 , atunci:
V1 J
S   ln
V2
 CV  C p   5,76 103
grad
.
Cp
Dacă dilatarea are loc pe o adiabată, atunci n    şi din
CV
relaţia (2.86) rezultă:
V1
S   ln  CV  C p   0.
V2
Problema 23
Într-un vas de oţel se găseşte apă, ocupând jumătate din volumul
vasului aflat la temperatura camerei. Să se determine presiunea vaporilor
de apă, dacă temperatura va creşte până la 400o C .
Rezolvare
Din tabelul temperaturilor critice, găsim pentru apă tc  374 o C .
Aşadar, la încălzirea apei în vas până la 400o C ea va avea o temperatură
mai mare decât cea critică. Adică, apa se va afla în stare de vapori.
Densitatea vaporilor de apă poate fi determinată, ţinând cont că
volumul uneia şi aceleiaşi mase de apă ca rezultat al încălzirii se va mări
de două ori.
Rezultă că densitatea  a vaporilor, egală cu raportul dintre masă
şi volum, va fi de două ori mai mică decât densitatea apei:
a
  5  10 2 kg / m3 .
2
Densitatea vaporilor în vas devinind foarte mare, aceştia pot fi
consideraţi ca un gaz real, parametrii căruia sunt exprimaţi prin ecuaţia de
stare a lui Van-der-Waals:
73
 a 
 p  2 V0  b   RT , (2.87)
 V0 
unde V0 este volumul molar al gazului, a şi b sunt constantele lui Van-
der-Waals, având valori diferite pentru diverse gaze (valorile numerice
sunt date în anexe).
Din relaţia (2.87) rezultă:
RT a
p  2. (2.88)
V0  b V0
M
Cunoscând că V0  , unde M este masa molară a vaporilor,

obţinem:
RT a 2
p  2.
M  M
  b
 
Înlocuind valorile constantelor a şi b pentru apă din anexe şi
exprimând toate mărimile ce figurează în relaţia (2.88) în SI:
4 3
T  673 K ; a  0,55 m N
2
; b  3  10 5 m
; M  0,018
kg 

mol mol mol 
şi efectuând calculele respective, vom obţine presiunea vaporilor de apă:
p  5,1108 Pa.
74
PROBLEME
2.1. Să se determine densitatea aerului şi concentraţia moleculelor

de aer într-un vas vidat cu o pompă modernă (p  1011 mm. Hg ) la
temperatura T  300 K . ( R.:1,55 10 14 kg / m3 ;3, 2 1011 m3 . )
2.2. La mijlocul unui tub capilar orizontal, din care este evacuat
aerul şi ale cărui capete sunt sudate, se află o coloană de mercur având
lungimea l  20 cm . Dacă aşezăm tubul capilar vertical, coloana de
mercur se deplasează cu  h  10 cm . Lungimea capilarului L  1m .
Determinaţi până la ce presiune a fost evacuat aerul din tubul capilar?
 R.: 375 mm Hg  .
2.3. Într-un vas se află 14 g de azot şi 9 g de hidrogen la
temperatura t  10o C şi presiunea de 106 Pa . Determinaţi masa unui
kmol de amestec şi volumul vasului.
 R.: 4, 6kg / kmol; 11, 7 10 3
m3  .
2.4. Într-un vas se află un amestec de 10 g de bioxid de carbon şi
15 g de azot. Determinaţi densitatea acestui amestec la temperatura
t  27 o C şi presiunea p  1,5  105 Pa .  R.: 1,98 kg m3  .
2.5. Un balon (aerostat) de volum V  78 m3 este prins de sol cu
un fir. Cu cât se modifică tensiunea din fir dacă tempertura aerului
coboară de la t1  27 o C la t2  3o C şi presiunea atmosferică creşte de
la p1  740Torr la p2  774Torr ? ( R.:142.4 N ).
2.6. Într-un vas de volum V  15l se găsesc v  0,1 moli de
oxigen, m  9,8 g de azot şi N  3,0  10 22 molecule din alte gaze la
temperatura t  27 o C . Să se determine presiunea amestecului de gaze.
( R.: 83 atm).
2.7. Un vas de volum V  16, 4 l conţine o masă m  32 g de
amestec de gaze format din heliu şi azot la temperatura T  300o K şi
75
presiunea p  3,0 atm . Determinaţi masa de azot din amestec.
( R.: 9, 7 g ).
2.8. Într-un vas închis cu capacitatea de 1m3 se află 0,9 kg de
apă şi 1, 6 kg de oxigen. Să se afle presiunea în vas la temperatura de
500 C , cunoscând, că la această temperatură toată apa se transformă în
vapori. ( R.: 6, 4 105 N/ m 2 ).
2.9. Considerând că aerul constituie 23,6% din masa oxigenului
şi 76,4% din masa azotului, să se afle densitatea aerului la presiunea
750 mm Hg şi temperatura de 13 o C . Determinaţi presiunile parţiale ale
oxigenului şi azotului reieşind din condiţiile problemei.
 R.: 1, 2kg / m ; 3
0, 2110 Pa; 0, 79 10 Pa  .
5 5
2.10. Să se determine presiunea unui gaz, cunoscând că densitatea

