Sunteți pe pagina 1din 3

Marii descoperitori din Portugalia,Spania,Anglia

Vasco da Gama, conte de Vidigueira (n. 1469, Sines, Portugalia Continentală, Portugalia –


d. 24 decembrie 1524, Kochi, India,  India Portugheză), a fost un
explorator portughez din perioada Marilor descoperiri care a descoperit calea maritimă
dintre Europa și India.

Descoperirea căii maritime spre India


Vasco da Gama pornește la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau S.
Gabriel (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui S. Rafael însoțite de corăbiile Bérrio,
Santa Fé (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao Coelho. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni,
sub comanda celor mai buni căpitani și cârmaci din Portugalia cu experiență de navigare pe Oceanul
Pacific. Pe vasul amiral era Pêro de Alenquer cârmaci, pe vasul São Rafael era João de Coimbra, iar
pe vasul Bérrio era experimentatul pilot Pêro Escobar, dintre alți ofițeri din rândul echipajului pot fi
amintiți São Gabriel Gonçalo Álvares și Diogo Cãos. Vasco da Gama navighează spre vest pe Atlantic,
mai departe de coasta africană profitând de un vânt (Pasat) mai puternic. La 4 noiembrie ajunge în
golful S. Elena (Sankt-Helena) pe coasta de vest africană făcând un ocol larg la depășirea "Capului
Bunei Speranțe" ajungând la 25 noiembrie "Moselbai". Ajunge pe coasta
răsăriteană a Africii atingând la 7 aprilie 1498 în Mombasa unde negustorii arabi
caută să împiedice continuarea expediției. Mai departe navighează de-a lungul
coastei răsăritene a Africii ajungând în orașul Malindi unul dintre orașele
concurente Mombasei. Sultanul orașului punându-i la dispoziție un navigator
cunoscător al rutei spre India. La data de 20 mai 1498 ajung corăbiile lui "da
Gama" în apropiere de Calicut pe coasta Malabar. Pentru prima oară ajunge o
corabie europeană pe coasta Indiei pe calea maritimă și înconjurarea Africii.
Vasco da Gama încheie un acord comercial cu Samorim ce domnește în Calicut și se reîntoarce la 8
octombrie încărcat cu mirodenii. Prima navă din flota sa sub comanda lui Nicolao Coelho ajunge înapoi
în patrie la 10 iulie 1499, Vasco da Gama numai la 9 septembrie, întârzierea se datorează morții
fratelui său pe Insulele Azore. La Crăciunul anului 1499 este încredințată lui da Gama de curtea
regală portugheză, conducerea orașului Sines. Începând o perioadă de conflicte între rege și da
Gama pe o parte și Superiorul Ordinului Cavalerilor de Santiago, autoritățile locale constituite din
nobili (familia Noronha) pe de altă parte. Da Gama fiind învins în acest conflict trebuie să
părăsească orașul (1507) împreună cu familia sa, având dreptul să calce în acest ținut numai cu
aprobarea Superiorului Ordinului. Cu ajutorul regelui intră în rândurile Ordinului Cristi. În 1502 este
denumit de rege ca "Amiral al Mărilor Indiei" (Almirante do Mar das Índias) aceasta fiind o replica
portugheză la numirea lui Cristofor Columb ca "Amiral al mărilor și oceanelor" de curtea regală
spaniolă.

Spania
În 1469, coroanele regatelor creștine Castilia și
Aragon au fost unite prin căsătoria Isabelei I de
Castilia cu Ferdinand al II-lea de Aragon. Anul 1478
a început finalizarea cuceririi Insulelor Canare și în
1492, forțele combinate ale Castiliei și Aragonului au
capturat Emiratul Granadei de la ultimul său
conducător, Muhammad al XII-lea, punând capăt
ultimei rămășițe a unei prezențe islamice de 781 de
ani în Peninsula Iberică. În același an, evreilor din Spania li s-a ordonat să se
convertească la catolicism sub amenințarea că altfel vor fi expulzați din teritoriile
spaniole în timpul Inchiziției spaniole.Până la 200.000 de evrei au fost expulzați din
Spania. Au urmat expulzările din 1493 din Sicilia aragoneză și din Portugalia în
1497. Tratatul de la Granada garanta toleranța religioasă față de musulmani,dar a
funcționat doar câțiva ani, înainte ca Islamul să fie scos în afara legii în 1502 în
Regatul Castiliei și în 1527 în Regatul Aragon, ceea ce a făcut ca mare parte a
minorității musulmane a Spaniei să devină oficial moriscos creștini. La câteva
decenii după rebeliunea moriscoșilor din Granada cunoscută sub numele de Războiul
Alpujarras, o proporție semnificativă din populația fostă musulmană a Spaniei a fost
expulzată, stabilindu-se în principal în Africa de Nord. Între 1609 și 1614, peste
300.000 de moriscos au fost trimiși pe nave în Africa de Nord și în alte locații și,
din această cifră, aproximativ 50.000 au murit opunându-se expulzării și 60.000 au
murit pe drum.
Anglia
Sir Walter Raleigh a fost un explorator, soldat și scriitor englez. La vârsta de 17
ani, s-a luptat cu hughenoții francezi și apoi a studiat la Oxford. A devenit favoritul
reginei Elisabeta I după ce a servit în armata ei din
Irlanda. A fost cavalerizat în 1585 și în doi ani a devenit
căpitan al Gărzii Reginei.Susținător timpuriu al colonizării
Americii de Nord, Raleigh a căutat să înființeze o colonie,
dar regina i-a interzis să părăsească serviciul. Între 1585
și 1588, el a investit într-o serie de expediții peste
Atlantic, încercând să înființeze o colonie lângă Roanoke,
pe coasta a ceea ce este acum Carolina de Nord, și să o
numească „Virginia” în onoarea reginei virgine, Elizabeth.
Acuzat de trădare de regele Iacob I, Raleigh a fost închis și în cele din urmă
condamnat la moarte.

1.Cine a fost Sir Walter Raleigh ?

2.Când ajunge Vasco da Gama la Moselbai?

S-ar putea să vă placă și