Marile descoperiri geografice si nașterea

imperiilor coloniale

Conditiile istorice ale marilor descoperiri geografice

Cresterea productiei mestesugaresti , aparitia manufacturilor, intensificarea comertului , a

circulatiei banesti si a activitatii bancare in Europa in secolele XV-XVI au asigurat baza
materiala necesara organizarii expeditiilor si efectuarii schimburilor comerciale de peste mari si
totodata au iimpulsionat cautarea unor noi domenii de activitate economica in afara Europei .

Declinul feudalismului si destramarea structurilor sociale feudale au facut totodata ca un numar

crescand de oameni proveniti din toate paturile sociale sa fie atrasi in expeditiile de cucerire si de
colonizare a unor intinse teritorii din Africa, Asia si America.

Tarile care au dus o politica puternica de expansiune maritima, coloniala si comerciala au fost
statele unificate : Portugalia, Spania, Anglia, Franta, Olanda, Rusia.

In secolele XIV-XVI au fost aduse imbunatarii si inovatii in constructia, propulsarea si

manevrarea navelor si in orientarea lor pe mare si s-au realizat progrese in domeniul geografiei si
al cartografiei.Din secolul al XV-lea au inceput sa se foloseasca caravelele.Pentru orientare, de la
sfarsitul secolului al XIII-lea a inceput sa se foloseasca busola, s-au imbunatatit metodele de
calcul a latitudinii si longitudinii, indeosebi cu ajutorul astrolabului.

Descoperirile portugheze.

Epoca marilor descoperiri geografice a fost deschisa de portughezi, care au inceput , din
primele deceni ale secolului al XV-lea, explorarea coastei de vest a Africii. Un rol foarte
important in explorarile portugheze l-a avut printul Henric, numit Navigatorul, care a sprijinit
intens expeditiile de explorare a coastei Africii.

Un pas important in realizarea circumnavigatiei Africii il constitue expeditia lui Bartolomeu

Dias, care in 1488 atinge extremitatea sudica a continentului, numit initial Capul Furtunilor, apoi
Capul Bunei Sperante.

Expeditia condusa de Vasco da Gama a pornit din Portugalia in iulie 1497 cu 4 corabii. El a
inconjurat Africa si a ajuns in mai 1498 in portul Calcuta.

Formarea imperiului colonial portughez

Explorarea tarmurilor Africii si descoperirea caii maritime spre India au deschis Portugaliei vaste
perspective maritime, comerciale si coloniale.

Imperiul colonial portughez era format indeosebi din baze maritime si de aprovizionare, din
forturi si din factorii comerciale, de-a lungul tarmurilor Africii apusene :Azore, Madeira, insulele
Capului Verde, coasta Guineii si Angolei si Africii rasaritene : Natal, Mozambic, Mombasa, la
intrarea in Marea Rosie: Aden, insula Socotra si in Golful Persic :Hormuz, Maskat, pe coasta
apuseana a Indiei: Diu, Goa, Calicut, in Peninsula Malacca, Indonezi. Din 1500 portughezii au
inceput cucerirea Americii in special pe coasta Braziliei.

Populatia portugheza deplasata in colonii era redusa ca numar si era formata indeosebi din
soldati, marinari, slujbasi, negustori, personal de intretinere. Imperiul colonial portughez era
condus de Coroana.Organul supreme era Casa de India, o intreprindere maritima, coloniala,
comerciala si bancara de stat cu sediul la Lisabona. Conducerea coloniilor era asigurata de un
vicerege al Indiilor, incepand din anul 1504 si de guvernatori pentru posesiunile din Africa,
India, Malaezia, Indonezia, Brazilia, ajutati de inspectori, comandanti de forturi, directori de
factorii, feluriti functionari judiciari, administrativi, vamali.

Explorarile spaniole. Descoperirea Americii

Spaniolii, cărora calea spre India prin Oceanul Atlantic, în direcția sudică și estică, le era închisă
de portughezi, și-au îndreptat eforturile în direcția vestică.