sa este 1, 2kg / m3 şi viteza medie pătratică a moleculelor sale este
500 m / s . ( R.:100kPa).
2.11. Determinaţi viteza medie pătratică, energia cinetică medie a
mişcării de translaţie şi energia totală medie a unei molecule de azot şi de
heliu la temperatura t  27 o C . De asemenea, să se determine energia
totală a tuturor moleculelor din 100 g de fiecare gaz.
 R.:1900m / s; 500m / s; 10 20
J ; 6, 2 10 21 J ; 3,1 103 J ; 200 J  .
2.12. Viteza medie pătratică a unui gaz anumit în condiţii normale
este de 461m / s . Ce cantitate de molecule se conţin în 1g de acest gaz?
( R.:1,88 1022 ).
2.13. Un gaz are densitatea   1,1 kg / m3 la presiunea
o
p  710 Torr şi temperatura t  27 C . Să se determine viteza medie
pătratică a moleculelor gazului şi masa molară a gazului.
( R.: 0, 029kg / mol; 508m / s).
2.14. Energia consumată la disocierea tuturor moleculelor unui mol
de gaz (energia molară de disociaţie) a hidrogenului este de
419 kJ / mol . Determinaţi temperatura, la care energia cinetică a mişcării
76
de translaţie a moleculelor gazului este suficientă pentru disociaţia lui.
( R.: 33, 6 103 K ).
2.15. Energia totală (energia internă molară) a unui gaz ideal
biatomic este egală cu 6, 02 kJ / mol . Să se determine energia cinetică
medie de rotaţie a unei molecule a acestui gaz. ( R.: 0, 4 1020 J ).
2.16. Determinaţi înălţimea h la care densitatea aerului este de
două ori mai mică decât densitatea lui la nivelul mării în condiţii normale.
Să se rezolve problema pentru aer şi pentru hidrogen
( R. : 5.5km, 80km) .
2.17. Determinaţi forţa cu care acţionează o particulă în câmpul
forţelor de gravitaţie într-un strat de grosimea Z  1m situat astfel,
încât n1 / n2  e. Temperatura se va considera peste tot egală cu 300 K .
( R. : 4.14  10 21 N ) .
2.18. Barometrul din interiorul unui avion indică presiunea
constantă p  80 kPa din care motiv pilotul consideră că înălţimea h de
zbor a avionului se menţine constantă. Determinaţi eroarea  h comisă de
pilot, dacă temperatura aerului s-a schimbat cu T  1K . Să se considere
că p0  10 5 Pa şi T  f (h) . ( R. : h  6,5m) .
2.19. Rotorul unei maşini centrifuge se roteşte cu viteza unghiulară
 . Folosind funcţia de distribuţie a lui Boltzman obţineţi relaţia
distribuţiei moleculelor cu masa mo din centrifugă în dependenţa de
m  2 R 2 / (2 KT )
distanţa lor de la axa rotorului. ( R.: n  n0  e 0 , unde n0 este
concentraţia moleculelor în centrul centrifugii).
2.20. Rotorul unei maşini centrifuge umplute cu radon se roteşte cu
frecvenţa   50 s 1 . Raza rotorului este R  0 ,5 m , temperatura gazului
peste tot este T  300K , iar presiunea gazului în centrul rotorului
po  105 Pa. Determinaţi presiunea gazului în vecinătatea pereţilor
maşinii. ( R.: 304 kPa ) .
2.21. Într-o centrifugă se află un gaz la temperatura T  271K .
Rotorul centrifugii cu raza R  0,4m se roteşte cu viteza unghiulară
  500 rad / s . Determinaţi masa moleculară relativă M r dacă
77
presiunea gazului în vecinătatea pereţilor maşinii depăşeşte presiunea în
centrul ei de 2,1 ori. ( R.: M r  84 cripton).
2.22. Determinaţi numărul relativ al moleculelor de azot la
temperatura T  150o C viteza absolută a cărora este cuprinsă în
intervalul 300m / s şi 325 m / s . ( R.: N / N  2,8%) .
2.23. Determinaţi numărul relativ de molecule de hidrogen la
temperatura 0 o C viteza absolută a cărora este cuprinsă în intervalul
2000 m / s şi 2100 m / s ( R.: N / N  4,5%) .
2.24. Folosind legea lui Maxwell pentru distribuţia moleculelor
după vitezele lor relative, determinaţi numărul de molecule viteza cărora
este inferioară vitezei   0, 002 p , dacă numărul de molecule din
volumul considerat este N  1, 67  1024 . ( R. :  1016 ) .
2.25. Folosind legea lui Maxwell pentru distribuţia moleculelor
după vitezele lor relative, determinaţi numărul relativ de molecule de azot
viteza cărora este cuprinsă în intervalul ( p.m . ,  p.m .   ), unde
  20 m / s , dacă temperatura este: 1) T1  400 K ; 2) T2  900 K
( R.: 1)487m / s; N / N  3, 4%; 2) 371m / s; N / N  2, 2%).
2.26. Determinaţi numărul relativ de molecule viteza cărora este
mai mare decât viteza  P (vezi problema rezolvată 10)
( R. : N1 / N  57%).
2.27. Determinaţi numărul relativ de molecule viteza cărora este
mai mică decât viteza  P . ( R.: N 2 / N  43%).
2.28. Câte molecule de azot se află în interiorul unui recipient cu
volumul V  1l , dacă viteza medie pătratică a mişcării lor este de
500 m / s , iar presiunea asupra pereţilor vasului este de 103 N / m 2 ?
( R.: 2, 58 1020 molecule).
2.29. Determinaţi numărul relativ de molecule energia cărora este
cuprinsă în intervalul de la E1  0 până la E2  0,01kJ
( R. : 7,53 104 ) .
78
2.30. Folosind legea de distribuţie a moleculelor gazului ideal după
viteze, să se obţină formulele pentru viteza cea mai probabilă ( p ) , viteza
medie aritmetică (m ) , viteza medie patratică (m.p. ) .
 2kT 8kT 3kT 
 R.:p  ; m  ; m.p.   .
 m0  m0 m0 
2.31. Să se determine numărul moleculelor de gaz care ating
unitatea de suprafaţă a unui perete timp de o secundă, având vitezele
cuprinse în intervalul:  ,   d   .
3 m 2
  mo  2 3  kTo 
 R. : dN  no    e .
  kT  
 
2.32. Un gaz ideal cu masa molară mo şi concentraţia no se află la
temperatura T . Să se determine numărul dN de molecule ce lovesc
unitatea de suprafaţă a unui perete al incintei timp de o secundă şi
utilizând acest rezultat, determinaţi presiunea exercită asupra peretelui.
 1 
 R.: dN  no ; px  no kT  .
 4 
2.33. Să se determine valoarea numărului lui Avogadro pe baza
funcţiei de distribuţie a lui Boltzman, având la dispoziţie următoarele date
experimentale: într-o cuvă de lichid cu densitatea e ce conţine în
suspensie particulele coloidale sferice de raza r şi densitatea  c , se
măsoară concentraţiile n1 şi n2 , la distanţele d1 , respectiv d 2 (faţă de
 n 
 RT ln 2 
n1
baza cuvei). Sistemul are temperatura T :  R.: N A  .
   d 2  d1  
 
 
2.34. Fie dat un sistem fizic format din molecule de azot în stare
gazoasă (considerat gaz ideal). Să se determine la ce temperatură
probabilitatea de localizare a modulului vitezelor moleculelor în intervalul
1,1  1m / s are aceeaşi valoare cu probabilitatea de localizare a
79
modulului vitezelor moleculelor în intervalul 2 ; 2  1m / s;
 
 mo  22  12  
2  1  .  R.: T  2 
.
 4k ln
 1 

2.35. Să se determine funcţia de distribuţie izotropă, proprie unui
gaz bidimensional. Utilizând această funcţie, să se obţină expresia vitezei
medii, vitezei medii pătratice şi celei mai probabile viteze.
1 1
 
 R.:    kT  2
2 2 kT   kT  2

 p   ;  p .m .  ;    .
  mo  mo  2mo  
 
2.36. Determinaţi numărul Z de ciocniri ce se produc timp de 1 s
între toate moleculele hidrogenului cu volumul de 1mm3 aflat în condiţii
normale.  R.:1,09 10 26 1
s 
2.37. Să se afle numărul mediu de ciocniri efectuate în 1 s ale
moleculelor de CO2 la temperatura de 100 C , dacă lungimea medie a
parcursului liber în aceste condiţii este egală cu 8,7  10 2 cm .
 R.:4,9 10 s  .
5 1
2.38. Determinaţi parcursul liber mediu al moleculelor de azot

dintr-un recipient cu capacitatea de 5l . Masa gazului este egală cu 0, 5 g .
 R.:0, 72 m  .
2.39. Să se determine parcursul liber mediu al moleculelor de azot
şi coeficienţii de transport (de difuzie; viscozitate şi conductivitate
termică), dacă gazul se află la presiunea p  100kPa şi temperatura
t  17 o C . Cum se vor modifica aceste mărimi la dublarea volumului
gazului: a) la presiune constantă; b) la temperatură constantă?
80
2
 6 2 2 6 m 
 R.:   624  10 m;  2;  2; D  9,75  10 ; 
 1 1 s 
 D2 D2 kg  
  8;  2;   1,13 105 ; 2  2;   const.;  .
 D1 D1 m  s 1 
 4 W K 
 K  2,35 10 ; 2  2; K  const. 
 m  K K1 
2.40. Parcursul liber mediu al unei molecule de hidrogen în
anumite condiţii este de 2 nm . Determinaţi care este densitatea

hidrogenului în aceste condiţii? R.: 4, 77 kg / m .
3

2.41. Într-un vas cu volumul de 1 l se găseşte o masă m  1g de
oxigen. Să se calculeze parcursul liber mediu al moleculelor de oxigen

 
 d  2,9   . R : 0,143 m  .
 
2.42. Parcursul liber mediu al moleculelor de amoniac în condiţii
normale este 0  10 7 m . Care va fi parcursul liber mediu şi timpul
mediu dintre două ciocniri succesive la presiunea de 10 4 Pa şi
o
temperatura t  100 C ?  R.:   1, 4 10 6
m;   2,1ns  .
2.43. Să se obţineţină dependenţa parcursului liber mediu al
moleculelor unui gaz ideal de presiune în următoarele procese: a) izocor;
b) izoterm. Reprezentaţi grafic dependenţele obţinute.
 Vk RT 
 R. : a)   ; b )  .

