Burebista

Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.)

a fost rege al geto-dacilor și
întemeietorul statului dac.
Conform spuselor
lui Strabon, Burebista a fost
un lider politic și militar
impresionant, al ținuturilor
locuite de geto-daci.
• Fiind un desăvârșit lider și strateg militar a reușit unirea
triburilor geto-dacice, iar cu ajutorul sfatului său de tarabostes și
cu ajutorul marelui preot, Deceneu, a reușit să introducă o serie de
măsuri administrative care au avut un rol important în
consolidarea și stabilitatea statului, a recrutat oameni noi pentru
administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea
muncilor obștești obligatorii, făcând, astfel, posibilă realizarea
sistemului de fortificații în Dacia, a introdus sistemul de legi
beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult.
• Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului
reprezentat de celții situați în sud și în vest,
supunerea bastarnilor în est și cucerirea cetăților grecești de la
malul Pontului Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în
est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții
Haemus, în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind
un potențial adversar de temut al puternicei Republici romane.
 Întemeierea statului dac:
•În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice,
întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică,
iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au
constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice
într-o entitate de tip statal.
•Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul
82 î.Hr., dată care a fost calculată în funcție de momentul venirii la
putere a lui Sylla la Roma. Burebista a fost stăpânul unui teritoriu în
hinterlandul Histriei, având capitala la Argedava, iar pe măsură ce
stăpânirea sa s-a întins și de-o parte și de alta a Dunării este posibil să-și
fi mutat capitala în Câmpia Munteană, la Argedava de la Popești, pe râul
Argeș. Această mutare s-a realizat din rațiuni politice și strategice
deoarece pe măsura măririi teritoriului său spre vest, Argedava
Dobrogeană nu putea controla teritoriul ocupat, iar din punct de vedere
militar, fiind amplasată pe malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte
mult acțiunile de apărare.
• În acest moment au loc, probabil, desele treceri ale fluviului, pe care le
amintește Strabon, Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind
Tracia - până în Macedonia și Iliria..., cu scopul de a-și consolida
controlul spațiului de la sud de Dunăre până la Munții Haemus. Astfel
limitele de nord, est și sud ale regatului fiind relativ stabile, cu triburi
geto-dace în nord, cu regatul lui Mitridates al VI-lea în est și crestele
Balcanilor în sud, iar pentru a consolida granița vestică a pornit o
ofensivă împotriva scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în
vecinătatea muntelui Scordus. Această victorie de prestigiu asupra unui
neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile
dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și
a tauriscilor din Câmpia Panonică.
•Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-
59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de
pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În această perioadă își mută
centrul de putere în munții Orăștiei și capitala la Costești. Regatul lui
Burebista a atins întinderea maximă după campania din est, din anul 55
î.Hr., împotriva cetăților de la Pontul Euxin, în urma căreia a cucerit
șiragul de orașe grecești de la Olbia, până la Apollonia Pontica.
Dacia in timul lui Burebista:
 Armata și campaniile militare:
•Burebista a reușit unificarea triburilor geto-dace bazându-se pe o
puternică forță armată care-i era fidelă. La apogeu, armata lui Burebista
a fost estimată la 200.000 de oameni, număr pe care Vasile Pârvan îl
socotește mai degrabă modest decât exagerat, dar acest număr nu a fost
unanim acceptat de către comunitatea istoricilor secolului XX.
•Armata lui Burebista era formată din două categorii principale de forțe:
oastea regelui, cu caracter mai mult sau mai puțin permanent și o oaste
alcătuită din contingente conduse de fostele mari căpetenii de formațiuni
politice devenite acum generali ai lui Burebista. Izvoare antice pentru
stabilirea exactă a componenței pe arme a forțelor militare nu există, dar
istoricii și istoricii militari sunt de părere, prin analogie cu componența
armatelor inamice a celților și romanilor, că armata lui Burebista a fost
formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe destinate mașinilor de
asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă
a Mării Negre, după cucerirea cetăților pontice.
•Cavaleria a fost mai redusă ca efective în armata dacică și se recruta din
zonele de câmpie și de deal, unde se creșteau caii. Cavaleria avea rol de
cercetare, asigurarea legăturilor de comunicații și hărțuirea prin
surprindere a inamicului. Deseori, calul era folosit ca mijloc de transport
până la locul bătăliei, unde luptătorii descălecau și luptau ca trupe
pedestre. Aprecierile asupra flotilei de Dunăre și asupra flotei Mării
Negre a istoricilor înainte de 1989, în lipsa izvoarelor antice, sunt
apreciate drept tendențioase și, pe alocuri, exagerate.