Principalul initiator al proiectului de a ajunge din Peninsula Iberica in Asia navigand prin
Oceanul Atlantic spre vest a fost Cristofor Columb (1451-1506). Dupa staruitoare interventii ,
proiectul sau a fost aprobat , in anul 1492, de regii Spaniei, Ferdinand de Aragon si Isabella de
Castillia, deoarece reprezenta, pentru Spania, singura solutie de a descoperi calea maritima spre
vest, catre Asia. Pleaca din Spania in august 1492 si a ajuns la 12 octombrie 1493 , intr-o insula
numita de bastinasi Guanahani, iar de spanioli San Salvador , probabil insula Watling din
arhipelagul Bahamas. Ulterior, Columb a mai descoperit si alte insule cum ar fi Cuba.Columb
era convins ca a debarcat pe tarmurile rasaritene ale Asiei.

Columb a mai efectuat alte trei calatorii 1493-1496, 1498-1500, 1502-1504, in cursul
carora a explorat arhipelagurile Antilelor Mari si Mici, insula Jamaica si tarmul estic al Americii
Centrale.

Prima expeditie al lui Columb a dus la incordarea relatiilor dintre Spania si Portugalia .
Dupa aprige dispute s-a incheiat tratatul de la Tordesillas (1494), prin care cele doua tari isi
inparteau zonele de explorare geografica, dominatie maritima, comerciala si coloniala. Zona
portugheza si cea spaniola erau delimitate de o linie care trecea la 370 de leghe (1 leghe = 5,556
km ,circa cca 2000 km) vest de Insulele Capului Verde , zona portugheza fiind la est de aceasta
linie , iar zona spaniola fiind la vest. Celelalte state din Europa nu au recunoscut aceasta
impartire a lumii.

Formarea imperiului colonial spaniol

De la sfarsitul secolului al XV-lea inceputul secolului al XVI-lea , navigatorii spanioli au

organizat expeditii de explorare ale Americii Centrale, ale Golfului Mexic si a tarmurilor nordice
ale Americii de Sud.

Spaniolii condusii de Hernan Cortez , in decurs de numai doi ani (1519-1521) au cucerit statul
Aztec si capitala acestuia, Tenochtitlan.De asemenea spanioli au luat in stapanire si Peru in
1532-1533, condusi de Francesco Pizarro si Diego Almagro, ajutati si de luptele pentru putere
intre fii Marelui Inca Huayna Capac, Huascar si Atahualpa.In deceniile 4 si 5 ale secolului al
XVI-lea , spaniolii si-au extins de asemenea stapanirea in Chile si in Argentina.

Pământurile erau propietate a Coroanei fiind detinute de noii stăpanitori sub forma de concesiune
funciara.Organul central suprem era Consiliul Indiilor, creat in anul 1511 si reorganizat in 1524.
Coloniile erau împărțite in doua viceregate: unul cuprinzand posesiunile din Mexic si America
Centrala; celalalt pe cele din America de Sud, conduse de viceregi, numiti de suveran.

Luptele si represiunile din epoca cucerii, inrobirea si munca fortata, mai ales in mine, abuzurile
administratiei spaniole, destramarea violenta a structurilor sociale si a felului de viata traditional,
epidemiile provocate de bolile aduse din Europa, au provocat un pronuntat si rapid regres
demografic in rindul triburilor amerindiene. Spania ,ingrjijorata de scaderea potentialului uman
din coloniile spaniole a incercat sa ia unele masuri. Un rol important in lupta pentru conditi mai
bune pentru amerindieni ,il are calugarul dominican Bartolomeu Las Casas, autorul lucrarii
“Brevissima relacion de la destruccion de las Indias” (1552) care a denuntat ororile comise de
spanioli impotriva amerindienilor.

In urma acestor proteste ,Carol Quintul a emis “Legi noi” in anul 1542 prin care interzicea
transformarea amerindienilor in sclavi. Efectul acestor legi a fost redus, iar interzicerea
sclavajului amerindian a dus la stimularea comertului cu scalvi din Africa.

