Teoria haosului

ELEVI: TEODORESCU MARIA ALEXANDRA

PROFESOR: RASCU RODICA
Introducere
Teoria haosului sau teoria sistemelor complexe este o ramur a matematicii i fizicii
moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme
care prezint fenomenul de instabilitate numit sensibilitate fa de condiiile iniiale, motiv
pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (dei se conformeaz legilor
deterministe) este imprevizibil, adic aparent haotic (de unde i denumirea teoriei).
Teoria haosului a fost formulata de Edward Lorenz n 1960. Savantul spunea, "Un fenomen care
pare a se desfura la ntmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris
matematic." In termeni mai simpli, exist o ordine ascuns n orice evoluie aparent haotic a
oricrui sistem dinamic complex.
Un fluture btnd din aripi undeva n Europa poate declana o tornad n Texas. Aa afirm
teoria haosului. Aceast teorie - n esen - indic faptul c mici modificri ale datelor iniiale ale
unui sistem complex poate duce la stri finale al sistemului foarte diferite. Teoria haosului afirm
c mici variaii ale unor parametri ai unui sistem complex pot duce la rezultate complet diferite.
Probabil c ai auzit de efectul fluturelui (ori, n varianta englez, butterfly effect). Acest exemplu
vine din zona meteorologiei i ne spune c mici variaii ale vremii ntr-o anumit parte a globului
pot duce la modificri semnificative ale situaiei meteo din alt parte a Pmntului.
Mici modificri ale condiiilor iniiale (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care
se lucreaz) au ca efect rezultate haotice, facnd ca anticiparea efectelor pe
termen lung sa fie imposibil. Acest lucru se ntampl chiar daca sistemele
sunt deterministe, ceea ce nseamna c comportamentul lor viitor este
determinat n ntregime de condiiile iniiale, fr intervenia altor elemente
aleatorii. Cu alte cuvinte, natura determinist a acestor sisteme nu le face
predictibile. Acest comportament este cunoscut sub denumirea de haos
determinist.
Comportamentul haotic a fost observat n laborator pe o varietate de sisteme
care include circuite electrice, lasere, reacii chimice oscilante, dinamica
fluidelor i aparate magneto-mecanice i mecanice, dar i n simulri virtuale
ale proceselor haotice. Una dintre aplicaiile cele mai de succes a teoriei
haosului este n ecologie, unde sistemele dinamice de genul modelului lui
Ricker au fost folosite pentru a arata cum creterea populaiei n raport cu
suprafaa ocupat duce la o dinamica haotic.
Sisteme complexe
Sistemele complexe sunt sistemele care contin atata de multe elemente in miscare incat e nevoie
de un calculator care sa calculeze toate posibilitatile de interactiune. Acesta e motivul pentru care
Teoria Haosului nu avea cum sa apara inainte de sfarsitul secolului al XX-lea. Mai exista un alt motiv
pentru care aceasta teorie a aparut atat de recent, acel motiv e Revolutia Mecanicii Cuantice si felul
in care a terminat Era Deterministica.Pana la aparitia mecanicii cuantice oamenii credeau ca
fenomenele sunt cauzate de alte fenomene si ca tot ce se duce in sus trebuie sa vina in jos, si numai
prin descoperirea si etichetarea fiecarei particule din Univers am putea sa cunoastem tot ce urma sa
se intample. Sisteme intregi de gandire au fost bazate pe aceasta idee si din nefericire inca sunt.
Atunci cand Sigmund Freud a inventat psihanaliza, el a pornit de la ideea ca problemele mentale
sunt rezultatul unor traume din trecut. Regresia permitea pacientului sa isi strabata amintirile, sa
gaseasca si sa infrunte problema. Toata aceasta idee se baza pe o cauza si un efect liniar.
Teoria Haosului ne arata ca natura lucreaza dupa anumite tipare care sunt suma mai multor
impulsuri marunte.
Pentru ca un sistem sa fie haotic,majoritatea oamenilor de stiinta sunt de acord caacesta trebuie sa
indeplineasca trei reguli: sa fie sensibil la conditiile initiale, sa se imbine topologic, orbitele periodice
sa fie dense.
Modelul lui Edward Lorenz
Edward Lorenz s-a nascut n 1917, n West Hartford, Connecticut. A urmat cursurile
facultatii de matematica din cadrul Universitatii Harvard si si-a dat doctoratul n
meteorologie la MIT, n 1948.