•Referitor la structura organizatorică a armatei, Ion Horațiu Crișan a
formulat ipoteza că unitățiile erau conduse de tarabostes, iar subunitățile
de către comati.
•Campaniile militare întreprinse de Burebista nu au avut caracterul
expedițiilor de pradă, ci acestea au avut rațiuni politice și au vizat ca
obiectiv fundamental cuprinderea teritoriilor ce aparținuseră geto-dacilor
și securizarea hotarelor. De asemenea, Burebista nu a urmărit crearea
unui stat mare care să fie alcătuit dintr-un conglomerat de populații,
asemeni despoțiilor orientale, ci a urmărit întemeierea unui stat cu
structuri omogene din punct de vedere etnic.
Campaniile regelui Burebista:
Campaniile împotriva celților:
•Amenințarea celtică era cea mai apropiată de leagănul statului dac,
considerând că boiii și tauriscii ajunseseră încă de prin secolul al III-lea
î.Hr. până la Tisa, extinzându-se tot mai mult peste teritoriile locuite în
vechime de geto-daci. Astfel, eliminarea pericolului celtic a fost cel
dintâi obiectiv vizat de Burebista, iar în acest sens a întreprins o serie de
acțiuni ofensive împotriva acestora, în jurul anului 60 î.Hr. Dar se
presupune că prima acțiune a avut loc pentru a elimina incursiunile de
pradă ale scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.d.Hr. în vecinătatea
muntelui Scordus, în teritoriile locuite de către daci la sud de Dunăre.
Acest atac împotriva scordiscilor a pornit de la Argedava de la Popești și
fost realizat prin surprindere considerând că mișcarea de trupe s-a
desfășurat pe malul stâng al Istrului, iar trecerea fluviului s-a făcut
undeva în zona actualului judet Mehedinți și, probabil, i-a împins pe
scordisci până la Singidunum, astfel că aceștia au fost înfrânți, dar nu
nimiciți total, deoarece pe aceștia din urmă și i-a făcut aliați.
•Dar în urma acestei înfrângeri severe scordiscii nu au mai fost
consemnați în niciun izvor al lumii antice în cursul secolului I î.Hr.
•Statuia lui Burebista în parcul municipal din Călărași
•După unirea cu triburile geto-dacice din zona intracarpatică, dispunând
de o forță militară de apreciat, depășită doar de cea a Republicii
romane, Burebista întreprinde o campanie fulgerătoare împotriva
tribului celtic al boiilor conduși de către Critasiros, precum și împotriva
aliaților acestora, taurisci și i-a înfrânt, undeva în zona Bratislavei de
astăzi, probabil la Zemplin. Se presupune că itinerariul urmat de oastea
lui Burebista a fost marcat de îngroparea unor tezaure monetare la
Tótfalu, Stupova, Bratislava, Simmering etc. Rezultatul a fost o masivă
migrație a celților spre vestul Europei, resturile tauriscilor s-au
împrăștiat până la Noricum, iar ale boiilor până în Galia, iar
hotarele Daciei s-au extins astfel până la confluența
râului Morava cu Dunărea Mijlocie, iar stăpânirea lui Burebista
ajungând să se învecineze cu cea a suebului Ariovistus.
Campania împotriva coloniilor grecești
de la Pontul Euxin:
•Campania lui Burebista din anul 55 î.Hr. împotriva cetăților de la Pontul
Euxin nu poate fi înțeleasă decât pe fondul vacuumului de putere cauzat
de căderea lui Mitridates al VI-lea Eupator și de retragerea lui Pompei
din Orient, precum și ca o consecință a revoltei reușite din anii 62-61
î.Hr. împotriva lui Caius Antonius Hybrida.
•În anii 73 î.Hr.-72 î.Hr. cetățile grecești pontice, aflate sub protecția lui
Mitridates al VI-lea Eupator, sunt cucerite de generalul roman Marcus
Terentius Varro Lucullus, eliminându-l pe Mitridates de pe eșichierul
politic vest-pontic. Un deceniu mai târziu cetățile se răscoală împotriva
guvernatorului Macedoniei, Caius Antonius Hybrida, deoarece nu mai
puteau suporta abuzurile acestuia. Hybrida a organizat o expediție
împotriva răsculaților, dar a fost înfrânt de greci, aliați cu bastarnii,
lângă Histria.