Fernando Magellan și expediția in jurul lumii

Fernando Magellan s-a născut în nordul Portugaliei în preajma anului 1480 și a decedat pe insula
Mactan din Filipine la 27 aprilie 1521, a fost un navigator și explorator portughez din epoca
Marilor Descoperiri, care a navigat în serviciul regelui Spaniei. A fost primul european care a
navigat în Oceanul Pacific și primul care a condus o expediție în jurul lumii. Este cunoscut
pentru prima circumnavigație din istorie — după ce a navigat către vest până la Moluce,
descoperind în drumul lui strâmtoarea care astăzi îi poartă numele.

În secolul al XV-lea, faptul că Pământul este rotund era știut încă din Antichitate. În secolul al
III-lea î.e.n., Eratostene a măsurat chiar circumferința Pământului cu un grad de precizie
remarcabil. Chiar dacă scrierile grecilor, cu excepția celor ale lui Aristotel, își pierduseră
autoritatea, această idee a persistat de-a lungul Evului Mediu. Tratatul Sferei de Johannes de
Sacrobosco, scris la Paris, în 1224, fusese pe larg mediatizat în toate cercurile de oameni de
știință, fără ca Biserica să-l cenzureze. Primul glob pământesc cunoscut, adică cel mai vechi care
s-a păstrat, este cel făcut la Nürnberg de către Martin Behaim în 1492.

Tot la acea vreme, în Europa se dezvoltase o atracție pentru condimentele exotice, ceea ce a
favorizat, în plus față de interesul geografilor, pe exploratori și pe negustori. Magellan era
convins că Molucele (insule cu mirodenii) se găsesc în jumătatea de glob care revenea coroanei
Spaniei în conformitate cu tratatul de la Tordesillas prin care castilienii și portughezii își
împărțiseră lumea în 1494. El credea că poate ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, de care
se apropiase deja în timpul călătoriei la Malacca din 1511-1512. Înainte de a începe călătoria
către insulele Moluce, singurul loc de unde putea obține cuișoare, Magellan a primit scrisori de
la unul dintre prietenii personali, portughezul Francisco Serrão, care era acolo din 1512. Acest
proiect, de a ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, susținut în cele din urmă de Coroana
Spaniolă, a fost motorul ocolului Pământului, care nu era în planul inițial. Evenimentul a avut un
impact considerabil în Europa. După puțin mai mult de un sfert de secol, proiectul lui Columb a
fost în cele din urmă realizat și, după cum sublinia Pierre Chaunu, „niciodată lumea nu a fost atât
de mare ca după călătoria lui Magellan”.

Dupa ce si-au dat seama ca Cristofor Columb descoperise un continent nou , spaniolii au continat
sa caute drumul prin vest spre “insulele mirodenilor”. Meritul gasirii acestei căi îi revine lui
Fernando Magellan (1480-1521),un portughez stabilit in Spania. Magellan a pornit din Spania in
septembrie 1519. A strabatut Oceanul Atlantic , si a explorat tarmul rasaritean a Americii de Sud,
a descoperit stramtoarea din sudul continentului , stramtoarea Magellan (noiembrie 1520). Dupa
strabaterea intre decembrie 1520 si februarie 1521 a Oceanului Pacific a ajuns in arhipelagul
Filipine, unde, cu prilejul unei ciocniri cu localnicii, Magellan moare (aprilie 1521).

Sub conducerea lui Sebastian El Cano, singura caravela ramasa s-a intors in Spania in
septembrie 1522. Expeditia ocolise pamantul , strabatand 85700 km in 1084 zile iar din 5
caravele cu circa 250 oameni s-a intors numai una cu 18 oameni. Expeditia lui Magellan a avut o
deosebita insemnatate pentru progresul geografiei , dovedind, in mod practic, ca pamantul este
rotund.

Marea călătorie în jurul lumii

În 1517, la Sevilla, Magellan a fost pus sub protecția unui portughez trecut în serviciul
Spaniei, Diogo Barbosa, ocupând importanta funcție de alcalde al arsenalului din Sevilla. În
decembrie 1517, s-a căsătorit cu Beatriz Barbosa, fiica lui Diogo Barbosa, și cu ea a avut doi
copii, Rodrigo, care a murit în copilărie, și Carlos, care a murit la naștere.

