MARILE IMPERII COLONIALE

Marile descoperiri geografice din a doua jumatate a secolului al XVlea si din secolul al XVI-lea au constituit o etapa decisiva in domeniul cunoasterii globului pamantesc, ale caror multiple consecinte, pe plan economic si social, politic si stiintific, au exercitat o insemnata inraurire asupra dezvoltarii societatii . Precursorii Pana in epoca marilor descoperirii geografice, europenii cunosteau mai bine, Orientul Apropiat si nordul Africii, aveau cunostinte vagi despre restul Asiei si Africii, iar navigatia spre Islanda si Groenlanda era limitata la popoarele scandinave. Arabii aveau cunostinte mai intinse asupra Africii tropicale si a Asiei si navigau, prin Oceanul Indian, spre Arabia, Africa orientala si Asia de Sud si Sud-Est. Nici europenii si nici arabii nu aveau insa o imagine de ansamblu asupra globului pamantesc. Calatoriile facute de europeni in Asia in secolele XIII-XV si descrierile lasate de ei, indeosebi ?Cartea minunilor lumii? de Marco Polo , au jucat un anumit rol in cunoasterea de catre europeni a Asiei si indeosebi a Orientului Indepartat. Conditiile istorice ale marilor descoperiri geografice Cresterea productiei mestesugaresti , aparitia manufacturilor, intensificarea comertului , a circulatiei banesti si a activitatii bancare in Europa in secolele XV-XVI au asigurat baza materiala necesara organizarii expeditiilor si efectuarii schimburilor comerciale de peste mari si totodata au iimpulsionat cautarea unor noi domenii de activitate economica in afara Europei . Declinul feudalismului si destramarea structurilor sociale feudale au facut totodata ca un numar crescand de oameni proveniti din toate paturile sociale sa fie atrasi in expeditiile de cucerire si de colonizare a unor intinse teritorii din Africa, Asia si America. Tarile care au dus o politica puternica de expansiune maritima, coloniala si comerciala au fost statele unificate : Portugalia, Spania, Anglia, Franta, Olanda, Rusia. In secolele XIV-XVI au fost aduse imbunatarii si inovatii in constructia, propulsarea si manevrarea navelor si in orientarea lor pe mare si s-au realizat progrese in domeniul geografiei si al cartografiei.Din secolul al XV-lea au inceput sa se foloseasca caravelele.Pentru orientare, de la sfarsitul secolului al XIII-lea a inceput sa se foloseasca busola, s-au imbunatatit metodele de calcul a latitudinii si longitudinii, indeosebi cu ajutorul astrolabului.

Descoperirile portugheze. Epoca marilor descoperiri geografice a fost deschisa de portughezi, care au inceput , din primele decenii ale secolului al XV-lea, explorarea coastei de vest a Africii. Un rol foarte important in explorarile portugheze la avut printul Henric, numit Navigatorul, care a sprijinit intens expeditiile de explorare a coastei Africii. Un pas important in realizarea circumnavigatiei Africii il constitue expeditia lui Bartolomeu Dias, care in 1488 atinge extremitatea sudica a continentului, numit initial Capul Furtunilor, apoi Capul Bunei Sperante. Expeditia condusa de Vasco da Gama a pornit din Portugalia in iulie 1497 cu 4 corabii. El a inconjurat Africa si a ajuns in mai 1498 in portul Calcuta. Formarea imperiului colonial portughez Explorarea tarmurilor Africii si descoperirea caii maritime spre India au deschis Portugaliei vaste perspective maritime, comerciale si coloniale. Imperiul colonial portughez era format indeosebi din baze maritime si de aprovizionare, din forturi si din factorii comerciale, de-a lungul tarmurilor Africii apusene :Azore, Madeira, insulele Capului Verde, coasta Guineii si Angolei si Africii rasaritene : Natal, Mozambic, Mombasa, la intrarea in Marea Rosie: Aden, insula Socotra si in Golful Persic :Hormuz, Maskat, pe coasta apuseana a Indiei: Diu, Goa, Calicut, in Peninsula Malacca, Indonezi. Din 1500 portughezii au inceput cucerirea Americii in special pe coasta Braziliei. Populatia portugheza deplasata in colonii era redusa ca numar si era formata indeosebi din soldati, marinari, slujbasi, negustori, personal de intretinere. Imperiul colonial portughez era condus de Coroana.Organul supreme era Casa de India, o intreprindere maritima, coloniala, comerciala si bancara de stat cu sediul la Lisabona. Conducerea coloniilor era asigurata de un vicerege al Indiilor, incepand din anul 1504 si de guvernatori pentru posesiunile din Africa, India, Malaezia, Indonezia, Brazilia, ajutati de inspectori, comandanti de forturi, directori de factorii, feluriti functionari judiciari, administrativi, vamali. Explorarile spaniole. Descoperirea Americii Spaniolii si-au indreptat eforturile in directia vestica. Principalul initiator al proiectului de a ajunge din Peninsula Iberica in Asia navigand prin Oceanul Atlantic spre vest a fost Cristofor Columb (1451-1506). Dupa