2
2d  R 2  d N a p 
2
2.44. Într-un vas cu volumul V  1 l se află argon

 
d  2,9 10 m la temperatura t  27 C şi presiunea p  105 Pa . Să
10 o
se calculeze numărul de ciocniri dintre toate moleculele într-o unitate de

timp.  R.: Z  zN  4, 33 1031 1
s .
2.45. Parcursul liber mediu al moleculelor de gaz în anumite
condiţii este de 1, 6 10 7 m şi viteza medie aritmetică a moleculelor
81
acestui gaz este de 1,95 km / s . Determinaţi numărul mediu de ciocniri
ale moleculelor acestuia în 1s , dacă la aceeaşi temperatură presiunea

gazului se va micşora de 1, 27ori . R.: 9, 6 10 s
9 1
.
2.46. Care va fi diametrul moleculelor de hidrogen, dacă parcursul
liber mediu al moleculelor de hidrogen în condiţii normale este
  112 nm .  R.: 8,35 1010 m  .
2.47. Cunoscând viteza medie pătratică  m.p.  500m / s şi
parcursul liber mediu   10 7 m , să se calculeze frecvenţa de ciocnire.
 R.: 4, 62 10
31 1
s .
2.48. Determinaţi viteza medie pătratică a moleculelor de bioxid
de carbon d  3,3  1010 m , aflat la presiunea p  10 4 Pa şi având
parcursul liber mediu   1m . Care este temperatura gazului?
 R.: 448m / s; t  17 C  .o
2.49. Care este viteza medie aritmetică şi numărul mediu de

ciocniri ale moleculelor de hidrogen dacă se ştie că parcursul liber mediu
al moleculelor acestui gaz în condiţii normale este de   105 cm .
 R.: 425m / s; 4, 25 10 s  . 9 1
2.50. Să se calculeze: 1) frecvenţa de ciocnire a moleculelor unui

gaz dacă parcursul liber mediu   5  10 3 mm şi viteza medie pătratică
500 m / s ; 2) presiunea gazului, cunoscând densitatea
  2,4 102 kg / m3 ; 3) diametrul efectiv al moleculelor, dacă masa
molară a acestui gaz este de 28,9kg / kmol . ( R.:1) 9, 2 107 s 1 ;
2) 2 103 Pa; 3) 3 10 10 m).
2.51. Care va fi concentraţia maximă a moleculelor unui gaz închis
într-un vas sferic de diametrul d  10cm, pentru ca moleculele să nu se
ciocnească între ele? Determinaţi presiunea maximă şi densitatea maximă
corespunzătoare, dacă temperatura este de 17 o C (pentru aer
82
M  28,9kg / kmol ), considerând d  3,3 Å.
 R.: 2,5 10 19
m ; 0,1Pa; 1.2 10 kg / m  .
3 6 3
2.52. Într-un balon sferic cu volumul V  1l se află azot. La ce

densitate a acestuia parcursul liber mediu al moleculelor de azot este mai

mare decât dimensiunile vasului? R.:   9, 4 10 kg / m .
7 3

2.53. Determinaţi parcursul liber mediu şi coeficientul de difuzie a
ionilor din plasma de hidrogen, cunoscând temperatura plasmei
T  10 7 K , concentraţia ionilor n  10 21 m 3 şi secţiunea eficace a
d2
ionului de hidrogen  4 1024 m2 .
4
 R.: 44m; 4,8 10 6
m2 / s  .
2.54. Determinaţi masa de azot, care trece datorită difuziei, printr-
o suprafaţă de 1dm 2 în timp de 10 s , dacă gradientul densităţii în
d
direcţie perpendiculară pe suprafaţa de mai sus  1, 26kg / m4 ,
dx
temperatura t  27 o C şi parcursul liber mediu al moleculelor
  10 7 m .  R.: 2 106 kg  .
2.55. Stabiliţi dependenţa coeficientului de difuzie D de presiune

într-o transformare: a) izotermă; b) izocoră. R.: a)  1/ p; b)  
p .
2.56. Stabiliţi dependenţa coeficientului de viscozitate  al unui
gaz ideal de presiune în procesele: a) izoterm; b) izocor.
 R.: a)   f  p  ; b)   p .
2.57. Stabiliţi dependenţa coeficientului de viscozitate  al unui
gaz ideal de temperatură în procesele: a) izoterm; b) izocor.
 R. : a)  T ; b )  T . 
2.58. Stabiliţi dependenţa coeficientului de conductibilitate
termică K al unui gaz ideal de temperatură în procesele: a) izobar; b)
izocor.  R.: a) K  T ; b) K  T . 
83
2.59. Stabiliţi dependenţa coeficientului de conductibilitate
termică K de presiune în procesele: a) izoterm; b) izocor.
 1 
 R.: K  ; K  p .
 p 
2.60. Un cilindru de raza r1  10cm şi lungimea 30cm este situat
în interiorul altui cilindru de rază r2  10,5cm , astfel încât axele lor
coincid. Cilindrul mic se află în repaus, iar cel mare se roteşte în raport cu
axa sa cu frecvenţa   15 s 1 . Coeficientul de viscozitate al gazului în
care se află cilindrii   8,5  Pa  s . Determinaţi: a) forţa tangenţială ce
acţionează asupra suprafeţei cu aria de 1m 2 a cilindrului intern; b)
momentul de rotaţie ce acţionează asupra acestui cilindru.
 R.:16,8 mN ; 3,17 104 Nm  .
2.61. Două discuri orizontale de rază r  20 cm sunt situate unul
deasupra altuia, astfel încât axele lor coincid. Distanţa dintre planele
acestor discuri este d  0,5cm . Discul superior este menţinut în repaus,
iar cel inferior se roteşte în jurul axei sale cu frecvenţa   10 s 1 .
Determinaţi momentul de rotaţie ce acţionează asupra discului superior.
Coeficientul de viscozitate al aerului   17,2  Pa  s.
  2 r 4 
 R. : M   0, 55 mN  m  .
 d 
2.62. Două plăci paralele se mişcă una faţă de alta cu viteza
relativă   1m / s într-un gaz rarefiat cu presiunea p  103 Pa şi
temperatura T  300 K . Distanţa dintre plăci este mult mai mică decât
_
parcursul liber mediu  . Determinaţi forţa de frecare internă ce
acţionează asupra unei unităţi de suprafaţă.
1
 
1
 R.: F   2 2 .
   p  0,89  N
 3   RT  
 
84
2.63. Determinaţi viscozitatea dinamică a oxigenului aflat în
condiţii normale.  R.:18 Pa  s  .
2.64. La ce temperatură t 2 viscozitatea dinamică a azotului este
egală cu viscozitatea hidrogenului la t1  17 o C ?
 
 
 .  R.:  205 C  .
o
d
 N  3,1  ; d H  2,3 
 
2.65. Cunoscând
viscozitatea azotului în condiţii normale
6 1 1
  16,8  10 kgm s , determinaţi coeficientul de difuzie
_
D; parcursul liber mediu  şi diametrul efectiv al moleculelor de azot în
aceste condiţii.

 6 2 1 7 
 R. : 13, 5 10 m s ; 0,89 10 m; 3,3   .
 
