Teoria haosului

“Haosul: când prezentul determină viitorul , dar prezentul aproximat

nu determină cu aproximație viitorul” -Edward Lorenz

Exemplu:

Dacă țineți în echilibru un creion și îi dați drumul, în ce direcție va

cădea? Cea mai mică schimbare a stării sale de echilibru ar putea să-l
trimită într-o direcție sau în cealaltă. Fizica descrie comportamentul
creionului și totuși nu avem nici o idee despre ce se va întâmpla. Acesta
este un exemplu de haos.

Unele lucruri în natură sunt atât de sensibile la starea lor inițială,

încât prezicerea comportamentului lor viitor este aproape imposibilă, chiar
și atunci când sistemul în sine este bine înțeles. Acestea sunt sistemele
haotice- fenomene din natură care sunt deterministe, dar care totuși se
mișcă aparent la întâmplare. Fenomenul apare exclusiv în sisteme care sunt
guvernate de matematici neliniare.

1
 Ecuațiile neliniare pot conduce la schimbări majore în comportament
de la schimbări foarte mici în starea inițială și de aceea nu avem nici o idee
despre direcția în care va cădea creionul. Nu este atât de mult
responsabilitatea matematicii, cât incapacitatea noastră de a măsura
suficient de precis variațiile minuscule ale stării inițiale, aceste mici variații
care produc efecte mari.

Definiție:

Teoria haosului sau teoria sistemelor complexe este o ramură

a matematicii și fizicii moderne care descrie comportamentul
anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă
fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale,
motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se
conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic
(de unde și denumirea teoriei).

Teoria haosului a fost formulată de Edward Lorenz în 1960. Savantul

spunea, "Un fenomen care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un
element de regularitate ce ar putea fi descris matematic." În termeni mai
simpli, există o ordine ascunsă în orice evoluție aparent haotică a oricărui
sistem dinamic complex.

Cum a luat naștere această teorie?

Edward Lorenz efectua un studiu despre

convecția în sistemele meteorologice- mișcarea
curenților din atmosferă, provocatăde ridicarea
aerului cald- folosind un calculator digital
timpuriu. Într-o anumită etapă a cercetării lui,

2
Lorenz trebuia să recreeze un rezultat obținut anterior. În loc să deruleze
programul calculatorului de la început, el a reintrodus date dintr-o
imprimare făcută la mijlocul calculatorului și apoi a dat drumul
calculatorului. Spre uimirea lui, a descoperit că rezultatele calculului-
modelele meteorologice pe care le anticipa- erau complet în contradicție cu
ceea ce văzuse la prima simulare.

În cele din urmă, Lorenz și- a dat seama care

era problema. În timpul calculului , calculatorul
stocase date cu șase zecimale , dar imprimarea
redusese acele numere la doar 3 zecimale. Așa
încât, de exemplu, numărul 0,437261 fusese
înregistrat la tipărire ca fiind 0,437. Această
diferență mică a fost responsabilă pentru
diferența uriașă obținută în rezultatele finale:
Lorenz vedea haosul în acțiune. Haosul este
acum o trăsătură bine cunoscută a sistemelor
meteo și este motivul pentru care meteorologii nu pot anticipa cu mai mult
de câteva zile în avans.
Numele de Teorie a Haosului vine de la faptul că în sistemele
descrise de aceasta există o dezordine aparentă. Teoria haosului este un
domeniu de studiu în matematică, fizică, economie și filozofie și se ocupă
cu studierea comportamentului sistemelor dinamice care sunt foarte
sensibile față de condițiile inițiale. Această sensibilitate mai este numită
și efectul fluturelui.

Sistemele complexe sunt sistemele care conțin atât de multe elemente

în mișcare încât e nevoie de un calculator care să calculeze toate
posibilitățile de interacțiune. Acesta e motivul pentru care Teoria Haosului
nu avea cum să apară înainte de sfârșitul secolului al XX-lea. Mai există un

3
alt motiv pentru care această teorie a aparut atât de recent, acel motiv e
Revoluția Mecanicii Cuantice și felul în care a terminat Era Deterministă.

