Sisteme optice

Sistemele optice sunt ansambluri de medii optice transparente sau opace

(reflectorizante), cu care se obțin imagini ale obiectelor.
Studiul sistemelor optice simple impune folosirea convenţiilor geometrice de semne
pentru coordonatele diferitelor puncte obiect sau imagine. Ele se raportează la un sistem de
referință 𝑂𝑋𝑌, cu originea într-un punct reprezentativ al sistemului optic și axa 𝑂𝑋 în lungul
axei de simetrie a acestuia, numiță și axă optică principală. Sensul axei 𝑂𝑋 coincide totdeauna
cu sensul de propagare al luminii incidente pe sistemul optic.
Principala calitate a imacinilor este asemănarea cu obiectul, numită stigmatism. Acesta
este asigurat cu aproximație dacă sunt îndeplinite două condiții, numite aproximații Gauss,
sau aproximații ale fasciculelor paraxiale:Aceasta impune două condiții:
1. imaginile obiectelor se formeză cu fascicule foarte înguste de lumină.
2. fasciculele care formează imaginea sunt foarte puțin înclinate față de axa de simetrie,
numită și axă optică principală.
*Diptrul
Definiție
Dioptrul reprezintă o suprafaţă geometrică regulată ce separă două medii optice
(două substanţe) diferite.
Cei mai frecvent întâlniţi în practică sunt dioptrii sferici, parabolici şi plani.
Dioptrul sferic
Dioptrul sferic prezintă câteva elemente specifice.
 Centrul de curbură 𝐶 reprezintă centrul sferei căreia aparține suprafața de
separare a celor două medii.
 Vârful 𝑉 al dioprtului este polul calotei sferice de separare a celor două medii.
 Axa optică principală reprezintă direcția care trece prin vțrful dioptrului și
centrul de curbură.
 Axele optice secundare sunt direcțiile care trec prin centrul de curbură al
dioptrului. (Sunt într-un număr infinit).
Refracția de la nivelul dioptrului asociază fiecărui punct obiect un punct imagine.
Formula punctelor conjugate stabileşte legătura între coordonata x la care se află un obiect
punctiform S faţă de vârful V al dioptrului şi coordonata x’ la care se formează imaginea sa S’.
Pentru stabilirea expresiei sale se foloseşte teorema sinusului în triunghiurile SIC respectiv
S’IC şi legea a doua a refracţiei.

𝑆𝐼 𝑆𝐶
= 𝑆𝐼 𝑆′𝐶 𝑛
𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑠𝑖𝑛(𝜋−𝑖) 𝑆𝐼 𝑆/𝐶 𝑠𝑖𝑛 𝑟
{ 𝑆/𝐼 𝑆/𝐶
⇔
𝑆/𝐼
⋅ = ⇒ ⋅ 𝑆𝐶 = 𝑛′
=
𝑆𝐶 𝑠𝑖𝑛 𝑖 𝑆′𝐼
𝑠𝑖𝑛(𝜋−𝛼) 𝑠𝑖𝑛 𝑟
 Conform convenţiei geometrice, se fac următoarele substituţii: 𝑆𝐼 ≈ 𝑆𝑉 = −𝑥; 𝑆′𝐼 ≈
𝑆′𝑉 = 𝑥′; 𝑆′𝐶 = 𝑥′ − 𝑅; = −𝑥 + 𝑅. Astfel formula punctelor conjugate capătă forma:
𝒏′ 𝒏 𝒏′ − 𝒏
− =
𝒙′ 𝒙 𝑹
Focarul principal obiect 𝐹 este punctul de pe axa principală unde trebuie plasat un
obiect a cărui imagine să se formeze la infinit. Dacă se impune 𝑥 = 𝑓pentru 𝑥′ → ∞, din
𝑛⋅𝑅
formula punctelor conjugate rezultă: 𝑓 = − 𝑛′−𝑛.
Focarul principal imagine 𝐹′ este punctul de pe axa principală unde se formează
imaginea unui obiect plasat la infinit. Impunând 𝑥′ = 𝑓′ pentru −𝑥 → ∞, din formula punctelor
𝑛′⋅𝑅
conjugate se obţine: 𝑓′ = 𝑛′−𝑛.
Mărirea liniară transversală este egală cu raportul dintre înălţimea 𝑦′ a imaginii şi
înălţimea 𝑦 a obiectului. Ea se obţine având în vedere modul de formare al imaginii unui obiect
liniar 𝐴𝐵, unde sunt importante două din următoarele trei raze:
1. Raza incidentă pe direcţia focarului obiect 𝐹 este refractată pe direcţie paralelă cu
axa optică principală.
2. Raza incidentă pe direcţie paralelă cu axa optică principală este refractată pe direcţia
focarului imagine 𝐹′.
3. Raza incidentă în vârful dioptrului 𝑉 respectă legea a doua a refracţiei 𝑛 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝑖 = 𝑛′ ⋅
𝑠𝑖𝑛 𝑟.

Considerând imaginea A’B’ formată cu fascicule paraxiale se fac aproximaţiile:

𝑦
𝑠𝑖𝑛 𝑖 ≈ 𝑡𝑔𝑖 = −𝑥
−𝑦′ 𝒚′ 𝒙′ 𝒏
𝑠𝑖𝑛 𝑟 ≈ 𝑡𝑔𝑟 = ⇒ 𝜷= = ⋅ 𝒏′
𝑥′ 𝒚 𝒙
𝑠𝑖𝑛 𝑖 𝑛′
=
{𝑠𝑖𝑛 𝑟 𝑛
Pentru dioptrul plan 𝑅 → ∞, încât formulele dioptrului plan capătă forma:
𝒏′ 𝒏
− 𝒙 = 𝟎 respectiv 𝜷 = 𝟏 .
𝒙′