DECOLONIZAREA

CĂderea marilor imperii coloniale în Africa

Elev: Ramon Ceaian

Clasa: a XI-a B
Prof.: Sabău Gabriela
 Ce este decolonizarea?

DECOLONIZAREA este un proces social-economic, specific

epocii contemporane, care constă în destrămarea sistemului
colonial și obținerea independenței de către fostele colonii,
consecință a luptei de eliberare națională.
 LUPTA PENTRU AFRICA

Lupta pentru Africa este denumirea dată ocupării de către puterile europene a

continentului african în perioada 1881–1914, adică anterior Primul Război
Mondial. Dintre exploratorii Africii din secolul al XIX-lea pot fi menționați David
Livingstone (fost medic scoțian, recunoscut pentru implicarea sa în lupta
împotriva sclaviei) și John Speke (fost explorator britanic).
 De ce Africa?
Europenii dispun de Principalele cauze ale acestui
avuții și tehnologii fenomen sunt:
superioare, marile puteri  Nevoia de a-și deschide noi
piețe
europene au putut să
 Rivalități strategice între state
cucerească regiuni întinse
 Aspecte legate de anumite
ale lumii și să pretindă
zone (spre exemplu: Canalul
dreptul de posesiune Suez situat în Egipt, la vest
asupra acestora. de Peninsula Sinai, face
legătura între Marea
Mediterană și Marea Roșie)
 Țările europene rivale
au feliat continentul
African ca pe un tort:
Franța: Senegal, Algeria, Tunisia
Belgia: Republica Democrată
Congo
Regatul Unit: Egipt, Nigeria, Kenya
Italia: Libia, Eritreea și
estul Somalia;
Portugalia:  Capul Verde, Guineea-
Bissau, Angola
Spania: Marocul spaniol, Insulele
Canare, Guineea Ecuatorială
Germania: Togo, Camerun, 
Rwanda
"Independent":  Liberia (sclavi
americani liberati)
Independent:  Etiopia (care a
rezistat colonizării italiene)
Cum s-a desfășurat?
După 1945 decolonizarea a devenit trendul principal în relațiile
internaționale. Decolonizarea Africii a fost puternic susținută de
Uniunea Sovietică și China, țări comuniste aflate în căutare de sfere
de influență în lupta împotriva capitalismului. În lupta cu URSS s-au
înscris și marile metropole care aveau nevoie de resurse pentru a se
dezvolta, astfel, au început exploatarea populației africane,
aducându-I la muncă în Europa pe salarii mizere, supraimpozitați.
Drept urmare a acestor măsuri lupta anticolonială se intensifică,
desfășurându-se în următoarele etape:
• Anii ’40-’50 o luptă pașnică (greve, mitinguri, proteste)
• Anii ’50-’60 ascensiunea luptei anticoloniale,soldată cu
obţinerea independenţei de către majoritatea statelor africane
• ’60-’80-lupta înarmată a popoarelor africane împotriva
regimurilor rasiste din sudul Africii-Zimbabve şi Namibia.
Partide și organizații politice:
• Consiliul Naţional al Nigeriei şi Camerunului
(partid conservator, afiliat al etniei Igbo și
credinței creștine)
• Congresul Naţional African (un partid politic de
stânga, înființat pentru sporirea drepturilor
populației sud-africane de culoare din Uniunea
Sud-Africană)
• Liga Tinerilor somalezi
• Congresul Rodesiei de Nord
• Uniunea Africanilor din Kenia
 Anul 1960 sau „anul Africii”
De la sfârşitul anilor 50, a
început procesul de
răsturnare a regimurilor
coloniale. Anul 1960 a intrat
în istorie ca „anul Africii”.
Prima care şi-a menţinut
independenţa faţă de
metropola engleză Coasta
de Aur, în 1957,
proclamîndu-se Republica
Gana.
La 1 oct.1960 Nigeria devine
independentă,în aprilie 1961-
Sierra Leone, oct.1962-Uganda
îşi cîştigă independenţa, în
decembrie 1963-Kenya,1964-
Malawi şi Zambia. Coloniile
franceze au devenit suverane fără
a recurge la acţiuni violente:1958-
Guineea,1960-12 colonii franceze
au devenit independente. La 30
iunie,1960 devine liber şi Congo-
fostă colonie belgiană. Lupta
coloniilor portugheze a fost
însoţită de acte violente, prima
reuşind să devină independentă
Guineea Bissau în 1973, cînd s-a
proclamat republică, la fel ca şi
Mozambic şi Angola în 1975.
Consecințele decolonizării
• După lichidarea colonialismului, statele africane,
lipsite de orice experienţă s-au pomenit în
dependenţă indirectă faţă de fostele colonii,
generând neocolonialismul;
• Apariția neocolonialismului a stagnat
dezvoltarea social-economică a statelor eliberate;
• Ca urmare a procesului de decolonizare a crescut
numărul actorilor pe arena internaţională;
• Noile state libere au devenit subiecte de drept
internaţional.
 Bibliografie:
• http://
optdolari.blogspot.com/2011/02/decolonizarea-lumii-iii-cauze
-proces.html
• http://
www.rri.ro/ro_ro/romania_si_decolonizarea_africii-9216
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
• https://dexonline.ro/