FORMAREA CONSTIINTEI ISTORICE

Dumitru Alexandru | Evenimente Istorice (Evul Mediu)

Unele dintre ele evenimentele cele mai importante din Evul

Mediu acestea au fost caderea Imperiului Roman, batalia de la Hastings
sau Magna Carta, printre altele.
Majoritatea cercetatorilor considera Evul Mediu sau perioada medievala ca fiind timpul de la
caderea Romei în 476 a.D. la nașterea epocii moderne, care incepe in secolul al XV-lea sau al
XVI-lea.

De-a lungul Evului Mediu, influenta Bisericii Catolice a fost foarte

importanta. In multe privinte, aceasta institutie avea mai multa putere
decat natiunile. Adesea regii și reginele erau fortati să actioneze in
conformitate cu dorintele clerului, iar coruptia din Biserica Catolica era
comuna.
Autoritatea civila a fost deseori determinata de Papa. In anul 800 d.Hr., papa Leo al III-lea la
incoronat pe regele franciscan Charlemagne, imparatul Sfantului Imperiu Roman, titlu care
dateaza din epoca Romei imperiale.

Pe langa puterea Bisericii, au existat alte evenimente care au marcat

Evul Mediu. Batalia de la Hastings a stabilit sistemul feudal în Anglia și a
renuntat la feudalism în alte parti ale continentului.

Declaratia Magnei Carta a fost, de asemenea, un eveniment foarte

important, dar mai bine sa vedem unul cate unul cele mai importante
evenimente din Evul Mediu.

Caderea Imperiului Roman de Vest (476

d.Hr.)
Căderea Imperiului Roman de Vest este considerată începutul Evului
Mediu. Ultimul împărat roman era Julius Nepos, care a fost nominalizat
de împăratul estic Zeno.

Revolta Nepo a detronat pe Julius Nepos și ia declarat pe fiul său,

Romulus Augustus, ca nou împărat al Imperiului Roman de Vest.

Totuși, Odoacar a invadat Italia și la învins pe Orestes și la înlăturat pe

Romulus Augustus pe 4 septembrie 476. Apoi a invitat-o pe Zeno să fie
împăratul Imperiului de Est și de Vest. Zeno a acceptat invitația, în timp
ce Julius Nepo a fost ucis de soldații săi în anul 480.

Monede de aur din Imperiul lui Iulius Nepos

Batalia de la Hastings
In septembrie, Tostig, fratele lui Harold al II-lea , s-a aliat cu regele Harald al III-lea al Norvegiei și au
invadat Anglia prin Scoția. Pe 25 septembrie, regele Harold i-a înfruntat pe amândoi la Stamford
Bridge, unde i-a înfrânt și ucis. La 28 septembrie 1066, William a descălecat în Anglia la Pevensey,
pe coasta de sud-est din Marea Britanie, cu mii de trupe și de cavalerie. Sechestrează Pevensey,
apoi mărșăluiește spre Hastings, unde a făcut o pauză pentru a-și organiza forțele sale. Pe 13
octombrie, Harold a ajuns aproape de Hastings, cu armata sa, iar a doua zi, pe 14 octombrie,
William a condus forțele sale pentru a lupta. Lupta trebuia să se sfârșească înainte de căderea
nopții. Învingătorul urma să devină regele Angliei.
O parte din armata saxonă era formată din mercenari danezi, țărani din Sussex, care nu purtau
armuri și erau înarmați cu măciuci. Harold și-a înălțat stindardele pe vârful unui deal, pe care
englezii l-au numit mai târziu „locul de la mărul cenușiu”. Acolo era așteptat să vina William. Lupta a
început dimineață, la oră 9. Saxonii au rezistat pe poziții în înfruntarea cu arcașii normanzi; ei i-au
măcelărit cu securile lor grele pe pedestrașii normanzi. Le-au ținut piept chiar și cavalerilor normanzi
care i-au atacat în repetate rânduri, dar au fost respinsi. Atacurile au fost conduse de William și
nobilii săi, printre care se află și episcopul Odo. Cum Biserică nu îngăduia preoților să facă vărsare
de sânge, Odo își ucidea inamicii cu lovituri de bâtă. Normanzii s-au prefăcut că se retrag. Saxonii
au făcut greșeala de a-i urmări. Normanzii i-au înconjurat și i-au măcelărit. William avea să se
folosească și mai târziu de acest șiretlic. Spre seară, Harold a fost ucis fiind lovit în ochi cu o
săgeată, conform legendei. Vestea morții sale s-a răspândit, astfel, mulți dintre oștenii săi au luat-o
la fugă. Bătălia se încheiase. William a ieșit biruitor.
După victoria sa de la Bătălia de la Hastings, William a mărșăluit prin ținuturile din sudul
Angliei,pârjolind totul în cale. El i-a înspăimântat atât de tare pe anglo-saxoni încât toți locuitorii
Londrei s-au supus noului rege. În ziua de Crăciun din 1066, el a fost încoronat ca primul regele
normand al Angliei, la Westminster Abbey. Astfel, perioada anglo-saxonă din istoria Angliei s-a
încheiat.

Batalia de la Hastings

Declaratia Magna Carta (1215)

Magna Carta Libertatum, sau Marea Scrisoare a Libertăților Angliei, a fost inițial emisă
în 1215 d.Hr. Această scrisoare este considerată drept primul pas spre guvernul
constituțional al Angliei. Magna Carta a limitat puterea împăratului și a demonstrat
importanța unei Constituții.

Magna Carta
Cucerirea Constantinopolului
Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului
Bizantin de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea (1432-1481).
Evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453.
Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și moartea
ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea (1404-1453), dar și o victorie strategică de o
importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani.
Constantinopolul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922. În
anul 1930, după proclamarea Republicii Turcia, orașul a fost redenumit în Istanbul.
În cei aproximativ 1 000 de ani de existență a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de
mai multe ori; a fost cucerit doar de două ori, prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a
doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două
secole, Imperiul Bizantin a fost măcinat și cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman.
În 1453, „imperiul” era format doar din orașul în sine și o porțiune a Peloponezului din jurul
cetății Mystras; Imperiul din Trapezunt, un stat succesor complet independent, format ca urmare a
celei de-a patra Cruciade, a supraviețuit pe coasta Mării Negre.

Mehmed a promis armatei sale că pot prăda orașul în voie timp de trei zile, conform tradiției militare
antice. Un număr mare de localnici au fost masacrați de turci după ce aceștia au intrat în cetate și au
capturat turnurile de la zidurile terestre, deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea.
După atacul inițial, armata otomană s-a împrăștiat pe drumurile principale ale orașului, prin marile
piețe și uriașa biserică a Sfinților Apostoli, pe care Mehmed a dorit să o păstreze intactă pentru noul
patriarh ales de el, care să-l ajute să controleze mai bine populația creștină. Mehmed a trimis o
gardă să protejeze clădirile importante, din dorința de a nu stabili noua capitală a Imperiului Otoman
într-un oraș total devastat.