2.66. Să se afle concentraţia moleculelor de hidrogen în condiţiile
în care coeficientul de difuzie D  1,42  10 4 m 2 s 1 şi viscozitatea
dinamică   8 ,5  10 6 kgm 1 s 1 .  R.:1,8 10 25
m 3  .
2.67. De câte ori se va micşora numărul de ciocniri ale moleculelor
unui gaz biatomic într-o unitate de timp, dacă volumul se va destinde
adiabatic de două ori.  R.: de 2,3 ori  .
2.68. De câte ori diferă coeficientul de difuzie al hidrogenului de
cel al oxigenului, dacă ambele gaze se află în aceleaşi condiţii?
 R.: de 6,61 ori  .
2.69. Determinaţi coeficientul de difuzie D al hidrogenului
( dH2  2 ,5  10 10 m ) în condiţii normale, dacă parcursul liber mediu al
moleculelor în aceste condiţii este 0,16 m . ( R.: 0,91104 m 2 / s).
2.70. Determinaţi coeficientul de difuzie D al heliului
( d He  2  10 10 m ) în condiţii normale de temperatură şi presiune.
( R.: 8, 4 105 m 2 / s) .
85
2.71. Să se determine coeficientul de viscozitate  al moleculelor
de azot aflate în condiţii normale, dacă coeficientul de difuzie este
D  1,42  10 5 m 2 / s. ( R. :17,8 Pa  s ).
2.72. Determinaţi coeficientul de conductibilitate termică K al
hidrogenului, dacă coeficientul lui de viscozitate este   8,6 Pa  s.
( R.: 89, 2mW / m  K ).
2.73. Determinaţi coeficientul de conductibilitate termică al aerului
la presiunea p  100kPa şi temperatura t  10o C . Diametrul efectiv al
moleculelor de aer d  0 ,3nm. ( R.:13, 2 mW / m  K ).
2.74. Temperatura aerului între geamurile unei ferestre variază
liniar de la T1  250 o K la T2  300o K . Determinaţi masa de aer
cuprinsă în interiorul ferestrei, dacă presiunea este normală, iar volumul
aerului dintre geamuri este V  8,31m3 . M  0,029kg / mol.
( R.:10, 4kg ).
2.75. Determinaţi energia internă a unui gaz biatomic, care se află
la presiunea p  100kPa cu densitatea   1,2kg / m3 şi masa
m  10 g . ( R. : 2,0kJ )
2.76. Să se determine energia internă a 20g de oxigen, ce se află
la temperatura de 10 o C ? Ce parte din această energie îi corespunde
mişcării de translaţie şi ce parte îi corespunde mişcării de rotaţie?
( R.: 3, 7 kJ ; Wtr  2, 2kJ ; Wrot  1,5 kJ).
2.77. Determinaţi energia internă a aerului, care se află la
temperatura t  15o C şi are masa m  1g . Aerul se consideră un gaz
omogen a cărui masa molară M  0,029kg / mol . ( R.: 210 J ).
2.78. Calculaţi căldura specifică c p şi cV ale unui amestec ce
conţine 2 moli de oxigen şi 4 moli de azot.
( R.:708, 2 J/ kgK; 991,5 J / kgK ).
2.79. Determinaţi căldura specifică cV şi c p ale unui gaz ideal
biatomic, dacă densitatea acestui gaz în condiţii normale este egală cu
1, 43 kg / m3 . ( R.: 650 J / kgK , 910 J / kgK ).
86
2.80. Determinaţi căldura specifică cV şi c p ale unui gaz ideal,
Cp
dacă se ştie că masa lui molară M  30 kg / kmol şi raportul  1,4 .
CV
( R.: 693 J / kgkK ; 970 J / kgK ).
2.81. Un balon cu capacitatea de 20 l ce conţine oxigen la
presiunea 100 kPa şi temperatura de 7o C , se încălzeşte până la 27 o C .
Ce cantitate de căldură a primit gazul? ( R.: 500 J ).
2.82. Determinaţi ce lucru trebuie efectuat pentru a comprima lent
gazul dintr-un cilindru, a cărui pereţi au o bună conductivitate termică?
Cu ajutorul unui piston gazul este comprimat până când presiunea lui
creşte de 2ori . Presiunea iniţială este de 760 mm. Hg , iar volumul
iniţial de 5l . Pe parcursul comprimării, presiunea şi temperatura mediului
sunt constante. Frecarea şi greutatea pistonului se neglijează. Câtă căldură
cedează gazul? ( R.:  345 J ;  345 J ).
2.83. Un caz biatomic, care la presiunea 200kPa ocupă volumul
V  6l , se dilată până la volumul V2  2V1 . Procesul de dilatare se
realizează astfel, încât pV   const , unde k  1; 2. Determinaţi variaţia
energiei interne a gazului şi lucrul efectuat la dilatarea lui. Calculaţi
căldura molară a gazului în acest proces.
( R.: 600 J ; 831,8 J ; 20, 78 J / molK ; 12, 47 J / molK ).
2.84. Diferenţa dintre valorile căldurii specifice ale unui gaz este
c p  cV  260 J / (kg  K ) . Determinaţi masa molară a acestui gaz şi
căldura specifică a gazului c p şi cV .
 R.:31,96 10 3
kg / mol ; 908,9 J /  kg  K  ; 649, 2 J /  kg  K   .
2.85. Încălzind izocor un volum V  2,0 l de azot, presiunea a
crescut cu p  100kPa. Să se calculeze: a) cantitatea de căldura
comunicată; b) lucrul mecanic efectuat de gaz; c) variaţia energiei lui
interne. ( R.: 500 J ; 0; 500 J ).
2.86. Într-un cilindru cu piston se află 0,6kg de azot ce ocupă un
volum V  1, 2 m3 la temperatura de 560 K . Ca rezultat al încâlzirii,
87
gazul se dilată şi ocupă volumul V  4, 2 m3 , în timp ce temperatura
rămâne constantă. Determinaţi: a) variaţia energiei interne a gazului; b)
lucrul efectuat de gaz; c) cantitatea de căldură comunicată lui.
 R.:0; 125kJ ; 125kJ  .
2.87. Într-un vas închis cu volum V  1 l se află un gaz biatomic
la presiunea p1  100kPa. Gazul este încălzit până la presiunea
p2  400kPa. Calculaţi: a) lucrul efectuat de gaz; b) cantitatea de
căldură comunicată; c) variaţia energiei interne a gazului.
( R. : 0; 100 J ; 100 J ).
2.88. Aerul dintr-un cilindru cu piston a efectuat prin destindere
izobară un lucru mecanic L  200 J . Determinaţi: a) cantitatea de căldură
absorbită; b) variaţia energiei interne a gazului. ( R.: 700 J ; 500 J ).
2.89. Aerul cu volumul V1  1,5m 3 este încălzit izobar la presiunea
p  200kPa de la temperatura t1  27 o C până la temperatura
o
t2  227 C . Să se calculeze: a) cantitatea de căldura comunicată; b)
lucrul efectuat de gaz; c) variaţia energiei interne a gazului.
( R. : 700; 200 J ; 500 J ) .
2.90. Vaporii de apă se dilată la presiune constantă. Să se
determine lucrul de expansiune a vaporilor, dacă li se transmite cantitatea
de căldură Q  8kJ . ( R.:2 kJ ).
2.91. Un gaz ideal cu volumul V1  1,0l se destinde izoterm de la
presiunea p1  271,8kPa până la p2  100kPa. Să se calculeze: a)
lucrul mecanic efectuat de gaz; b) căldura comunicată; c) variaţia energiei
interne a gazului. ( R.: a) 271,8 J ; b) 271,8 J ; c) 0.).
2.92. Volumul unei mase de 12 g de gaz ideal a fost mărit izoterm
de 2 ori , consumând căldura Q  693J . Determinaţi viteza medie
 3RT 
pătratică a moleculelor acestui gaz.  R.: m.p.   500m / s  .
 M
 