staruitoare interventii , proiectul sau a fost aprobat , in anul 1492, de regii Spaniei, Ferdinand de Aragon si Isabella de Castillia, deoarece reprezenta, pentru Spania, singura solutie de a descoperi calea maritima spre vest, catre Asia. Pleaca din Spania in august 1492 si a ajuns la 12 octombrie 1493 , intr-o insula numita de bastinasi Guanahani, iar de spanioli San Salvador , probabil insula Watling din arhipelagul Bahamas. Ulterior, Columb a mai descoperit si alte insule cum ar fi Cuba.Columb era convins ca a debarcat pe tarmurile rasaritene ale Asiei. Columb a mai efectuat alte trei calatorii 1493-1496, 1498-1500, 1502-1504, in cursul carora a explorat arhipelagurile Antilelor Mari si Mici, insula Jamaica si tarmul estic al Americii Centrale.

Prima expeditie al lui Columb a dus la incordarea relatiilor dintre Spania si Portugalia . Dupa aprige dispute s-a incheiat tratatul de la Tordesillas (1494), prin care cele doua tari isi inparteau zonele de explorare geografica, dominatie maritima, comerciala si coloniala. Zona portugheza si cea spaniola erau delimitate de o linie care trecea la 370 de leghe (1 leghe = 5,556 km ,circa cca 2000 km) vest de Insulele Capului Verde , zona portugheza fiind la est de aceasta linie , iar zona spaniola fiind la vest. Celelalte state din Europa nu au recunoscut aceasta impartire a lumii. Formarea imperiului colonial spaniol De la sfarsitul secolului al XV-lea inceputul secolului al XVI-lea , navigatorii spanioli au organizat expeditii de explorare ale Americii Centrale, ale Golfului Mexic si a tarmurilor nordice ale Americii de Sud. Spaniolii condusii de Hernan Cortez , in decurs de numai doi ani (1519-1521) au cucerit statul Aztec si capitala acestuia, Tenochtitlan.De asemenea spanioli au luat in stapanire si Peru in 1532-1533, condusi de Francesco Pizarro si Diego Almagro, ajutati si de luptele pentru putere intre fii Marelui Inca Huayna Capac, Huascar si Atahualpa.In deceniile 4 si 5 ale secolului al XVI-lea , spaniolii si-au extins de asemenea stapanirea in Chile si in Argentina. Pamanturile erau propietate a Coroanei fiind detinute de noii stapanitorii sub forma de concesiune funciara.Organul central suprem era Consiliul Indiilor, creat in anul 1511 si reorganizat in 1524. Coloniile erau inpartite in doua viceregate: unul cuprinzand posesiunile din Mexic si America Centrala; celalalt pe cele din America de Sud, conduse de viceregi, numiti de suveran. Luptele si represiunile din epoca cucerii, inrobirea si munca fortata, mai ales in mine, abuzurile administratiei spaniole, destramarea violenta a structurilor sociale si a felului de viata traditional, epidemiile provocate de bolile aduse din Europa, au provocat un pronuntat si rapid regres

demografic in rindul triburilor amerindiene. Spania ,ingrjijorata de scaderea potentialului uman din coloniile spaniole a incercat sa ia unele masuri. Un rol important in lupta pentru conditi mai bune pentru amerindieni ,il are calugarul dominican Bartolomeu Las Casas, autorul lucrarii ?Brevissima relacion de la destruccion de las Indias? (1552) care a denuntat ororile comise de spanioli impotriva amerindienilor. In urma acestor proteste, Carol Quintul a emis Legi noi in anul 1542 prin care interzicea transformarea amerindienilor in scalvi. Efectul acestor legi a fost redus, iar interzicerea sclavajului amerindian a dus la stimularea comertului cu scalvi din Africa. Urmarile marilor descoperiri geografice Descoperirea Americii si a caii maritime spre India si formarea inperiilor coloniale portughez si spaniol au avut ca urmare largirea considerabila a comertului international, Europa extinzandu-si relatiile cu Africa si mai ales cu Asia de sud-est si America. Europa a reusit sa scape de monopolul impus de arabi in comertul cu mirodenii si au pus bazele comertului transatlantic cu Lumea Noua. In urma comertului cu Lumea Noua, cu Asia de sud-est si cu Africa, tarile aflate pe tarmurile Oceanului Atlantic au devenit principalele puteri comerciale si maritime ale lumii. Ca urmare a descoperirii Americii, in America s-au introdus plante din Europa precum : graul, secara, meiul, orzul, vita de vie, maslinul, diversi pomi fructiferi , trestia de zahar, precum si unele animale, ca : boul, bivolul, calul, magarul, oaia, pasari de curte. Iar din America s-au introdus in Europa unele plante, ca : porumbul, cartoful, ananasul, tutunul, iar dintre pasari , curcanul. Exploatarea puternica a bogatiilor minerale din noile teritorii au dus la un puternic aflux de metale pretioase spre Europa care a avut puternice consecinte economice si sociale. Prin impulsul pe care l-au dat productiei mestesugaresti si manufacturiere, comertului transoceanic, activitatii bancare, expansiunii maritime si comerciale, marile descoperiri geografice au creat conditii favorabile dezvoltarii relatilor capitaliste in Europa apuseana. In acelas timp marile descoperiri geografice au fost urmate de o lupta crescanda intre statele Europei apusene, pentru suprematia maritime si comerciala si pentru colonii. Lupta s-a intensificat in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, ducand la razboiul maritima hispanoenglez , care a culminat cu infringerea de catre englezi a ?Invincibilei Armada?, in anul 1588 si la razboiul Olandei impotriva Spaniei si Portugaliei, care a dus , in cursul primei jumatati a secolului al XVII-lea, la ocuparea de catre olandezi a celei mai mari parti a imperiului colonial portughez din Asia de sud-est.