•În acest context, al creării unui vid de autoritate, Burebista hotărăște să
supună cetățile de pe litoralul Pontului Euxin. Considerând că sursele
antice se referă, fără echivoc, la faptul că prima cetate cucerită a
fost Olbia de la gurile Bugului, se presupune că prima campanie a lui
Burebista a pornit din zona extracarpatică a Moldovei, din zona davelor
de pe Siret, Zargidava, Tamasidava și Piroboridava. După cucerirea
Olbiei, trupele lui Burebista s-au deplasat de-a lungul țărmului Pontului
Euxin și a cucerit Tyrasul. Este posibil ca flota olbiopolitană să fi urmat
ostea lui Burebista pe un itinerar paralel de-a lungul coastei.
•Cea de-a doua etapă a campaniei asupra cetăților pontice a pornit din
zona Dobrogei și s-a finalizat prin cucerirea
cetăților Histria, Tomis, Mesembria, Dionysopolis, până la Apollonia
Pontica. Devenind astfel cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia,
cum îl numește o inscripție greacă dedicată lui Acornion din Dionysios.
 Relațiile cu Roma
•Creșterea statului dac până la hotarele stăpânirii suebului Ariovistus a fost privită
de Roma cu teamă, deoarece o unire a dacilor cu suebii putea crea o alianță greu de
învins, astfel Cezar făcuse să-i fie atribuite provinciile Galiei Cisalpine și Illyriei, de
unde putea ține sub observație și contracara mai ușor eventualele acțiuni ofensive ale
suebilor și dacilor. Burebista și Ariovistus nu s-au aliat, dar căpetenia suebă a intrat în
Galia, unde armata sa a fost zdrobită în anul 58 î.Hr. de către armata lui Cezar.
Burebista, însă, și-a îndreptat atenția spre sud-est, unde pericolul roman se contura tot
mai clar prin ocuparea cetăților pontice.
•După moartea lui Crassus într-o luptă din anul 53 î.Hr. împotriva parților, triumviratul
a încetat să mai existe, iar Cezar și Pompei au început să-și dispute tot mai accentuat
puterea. Prima luptă dintre cei doi a avut loc la 7 iunie 48 î.Hr. la Dyrrhachium și s-a
încheiat cu victoria lui Pompei. Considerând că teatrul confruntării dintre cei doi rivali
a fost Peninsula Balcanică, în imediata vecinătate a Dunării de jos, Burebista nu putea
rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă. Apoi, după cucerirea orașelor grecești de la
Pontul Euxin, Burebista trebuia să obțină de la Roma recunoașterea hotarelor sale.
Astfel a fost obligat să ia partea unuia dintre cei doi.
•O alianță cu Cezar era de neconceput, deoarece acesta fiind un promotor
al politicii de expansiune, nu putea tolera existența unei structuri
puternice în apropierea hotarelor Republicii romane, în schimb Pompei
dovedise în Orient că prefera o politică de organizare a unui sistem de
state aliate sau clientelare. Astfel, Burebista a decis să-l sprijine pe
Pompei împotriva lui Cezar. Condițiile alianței cu Pompei au fost
stabilite între 7 iunie și 9 august 48 î.Hr. la Heraclea Lyncesis, în
Macedonia, între solii lui Burebista conduși de Acornion și
Pompei. Bătălia de la 9 august 48 î.Hr., desfășurată la Pharsalus, care a
dus la înfrângerea definitivă a lui Pompei, a făcut ca alianța dintre
Pompei și Burebista să nu mai poată fi dusă la îndeplinire.
•După înfrângerea lui Pompei, supunerea Daciei și a Partiei a devenit un
obiectiv principal în politica externă a lui Cezar, iar în acest sens a
concentrat în Illyria 16 legiuni și 10.000 de călăreți, dar asasinarea lui
Cezar la mijlocul lunii martie 44 î.Hr., cu doar patru zile înainte de
plecarea sa peste Marea Adriatică a dus la anularea acestui atac.
•Burebista a fost, de asemenea, înlăturat și probabil asasinat, de un grup
de complotiști cam în aceași perioadă.
Mărci poștale din 1980 cu
Burebista.