2.93. Particulele de praf suspendate în aer pot fi considerate
molecule mari. Determinaţi care este viteza medie pătratică a unei
88
particule de praf, dacă masa ei constituie 2 10 10 g ? Temperatura aerului
este 29 C . ( R.:25 105 m/ s).
2.94. O cantitate de 0,5moli de oxigen ocupă volumul V1  3l ,
iar 0 ,5 mol de azot ocupă volumul V2  2l , ambele se află la temperatura
T  300o K . Detrminaţi lucrul mecanic maxim efectuat în urma
amestecării izoterme a gazelor în volumul V1  V2  .  R.:1,8 kJ  .
2.95. La comprimarea adiabatică a 20 g de oxigen, energia lui
internă a crescut cu 8 kJ , iar temperatura a atins valoarea de 900 K .
Determinaţi cu cât a crescut temperatura oxigenului şi presiunea lui finală,
 5
dacă cea iniţială a fost de 200 kPa . R.:616,13 K ;113,5 10 Pa . 
2.96. 1 kmol de gaz ideal este încălzit într-un cilindru sub piston,
menţinut în poziţia de echilibru de un resort, care se supune legii lui
Hooke. Pereţii cilindrului şi pistonului sunt adiabatici, iar fundul
cilindrului un bun conductor termic. Volumul iniţial al gazului V0 pentru
care resortul este nedeformat este ales în aşa fel, încât p0 S 2  kV0 , unde
p0 reprezintă presiunea atmosferică, S este aria pistonului, iar k -
coeficientul de rigiditate al resortului. Determinaţi căldura molară a
 R
gazului în acest proces.  R.: C  CV  .
 2
2.97. O cantitate de 32 g de oxigen se află la presiunea de 105 Pa
şi temperatura de 27o C. După destinderea izometrmă a oxigenului,
presiunea finală scade de 4 ori . Printr-o transformare adiabatică şi o
transformare izobară, oxigenul revine la starea iniţială. Să se determine
lucrul mecanic efectuat de gaz în acest ciclu.  R.:  785 J  .
2.98. O cantitate de 0, 2 kmol de gaz biatomic se încălzeşte
politrop de la temperatura de 200 K până la temperatura 600 K ,
consumându-se o cantitate de căldură egală cu 4  105 J . Să se determine
indicele politropei n.  R.:1,53 .
89
2.99. Comprimând un gaz ideal biatomic pe o politropă cu
indicele n  1,5 , se consumă o cantitate de căldură egală cu 200J .
Determinaţi variaţia energiei interne a gazului şi lucrul mecanic consumat
din exterior.  R.: 1000 J ; -800 J  .
2.100. Comprimând 1kg de oxigen pe o politropă cu indicele
n  1,2 se efectuează un lucru mecanic egal cu 8,31  105 J . Determinaţi
variaţia energiei interne a gazului şi cantitatea de căldură cedată, dacă
căldura specifică la un volum constant al oxigenului este egală cu
9,14 J /( kg  K ) . ( R.: 2,56 105 J ; 5,75  105 J ).
2.101. La comprimarea adiabatică a 10kg de oxigen se efectuează
lucrul mecanic L  100kJ . Determinaţi temperatura finală a gazului,
dacă temperatura iniţială a fost T1  320K .  R.: 454 K  .
2.102. O masă m  40 g de oxigen, aflându-se la temperatura
300 K , se dilată mai întâi adiabatic, mărindu-şi volumul de 3ori , apoi în
urma comprimării izoterme, volumul lui se micşorează de 2 ori .
Determinaţi temperatura lui finală şi lucrul total efectuat de gaz.
 R. : 193,3 K ; 22 kJ  .
2.103. Într-un cilindru cu piston se află 0, 02 kg de hidrogen la
temperatura T  300 K . Mai întâi gazul se dilată adiabatic, volumul lui
crescând de 5 ori . Apoi gazul este comprimat izoterm, astfel încât
volumul lui se micşorează de 5 ori . Determinaţi temperatura la sfârşitul
expansiunii adiabatice şi lucrul total efectuat de către gaz. Construiţi
graficul procesului.  R.: 157, 6 K ; 8,37 kJ  .
2.104. Într-un balon se află oxigen la temperatura T1  145K şi
presiunea p1  2MPa. Din vas, în mod adiabatic, este evacuat o jumătate
din cantitatea de oxigen. Să se determine temperatura şi presiunea la
sfârşitul evacuării oxigenului din vas.  R.: 109, 9 K ; 7, 6 105 Pa  .
2.105. Un cilindru cu piston conţine un volum de aer V1  10l la
presiunea p1  3 atm şi temperatura T1  300 K . Care va fi volumul şi
90
temperatura gazului dacă presiunea: a) se dublează brusc; b) se dublează
lent (  1, 4) ?  R.: a ) 6,1 l ; 366 K ; b) 5 l ; 300 K  .
2.106. O cantitate de 0, 2 moli de gaz biatomic aflat la presiunea de
100 kPa , ocupă volumul de 10l . Gazul este comprimat, mai întâi izobar
până la volumul de 4l , apoi comprimat adiabatic. După comprimarea
adiabatică gazul se dilată izoterm până la volumul şi presiunea iniţială.
Construiţi graficul procesului în coordonate pV. Determinaţi: a) lucrul
efectuat de gaz în transformarea ciclică; b) temperatura, presiunea şi
volumul gazului în punctele caracteristice ale procesului ciclic.
 R.:1100 J ; 601, 7 K ; 240, 7 K ; 601,7 K ; 25 105 Pa; 0, 4 10 3 m3  .
2.107. Conform condiţiilor problemei precedente, să se determine
cantitatea de căldură primită de gaz de la încălzitor şi cantitatea de căldură
cedată răcitorului, precum şi randamentul ciclului.
 R.: 3190 J ; 2090 J ; 34,5%  .
2.108. Volumul unui mol de gaz cu indicile adiabatic  variază
a
după legea V  , unde a este o constantă. Să se determine cantitatea
T
de căldură schimbată de gaz în acest proces, dacă temperatura gazului se
 2 
modifică cu  .  R.: Q  R  ;   1 mol  .
  1 
2.109. 1mol de gaz biatomic efectuează o transformare ciclică
compusă din două izocore şi două izobare. Volumul şi presiunea minimă
şi maximă sunt Vmin  10 l , Vmax  20 l şi respectiv,
pmin  246 kPa, pmax  410 kPa . Construiţi graficul acestui ciclu.
Determinaţi temperatura gazului în punctele sale caracteristice şi
randamentul lui.  R.:296 K ; 493, 4 K ; 986,8 K ; 592,1K ; 8,89%  .
2.110. O cantitate de 100 moli de gaz monoatomic se află la
presiunea p1  100kPa şi volumul V1  5 m3 . Gazul a fost comprimat
izobar până la volumul V2  1m3 şi în continuare, comprimat adiabatic.
Apoi gazul a fost dilatat izoterm până la volumul şi presiunea iniţială.
91
Construiţi graficul ciclului şi determinaţi: a) temperaturile T1 şi T2 ,
volumul V3 şi presiunea p3 corespunzătoare punctelor caracteristice ale
ciclului; b) căldura Q1 primită de la încălzitor; c) căldura Q2 cedată
răcitorului.
 R.: a) 601, 7 K ; 120, 3K ; 601, 7 K ; 0, 089 m3 ; 55, 7 105 Pa; 
 .
 b)  1000 kJ ; 2010 kJ 
2.111. Să se determine lucrul efectueat de gaz în transformarea
ciclică, în conformitate cu condiţiile problemei 2.110, precum şi
randamentul ciclului.  R.:1011 kJ ; 50,3%  .
2.112. O maşină termică ideală funcţionează conform ciclului
0
Carnot. Temperatura încălzitorului este t1  227 C şi a răcitorului
t2  270 C . Determinaţi randamentul ciclului, căldura primită de la
încălzitor şi căldura cedată răcitorului, dacă pe parcursul unui ciclu s-a
efectuat un lucru mecanic L  4kJ . ( R.: 40 %; 10 kJ ; 6kJ ).
2.113. Un gaz ideal efectuează un ciclu Carnot. Temperatura
răcitorului T2  280 K . De câte ori va creşte randamentul ciclului, dacă
temperatura încălzitorului creşte de la T1  500 K până la T1  700 K ?
 R.: 1,36 ori  .
2.114. Să se determine randamentul unui ciclu Carnot, dacă pe
parcursul dilatării adiabatice volumul gazului a crescut de 4 ori .
 R.:37 %  .
2.115. O maşină termică ideală funcţionează după ciclul Carnot.
Temperaturile încălzitorului şi răcitorului sunt T1  500 K şi, respevtiv
T2  250 K . Aflaţi randamentul ciclului, precum şi lucrul mecanic L1 al
corpului de lucru la expansiunea izotermă, dacă se ştie că la comprimarea
izotermă s-a efectuat lucrul L2  70 J .  R.: 50 %; 140 J  .
2.116. Randamentul unui ciclu Carnot este   0,4 . Determinaţi
lucrul mecanic efactuat la comprimarea izotermă dacă lucrul la dilatarea
izotermă este egal cu 400 J .  R.: 240 J  .
92
2.117. Un gaz ideal efectuează un ciclu Carnot. Temperaturile sursei
calde şi a sursei reci sunt egale cu 500 K şi, respectiv 300 K .
Determinaţi randamentul ciclului, precum şi cantitatea de căldură cedată
sursei reci la comprimarea izotermă. Lucrul efectuat la dilatarea izotermă
este egală cu 2kJ . R. : 0,4; 0,6kJ  .
2.118. Un gaz poliatomic efectuează un ciclu Carnot. Determinaţi
randamentul ciclului, dacă la dilatarea adiabatică, volumul gazului creşte
de 4 ori .
 