Marile descoperiri geografice au avut in general urmari negative pentru popoarele din Africa, America si Asia cu care au venit in contact statele europene . Marile descoperiri geografice au contribuit considerabil la progresul cunostintelor omenesti. In aproximativ jumatate de veac , de la sfarsitul secolului al XV-lea la mijlocul secolului al XVI-lea, orizontul geografic al europeenilor s-a largit considerabil , de la cunosterea directa a Europei, Orientului Apropiat si a nordului Africii, la aceea a globului terestru in ansamblul sau. Totodata s-a realizat, ca urmare a descoperirii de catre europeni a unor tari si popoare necunosute pana atunci lor, o impresionanta acumulare de cunostinte in cele mai variate domenii: botanica, zoologie, medicina, istorie, lingvistica, religie, obiceiuri etc Formarea Imperiului colonial Britanic Imperiul Britanic, nume atribuit Regatului Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord i fostelor dominioane, colonii, i altor teritorii aflate sub stpnirea Coroanei Britanice de la sfritul secolului XVI pn la mijlocul secolului XX. Apogeul Imperiului Britanic a fost atins la nceputul secolului XX, cuprinznd peste 20% din suprafaa uscat a Terrei i mai mult de 400 milioane de locuitori.

Bazele Imperiului Britanic au fost puse n timpul domniei Elisabetei I (1558-1603). Sub domnia sa, sprijinul statului pentru explorarea naval a ,,Noilor Lumi a crescut foarte mult, i, n 1580, Sir Francis Drake a devenit primul englez care a navigat n jurul lumii. Relaii de schimb i comerciale au fost deja stabilite peste mri de Compania Indiilor Orientale, nfiinat n 1600. Totui, colonizarea englez n cele dou Americi era aproape inexistent n secolul XVI. Prima tentativ de colonizare a fost fcut pe insula Roanoke, de pe coasta nord-american, n 1585, de ctre Sir Walter Raleigh. Aceast aezare nu a rezistat, i Anglia nu va mai avea nici o tentativ de explorare i colonizare n cele dou Americi, pn n 1604, dup pacea ncheiat cu Spania. Primul Imperiu Britanic n secolele XVII-XVIII, Marea Britanie a nfiinat primul imperiu, care i avea centrul n emisfera vestic, adic n insulele Caraibiene i America de Nord. A nceput cu nfiinarea unor plantaii de tutun n Indiile de Vest i a coloniilor religioase situate de-a lungul coastei Americii de Nord. Anglia i-a asigurat prezena n India n secolul XVII, prin Compania Indiilor Orientale. Dei aceast prezen a devenit mai ntins i consolidat de-a lungul secolelor XVII-XVIII, India a ajuns sub directa dominaie englez, abia n 1858. Un factor important al primului imperiu a fost mercantilismul, doctrin economic bazat protejarea monopolurilor din comer i controlul statului asupra manufacturilor. Sub acest sistem, coloniile nou nfiinate trebuiau s creasc bogia metropolei. Ele reprezentau o o

surs de materii prime i o pia de desfacere pentru produsele metropolei. Intenia urmrit era ca exporturile metropolei s fie mai ridicate dect importurile din colonii, rezult c metropola vinde mai mult dect cumpr, deci capitalul rmas n metropola va crete. Deoarece acest sistem economic presupunea controlul strict al guvernmntului, Anglia a nceput s reglementeze mai strict relaiile cu coloniile sale. n 1651, parlamentul englez a adoptat Actul de navigaie care prevedea c toate importurile n porturile engleze i colonii urmau s fie fcute doar cu ajutorul navelor engleze. America de Nord Prima colonie stabil englez n America de Nord a fost stabilit n 1607, la Jamestown, Virginia. n 1620, pelerinii englezi au debarcat n golful Massachusetts i au fondat colonia Plymouth, prima aezare englez permanent n Noua Anglie. Colonitii aparineau comunitii puritane, alctuind Compania Golfului Massachusetts, n 1628. Alte colonii religioase au fost nfiinate n Rhode Island (1636), colonia fiind bazat pe principiul toleranei religioase; Connecticut (1639), bazat pe credinele religioase congregaionaliste; i Maryland (1634), dominat de romano-catolici. Aceste colonii erau apropiate de rm, niciodat penetrnd inuturile din interiorul continentului i, n fapt, erau puternic ataate de Anglia, mai mult dect alte colonii. Totui, deoarece distanele fceau imposibil guvernarea direct a Angliei, guvernatorii coloniilor erau nsrcinai s alctuiasc adunrile alese dintre coloniti. Prezena englez a fost extins treptat, de-a lungul coastei de est. n 1664, New Amsterdam a fost preluat de la olandezi i redenumit New York. Locuitorii olandezi au fost forai s se supun conducerii engleze.n 1681, William Penn, sub patent regal, a fondat colonia Pennsylvania.

