Africa

I Precizări terminologice
Denumirea de Africa a apărut încă din antichitate și provine de la numele unui trib
local(afrii) care intrase în contact cu romanii.

Din punct de vedere etno-rasial și istoric, în cadrul continentului african(30 de

milioane km pătrați) distingem două entități:

-Africa de Nord( Africa arabă), aflată în legături vechi și solide cu spațiul european, a
cunoscut stăpânirea romană, apoi pe cea bizantină, invazia arabă care i-a marcat pentru
totdeauna fizionomia etnolingvistică și culturală, apoi expansiunea Imperiului Otoman;

-Africa Neagră( Sud-Sahariană), cunoscută mai puțin europenilor, mai ales prin filieră
arabă.

II Premisele și etapele cuceririi Africii de către europeni

1. Premise
Planurile unor state din europa Occidentală de a-și făuri domenii coloniale în Africa au
avut la origine două categorii de cauze: pe de o parte avem în vedere stadiul primitiv în
care se găseau africanii din punct de vedere al dezvoltării economice, organizării politice,
al identității culturale și al manifestărilor religioase( persisența credințelor primitive), iar
pe de altă parte bogăția ținuturilor africane în metale prețioase și oportunitățile oferite de
comerțul cu sclavi, activitate specifică acestei zone geografice. Campaniile europenilor de
cucerire a unor teritorii africane, mai întâi insule, apoi zone de coastă,și la sfârșit porțiuni
din adâncimea continentului au fost precedate de expediții exploratorii și au fost urmate de
călătorii ale misionarilor. Europenii și-au motivat atitudinea față de africani punând în
circulație mai multe teorii. Astfel, în secolele premoderne, Biserica Romano-Catolică
justifica sclavia și comerțul cu sclavi invocând legenda biblică despre fiii lui Noe, iar mai
târziu , în secolul al XIX-lea au circulat teorii rasiste, pretins științifice, despre
inferioritatea înăscută, intrinsecă a rasei negre și misiunea civilizatoare a omului alb.

2. Etape
a. Secolele XV-XVI- este etapa explorărilor și colonizărilor portugheze și spaniole
b. Secolele XVII-XVIII- apariția în zonă a englezilor, francezilor, olandezilor,
danezilor și suedezilor
c. 1783-1815- prin pacea de la Versailles și Congresul de la Viena, unele
teritorii(Gambia , Insulele Mauritius și Seychelles) sunt recunoscute drept teritorii
englezești.
d. Secolul al XIX-lea (1815-1914) Africa Neagră este mai întâi explorată în
totalitate, iar apoi după 1876, în urma Conferințelor de la Bruxelles(1876) și
Berlin(1884-1885), Africa este împărțită, cu excepția Ethiopiei și Liberiei între
Franța,Marea Britanie, Portugalia, Spania, Germania, Italia și Belgia.

III Domeniile coloniale europene din Africa

1. Domeniul Portughez
Portughezii și-au impus stăpânirea mai întâi în Insulele Capului Verde(1456), apoi
în Guinea-Bissau după care au pătruns și în Benin. În 1470-1471 au fost descoperite
insulele Sao-Tome și Principe, care au devenit colonii în 1522 și 1558, fiind urmate de
insulele Bioko sau Fernando Coo și Pagalu. În 1482, Diogo Cao explorează escuarul
fluviului Congo și coastele Angolei, unde în 1520 este creată o colonie portugheză. În
1497, Vasco da Gama ocolește Africa pe la Sud, atinge Capul Bunei Speranțe,
ajungând în anul următor pe coastele Africii de Est, pe actualul teritoriu al
Mozambicului, unde în 1502 este creată o colonie, și ale Kenyei, unde sunt întemeiate
câteva porturi comerciale. După descoperirea și organizarea Braziliei, coloniile
portugheze din Africa devin o sursă de sclavi pentru această destinație. Se estimează
că nu mai din Angola, în decurs de trei secole (1520-1822) au fost trimiși în Brazilia
cca. 3 milioane de sclavi. Încercarea portughezilor de a pătrunde în Maroc în 1578 se
soldează cu o dureroasă înfrângere. În secolul al XVII-lea, portughezii din Capul
Verde încearcă să pătrundă în Senegal, îar în 1729 sultanul de Oman îi alungă pe
portughezi din zona Kenyei. În 1778, portughezii cedează Spaniei insulele Bioko și
Pagalu. În 1885, în urma Conferinței de la Berlin, este extinsă suprafața coloniilor
Angola și Mozambic.