Lucrnd ca meteorolog la MIT, Lorenz a descoperit, n 1963, faptul ca se poate obtine
un comportament haotic doar cu trei variabile, demonstrnd astfel ca o dinamica
foarte complexa poate aparea ntr-un sistem foarte simplu din punct de vedere
formal, idee intuita n secolul al 19-lea de matematicianul francez Henri Poincar.
Descoperirile lui Lorenz au marcat nceputul unui nou cmp de cercetare, care a avut
un mare impact, nu numai asupra matematicilor, ci, virtual, asupra tuturor
specialitatilor, de la biologie, la fizica si stiinte sociale.
n meteorologie, teoria sa conduce la concluzia potrivit careia este fundamental
imposibil sa prevezi vremea pe o perioada mai mare de doua-trei saptamni, cu un
grad rezonabil de precizie.
Descoperirea Efectului
Fluturelui
Simulnd vremea pe calculator n 1961, Edward Lorentz a vazut
oportunitatea de a combina meteorologia cu matematica. Modelul lui
matematic al vremii era constituit dintr-un set de 12 ecuatii diferentiale care
reprezentau schimbari n temperatura, presiune, intensitatea vntului, etc.
ntr-o zi, vrnd sa repete o secventa interesanta din model, din dorinta de a
salva timp, a renceput procesul din mijloc. Datele din aceasta rulare ar fi
trebuit sa fie identice cu cele din prima rulare, dar rezultatul a fost
surprinzator: desi au pornit similar, spre final au devenit complet divergente,
al doilea model pierznd orice asemanare cu primul n cteva "luni". O
imagine a acestor doua rulari este prezentata mai jos:
Prezenta Efectului fluturelui in
creier
In circuitele cerebrale, propagarea si amplificarea dereglarilor genereaza un zgomot si o instabilitate
foarte ridicate, carora creierul reuseste sa le faca fata prin strategii complicate de elaborare.
O caracteristica a creierului care i-a nedumerit dintotdeauna pe neurologi este aparenta "instabilitate" a
circuitelor lui, in contrast net cu super-sofisticatele capacitati de elaborare pe care acesta le poseda (daca
cipurile unui computer ar da dovada o variabilitate similara a comportamentului, aparatul ar fi imediat
aruncat!). Unii cercetatori au lansat ipoteza ca aceasta instabilitate nu ar fi decat una aparenta, legata de
faptul ca acest organ trebuie sa desfasoare mai multe sarcini in acelasi timp, iar pentru a rezolva
chestiunea, cativa cercetatori de la University College din Londra au realizat recent un experiment inspirat
de celebrul "Efect al Fluturelui" studiat de Edward Lorenz.
Ideea oamenilor de stiinta a fost aceea de a introduce o mica perturbare in creier, un echivalent neuronal
al bataii aripilor unui fluture, pentru a observa ce se intampla in acest caz in activitatea circuitului:
perturbarea va creste, afectand creierul in totalitatea lui, sau se va "stinge"? Raspunsul, dupa cum se
arata intr-un articol publicat in revista Nature, este ca circuitele cerebrale sunt realmente foarte instabile.
Perturbarea evaluata a fost un singur "varf" de activitate nervoasa, un impuls inserat intr-un singur neuron
din creierul unui soarece. Acest impuls in plus a generat la randul lui alte 30 de impulsuri in plus in
neuronii limitrofi, dintre care buna parte au determinat circa 30 de "varfuri" in plus, si asa mai departe.
"Rezultatul studiului nostru arata ca variabilitatea observata in creier poate fi efectiv legata de <zgomot>
si reprezinta o caracteristica fundamentala a unei normale functionari cerebrale", a comentat Mickey
London, unul dintre neurologi.
Amplificarea rapida a acestor "varfuri" de activitate nervoasa face creierul sa fie extrem de zgomotos, mult
mai mult decat un computer. Potrivit cercetatorilor britanici, pentru a fi in masura sa indeplineasca sarcini
extraordinar de complexe rapid si corect intr-o asemenea "galagie", creierul trebuie sa utilizeze o strategie
speciala, evaluand activitatea grupurilor de neuroni si ignorand variabilitatea individuala, adica "deranjul"
produs de unii dintre acestia.
Spatiul fazelor
Poincar a definit ceea ce numim spaiul fazelor, un spaiu a crui dimensiune
corespunde ansamblului de variabile ce caracterizeaz sistemul la un moment dat
(poziii, viteze, etc.).
Starea sistemului la un moment dat, caracterizat printr-o serie de parametrii
independeni este reprezentat printr-un punct n acest spaiu.