Magellan a fost pus apoi în contact cu Juan de Aranda, factor al Casei de Contratacion.
Apoi, după sosirea partenerului său, Rui Faleiro, și cu sprijinul lui Aranda, ei și-au prezentat
proiectul monarhului spaniol, Carol I, viitorul Carol Quintul, care tocmai sosise în Spania.
Propunerea lui Magellan, care se bucura și de sprijinul puternicului Juan Rodriguez de Fonseca,
i-a părut regelui deosebit de interesantă, deoarece i-ar fi deschis „drumul mirodeniilor” fără a
strica relațiile cu Portugalia vecină, evoluție care ar fi adus monarhiei bogăție și reputație. De la
Junta de Toro din 1505, Coroana își fixase obiectivul de a descoperi ruta vestică care să-i ducă pe
spanioli în Asia. Ideea exista, deci, dinainte. Juan Diaz de Solis, portughez trecut în serviciul
Spaniei, tocmai încercase să descopere această cale explorând Rio de la Plata în 1515-1516, dar
el și-a pierdut viața acolo.

La 22 martie 1518, Carol I i-a numit pe Magellan și pe Faleiro căpitani, pentru ca ei să

plece în căutarea insulelor mirodeniilor și, în iulie, i-a ridicat la rangul de comandori ai Ordinului
Santiago. Regele le acorda:

-monopolul asupra rutei descoperite, pe o perioadă de zece ani;

-numirea ca guvernatori ai ținuturilor și insulelor pe care le vor întâlni, cu 5 % din

câștigurile nete care ar fi implicate;
 -a douăzecea parte din câștigurile călătoriei;

-dreptul de a percepe o mie de ducați din călătoriile următoare, plătind doar o taxă de 5 %
pe profit;

-concesiunea unei insule pentru fiecare, cu excepția celor mai bogate șase, de la care nu
ar primi decât o cincisprezecime.

Expediția era finanțată în principal de către Coroană și avea cinci carace (vase
caracterizate printr-o cocă rotunjită, și cu două castele în față și în spate) înarmate și echipate cu
provizii pentru doi ani de călătorie.

În vremea lui Magellan, circumferința Pământului nu era încă cunoscută cu precizie, în

ciuda operei lui Eratostene, care o calculase deja cu destulă precizie, cu aproape optsprezece
secole în urmă. Dar Magellan nu subestima dimensiunea Pacificului, așa cum o făceau mulți în
acea vreme. Stau mărturie memoriul său geografic, pe care l-a lăsat regelui la înainte de plecare,
precum și o hartă întocmită de Jorge și Pedro Reinel în 1519 la Sevilla.

Surpriza navigatorului a fost găsirea unui ocean gol pe care el l-a numit „Pacific” datorită
apelor liniștite pe care le-a întâlnit în timpul traversării din Țara de Foc până la insulele Mariane,
și apoi, la viitoarele Filipine, pe parcursul a trei luni și douăzeci de zile. Din pur ghinion, el nu s-
a apropiat de niciuna din mai multele insule răspândite prin tot oceanul, cu excepția a doi atoli
nelocuiți, botezați Islas Infortunadas, unde nu a putut acosta.

Apa nu mai era potabilă, rațiile erau în scădere, chiar și pesmeții erau pe terminate,
echipajul trebuind să supraviețuiască mâncând șobolani și apoi pisicile, bând supă de rumeguș
făcută cu apă de mare, gătind pătrate de piele tăiate din marginile velelor. Antonio Pigafetta
scria: „nu mâncam decât biscuiți vechi pisați, plini de viermi și împuțiți de la miasma urinei
lăsate de șobolani, și beam o apă galbenă infectă”. Scorbutul si beriberi (deficiență de tiamină
sau vitamina B1) slăbeau echipajul, dar nu-l distrugeau. Un studiu recent arată că nu au murit
decât nouă oameni în această trecere în trei luni și jumătate și că acest lucru se datorează,
probabil, țelinei sălbatice abundente în strâmtoare. La 6 martie 1521, s-a zărit Guamul din
insulele Mariane, de unde s-au putut alimenta parțial după ce au fost prădați de băștinașii care au
venit în întâmpinarea lor la bordul unor canoe, motiv pentru care arhipelagul a fost botezat,
conform lui Antonio Pigafetta, „Las Islas de los Ladrones” („Insulele Tâlharilor”). Au plecat
apoi către Filipine, și au debarcat la 17 martie pe insula Homonhon.