Până la apariția mecanicii cuantice, oamenii credeau că fenomenele

sunt cauzate de alte fenomene și că tot ce se duce în sus trebuie să vină în
jos, și numai prin descoperirea și etichetarea fiecărei particule
din Univers am putea să cunoaștem tot ce urma să se întâmple. Atunci
când Sigmund Freud a inventat psihanaliza, el a pornit de la ideea că
problemele mentale sunt rezultatul unor traume din trecut. Terapia
psihanalitică permite pacientului să își străbată amintirile, să găsească, să
înfrunte și să rezolve problema generatoare de conflict. Toată această idee
se baza pe o cauză și un efect liniar.Teoria Haosului ne arată că natura
lucrează după anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri mărunte.
Efectul fluturelui

Dacă un fluture bate

din aripi în China astăzi,
poate provoca o tornadă în
America săptămâna
viitoare. Cei mai mulți
dintre voi sunt
familiarizați cu acest
„efect al fluturelui” care este folosit frecvent pentru a ilustra un
comportament tipic al sistemelor haotice: chiar și cele mai mici perturbări
pot evolua și pot avea consecințe importante într-o stare ulterioară a
sistemului.

Numele de „efect al fluturelui” a fost popularizat de James Gleick în

cartea sa din 1987 „Haosul” și este de obicei atribuit meteorologului
Edward Lorenz. Lorenz, în această lucrare, nu scrie despre aripi de fluture.

4
În schimb, el se referă la aripile pescărușului, dar apoi le atribuie unui
meteorolog al cărui nume nu și-l poate aminti. Referirea la un fluture pare
să provină dintr-o prelegere pe care Lorenz a susținut-o în 1972
intitulată „Poate bătaia din aripi a unui fluture din Brazilia porni o tornadă
în Texas?” (eng. Does the Flap of a Butterfly’s Wings in Brazil set off a
Tornado in Texas?).

Titlul acestei discuții a fost de fapt sugerat de cel responsabil pentru

sesiunea de discuții, un meteorolog pe nume Phil Merilees. În orice caz,
fluturele a fost cel care s-a fixat în mintea oamenilor, în locul pescărușului.
Și în ce fel s-a vorbit despre fluture? A fost un rezumat al lucrării Lorentz
din 1969. Ce este în acea lucrare?

În acea lucrare, Lorenz a făcut o afirmație mult mai puternică decât

aceea că un sistem haotic este sensibil la condițiile inițiale. Efectul
fluturelui clasic spune că orice mică inexactitate în cunoașterea pe care o ai
despre starea inițială a sistemului va „exploda” în cele din urmă și se va
materializa ulterior într-o diferență semnificativă. Dar dacă ai ști cu
exactitate starea inițială, atunci ai putea prezice cu exactitate rezultatul, iar
dacă ai avea suficiente date de calitate, ai putea face predicții pe orice
perioadă ai dori. Este haos, ok, dar procesul este încă determinist.

În lucrarea din 1969 Lorenz vorbește de un sistem care are un

comportament și mai problematic. Vorbește despre vreme, sistemul pe care
îl consideră fiind Pământul; dar asta nu contează cu adevărat, ar putea fi
orice. El spune: hai să împărțim sistemul în zone de dimensiuni egale. În
fiecare zonă am pus un detector care face o măsurătoare a unei anumite
cantități. Această cantitate este ceea ce aveți nevoie ca input pentru a face o

5
predicție. Să spunem: presiunea aerului și temperatura. În plus, el
presupune că aceste măsurători sunt exacte. În mod clar nerealist, dar asta
este doar pentru a pune în evidență concluziile.

Teoria haosului si fractalii

In 1973, intr-un articol intitulat

“Forme noi ale haosului in stiinta”,
Benoit Mandelbrot, un matematician
franco-american, introduce un termen
care va fi asociat frecvent cu teoria
haosului, acela de “fractali”. Fractalii
sunt structuri fizice, matematice,
biologice etc., existente peste tot in
natura, care nu pot fi abordate cu metodele clasice ale matematicii,
deoarece sunt apreciate ca fiind “haotice”, carora nu li se poate aplica
legea “numarului mare”/majoritatii. Mandelbrot da exemple neasteptate,
precum forma norilor, a fluviilor, a unui fruct, a unui munte, revarsarile
Nilului, transmiterea semnalelor audio etc. si sesizeaza ca cercetatorii sunt
tentati sa aleaga spre studiu stiintific numai acele fenomene care permit sa
fie analizate stiintific. Un fel de cerc vicios.