Dup 1688, rzboaiele cu Frana au dus mai departe expansiunea englez. Coloniile din Noua Anglie s-au mrit, i Compania Rului Hudson s-a stabilit lng rul Hudson, pentru a participa la comerul cu blnuri. Creterea prezenei engleze au intensificat friciunile, n anii 1690, cu Noua Frana, aflat n apropierea vii St. Lawrence. n consecin, rzboiul pentru succesiunea la tronul Spaniei (1701-1714), n care Anglia (ncepnd de acum se va numi Marea Britanie), i aliaii si, au luptat mpotriva Franei i Spaniei. Armatele britanice au capturat posesiunile franceze din America (Acadia i Terra Nova). Insulele spaniole, Gibraltar i Minorca, au fost obinute n urma aceluiai conflict, dnd Marii Britanii pentru prima dat prezena teritorial n Marea Mediteran. Pacea de la Utrecht (1713) a ncheiat rzboiul, i cedarea oficial a teritoriilor cucerite de britanici. De asemenea, extindea drepturile britanice asupra aprovizionrii cu sclavi i a altor mrfuri comerciale destinate coloniilor spaniole din cele dou Americi, i,ca rezultat stabilea statutul Marii Britanii ca putere maritim aproximativ egal cu puternicii competitori europeni. Indiile de Vest

Prima colonie de exploatare din Indiile de Vest a fost Saint Christopher (mai trziu Saint Kitts), achiziionat n 1623. Plantaiile engleze nfiinate n Indiile de Vest au fost lucrate iniial de ucenici albi adui din Anglia. Plantaiile de tutun sunt nlocuite cu cele de trestie de zahr lucrate ns de sclavi adui din Africa. n 1655, Anglia a cucerit Jamaica de la Spania prima colonie englez obinut prin for. n 1670, Anglia i Spania au semnat Tratatul de la Madrid, n urma cruia Spania recunotea posesiunile engleze caraibiene. Comerul cu zahr s-a extins, i Compania Regal a Africii, fondat n 1672, a adus un numr mare de sclavi africani n Caraibe. Marii plantatorii ai insulelor engleze obineau fora de munc necesar, dar se temeau de posibila revolta a sclavilor negri care le puteau periclita sigurana proprie. La sfritul anilor 1670, sclavii negrii constituiau majoritatea populaiei insulelor engleze. Secolul XVIII La nceputul secolului XVIII, interesul public pentru afacerile de peste mri a sczut. n timpul lungii guvernri prezidate de Robert Walpole, s-a adoptat ca politic laissez-faire, n care guvernarea nu intervenea n problemele economice. n 1732, Georgia a devenit a 13-a colonie american. Zahrul reprezenta principala marf importat din colonii i, odat cu ea, a sporit i comerul cu sclavi care traversau Atlanticul (70.000 de sclavi adui anual din Africa ctre America). Rzboiul de 7 ani n timpul Rzboiului de 7 ani (1756-1763), Marea Britanie a obinut ctiguri teritoriale n defavoarea Franei. Prin Tratatul de la Paris (1763), Frana recunotea oficial stpnirea britanic asupra Canadei, ns britanicii restituiau francezilor controlul asupra insulelor Guadeloupe i Martinique. Prin acest tratat se asigura securitatea coloniilor nordamericane. Revoluia american Pentru britanici, extinderea imperiului nsemna noi responsabiliti i noi costuri. Guvernul britanic dorea s adapteze veniturile americane la necesitile americane i, n consecin, a crescut taxa la Legea Timbrului (1765). Dei britanicii au considerat aceast lege ca fiind just, muli coloniti americani au perceput-o ca o violare a drepturilor lor. Sub protestele coloniilor, Legea Timbrului a fost anulat, dar alte taxe au nlocuit-o curnd, determinnd unirea colonitilor ntr-un Congres continental mpotriva Marii Britanii. O ambuscad n Concord, Massachusetts, n aprilie 1775 a degenerat ntr-un rzboi general, i, n 4 iulie 1776, Congresul adopt o Declaraie de independen. n timpul Revoluiei Americane, Congresul controla mare parte din teritoriul coloniilor, dar englezii asigurau securitatea fortreei New York pn ce poziia lor a fost slbit de nfrngerea de la Saratoga (1777), care a ncurajat Frana s intervin de partea colonitilor rebeli. Rezistenei britanice i s-a pus capt cnd Generalul Charles Cornwallis s-a predat cu