Au găsit acolo peisaje idilice, mirodenii, păsări viu colorate, băstinași care păreau pașnici.
O primă escală a fost făcută pe insula Limasawa, unde s-a ținut prima liturghie din Filipine, o a
doua pe Cebu unde regele Rajah Humabon s-a convertit la creștinism împreună cu poporul lui.

Lapu-Lapu, regele micii insule Mactan, de lângă Cebu, a refuzat să se supună

invadatorilor. Magellan a condus o expediție împotriva lui, estimând că șaizeci de bărbați în
armură și înarmați cu archebuze îi vor putea învinge cu ușurință pe băștinașii dezbrăcați, de
treizeci de ori mai numeroși. În timpul acestei bătălii de la Mactan, Magellan a căzut sub lovituri,
împreună cu șase dintre tovarășii săi: rănit de o săgeată otrăvită, a murit pe 27 aprilie 1521.
Cronica lui Antonio Pigafetta oferă detalii critice despre acest episod: războinicii Lapu-Lapu își
făcuseră scuturi de lemn extrem de tare, rezistent la archebuze, și erau înarmați cu săgeți otrăvite,
al căror venin avea un efect aproape imediat.

Patru zile după înfrângerea de la Mactan, la 1 mai, Humabon a pus la cale o ambuscadă
împotriva noilor veniți, la o cină în decursul căreia a susținut că vrea să dea ofițerilor flotei
„bucurii și daruri pe care le promisese să le trimită regelui Spaniei”, după cum se exprima
Pigafetta, dar pur și simplu regele din Cebu voia să revină în grațiile căpeteniilor din vecinătate,
care voiau să scape de europeni. Potrivit lui Petru martir de Anghiera, originea acestei agresiuni
poate fi pur și simplu violarea femeilor. Cei care au rămăseseră la bordul navelor ancorate au
fugit. Conform mărturiei lui Antonio Pigafetta, Enrique, slujitorul lui Magellan, băștinaș din
insule și care vorbea limba, s-a raliat lui Humabon. Testamentul lui Magellan afirma că slujitorul
lui credincios să fie eliberat. Cu toate acestea, cumnatul lui Magellan, Duarte Barbosa, a respins
acest testament și a cerut ca Enrique să rămână la bord. Această constrângere nedreaptă și ilegală
a stârnit revolta celui interesat, care s-a alăturat lui Humabon. Acesta din urmă, informat de
slăbiciunea europenilor rămași fără conducător după moartea lui Magellan, a considerat că este
momentul oportun să scape de ei.

Nu mai rămăseseră decât 113 oameni acum sub comanda lui Juan Sebastián Elcano.
Numărul lor era insuficient pentru a asigura manevrarea celor trei nave. Pe 2 mai 1521,
Concepcion a fost arsă în fața insulei Bohol. Victoria și Trinidad au ieșit în larg la începutul lui
mai, au făcut o oprire la Palawan pentru aprovizionare cu orez, și apoi a ajuns la mijlocul lunii
iulie în orașul Brunei, din nordul insulei Borneo, pentru o escală plină de peripeții. În cele din
urmă, pe 29 iulie, s-a ridicat ancora și spre insulele Mirodeniilor, unde au ajuns după puțin mai
mult de patru luni.

Navele au ajuns la Tidore, insulele Maluku, la 8 noiembrie 1521. Aceste insule erau
deja cunoscute portughezilor de circa cincisprezece ani, Francisco Serrão (mort cu câteva luni
înainte de sosirea navelor), fiind prezent acolo încă din 1512. Echipajele au încărcat cu mirodenii
cele două nave rămase. În timp ce Victoria era pe cale să iasă din port, a fost descoperită o gravă
scurgere de apă pe Trinidad. Ea a fost nevoită să rămână pentru reparații, și a pornit la drum
patru luni mai târziu. Cu 50 de oameni la bord, și sub comanda lui João Lopes de Carvalho, nava
a fost în cele din urmă arestată de portughezi, care nu au mai găsit la bord decât douăzeci de
marinari foarte slăbiți de încercarea lor zadarnică de a se îndrepta spre Istmul Panama.

