Sunteți pe pagina 1din 5

Teoria haosului şi efectul fluturelui.

Cum se manifestă şi cum influenţează comportamentul unor sisteme complexe 22 august 2019,
04:11deDorin ŢimoneaDevino fan Salvează în arhivădownload pdfprint article Teoria haosului
sau teoria sistemelor complexe descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare,
care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate faţă de condiţiile iniţiale, motiv
pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung este imprevizibil, adică aparent haotic.
Teoria haosului a fost formulată de către matematicianul Edward Lorenz în 1960. Savantul
spunea că ”un fenomen care pare a se desfăşura la întâmplare, are de fapt un element de
regularitate ce ar putea fi descris matematic”.   În termeni mai simpli, există o ordine ascunsă în
orice evoluţie aparent haotică a oricărui sistem dinamic complex.  Numele de Teorie a Haosului
vine de la faptul că în sistemele descrise de aceasta există o dezordine aparentă. Teoria haosului
este un domeniu de studiu în matematică, fizică, economie şi filozofie şi se ocupă cu studierea
comportamentului sistemelor dinamice care sunt foarte sensibile faţă de condiţiile iniţiale.
Această sensibilitate mai este numită şi efectul fluturelui.   Mici modificări ale condiţiilor iniţiale
au ca efect rezultate haotice, făcând ca anticiparea efectelor pe termen lung să fie imposibilă.
Acest lucru se întâmplă chiar dacă sistemele sunt deterministe, ceea ce înseamnă că
comportamentul lor viitor este determinat în întregime de condiţiile iniţiale, fără intervenţia altor
elemente aleatorii. Cu alte cuvinte, natura deterministă a acestor sisteme nu le face predictibile.
Acest comportament este cunoscut sub denumirea de “haos determinist”.   Comportamentul
haotic a fost observat în laborator pe o varietate de sisteme care include circuite electrice, lasere,
reacţii chimice oscilante, dinamica fluidelor şi aparate magneto-mecanice şi mecanice, dar şi în
simulări virtuale ale proceselor haotice. Una dintre aplicaţiile cele mai de succes a teoriei
haosului este în ecologie, unde sistemele dinamice au fost folosite pentru a arăta cum creşterea
populaţiei în raport cu suprafaţa ocupată duce la o dinamică haotică.  În teoria haosului, efectul
fluturelui este sensibilitatea dependenţei faţă de condiţiile iniţiale, în care o mică schimbare într-
un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferenţe mari într-o stare târzie. Numele
efectului, inventat de Edward Lorenz, este derivat din exemplul teoretic de formare a unui uragan
care este condiţionat de faptul dacă un fluture îndepărtat a bătut sau nu din aripi în urmă cu mai
multe săptămâni. Cu alte cuvinte, ”mişcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică
schimbare a atmosferei”. Deşi efectul fluturelui poate părea a fi un comportament puţin probabil,
acesta este expus prin sisteme foarte simple. De exemplu, o minge plasată pe vârful unui deal
poate coborî la vale în orice direcţie în funcţie de, printre altele, mici diferenţe ale poziţiei sale
iniţiale. Efectul fluturelui este o figură de stil comună în ficţiune, în special în scenariile care
implică călătoria în timp. În plus, operele de ficţiune care implică puncte de la care povestea
diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un rezultat semnificativ diferit
faţă de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergenţă, sunt un exemplu de efect fluture. 
Alt punct de vedere
Introducere
Teoria Haosului este o ramură a matematicii și fizicii moderne care descrie
comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă fenomenul
de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul
lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică
aparent haotic (de unde și denumirea teoriei). 
 un fractal este o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel
încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului

Teoria Haosului .Fractali


In ciuda faptului că evoluţia temporală a sistemelor dinamice haotice este descrisă de legi
deterministe, comportamentul lor pe termen lung este imprevizibil datorită impreciziei în
determinarea condiţiilor iniţiale. Apariţia teoriei, în anii '60 ai secolului trecut, a fost favorizată
de cel puţin doi factori. In primul rând, dezvoltarea puterii de calcul a computerelor electronice a
permis rezolvarea (numerică) a majorităţii ecuaţiilor care descriau comportamentul dinamic al
unor sisteme fizice de interes, ecuaţii care nu putuseră a fi soluţionate prin metodele analitice
disponibile la acea dată. Al doilea factor este reprezentat de revoluţia produsă în ştiinţă de
mecanica cuantică şi de sfârşitul erei determinismului mecanicist al lui Laplace. Chiar dacă
naşterea teoriei haosului este legată de numele lui Henri Poincare (1903), cel care a adus-o în
atenţia lumii ştiinţifice a fost meteorologul american Edward Lorenz (1960)
Curba Lui Kock
Un ilustru matematician suedez,Niels Fabian Helge von Koch(1870-1924),a creat o
constructie matematica cunoscuta sub numele de "Curba lui Koch".Pentru a ne da seama
cum arata aceasta constructie,imaginati-va un triunghi echilateral,apoi adaugati pe fiecare
latura un alt triunghi echilateral.Orice parte a ei,marita,arata fix ca originalul.De fiecare
data cand un nou triunghi este adaugat la figura centrala, lungimea liniei creste insa aria
interioara a curbei lui Koch ramane mai mica decat aria unui cerc desenat in jurul
triunghiului original.
Pe scurt,este o linie de o lungime infinita ce inconjoara o zona finita.
Curba lui Koch este o figură geometrică ce se construieşte aplicând în mod repetat un
acelaşi procedeu de desenare. Iniţial se porneşte cu un segment de dreaptă şi pe segmentul
respectiv se ridică un triunghi echilateral 

Pe urmă se repetă procedeul pentru fiecare din cele patru segmente de dreaptă: se ridică
un triughi echilateral pe fiecare segment.
După repetarea de 7 ori a procedeului se obţine o figură de genul 

Efectul  Fluture
În teoria haosului, efectul fluturelui este sensibilitatea dependenţei faţă de condiţiile
iniţiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate
duce la diferenţe mari într-o stare târzie. Numele efectului, inventat de Edward Lorenz,
este derivat din exemplul teoretic de formare a unui uragan care este condiţionat de faptul
dacă un fluture îndepărtat a bătut sau nu din aripi în urmă cu mai multe săptămâni. Cu
alte cuvinte, "mişcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a
atmosferei". Deşi efectul fluturelui poate părea a fi un comportament puţin probabil,
acesta este expus prin sisteme foarte simple. De exemplu, o minge plasată pe vârful unui
deal poate coborî la vale în orice direcţie în funcţie de, printre altele, mici diferenţe ale
poziţiei sale iniţiale. Efectul fluturelui este o figură de stil comună în ficţiune, în special în
scenariile care implică călătoria în timp. În plus, operele de ficţiune care implică puncte de
la care povestea diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un
rezultat semnificativ diferit faţă de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergenţă, sunt un
exemplu de efect fluture.
Atractori

Atractorii  sunt forme geometrice ce caracterizeaza comportarea la distanta in spatiul


fazelor.Atractorul stabileste comportarea unui sistem sau reprezinta acel ceva spre care este atras
sistemul.Atractorii sunt stabili in sens global adica sistemul revine dupa perturbatia produsa de
atractor atat timp cat sistemul ramane in bazinul de atractie. Sistemele complexe par uneori prea
haotice pentru a mai putea recunoaste in ele un tipar. Dar prin folosirea unor anumite tehnici, o
gama larga de parametri pot fi concentrati intr-un singur punct de pe un grafic. Primii teoriticieni
ai haosului au descoperit faptul ca sistemele complexe par a parcurge anumite cicluri de
evenimente, chiar daca acele evenimente sunt rareori repetate si replicate exact. Reprezentarea
sistemului sub forma unui grafic indica faptul ca exista o anumita stare la care sistemul incearca
sa ajunga, un fel de echilibru.

S-ar putea să vă placă și