 
 
 R.:   T1  T2 .
 C  T1  T2  
 T1  
 V2 
 R ln
 V1 
2.119. Într-un ciclu Carnot al cărui randament   20% lucru
mecanic efectuat de gazul ideal la destinderea izotermă este Lizot  100 J .
Să se calculeze lucrul mecanic consumat la comprimarea izotermă.
( R. : 80 J ) .
 
2.120. Două corpuri cu temperaturile t1  27 C şi t2  28 C sunt
puse în contact. După un interval de timp, cantitatea de căldură
Q1  107 J trece de la corpul cu temperatura mai mare la corpul cu
temperatura mai mică. Determinaţi de câte ori se modifică probabilitatea
de stare a corpurilor create ca urmare a acestei treceri. Cu cât este egală
probabilitatea trecerii inverse? Cum se modifică rezultatul în cazul trecerii
cantităţii de căldură Q2  1, 2  10 18 J ?  R.: 2, 7  .
2.121. O maşină termică ideală funcţionează conform ciclului
Carnot cu aer încălzit, luat la presiunea iniţială de 7 atm şi temperatura
127 C . Volumul iniţial al aerului este de 2 10 3 m 3 . După dilatarea
izotermă aerul a ocupat volumul de 5 l , apoi după dilatarea adiabatică
volumul a devenit egal cu 8l . Determinaţi: a) coordonatele de intersecţie
ale izotermelor şi adiabatelor; b) lucrul efectuat pe fiecare porţiune a
93
ciclului; c) lucrul total efectuat în decursul unui ciclu complet; d)
randamentul ciclului; e) cantitatea de căldură primită de la încălzitor şi
cantitatea de căldură cedată răcitorului pe parcursul unui ciclu.
( R.: a) 2l , 7atm; 5l , 2,8atm; 8l , 1, 44atm; 3, 22l , 3, 6atm;
b) 1,3kJ ;620 J ;  1070 J ;  620 J ; c ) 230 J ; d )17,5%;
e) 1300 J , 1070 J ).
2.122. Se amestecă o masă de apa m1  5kg la temperatura
T1  280 K cu o masă de apă m2  8kg la temperatura T2  350 K . Să
se determine temperatura amestecului şi variaţia entropiei S .
( R.: 323, 08 K ; 5694, 4 J / K ).
2.123. Două gaze omogene cu volumele de 2 l şi 5l se amestecă,
dar nu interacţionează chimic. Calculaţi variaţia entropiei sistemului, dacă
iniţial gazele aveau aceeaşi temperatură de 350 K şi presiunea 150 kPa.
( R.:1, 79 J / K ).
2.124. 200g de gheţă la temperatura t1  10 C au fost încălzite
până la t2  0 C şi topită, apoi apa astfel obţinută, a fost încălzită până la
temperatura t  10 C . Determinaţi variaţia entropiei ΔS .
( R.:291, 2 J / grad).
2.125. De câte ori trebuie de mărit volumul a 5 moli de gaz ideal la
dilatarea izotermă, dacă variaţia entropiei
S  57,6 J / grad .  R.: 4 ori  .
2.126. Două vase de volume egale sunt unite între ele prin
intermediul unui tub cu robinet. În unul din vase se află 2 moli de azot,
iar în celălalt 2 moli de hidrogen. Gazele se află la temperaturi şi presiuni
egale. După deschiderea robinetului are loc un proces izoterm de difuzie.
Determinaţi variaţia entropiei sistemului. ( R. : 23,04 J / K )
2.127. Determinaţi variaţia entropiei, dacă 10 g de gheaţă la
temperatura de  20o C se transformă în aburi la temperatura de 100o C .
 R.: 88 J / grad  .
94
2.128. Să se calculeze variaţia entropiei, la dilatarea izobară a 4g
de azot de la volumul V1  5l până la V2  9l .  R.: 2, 43 J / grad  .
2.129. Să se determinaţi variaţia entropiei a 2 kmol de gaz care au
fost încălziţi la presiune constantă, aşa încât volumul lui a crescut de
3ori , după care a fost răcit la volum constant încât presiunea lui a scăzut
 3
de 3ori . R.: 18, 25 10 J / K . 
2.130. Să se calculeze variaţia entropiei, care se produce la
încălzirea a 10 g de sodiu de la temperatura t1  27 o C la temperatura
t2  600o C.  R.: 17, 03 J / grad  .
95
INDICAŢII PRIVIND REZOLVAREA PROBLEMELOR

1. Mecanica
1.5. La mişcarea corpului sub un unghi faţă de orizont trebuie să

se ţină cont de faptul că acceleraţia totală este determinată de relaţia
  
g  an  a sau g 2  an2  a2 .
Din figură rezultă:

 y a
cos   
 g
sau
gt a
 ,
 x2  g 2t 2 g
de unde pentru acceleraţia

tangenţială vom obţine:
g 2t 9,82 1
a    5,4 m .
2
 g t 2 2
225  9,8 2 s2
0
1.9. Din relaţia 2   1  t , pentru acceleraţia unghiulară a

roţii obţinem:
2  1 2 2  2 1 2 12, 56
   (3  5)   2   0, 21rad / s 2
t t t 60
Pentru determinarea numărului de rotaţii se va folosi formula lui
Balibi:
22  12  2  2 2  N  4N ,
de unde:
22  12
N  239,4 rot.
4  
96
1.52. Energia potenţială înmagazinată în fir (sârmă) la răsucirea lui
1
este determinată de relaţia E p  C 2 , unde C este constanta de
2
răsucire, iar  - unghiul de răsucire. Constanta de răsucire depinde de
G 4
parametrii sârmei potrivit relaţiei C  r , unde G este modulul de
2l
deplasare pentru substanţa dată, l este lungimea sârmei, iar r este raza
secţiunei transversale. Pentru fier G  8,1  1010 N m 2 . Astfel, pentru
energia potenţială înmagazinată în fir vom obţine:
1  G 4 2 3,14  8,1 1010 3,142