Victoria, cu 60 de oameni (dintre care 13 molucani), sub comanda lui Elcano, a părăsit
insula Tidore pe data de 21 decembrie 1521 și a reușit să traverseze Oceanul Indian și să treacă
de Capul Bunei Speranțe, ajungând înapoi în Spania. Numai optsprezece membri ai echipajului
au ajuns la Sanlúcar de Barrameda pe 6 septembrie 1522. Doisprezece oameni au rămas
prizonieri în Capul Verde portughez și s-au întors câteva săptămâni mai târziu. Victoria a fost
primul vas care a efectuat o circumnavigație completă a globului. Vânzarea mirodeniilor aduse în
cală a acoperit cea mai mare parte a costurilor inițiale ale călătoriei, dar nu a fost suficientă
pentru a acoperi datoriile față de urmașii și văduvele celor morți. În fapt, situația financiară a fost
foarte negativă, și chiar și următoarele expediții (García Jofré de Loayza, în 1526, și Alvaro de
Saavedra în 1527) s-au soldat cu dezastre. În 1529, prin tratatul de la Zaragoza, Spania a renunțat
la pretențiile sale față de Insulele Moluce, vândute scump pentru 350.000 ducați.
 Beneficiul politic a fost aproape de zero până la deschiderea liniei Manila–Acapulco,
în 1565, și până la ocupația Filipinelor, revendicate de Spania, în numele primei descoperiri.
Pierre Chaunu scria: „întoarcerea lui El Cano pe drumul portughez de la Carreira da India are
valoare științifică, dar nu și economică. Ea a demonstrat că nu se poate concura eficient prin
trecerea din sud-vest cu navigația indo-portugheză pe la Capul Bunei Speranțe”. A trebuit să mai
treacă 58 de ani pentru o a doua călătorie, efectuată de către Francis Drake. Strâmtoarea
Magellan, ca trecere spre Pacific, a fost abandonată mai multe secole, și numai săparea canalului
Panama în 1914 a oferit o soluție satisfăcătoare dificilei „treceri de sud-vest” pe la Capul Horn,
descoperită și ea în 1616.

Hartă a circumnavigației lui Fernando Magellan și Juan Sebastián Elcano.

Explorarile englezilor, francezilor si olandezilor in regiunile nordice

Deoarece regiunile centrale si sudice ale Oceanului Atlantic erau dominate de Portugalia si
Spania , de la sfarsitul secolului al XV-lea englezii, francezii si olandezii au incercat sa gaseasca
cai maritime spre Asia si indeosebi spre India si “insulele mirodenilor” fie prin nord-vest ocolind
America de Nord, fie prin nord-est ocolind Asia.
Victoria, prima navă care a finalizat circumnavigația globului. Replică prezentată la Expo
Aichi 2005

John Cabot a explorat, in anul 1497 si in 1498, tarmurile nord-estice ale Americii de Nord (Noua
Scotie, Terra Nova, Labrador), iar Martin Frobisher in 1576-1578, John Davis in 1585-1587,
Henri Hudson in anul 1610 si William Baffin in 1615-1616 au explorat regiunea cuprinsa intre
coastele vestice ale Groenlandei, insula Baffin si golful Hudson.Francezul Jacques Cartier a
explorat in anii 1534-1542 tarmurile golfului Sfantul Laurentiu.Incepund din secolu al XVII-lea
primele colonii britanice si franceze au aparut pe tarmurile estice ale Americii de Nord locuite
indeosebi de pescari , vanatori si negustori.