Intr-un alt articol – “Cat de mare este coasta Marii Britanii?” –

matematicianul observa ca masuratorile difera, “coasta” nefiind nici
un obiect cu o singura dimensiune, nici cu doua dimensiuni, si ca
problema nu poate fi abordata decat din perspectiva teoriei fractalilor, care
vizeaza ceea ce “nu este in numar mare”, este particular, accidental. Un
studiu similar propune si in domeniul finantelor, pentru evolutia bursei,

6
sistem caracterizat nu de un parcurs previzibil, ci de discontinuitate/risc. In
2004, Benoit Mandelbrot publica un alt studiu – “O abordare fractala
a pietelor” – in care arata ca analiza matematica a pietelor financiare este
total inadecvata, deoarece este vorba de un sistem care nu evolueaza dupa
reguli previzibile, este o structura fractala.

Ideile sale au fost primite insa cu reticenta si chiar criticate. Pe de alta

parte, fractalii evidentiaza ca orice parte dintr-o structura este similara cu
intregul sau cu o alta parte mai mica sau mai mare, apartinand aceleiasi
structuri.  Altfel spus, orice parte a unui intreg este o imagine, la scara
redusa, a intregului respectiv. Cu ajutorul fractalilor se poate studia orice
fenomen, se pot crea modele, cu aplicatii diverse in stiinta, in arta sau in
tehnica.

Dincolo de succesul, indirect, pentru marele public, pe care teoria haosului

l-a avut, de exemplu, cu filmul “Jurassic Park” (unde personajul principal,
matematician, il valorifica din plin), sau dincolo de impactul vizual al
fractalilor (simularile pe calculator fiind absolut exceptionale, si din punct
de vedere estetic), aceasta intelegere a lumii, a universului, este una dintre
marile provocari pentru cercetarea stiintifica actuala. Teoria haosului nu
numai ca a bulversat viziunea clasica asupra lumii, dar a avut un
impact comparabil cu ceea ce a insemnat, la inceputul secolului al XX-
lea, teoria relativitatii generale, formulata de Albert Einstein.

Dumnezeu, ne spun Cartile Sfinte, a ordonat haosul prin cuvant, a creat

lumea si apoi s-a odihnit. Lumea noastra este o imagine la scara redusa (un
fractal) al Marelui Univers (“Precum in cer, asa si pe Pamant”). In
interiorul ei, fiecare parte a oricarei structuri vii, repeta intregul. Poate ca

7
inca suntem in vremea de “odihna” a Creatorului, dupa care un alt haos, o
alta ordine, o alta odihna, niciuna la fel cu cele anterioare. Principiul non-
liniaritatii, fundamental in teoria haosului, ne lasa mereu un drum deschis
in a descrie si interpreta lumea.

Concluzie

Haosul se găsește acum peste tot pe unde se uită oamenii de știință. S-a
observat în studiile privind turbulența, curenții oceanici, teoria cuantică,
relativitatea generală, ingineria, biologia, finanțele, rotația unuia dintre
sateliții naturali ai lui Saturn și chiar în psihologie, unde descrie
comportamentul oamenilor în grupuri. Se pare că lumea bine ordonată în
care am crezut odinioară că trăim se dovedește a fi complet diferită.

Idee principală: imprevizibilul poate răsări din orice.

Bibliografie:

"50 de idei pe care trebuie să le cunoști" Paul Parsons

https://www.scientia.ro/fizica/fizica/411-cum-functioneaza-teoria-
haosului.html

https://sites.google.com/site/elementedinteoriahaosului/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principală

https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/teoria-haosului-efectul-fluturelui-
manifesta-influenteaza-comportamentul-sisteme-complexe-
1_5d5d3425892c0bb0c6c5344b/index.html