Dac un sistem tinde ctre o stare de echilibru (ex. oscilatorul amortizat), vom vedea
c, indiferent care ar fi starea iniial a sistemului, acesta va evolua astfel nct
traiectoriile n spaiul fazelor vor fi curbe ce converg ctre punctul de echilibru. Un
astfel de punct se numete atractor.
Geometric, un atractor poate fi unpunct, ocurb, ovarietate sau chiar un set
complicat ca unfractal,structur cunoscut ca unatractor straniu.
Fractali si structuri fractale
Fractalii sunt obiecte geometrice, neuniforme, fragmentate, cu proprietatea
ca o parte din respectivul obiect se aseamana foarte mult cu obiectul mare
(sau privit de la o scara mai mare). In 1975, Mandelbrot introduce numele de
fractal.
Viteza constanta de scalare
Un cercettor pe nume Feigenbaum studia bifurcaiile unei diagrame i
ncerca s ii dea seama ct de repede apar acele bifurcaii. A reusit s i de-
a seama c au o vitez de apariie constanta. El a calculat-o la 4.669, cu alte
cuvinte, a descoperit scara la care diagrama devenea auto-similar. Dac se
micora diagrama de 4.669 ori, ea ar fi artat ca una din regiunile bifurcaiei.
A decis s studieze si celelalte ecuaii cutnd un factor de scalare a lor. Spre
surpriza sa, factorul de scalare era acelai. Nu numai c aceast ecuaie
complicat ddea dovada de regularitate, dar regularitatea era identic cu
cea a unei ecuaii mult mai simple. Aceasta era o descoperire revoluionar.
El a descoperit c o ntreag clas de funcii matematice se comportau n
acelasi fel. Aceast universalitate putea s i ajute pe ali cercettori care
studiau ecuaiile haotice. Universalitatea oferise cercettorilor unealta
necesara pentru a studia sistemele haotice. Acum ei puteau utiliza o simpl
ecuaie pentru a afla rezultatul unei ecuaii mai complexe. Structurile fractale
au fost observate i n alte locuri n afara minii unui matematician. Vasele de
snge care se ramific, ramurile unui copac, structura intern a plmnilor,
graficele de la burs, etc. Toate acestea au un singur lucru n comun: auto-
Triunghiul lui Sierpinski
Probabil cel mai cunoscut fractal al tuturor timpurilor este asa numitul
triunghi al lui Sierpinski. Modul de realizare al acestui fractal este foarte
simplu: la inceput se deseneaza un triunghi pe care il vom diviza in 4 parti
egale, iar 3 dintre ele (cele din exterior) vor fi si ele divizate (folosind acelasi
procedeu), procesul continuand la infinit pentru toate triunghiurile formate. In
figura de mai jos este prezentata metoda de constructie descrisa anterior.
Carpeta lui Sierpinski
Se porneste de la un patrat care e divizat in 9 patrate identice, dar de
dimensiuni mai mici. Interiorul se coloreaza astfel: toate patratele interioare
mai putin cel din mijloc in negru. Pentru toate patratele negre se aplica iar
divizarea in 9 patrate identice si asa mai departe.
Curba lui Koch
Curba lui Koch este o figura geometrica ce se construieste aplicand in mod
repetat un acelasi procedeu de desenare. Initial se porneste cu un segment
de dreapta si pe segmentul respectiv se ridica un triunghi echilateral. Pe
urma se repeta procedeul pentru fiecare din cele patru segmente de dreapta.
Fulgul de zapada al lui Koch se obtine pornind de la un triunghi echilateral si
se inlocuieste treimea din mijloc de pe fiecare latura cu doua segmente astfel
incat sa se formeze un nou triunghi echilateral exterior. Apoi se executa
aceiasi pasi pe fiecare segment de linie a formei rezultate, la infinit. La
fiecare iteratie, perimetrul aceste figuri creste cu patru treimi. Fulgul Koch
este rezultatul unui numar infinit de executii ale acestor pasi, si are lungime
infinita, in timp ce aria sa ramane finita. De aceea Fulgul Koch si constructiile
similare sunt numite uneori curbe monstru.
Bibliografie
https://prezi.com/00qj96ddhj-c/teoria-haosului/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_haosului
http://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_fluturelui
http://www.descopera.org/teoria-haosului/
http://
www.scientia.ro/stiinta-la-minut/54-scintilatii-stiintifice-fizica/411-cum-functi
oneaza-teoria-haosului.html
http://www.artacunoasterii.ro/curiozitati/fractali
http://www.descopera.ro/dnews/6504237-si-in-creier-exista-efectul-fluturelui