Calea maritima spre nord-est a fost cautata de englezi si olandezi. Expeditia condusa de Hugues
Willoughby si Richrd Chancellor, din anii 1553-1554, a patruns in Marea Alba, iar de aici a
ajuns pe uscat pana la Moscova, punand bazele relatiilor comerciale maritime anglo-ruse.
Expeditiile olandeze conduse de Willem Barents (1594-1597) au ajuns numai pana in zona
maritime cuprinsa intre insulele Spitzbergen si Novaia Zemlia, nedepasind la rasarit Marea Kara,
din cauza gheturilor, astfel incat englezii si olandezii au abandonat aceasta ruta atat de
neprielnica pentru conditiile de navigatie de atunci.
Formarea imperiului colonial olandez

In conditile luptei dintre Olanda si Spania si ale intrari Portugaliei in uniune dinastica cu Spania ,
olandezii au trecut la cucerirea treptata a imperiului colonial portughez din Asia de sud-est,
realizata prin mijloacele Companiei Indiilor Orientale. Olandezi au ocupat insulele Mauricius,
est de Madagascar (1598) si au fondat o baza de aprovizionare la Capul Bunei Sperante (1602).In
anii urmatori ei au inceput cucerirea coloniilor portugheze din Indoneziia, ocupand Molucele
(1602), Iawa (1610), Sumatra, Borneo, Celebes, precum si sudul Peninsulei Malacca (1641), care
le asigura controlul traficului comercial in Asia de sud-est.Ei au stabilit relatii cu India, China si
Japonia.

Imperiul colonial olandez era format din zone de coasta, avand ca centre orase-porturi , factorii
fortificate si forturi.

Expansiunea maritima si coloniala a Olandei in Asia de sud-est a fost insotita de importante

descoperiri geografice.Astfel Abel Tasman a descoperit si explorat insula Tasmania si tarmurile
de nord-vest ale Australiei, intre anii 1642-1644.El a demonstrat ca Australia nu face parte din
continentul Antarctic.

Explorările rușilor - cucerirea Siberiei

Unificarea și centralizarea statului rus și cucerirea hanatelor tătare de Kazan și Astrahan (1552-
1556) au creat condiții favorabile pentru explorarea și stăpânirea de către ruși a imenselor
teritorii estice de munții Ural. Explorarea și cucerirea Siberiei au fost realizate de vânători de
animale cu blană scumpă, negustori, cazaci, sprijiniți de stat, interesat de stăpânirea ținuturilor cu
resurse economice mari. În sec XVI, negustorii ruși din familia de negustori Stroganov, din
orașul Solvacedogsk, de pe Dvina de nord, care întreținea relații de negoț cu populațiile de
dincolo de Munții Ural, au primit de la țarul Ivan IV privilegii succesive de a explora, exploata și
coloniza teritoriul dintre bazinele fluviale Volga și Irtas din Siberia apuseană. Stroganovii au
angajat cazaci de pe Don și de pe Volga, conduși de hatmanul Ermak Timofeevici, iar în cursul
expediției din 1581-1585, detașamentul sau întărit cu ostași ruși trimiși de țar, a pătruns în
Siberia apuseană. Stăpânirea Siberiei s-a realizat pe etape, în ritm rapid în ciuda întinderii uriașe.
Până la sfârșitul sec. XVI rușii au ajuns până la fluviile Irtas și Obi, la începutul sec. XVII în
regiunea Mangazeia, bogată în animale cu blană scumpă, atingând cursul fluviului Enisei, și au
străbătut regiunea dintre Enisei și Lena, iar până la mijlocul secolului au ajuns pe țărmurile Marii
Ohotsk și ale Oceanului Pacific. Navigatorii ruși au explorat o parte din litoralul siberian al
Oceanului Înghețat de Nord. În 1648 Simion Dejnev și Fedot Alexxev Popov, porniți de pe
litoralul nord-estic al Siberiei, de la vărsarea fluviului Kolama în ocean, au înaintat cu corăbiile
de-a lungul țărmului Oceanului Înghețat de Nord spre răsărit, au trecut prin strâmtoarea care
desparte Asia de America, numită Strâmtoarea Bering, și au ajuns pe țărmul siberian al
Oceanului Pacific, până în apropiere de coastele peninsulei Kamciatka. Ca și conchistadorii
spanioli, rușii au profitat de superioritatea lor militară și au pus bazele unui imens imperiu
colonial în Siberia.
Urmarile marilor descoperiri geografice

Descoperirea Americii si a caii maritime spre India si formarea imperiilor coloniale portughez,
spaniol si olandez au avut ca urmare largirea considerabila a comertului international, Europa
extinzandu-si relatiile cu Africa si mai ales cu Asia de sud-est si America.