Ep  r  1012  2
 1, 21106 J . .
2 2l 4 1 16 180
2. Fizica moleculară şi termodinamică

1
2.32. dN  no  ; Px  no kT .
4
U

kT
2.33. N  Ae .
Asupra particulelor coloidale acţionează însă şi forţa lui Arhimede,
astfel încât greutatea unei particule de masă m0 este nu m0 g , dar:
4 r 3
mg  mo g  V p e g  V p g ( C  e )  g ( C  e ) 
3
4 g d
 (    ) r 3d 
3kT c e kT
 n( d )  A  e  Ae ,
R
iar k  .
NA
Particularizând rezultă:
n2
RT ln
n1
NA  .
 (d 2  d1 )
97
2.34. Probabilitatea de localizare a modulului vitezelor moleculare
într-un interval unitar este chiar funcţia densităţii de probabilitate pentru
distribuţia izotropă după criteriul ,,  ”.
f (1 )  f (2 ) ,
3 m m 3
 m  2  o 12  m  2  o 22
4  o  12e 2 kT  4  o  22 e 2 kT .
 2 kT   2 kT 
De unde:
mo ( 22  12 )
T .
2
4k ln
1
m 2
m 
2.35. f ( )  o e 2 kT
;
kT
12 12
 kT  2kT 2  kT 
 p    ;   ;     .
 mo  mo  2mo 
2.74. T  T1  Ax ,
T  T2 MpdV MpSdx
A= 1 ; dm   ;
d RT RT
d
MpSdx
m  10, 4kg .
0
R(T1  Ax )
2.94. Într-un proces elementar TdS  dQ  dU  dL în procesul

izoterm dU  0 rezultă dL  TdS .
Prin urmare:
V1  V2 V V
L  T ( S2  S1 )  RT ( 1 ln   2 ln 1 2 ) 
V1 V2
(V1  V2 )2
  RT ln  1,8kJ .
V1V2
98
2.96. dQ  CV dT  pdV ;
kx
p  p0  ; V  V0  xS ; dV  Sdx .
s
Din relaţia
 kx 
 p0   V0  xS   RT ,
 S 
prin diferenţiere se obtine:
dx  p0  xS   RdT ;
 R 
dQ  CV   p0 S  kx   dT ;
 2  p0 S  kx  
R
C  CV  .
2
2.105. a) Procesul este adiabatic:
p1V1  p2V2 ; V2  6,1l ,

iar din
p1V1 p2V2
  T2  366 K .
T1 T2
b) Procesul este izoterm: T2  T1  300 K ,
iar din:
p1V1  p2V2  V2  5l.
L
2.118.  ;
Q1
L  L12  L23  L34  L41 ,;
V2 R
L12   RT1 ln ; L23  (T2  T1 );
V1 n 1
99
V4 R
L34   RT2 ln ; L41  (T1  T2 ) .
V3 n 1
Din ecuaţiile transformărilor izoterme şi adiabate se bţine:
V2 V3
 ,
V1 V4
V2
astfel: L   R (T1  T2 ) .
V1
V2
Q1  Q12  Q23   RT1 ln   C ln(T2  T1 ) .
V1
T1  T2
Deci:  .
C (T1  T2 )
T1 
V
R ln 2
V1
2.120. Entropia globală a ambelor corpuri se modifică astfel:
107 107 1 11 J
S    10 ,
300 301 9 K
dar:
W2
S  k ln ,
W1
unde W1 este probabilitatea stării iniţiale a ambelor corpuri; W2 este
probabilitatea stării lor finale:
S 10 11 1015
W2  W1  e  W1e  W1e .
k 9  1,38  10 26 12
Deci, practic în toate cazurile la contactul termic căldură trece de la
corpul mai cald la corpul mai rece. Probabilitatea procesului invers este
practic zero.
În cazul
W2
Q  1, 2 10 18 j   2, 7 .
W1
Rezultă că cele două probabilităţi sunt de acelaşi ordin.
100
ANEXE
Tabelul 1. Constante universale
Constanta gravitaţională G = 6,67 · 10-11 m3/kg·s2
Constanta universală a gazelor R = 8,31 J/mol K
Volumul 1 kmol de gaz ideal în V0  22,4m 3
condiţii normale
Constanta lui Avogadro NA = 6,02·1023 mol-1
Unitatea atomică de masă u.a.m. = 1,66·10-27 kg
Constanta lui Boltzmann k = 1,38·10-23 J/K
Viteza luminii în vid c = 2,99·108 m/s
Tabelul 2. Unele mărimi astronomice
Raza medie a Pamantului 6,37·106 m
Densitatea medie a Pamantului 5500 kg/m3
Masa Pamantului 5,96·1024 kg
Raza Soarelui 6,95·108 m
Masa Soarelui 1,97·1030 kg
Raza Lunii 1,74·106 m
Masa Lunii 7,3·1022 kg
Distanţa medie dintre centrul Lunii şi 3,84·108 m
centrul Pămantului
Distanţa medie dintre centrul 1,5·1011 m
Pămantului şi centrul Soarelui
Perioada de revoluţie a Lunii în jurul 27 zile 7 ore 43 min
Pămantului
Densitatea medie a Soarelui 1400 kg/m3
Tabelul 3. Densitatea corpurilor solide (kg/m3 )
Aluminiu 2600
Fier 7900
Bronz 8400
Arama (Cupru) 8600
Cositor 7200
Gheaţa 900
101
Tabelul 4. Proprietatile unor corpuri solide
Substanta Densitatea Temperatura Căldura Caldura Coeficientul
kg/m3 de topire ºK specifică specifică de de dilatare
J/kg·K topire J/kg termică ºK-1
Aluminiu 2600 932 896 3,22·105 2,3·10-5
Fier 7900 1803 500 2,72·105 1,2·10-5
Alamă 8400 1173 386 - 1,9·10-5
Gheaţă 900 273 2100 3,35·105 -
Cupru 8600 1373 395 1,76·105 1,6·10-5
Cositor 7200 505 230 5,86·104 2,7·10-5
Platină 21400 2043 117 1,13·105 0,89·10-5
Plută 200 - 2050 - -
Plumb 11300 500 126 2,26·104 2,9·10-5
Argint 10500 1233 234 8,8·104 1,9·10-5
Otel 7700 1573 460 - 1,06·10-5
Zinc 7000 693 391 1,77·105 2,9·10-5
Tabelul 5. Proprietatile elastice ale unor corpuri solide

Rezistenţa la rupere Modulul lui Young
Substanţa
N/m2 N/m2
Aluminiu 1,1·108 6,9·1010
Fier 2,94·108 19,6·1010
Cupru 2,45·108 11,8·1010
Plumb 0,2·108 1,57·1010
Argint 2,9·108 7,4·1010
Oţel 7,85·108 21,6·1010
Tabelul 6. Proprietăţile unor lichide

