Cristofor Columb

Navigatorul
și exploratorul
Cristofor Columb s-
a născut în 1451 la
Genova. Primele
călătorii pe o
corabie le-a facut în adolescență pe Mediterana. Columb la maturitate și-a dorit să găsească un nou
drum spre Asia, dar cel mai aproape de acest continent a fost în aceste călătorii mediteraneene,
când a ajuns în insula greceasă Chios, aflată atunci sub stăpânire genoveză.
Prima călătorie în Atlantic, în 1476, era cât pe ce să-l coste viața, deoarece corabia i-a fost
atacată de corsari francezi lângă coasta Portugaliei. Ambarcațiunea sa a fost incendiată și a trebuit
să înoate până la țărmul lusitan. A ajuns la Lisabona, s-a stabilit acolo și s-a căsătorit cu frumoasa
Felipa Perestrell, care i-a dăruit prin 1480 un fiu, Diego. La scurt timp a murit Felipa, iar Columb s-a
mutat în Spania. Acolo a mai avut un fiu, Fernando, în 1488 din relația cu Beatriz Enriquez de Arana.
Cristofor Columb a participat după mutarea în Spania la expediții în Africa, culegând informații
despre curenții estici și vestici din Insulele Canare.
În acea perioadă dominația musulmană în Orientul Mijlociu făcea comerțul cu India și China
dificil. Fiind convins că o rută prin Atlantic ar fi mai rapidă și mai sigură, Columb a conceput un plan
de expediție spre India navigând spre vest. El a estimat că Pâmântul este o sferă cu diametrul de
8.000 de km (în realitate 12.742) și că distanța dintre Insulele Canare și Japonia este de 3680 de
mile. Calculele sale deși incorecte, erau mult mai bune față de ce se credea la vremea respectivă.
Mulți dintre exeperții nautici ai vremii l-au contrazis și au aderat la estimările din secolul II î. Hr de
40.000 de km. Asta însemna că distanța dintre Insulele Canare și Japonia era de aproximativ 20.000
de km. Deși erau pe poziții contrare în ceea ce privește
distanța, toți erau de acord că spre vest era doar apă, nu
și uscat.
Columb a propus regelui Portugaliei o expediție
cu trei corăbii spre vest, dar a fost refuzat. Apoi s-a dus
la Genova și Veneția însă rezultatul a fost același. În
1486 a ajuns la curtea Isabellei de Castilia și Ferdinand
de Aragon. Inițial, și experții lor au fost sceptici. Ideea nu
le-a prea surâs monarhilor, ei fiind angrenați în
recucerirea peninsulei de la musulmani, dar au rămas în
contact cu Columb.
 Navigatorul și-a continuat expunerile și la scurt
timp după cucerirea cetății musulmane Granada, cei doi
monarhi i-au dat finanțarea solicitată. În august 1492 a
plecat din Spania însoțit de trei corăbii. Contrar opiniei
populare, corăbiile Niña și Pinta, nu aveau oficial acest
nume. Prima se numea Santa Clara, iar Niña era doar o
poreclă provenită de la numele lui Juan Niño de Moguer,
propietarul corăbiei. Numele oficial al celei de-a doua nu
e cunoscut. Pinta era tot o poreclă și însmena ”cea vopsită”.
După o călătorie de 36 de zile, Columb și o parte a echipajului au pus piciorul în Bahamas,
proclamând noul teritoriu parte a Spaniei. Acolo au dat peste niște băștinați pașnici, timizi la început
dar cu care au reușit să facă un schimb comercial de mărgele colorate, bumbac, papagali și sulițe.
Ochiul agil al spaniolilor a remarcat imediat faptul că ”indienii” dispuneau de aur. Columb și ai săi și-
au continuat expediția, vizitând Cuba și Hispanola (azi Haiti și Republica Dominicană), întâlnindu-se
cu liderii băștinașilor. Nava Santa Maria a eșuat într-un recif pe coasta Hispanolei. Cu ajutorul
indigenilor, Columb a salvat tot ce a putut și cu lemnul corabiei a construit prima așezare europeană
(dacă îi excludem pe vikingi) din Lumea Nouă: Villa de la Navidad adică Orașul Crăciunului.
Convins că a descoperit un nou drum spre Asia, a lăst în urmă 39 de oameni pentru a avea
grijă de noul oraș și a plecat spre Spania. Reîntors în 1493, Columb a povestit, exagerând pe alocuri,
Curții de la Madrid despre noile tărâmuri. În același an a plecat din nou spre Caraibe.
La întoarcea pe Hispanola, a găsit așezarea distrusă
și locuitorii săi masacrați. Neluând în considerare
dorințele reginei care destesta sclavia, i-a forțat pe
băștinași să reconstruiască așezarea pentru ca apoi
să-i folosească la căutarea aurului pe care îl credea
abundent. Rezultatul: puțin aur și multă ură din partea
localnicilor.
Înainte de întoarcerea în Spania, Cristofor Columb i-a lăsat în urmă pe frații săi Diego și
Bartolomeu pentru a conduce așezarea din Hispanola și a navigat în jurul unor insule mai mari din
Caraibe, convingându-se că erau insulele exterioare ale Chinei.
După ce s-a întors în Spania nu a putut rezista tentației de a se întoarce. În cea de-a treia
expediție a explorat râul Orinoco din Venezuela. Condițiie din Orașul Crăciunului s-au deteriorat.
Locuitorii erau în pragul răscoalei, nemulțumiți de faptul că fuseseră păcăliți de Columb cu privire la
bogății. În plus, frații lui Columb nu erau administratori prea buni. Plângerile au ajuns la Madrid.
Coroana spaniolă a trimis un agent care l-a destituit din toate funcțiile pe Columb, l-a pus în lanțuri și
l-a dus în Spania pentru a fi spus judecății regale. Acuzațiile au fost retrase până la urmă, iar Columb
și-a pierdut titlul de guvernator al Indiei și pentru un timp chiar mare parte din bogățiile făcute în
cursul expedițiilor.
 Convingându-l pe regele Ferdinand că încă o
călătorie va aduce averile promise, Columb a plecat în a
patra călătorie în 1502. A navigat pe costa estică a
Americii Centrale în căutarea unei rute spre Oceanul
Indian. O furtună le-a distrus caravella și căpitanul cu
echipajul său au ajuns izolați în Cuba. În tot acest timp,
localnicii, sătui de tratamentul dur pe care îl aplicau
europenii și de obsesia lor pentru aur, au refuzat să le
dea mâncare.
Lui Columb i-a venit însă o idee ca să-i determine să-și schimbe atitudinea. Consultând cărți,
a văzut că urma să aibă loc o eclipsă de lună. I-a amenințat apoi pe ”indieni” că dacă nu vor coopera,
le va lua luna. Pe 29 februarie 1504, a avut loc eclipsa, fapt ce i-a determinat pe băștinași să le dea
europenilor alimente. Într-un final, în iulie, trimis de guvernatorul Hispanolei, a sosit și un echipaj de
salvatori. În noiembrie 1504 Columb a ajuns în Spania. În următorii ani Columb s-a străduit să-și
redobândească gloria și în mai 1505 și-a recuperat o parte din avere, dar titlurile nu. A murit pe 20
mai 1506, crezând că a descopetit o nouă rută spre Asia.