armata sa, la Yorktown, Virginia, n octombrie 1781. Aceast nfrngere a marcat nu doar sfritul rzboiului american, dar i sfritul primului Imperiu Britanic. Totui, deoarece Frana nu a fost capabil s ctige supremaia pe mare, pierderile britanice nu s-au extins dincolo de coloniile nord-americane. n acelai timp, prezena britanic n Canada a fost consolidat de nfiinarea coloniei New Brunswick, rezultat din emigraia spre nord a peste 30.000 de ceteni din coloniile americane, rmai loiali britanicilor. Al doilea Imperiu Britanic Dup pierderea coloniilor americane, comerul britanic i-a ntors faa, de la cele dou Americi, ctre est. Revoluia industrial a transformat economia britanic dintr-una agricol, ntr-una bazat pe manufactura mecanizat, i au crescut astfel produsele britanice destinate exportului. Comerul liber, ncrederea bazat pe comerul mondial care nu trebuie ngrdit de nici o naiune, nlocuiete vechiul sistem colonial, care avea la baz ideile mercantiliste de protejare a comerului. Al doilea Imperiu Britanic avea ca centre Asia i Africa, continund s se extind n secolul XIX i la nceputul secolul XX, atingnd apogeul la sfritul Primului Rzboi Mondial. Totui, creterea naionalismului n coloniile britanice a slbit treptat puterea imperiului, i Marea Britanie a fost forat s acorde independena multora din fostele sale colonii. Secolul XVIII India Dei primul imperiu i avea centrul n cele dou Americi, englezii activau n India nc din secolul XVII. Compania Indiilor Orientale a nfiinat puncte comerciale la Surat (1612) i Madras (acum Chennai, 1639), sub auspiciile Imperiului Mogul. A urmat o rapid extindere a afacerilor sale i, n 1690, compania a a stabilit o nou factorie pe rul Hugli, pe locul viitorului ora Calcutta. Dar, n 1700, compania i-a extins activitile comerciale n Bengal i a stabilit, pentru sine, rolul de juctor principal n politica indian. Dup moartea mpratului mogul Aurangzeb, n 1707, Imperiul Mogul din India intr ntr-o perioad de instabilitate. n acest timp, Compania Indiilor Orientale principala organizaie comercial a intrat mai direct n politic, pentru a-i conserva poziia economic dominant. Apoi, ntre 1740-1750, Compania Indiilor Orientale a luptat cu Compania Francez a Indiilor pentru supremaie n India. O serie de lupte au culminat cu btlia de la Plassey din iunie 1757, n urma creia britanicii au nfrnt pe rivalii francezi i indieni. Astfel, Compania Indiilor Orientale a obinut poziia dominant n regiunea Bengal. Australia Dei expediiile engleze ajunseser n Australia nc de la sfritul sec. XVII, nu a existat un interes pentru colonizarea acestui continent, considerat neinteresant. Explorrile ulterioare ale cpitanului James Cook din anii 1770, cuplat cu pierderea coloniilor nord-americane, a schimbat

aceast situaie. Australia a devenit interesant pentru britanici, datorit poziiei strategice oferite n Asia de Est, precum i ca destinaie pentru condamnaii britanici care nu mai puteau fi trimii n coloniile nordamericane, acum independente. n consecin, o flot britanic compus n mare parte din condamnai a acostat n Golful Botany, din regiunea australian New South Wales, rezultnd fondarea oraului Sidney, n 1788. Consolidare n anii care au urmat Revoluiei Americane, guvernul britanic a ncercat s consolideze controlul asupra Indiei i Canadei. India Act din 1785, supunea administraia Companiei Indiilor Orientale n grija Ministerului controlului. Sub guvernarea generalului de flot Lord Cornwallis (1786-1793), Marea Britanie a pus administrarea Indiei n seama instituiilor civile ale Companiei Indiilor Orientale, dei compania se ocupa n continuare cu comerul. Canada Act din 1791, ncerca s minimalizeze tensiunile ntre locuitorii francezi i cei britanici, separai n dou regiuni, Canada de Sus, n care se vorbea mai ales limba englez, i Canada de Jos, n care majoritatea populaiei era vorbitoare a limbii franceze. Secolul XIX Rzboaiele Napoleoniene Implicarea Marii Britanii n rzboaiele cu Frana, dup 1793, a dat un imbold creterii imperiului. n 1794, Marea Britanie a capturat din nou zahrul francez produs n insulele Caraibiene. A rezultat o invadare a pieei britanice cu zahr, ceea ce a contribuit indirect la adoptarea legislaiei britance, din 1807, care interzicea comerul cu sclavi, ,,vinovat de creterea produciei de zahr n coloniile americane. Poziia britanic n Mediterana a fost asigurat n timpul Rzboaielor Napoleoniene (1799-1815), de cele dou triumfuri ale amiralului britanic Horatio Nelson. n primul, Nelson a oprit invazia napoleonian n Egipt, n btlia de pe Nil, care a asigurat controlul total al britanicilor asupra Mediteranei. Apoi, n btlia de la Trafalgar, Nelson a distrus flota francez care vroia s-i debarce trupele n Italia. Decimnd flota francez, Nelson a pus capt tentativei lui Napoleon de a izola insulele britanice, i totodat asigura supremaia naval britanic n tot secolul XIX. America nu a fost teatru al nici unei operaiuni militare, pn la tulburrile legate de drepturile comerciale ale statelor neutre. Americanii au cutat s-i extind stpnirea asupra Canadei. n rzboiul din 1812, americanii au ocupat York (azi Toronto), n Canada de Sus. Ca urmare, britanicii au jefuit capitala Washington. Incapacitatea armatei americane de a avansa n Canada, a confirmat supravieuirea stpnirii britanice n America de Nord.