2. Domeniul Colonial Spaniol

În 1497 și 1580 spaniolii ocupă teritoriile Ceuta și Melilla din Nordul Marocului.
În 1778, portughezii le cedează teritoriile Bioko și Pagalu, iar la jumătatea secolului al
XIX-lea spaniolii se extind din aceste insule și pe continent, ocupând actuala Guinee
Ecuatorială. În 1885, Spania a ocupat Sahara Occidentală, situată la Sud de Maroc

3. Domeniul Colonial Francez

a. Franța în Africa de Vest

În secolul al XVII-lea francezii se stabilesc în actualul Senegal, întemeind orașul

Saint-Louis în 1639, apoi pătrund în actualul Benin și își stabilesc reședințe în zonele
litorale ale Coastei de Fildeș, pe care le ocupă în 1842. Sub Napoleon al III-lea Franța
își extinde stăpânirea colonială în adâncimea teritoriului senegalez, iar după 1880
expansiunea franceza în zonă se desfășoară pe 2 direcții: din Sud dinspre Senegal și
din Nord dinspre Algeria. Pe măsura ocupării de teritorii, Franța organizează o serie de
colonii, anume Sudanul Francez( astăzi Mali), Benin(1889-1894), Niger(1890-1900),
Coasta de Fildeș(1893), Volta Superioară(1896), Guinea și Mauritania (1903). În
1904, aceste teritorii sunt grupate în Africa Occidentală Franceză, reorganizată în
1920.

b. Zona Maghrebiană

Aflat sub o suzeranitate otomană devenită nominală, actualul teritoriu al Algeriei a

fost pentru 3 secole(1518-1830) cartier general al piraților berberi din Vestul
Mediteranei. Colonizarea Algeriei de către Franța debutează la 5 iulie 1830 când este
ocupat Algerul. Între 1832 și 1847 trupele franceze înfrâng rezistența triburilor locale
conduse de șeicul Abd-El-Kades. În 1881 Tunisia, nominal vasală încă Imperiului
Otoman, este ocupată militar de Franța și transformată în protectorat. Marocul, regat
independent, devine la cumpăna secolelor XIX-XX un obiect de dispută între Franța,
Germania și Spania. Crizele marocane din 1905-1906 și 1911 se încheie cu victoria
diplomatică a Franței care în 1912 își impune protectoratul asupra Marocului.

c. Madagascarul și Africa de Est

O primă tentativă de supunere a Madagascarului se produce în secolul al XVII-lea,

dar este respinsă de localnici, după care insula se unifică în vremea suveranului
Radama I(1810-1828) în jurul regatului Mesina. În 1885, Madagascarul este declarat
protectorat francez, în 1896 colonie, iar între 1904-1905 are loc aici o puternică
răscoală anti-franceză reprimată cu prețul a 80000 de vieți.

d. Africa Centrală

Francezii s-au instalat în zona estuarului fluviului Congo în secolele XVIII-XIX.

În 1886, teritoriul Congo este reunit cu Gabonul, formând Congo Francez. Între 1894-
1897, este ocupat actualul teritoriu al Republicii Centrafricane, inclus din 1904 în
colonia Oubangi-Chai-Ciad. Între 1897-1914 este ocupat actualul teritoriu al Ciadului
și inclus inițial în aceeași colonie. În 1910, aceste colonii sunt grupate în Africa
Ecuatorială Franceză.

4. Domeniul Colonial Britanic

a. Africa de Vest

În 1783, prin pacea de la Versailles, Gambia este declarată colonie britanică. Patru
ani mai târziu, o societate filantropică engleză achiziționează un teritoriu pe coasta
Sierra-Leone, unde începe colonizarea unor negri eliberați din sclavie. Ulterior, aici
este fondat orașul Freetown. În 1808, Marea Britanie declară coasta drept colonie a sa,
iar în 1896 își extinde protectoratul în interior. În zona Ghanei după 7 războaie cu
statul Ashanti între 1805-1896 și alungarea olandezilor și danezilor în 1873, teritoriul
este declarat protectorat britanic în 1896. În 1861, Lagosul devine posesiune britanică
iar după 1890 sunt ocupate statele Yoruba și Benin, iar în 1902-1903 statul Sokoto. În
1900 existau două protectorate: Nigeria de Nord și Nigeria de Sud, unite din 1906 cu
colonia Lagos în Colonia Protectoratelor Britanice Nigeria.
b. Africa de Sud

În 1885 este înființat protectoratul Bechuanland, astăzi Botswana. În 1891 este

înființat protectoratul Africa Centrală Britanică, numit din 1907 Nyassaland( astăzi
Malawi). Tot în 1891 Compania engleză a Africii de Sud, condusă de Cecil Rhodes
ocupă o serie de teritorii, numite ulterior Rhodesia de Nord(astăzi Zambia) și Rhodesia
de Sud( astăzi Zimbabwe). În 1923-1924, cele două teritorii devin colonii britanice
propriu-zise. La 31 mai 1910, este creat dominionul Uniunea Sud-Africană.

c. Africa de Est

Insulele Mauritius și Seychelles sunt ocupate definitiv de englezi în 1814. În 1884,

este ocupată Somalia britanică. În 1887, sultanatul de Zanzibar cedează posesiunile
sale( viitoarea Kenya) Marii Britanii, iar în 1890 se declară protectorat englez. Tot în
1890, Compania Engleză a Africii de Est profită de frământările religioase din statul
Uganda pentru a-și extinde autoritatea. În 1894 Uganda este declarat protectorat
britanic.

5. Belgia
În urma Conferinței de la Berlin(1884-1885), un vast teritoriu(peste 2 milioane de
km pătrați) reprezentând bazinul fluviului Congo este organizat ca Statul Liber Congo
și declarat proprietate personală a regelui belgian Leopold al II-lea. Sistemul introdus
de acesta constituie o culme a jafului colonial pe pământ african. În 1908, Statul Liber
Congo devine colonie a Belgiei.