Europa a reusit sa scape de monopolul impus de arabi in comertul cu mirodenii si au pus bazele
comertului transatlantic cu Lumea Noua.

In urma comertului cu Lumea Noua, cu Asia de sud-est si cu Africa, tarile aflate pe tarmurile
Oceanului Atlantic au devenit principalele puteri comerciale si maritime ale lumii.

Ca urmare a descoperirii Americii, in America s-au introdus plante din Europa precum : graul,
secara, meiul, orzul, vita de vie, maslinul, diversi pomi fructiferi , trestia de zahar, precum si
unele animale, ca : boul, bivolul, calul, magarul, oaia, pasari de curte. Iar din America s-au
introdus in Europa unele plante, ca : porumbul, cartoful, ananasul, tutunul, iar dintre pasari ,
curcanul.

Exploatarea puternica a bogatiilor minerale din noile teritorii au dus la un puternic aflux de
metale pretioase spre Europa care a avut puternice consecinte economice si sociale.

Prin impulsul pe care l-au dat productiei mestesugaresti si manufacturiere, comertului

transoceanic, activitatii bancare, expansiunii maritime si comerciale, marile descoperiri
geografice au creat conditii favorabile dezvoltarii relatilor capitaliste in Europa apuseana.

In acelas timp marile descoperiri geografice au fost urmate de o lupta crescanda intre statele
Europei apusene, pentru suprematia maritime si comerciala si pentru colonii. Lupta s-a
intensificat in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, ducand la razboiul maritima hispanoenglez
, care a culminat cu infringerea de catre englezi a “Invincibilei Armada”, in anul 1588 si la
razboiul Olandei impotriva Spaniei si Portugaliei, care a dus , in cursul primei jumatati a
secolului al XVII-lea, la ocuparea de catre olandezi a celei mai mari parti a imperiului colonial
portughez din Asia de sud-est.

Marile descoperiri geografice au avut in general urmari negative pentru popoarele din Africa,
America si Asia cu care au venit in contact statele europene .

Marile descoperiri geografice au contribuit considerabil la progresul cunostintelor omenesti. In

aproximativ jumatate de veac , de la sfarsitul secolului al XV-lea la mijlocul secolului al XVIlea,
orizontul geografic al europeenilor s-a largit considerabil , de la cunosterea directa a Europei,
Orientului Apropiat si a nordului Africii, la aceea a globului terestru in ansamblul sau. Totodata
s-a realizat, ca urmare a descoperirii de catre europeni a unor tari si popoare necunosute pana
atunci lor, o impresionanta acumulare de cunostinte in cele mai variate domenii: botanica,
zoologie, medicina, istorie, lingvistica, religie, obiceiuri etc.
BIBLIOGRAFIE:

- Jurnalul călătoriei lui Magellan, manuscris Yale în Biblioteca digitală mondială.

- Ferdinand Magellan (circa 1480-1521) ", articol în Encyclopædia Universalis.
- Atlasul Marilor Descoperiri Geografice – Editura Litera
- Marile Descoperiri Geografice de profesor Petrov Mihaela

Internet:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_marilor_descoperiri
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fernando_Magellan
https://en3dias.net/sevilla/ - imagini

http://www.enciclopedie.info/ananas/ - imagini

https://argintsiaur.ro/metale-pretioase/ - imagini

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/calatorie-in-jurul-pamantului-cei-mai-mari-
exploratori-din-istorie

https://www.historia.ro/

https://inbors.com/10-curiozitati-despre-calatoria-in-jurul-lumii-lui-magellan/

https://www.rfi.ro/cultura-113559-500-expeditia-magellan-omul-schimbat-lumea

https://en.wikipedia.org/wiki/Mactan#/media/File:Tropical-area-mactan-philippines.jpg