n timpul Rzboaielor Napoleoniene, Olanda a fost aliata Franei, i Marea Britanie a ocupat numeroase posesiuni olandeze inclusiv Colonia Capului, n Africa de Sud; Ceylon (mai trziu, Sri Lanka), n apropiere de coasta indian; Java, n Indonezia; pri din Guiana, n America de Sud. Dei Java a fost restituit olandezilor, majoritatea acestor posesiuni au rmas britanicilor, recunoscute oficial de Congresul de la Viena din 1815. Africa de Sud Achiziia Coloniei Capului de la olandezi, n timpul Rzboaielor Napoleoniene, a permis britanicilor o prezen puternic n Africa de Sud. Sute de coloniti britanici au nceput s soseasc dup 1820, i engleza a devenit limba oficial, n 1822. Sclavia, adnc nrdcinat sub stpnirea olandez, a fost abolit n 1833. n 1843, britanicii au nfiinat colonia de coast Natal. Burii, descendeni ai colonitilor olandezi i germani, au respins conducerea britanic i sute dintre ei au migrat spre nord, nfiinnd n interiorul continentului republicile libere africane, Transvaal i Orania. India n India, Lordul Arthur Wellesley, mai trziu duce de Wellington, a fcut o serie de cuceriri astfel nct, n 1805, britanicii aveau controlul asupra oraului Delhi i l-au transformat pe mpratul mogul ntr-o marionet. n 1828, engleza a nlocuit persana, ca limb oficial a guvernului din India, i totodat a crescut activitatea misionar cretin. Superioritatea britanic a fost completat, n final, cu cucerirea provinciilor Punjab i Sind, n anii 1840. Totui, populaia indian a nceput s resping treptat stpnirea britanic, simind c britanicii nu au respect pentru cultura i tradiia local. Aceste sentimente au atins apogeul n revolta ipailor din 1857, n care soldaii indieni (numii ipai), aflai sub comanda Companiei Indiilor Orientale, au pus la cale o revolt armat. Rebeliunea a fost nbuit de britanici, dar pierderile umane au fost mari de ambele pri. n consecin, britanicii au ncercat s anglicizeze India i s-i concentreze guvernarea eficient, folosind n administraie elemente tradiionale ale societii indiene. Dup 1858, India a fost trecut, din subordinea Companiei Indiilor Orientale, n administrarea direct a guvernului britanic, avnd n frunte un vicerege i un secretar de stat la Londra, ultimul fcnd parte din Cabinet. Birmania De-a lungul secolului XIX, Marea Britanie a folosit armatele din India pentru a-i extinde dominaia n sud-estul Asiei. Dinastia Konbaung i-a extins graniele n Birmania (azi Myanmar), pn au nceput s atace India britanic. Incursiunile birmaneze n India au determinat primul rzboi anglo-birmanez (1824-1826), n urma cruia birmanezii sunt nfrni, fiind obligai s cedeze cteva regiuni de coast. n timpul celui de-al doilea i