Caldura Coeficientul de
Densitatea
Lichidul specifică tensiune
kg/m3
J/kg·ºK superficială N/m
Benzen 880 1720 0,03
Apă 1000 4190 0,073
Glicerină 1200 2430 0,064
102
Ulei de ricin 900 1800 0,035
Petrol lampant 800 2140 0,03
Mercur 13600 138 0,5
Alcool 790 2510 0,02
Tabelul 7. Elasticitatea vaporilor de apă ce saturează spaţiul la

diferite temperaturi
t, ºC PS , mmHg t, ºC PS , mmHg
-5 3,01 16 13,6
0 4,58 18 15,5
1 4,93 20 17,5
2 5,29 25 23,8
3 5,69 30 31,8
4 6,10 40 55,3
5 6,54 50 92,5
6 7,01 60 149
7 7,71 70 234
8 8,05 80 355
9 8,61 90 526
10 9,21 100 760
12 10,5 150 4,8 atm
14 12,0 200 15,3 atm
Tabelul 8. Constantele critice ale gazelor
Substanţa TC , ºK PC, atm PC, MPa

Vapori de apa 647 217 22,0
Bioxid de carbon 304 73 7,4
Oxigen 154 50 5,07
Argon 151 48 4,87
Azot 126 33,6 3,4
Hidrogen 33 12,8 1,3
Heliu 5,2 2,25 0,23
103
Tabelul 9. Diametrele atomilor si moleculelor (m)

Heliu (He) 2·10-10
Hidrogen (H2) 2,3·10-10
Oxigen (O2) 3·10-10
Azot (N2) 3·10-10
Tabelul 10. Conductibilitatea termică a unor corpuri solide

(, W/m K)
Aluminiu 210
Fier 58,7
Cupru 390
Argint 460
Ebonită 0,174
Plută 0,050
Nisip uscat 0,325
Cuarţ topit 1,37
104
Bibliografie
1. Ţiuleanu D., Marcu C., Stratan I., Taran G., Golban G.,
Marian S., Balan S. Probleme de fizică. Chişinau: Editura
TEHNICA-INFO, 2007. - 280 p.
2. Wolkenstein V.S.. Problems in General Physics, MIR
Publishers, Moscow, 1990. - 350 p.
3. Rusu A., Rusu S. Probleme de fizică. Chişinău. Editura UTM,
2004. - 88 p.
4. Hristev A. Probleme de termodinamică, fizică moleculară şi
caldură. Bucureşti: Editura Tehnică, 1968. - 232 p.
5. Взоров Н.H., Замша О.И., Иродов И.Е., Савельев И.В.
Сборник задач по общей физике. Наука: Москва, 1968.
- 208 с.
6. Савельев И.В.. Сборник вопросов и задач по общей
физике. Наука: Москва, 1982. - 280 с.
7. Popescu I.M., Cone G.F., Stanciu Gh.A. Culegere de
probleme de fizică. Bucureşti: EDP, 1982.
8. Чертов А.Г., Воробьёв А. А. Задачник по физике. Москва:
Высшая школа, 1981.
9. Иродов И.Е. Задачи по общей физике. Москва:
Наука, 1979.
105
Cuprins
1. Capitolul 1. Probleme de mecanică.........................................3

Breviar.............................................................................3
Exemple de rezolvare a problemelor ……………...……….17
Probleme .......................................................................30
2. Capitolul 2. Fizica moleculară şi termodinamica...................43
Breviar..............................................................................43
Exemple de rezolvare a problemelor ...................................51
Probleme ...............................................................................75
3. Indicaţii privind rezolvarea problemelor ...............................96
4. Anexe ...................................................................................101
5. Bibliografie...................................................................105
106
Probleme de mecanică, fizică moleculară şi

termodinamică
Autori: Dumitru Ţiuleanu

Valentina Pîntea
Redactor Eugenia Balan

Bun de tipar 22.06.17 Formatul 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 400 ex.
Coli de tipar 6,75 Comanda nr.60
------------------------------------------------------------------------------------
2004, UTM, bd.Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168
Editura ,,Tehnica-UTM”
2045, Chişinău, str.Studenţilor, 9/9
107

Probleme de Mecanică, Fizică Moleculară Și Termodinamică

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de Mecanică, Fizică Moleculară Și Termodinamică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Țiuleanu Valentina Pîntea

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Dumitru Ţiuleanu Valentina Pîntea

Probleme de mecanică, fizică

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Probleme de mecanică, fizică moleculară

Îndrumarul includ probleme pe subiecte de mecanică, fizică

Autori: Prof. univ., dr.hab. în ştiinţe fizico-matematice, Dumitru Ţiuleanu

Recenzent: Conf.univ., dr. în ştiinţe fizico-matematice, Vitalii Chistol

ISBN 978-9975-45-497-1 © UTM, 2017

Capitolul 1. PROBLEME DE MECANICĂ

d) Dinamica mişcării de rotaţie a corpului rigid

Dacă I  const , atunci:

Lucrul forţelor constante ce acţionează asupra corpului în mişcarea

e) Mecanica mediului continuu

Tabelul 1.1. Analogia mărimilor şi relaţiile care descriu mişcările de

Mişcarea de translaţie Mişcarea de rotaţie

2. Exemple de rezolvare a problemelor

Viteza unghiulară  se va determina din derivata unghiului de

Înlocuind valorile lui  şi  în (2), se obţine:

viteza reală  (t ) a unei

Aplicând principiul de bază al dinamicii mişcării de rotaţie:

m112 m1u12 m2u 22

Substituind (1.87) în (1.85) vom obţine:

Ec/ 2 4m2 m1212 2 4m1m2 4m1m2

Se orientează axele x şi y ale unui sistem de coordonate, legat de

1.1. Dependenţa dintre distanţa S , parcursă de un corp, şi timpul t se

Capitolul 2. FIZICA MOLECULARĂ ŞI TERMODINAMICĂ

constanta universală a gazelor, iar N A  6,025  1023 mol 1 - numărul lui

unde: p este presiunea gazului la înălţimea h; p0  n0 kT – presiunea

Parcursul liber mediu al moleculelor gazului se exprimă, astfel:

Lucrul efectuat de gazul ideal într-un proces izoterm are aspectul:

2. Exemple de rezolvare a problemelor

M 1M 2 m1  m2  M1M 2 m1  3m2  4 M 1M 2

înlocuind valorile numerice vom obţine:

1,5 103 cm3 105 Pa

2 RT2 2  8,31 900 m m

V  1 109 m3 ; p  1 105 Pa; T  273K ;

şi efectuând calculele, se obţine:

Pentru ca  să nu depindă de presiune este necesar ca parcursul

Q  3,5 104 J  35kJ .

deoarece s-a înlăturat greutatea de pe piston.

Prin diferenţierea ecuaţiei lui Clapeyron-Mendeleev, obţinem:

Dacă dilatarea are loc pe o izotermă  pV  const. şi n  1 , atunci:

2.1. Să se determine densitatea aerului şi concentraţia moleculelor

2.10. Să se determine presiunea unui gaz, cunoscând că densitatea

2.38. Determinaţi parcursul liber mediu al moleculelor de azot

2.44. Într-un vas cu volumul V  1 l se află argon

se calculeze numărul de ciocniri dintre toate moleculele într-o unitate de

2.49. Care este viteza medie aritmetică şi numărul mediu de

2.50. Să se calculeze: 1) frecvenţa de ciocnire a moleculelor unui

2.52. Într-un balon sferic cu volumul V  1l se află azot. La ce

INDICAŢII PRIVIND REZOLVAREA PROBLEMELOR

1.5. La mişcarea corpului sub un unghi faţă de orizont trebuie să

Din figură rezultă:

de unde pentru acceleraţia

1.9. Din relaţia 2   1  t , pentru acceleraţia unghiulară a

1  G 4 2 3,14  8,1 1010 3,142

2. Fizica moleculară şi termodinamică

2.94. Într-un proces elementar TdS  dQ  dU  dL în procesul

p1V1  p2V2 ; V2  6,1l ,

Tabelul 5. Proprietatile elastice ale unor corpuri solide

Tabelul 6. Proprietăţile unor lichide

Tabelul 7. Elasticitatea vaporilor de apă ce saturează spaţiul la