al treilea rzboi anglo-birmanez (1852 i 1885), britanicii au cucerit ntreaga Birmanie. n 1886, Birmania a devenit oficial provincie a Indiei. nceputul autoguvernrii Un imperiu bazat mai mult pe liberul schimb, dect unul bazat pe principii mercantiliste. n consecin, conceptul autoguvernrii iese n prim plan. Acest concept a fost aplicat n coloniile britanice nord-americane dea lungul anilor 1840 i, n 1867, ele au devenit o confederaie. Confederaia permitea Marii Britanii s-i retrag prezena militar, dar i pstra controlul asupra afacerilor strine i aprrii externe a acestora. n anii 1850, noile colonii australiene Australia de Sud, Australia de Vest, Victoria i Queensland nfiinate ntre anii 1830-1840, se autoguvernau, nainte de deja existenta colonie New South Wales. Totui, fragmentarea lor a ntrziat federalizarea, pn n anul 1901. Marea Britanie nu a ncredinat autoguvernarea coloniilor din Africa de Sud, datorit tensiunilor existente ntre coloniti i africanii locali. Totui, n anii 1850, Marea Britanie i-a retras administraia direct asupra coloniilor interioare, Transvaal i Orania. La mijlocul secolului XIX exista o relativ stabilitate a imperiului. Totui, Marea Britanie a continuat politica comercial agresiv care a condus deseori la conflict. De pild, conflictele cu China, legate de importurile britanice de opiu, vor conduce la rzboaiele opiului i achiziia oraului Hong Kong, n 1841. Noul Imperialism Guvernarea lui Benjamin Disraeli (1874-1880), a nsemnat o mai activ politic colonial britanic. Aceasta s-a numit ,,Noul Imperialism care s-a caracterizat printr-o mai agresiv expansiune, menit s apere interesele britanice de peste mri. Totui, imperialismul este uneori rezultatul instabilitii locale, ca de pild, n 1882, cnd trupele britanice au ocupat Egiptul, pentru a pstra controlul asupra Canalului Suez. Expansiunea imperial, a fost alimentat deseori de dorina guvernmntului britanic de a extinde imperiul. Dup ocuparea Egiptului, a urmat cursa pentru nfiinarea de colonii n Africa. Britanicii, aflai n competiie direct cu Frana i Germania, ridicau pretenii asupra Africii de Vest, n anii 1880, n valea fluviului Niger. Coloniile adugate imperiului au fost nfiinate n Africa de Sud, unde activitile lui Cecil Rhodes au condus la anexarea Bechuanaland (azi Botswana), n 1885, i nfiinarea coloniei Rhodesia (azi Zimbabwe), n 1890. Oponenii cei mai nverunai ai expansiunii britanice au fost burii din statele Transvaal i Orania din Africa de Sud, pn ce britanicii i-au nfrnt n rzboiul bur (1899-1902). n Africa de Est, exploratorii britanici erau activi de la sfritul anilor 1850, fiind n cutarea izvoarelor Nilului i, n 1864, Sir Samuel Baker a descoperit Lacul Albert; iar achiziia Ugandei, n 1894, a asigurat dominaia politic britanic asupra regiunii. Cam n acelai timp, a nceput stpnirea britanic n Kenya. Secolul XX

Guvernarea britanic a lui Sir Henry Campbell-Bannerman, care a ocupat funcia de premier din 1905, a urmrit un mai puin imperialism activ. Marea Britanie a acordat autoguvernarea n Transvaal i Orania, n 1907, deschiznd drumul nfiinrii Uniunii Sud-Africane n 1910. Primul Rzboi Mondial i apogeul Imperiului Britanic n timpul Primului Rzboi Mondial (1914-1918), Imperiul Britanic a rmas n mare parte unit. Dominioanele, crora li s-au acordat autoguvernarea, au fost cele mai loiale britanicilor nc de la nceput, excepie fcnd un mic incident legat de nbuirea revoltei burilor din 1914. Totui, rebeliunea din Irlanda din 1916, a marcat nceputul creterii dorinei de independen a multor colonii. Trupele din rile dominioane au fost importante n Primul Rzboi Mondial, dar pierderile umane au crescut dup 1916, slbind loialitatea fa de britanici. Serviciul militar obligatoriu a fost respins de cetenii din Australia i mai puternic de cei din provincia Quebec a Canadei. Rzboiul s-a extins ntr-o mare parte a Imperiului Britanic. Tratatul de la Versailles din 1919, ddea Marii Britanii cea mai mare parte din coloniile germane din Africa, n timp ce prbuirea Imperiului Otoman n Orientul Mijlociu, au condus pe britanici la obinerea Palestinei i a Irakului, n 1918. Totui, rzboiul a ntrit sprijinul pentru micrile naionaliste din colonii, i guvernarea britanic nu a putut gsi soluia opririi acestui trend. Dup Primul Rzboi Mondial, Marea Britanie era ruinat, iar imperiul su prea extins. n consecin, ntre 1920-1930, britanicii au cutat soluii politice ce ar putea mbina simultan reducerea teritorial a imperiului i, totodat, oprirea riscului dezintegrrii sale. Astfel, a acordat Egiptului independena, n 1922, i Irakului, n 1932. Cererile Dominioanelor pentru autonomie constituional total au fost recunoscute prin Statutul de la Westminster, n 1931, care elimina ntregul control al Parlamentului Britanic asupra guvernului din dominioane. Statutul nfiina Comunitatea britanic de Naiuni, asociaie a unor state independente, egale i unite, supuse totui Coroanei Britanice. Dup Revoluia Irlandez (1912-1922), sudului Irlandei i s-a acordat statutul de dominion, sub denumirea de Statul Irlandez Independent, dei, n 1937, s-a desprins din imperiu i s-a proclamat Irlanda. Nemulumirea fa de conducerea britanic n India, a crescut de-a lungul acestei perioade, culminnd cu Masacrul de la Amritsar, n urma cruia armata britanic a deschis focul asupra demonstranilor, omornd aproape 400 dintre ei. Dei guvernmntul colonial britanic a adoptat reforme n 1919 i 1935, tensiunile au rmas la cote ridicate. n coloniile africane, britanicii nu aveau nc o opoziie naionalist puternic, ceea ce le-a permis s-i concentreze eforturile pe administrarea coloniilor, prin intermediul populaiei indigene din instituiile locale. Ocazional, a existat o rezisten african fa de controlul colonial, n special acolo unde britanicii impuneau noi taxe, sau cnd interveneau n tradiiile locale.

Decolonizarea Dac Imperiul Britanic se meninea ntr-un echilibru fragil n 1939, Al Doilea Rzboi Mondial (1939-1945) l va rsturna. Posesiunile britanice, inclusiv Hong Kong i Birmania, au fost cucerite de Japonia. A existat o revolt n India, n 1942, i civa disideni n armata indian. Dei India britanic a avut o contribuie important la efortul de rzboi al aliailor, n 1945, guvernul colonial britanic din India folosea nc fora. Dominioanele intraser n rzboi alturi de Marea Britanie n 1939, dar cu toate acestea i rezervau dreptul de a stabili natura i limitele participrii lor la efortul de rzboi. n coloniile aflate sub directa dominaie britanic, n special n cele din Africa i Caraibe, guvernarea britanic ncerca s dezvolte o imagine pozitiv despre rzboi, promind colonitilor c lupt n interesul libertii. Actele coloniale pentru dezvoltare i prosperitate au fost adoptate n 1940 respectiv 1945, i primul ministru Winston Churchill s-a alturat demersului preedintelui american Franklin Delano Roosevelt n semnarea Cartei Atlanticului n 1941, n care se recunotea dreptul popoarelor la autodeterminare. n vreme ce Marea Britanie era victorioas pe fronturile pe lupt, promisiunile fcute coloniilor, pentru a stimula mobilizarea acestora, va grbi sfritul imperiului su. Rezultatul acestor aciuni avea s fie vzut curnd n Asia, unde India i Pakistan i-au ctigat independena, n 1947, iar Ceylon(Sri Lanka) i Birmania, n 1948. Doar Birmania nu a rmas n Commonwealth. Toate posesiunile asiatice britanice i-au ctigat independena, cu excepia Hong-Kong -ului care a rmas sub control britanic i dup 1950, fiind retrocedat ulterior Chinei, n 1997. n 1948, Marea Britanie mai avea sub controlul propriu Palestina i Africa. Ea i-a asumat rspunderea c va acorda curnd autoguvernarea acestora. Tulburrile din Accra din februarie 1948 au forat tranziia relativ rapid n Coasta de Aur, care n 1957 a devenit o naiune independent sub numele de Ghana. n anii 1950, guvernul britanic a recunoscut vntul schimbrii din Africa, i multe naiuni africane i-au obinut independena la sfritul anilor 1950 i nceputul anilor 1960: Sudan (1956), Nigeria (1960), Sierra Leone (1961), Tanganika (1961, mai trziu Tanzania), Uganda (1962), Kenya (1963), Malawi (1964), Gambia (1965), Botswana (1966) i Swaziland (1968). n aceste ri, transferul de putere s-a fcut n cea mai mare parte panic, cu excepia Rhodesiei, unde revoltele colonitilor albi au generat un rzboi de gheril, nainte ca Zimbabwe s fiineze legal, din 1980.

Nu au existat astfel de probleme n Indiile de Vest, dei o mulime de insule i-au ctigat independena n mod separat, nu a fost viabil uniunea ntre ele. Jamaica i Trinidad Tobago au devenit independente, n 1962, i alte insule le-au urmat exemplul. De-a lungul acestui proces, guvernele britanice nu s-au opus decolonizrii, deoarece transferul de putere s-a fcut ctre regimuri politice panice, n circumstane ce nu umileau demnitatea naional. Cnd prestigiul britanic a fost lezat, ca n rzboiul cu Argentina pentru insulele Falkland (insulele Malvine), n 1982, rspunsul a fost unul pe msur, adic militar. Sfritul imperiului, a adus n prim plan Comunitatea de Naiuni, organizaie multietnic de state independente, egale ntre ele, cu o utilitate modest, dar n general cu sentimente de cooperare. Astzi, 54 de naiuni fac parte din Comunitatea de Naiuni, i chiar acele state care au prsit n trecut organizaia, pentru un motiv sau altul, ( de pild, Africa de Sud i Pakistan), au gsit de cuviin s se rentoarc n comunitate. nfiriparea imperiilor coloniale portughez si spaniol si, mai trziu, britanic, a reprezentat prima consecinta a marilor descoperiri geografice. Totusi, nu se poate face un bilant complet fara a se lua n considerare si celelalte consecinte, de pe plan economic sau spiritual. Europenii au gasit n Lumea Noua noi valori, moduri de trai diferite, care au clatinat conceptia pe care o aveau despre lume. disparitia unor civilizatii Imperiile coloniale au fost o consecinta a politicii de expansiune, bazata pe o concurenta acerba, a marilor puteri maritime. Dorinta de cunoastere, setea de bogatii au reprezentat si ele cauze ale expansiunii si cuceririi. Chiar daca au avut si urmari nefaste, precum , marile descoperiri au reprezentat n primul rnd pasul decisiv spre modernitate