IANCU DE

HUNEDOARA ŞI
VLAD ŢEPEŞ.
A elaborat:Lefter Cristian
Grupa:TA212c
A verificat:Vlad Pojoga
Rolul lui lancu de Hunedoara in stavilirea
inaintarii otomane pe linia Dunarii
■ În Europa de Est si Centrala prima
jumatate a secolului al XV-lea se
carac­terizeaza prin confruntari
militare dintre lumea crestina,
reprezentata de Ungaria, Polonia si
Tarile Romane, sustinute de Papa,
si cea musulmana, reprezentata de
Imperiul otoman. Imperiul Bizantin
nu mai are forte suficiente de a se
opune turcilor si treptat este redus
la teritoriul Constantinopolului si a
imprejurimelor lui, iar la 1453 este
cucerit de oastea otqmana. Anglia si
Franta, precum si statele italiene
(Venetia, Milano, Florenta si
Neapole) erau angajate in lupte
unele impotriva altora si nu ras­
pundeau la apelurile Papei de a
organiza o cruciada antiotomana.
■ Iancu de Hunedoara provenea dintr-o familie de mici nobili romani din Hateg, care au
participat la luptele Ungariei cu Imperiul otoman. El a ocupat consecutiv functiile de ban de
Severin (1438-1441), de voievod al Transilvaniei (1441-1446), de guvernator (1446-1453) si de
capitan general al regatului (1453-1456).
■ In virtutea functiei sale de voievod si guvernator lancu de Hunedoara si-a creat un imens
domeniu, situat in cea mai mare parte in Transilvania. El avea multi vasali (numiti
'familiares'), iar veniturile capatate din dari, din minele si vamile situate pe domeniu i-au
permis sa intretina un corp de mercenari, pe care il utilizeaza in campaniile sale militare. Baza
sociala a lui lancu o alcatuiau nobilimea mica si orasele, carora le-a acordat noi privilegii.
■ Avand o bogata experienta militara, lancu a organizat o armata puternica, pe care a inzestrat-o
cu arme de foc, a intarit-o cu unitati de cavalerie.
■ Prima etapa a actiunii antiotomane a lui lancu s-a desfasurat in cadrul inter­national creat de
doua evenimente importante: proclamarea de catre Sinodul de la Florenta (1439) a unirii
Bisericilor de la Roma si Constantinopol (nerecunoscuta de patriarhul de la Constantinopol) si
realizarea uniei personale intre Ungaria si Polonia prin alegerea comuna a regelui Vladislav
lagiello (1440). Aceste evenimente contri­buiau la crearea unei coalitii a tuturor fortelor
amenintate de expansiunea otomana.
■ Sultanul Murad al Il-lea, urmarind scopul de a contracara actiunile fortelor crestine, numeste
la tronul muntenesc pe Mircea al Il-lea (1442), credincios turcilor,
■ Si ataca in acelasi an Transilvania. Dar in lupta de langa Sibiu oastea otomana este distrusa de
cea a lui lancu.
 In septembrie 1448 lancu trece cu
oastea Dunarea
■ Dar ajutorul albanezilor si sarbilor nu soseste la timp si in
octombrie in valea Moravei, la Kossovopolje, oastea crestina
sufera o grea infrangere. Asal se sfarseste prima perioada a
luptei antiotoma­ne dusa de lancu de Hunedoara, care avea
drept scop alungarea turcilor din Balcani.
■ A doua perioada a luptei lui lancu cu turcii avea deja drept
scop nu alungarea turcilor din Europa, ci impiedicarea
inaintarii lor spre centrul continentului.
■ In 1453 sultanul Mehmed al Il-lea (1451-1481) cucereste
Constantinopolul si se pregateste pentru cucerirea puternicii
cetati a Belgradului si a Ungariei.
■ lancu de Hunedoara face repetate cereri de ajutor catre
tarile apusene, intareste cetatile de pe Dunare, intervine in
Moldova sustinandu-l pe Bogdan al Il-lea (1449-1451), apoi
pe Alexandru (1452-1454), pune la dispozitia lui Vlad Tepes,
refugiat in Transilvania, un corp de oaste (1456), pe care
ultimul il foloseste in august 1456 pentru a ajunge la
domnie. Prin aceste masuri lancu incerca sa diminueze
influenta polona si otomana in Tarile Romane
■ În iulie 1456 turcii inconjoara Belgradul.
lancu trece Dunarea, distruge flota
turceasca de pe acest rau si la 21-23 iulie
se da batalia decesiva, castigata de eroul
transilvanean. Vestea despre victoria lui
lancu se serbeaza in toata Europa. Iar la 11
august 1456, lancu de Hunedoara moare de
ciuma in tabara sa de la Zemun. El a fost
inmormantat in catedrala catolica din Alba
lulia, iar pe piatra de mormant au fost
scrise cuvintele 'Sa stins lumina lumii'.
Papa Calixt al III-lea il numise pe eroul
cruciat 'atletul cel mai puternic, unic, ai lui
Hristos'. Peste 20 de ani asa va fi numit de
Papa o alta personalitate eroica - Stefan cel
Mare.
■ Prin actiunile sale militare si diplomatice
lancu de Hunedoara a reusit sa opreasca la
mijlocul secolului al XV-lea ofensiva turcilor
spre Europa Centrala, sa apere statele de la
nordul Dunarii de cucerirea otomana si prin
aceasta sa apere si civilizatia europeana,
fiind un exemplu pentru lumea apuseana
care se hartuia pentru interese marunte.
 Lupta antiotomana sub conducerea
lui Vlad Tepes
■ in perioada care a urmat dupa moartea lui Mircea cel Batran la tronul
Tarii Romanesti in anii 1418-1456 s-au schimbat la tron 9 domni, care au
totalizat 18 domnii. De luptele politice interne au profitat otomanii, care
tot mai des urcau pe tron persoane favorabile lor.

■ Ajuns la domnie in august 1456 (dupa ce ocupase tronul pe un termen

scurt in 1448), Vlad Tepes 1456-1462, 1476) si-a pus sarcina de a pregati
tara pentru lupta decesiva cu turcii, in acest scop el a luat masuri pentru
intarirea autoritatii domniei si suprimarea luptelor dintre fractunile
boieresti. De politica lui interna autoritara, promovata cu o severitate
extrema fata de toti cei ce incalcau legea, tine si porecla 'Tepes', deoarece
mijlocul principal de tortura si executie pe care il folosea era teapa.

■ Masuri severe au fost luate de domn nu numai in privinta boierilor, ci si

a negustorilor sasi, care nu respectau vamile impuse de domn la intrarea
si iesirea marfurilor lor din tara.

■
Negustorii sasi sustin financiar pe doi pretendenti la tronul Tarii
Romanesti (in 1457 si 1460), si ca urmare sunt pedepsiti printr-o
expeditie a domnitorului impotriva lor. in 1462 ei ticluesc o scrisoare din
care rezulta ca Vlad s-ar fi inteles cu trucii impotriva regelui maghiar
Matei Corvin (Mateas Corvinus). in baza acestei scrisori Matei Corvin l-a
intemnitat pe domnitor in Transilvania, apoi in Ungaria, in anii 1462-
1474.
■ n aprilie 1462 Mehmed al Il-lea in fruntea
unei armate uriase (circa 100.000 oameni)
incepe o mare campanie impotriva Tarii
Romanesti. Tepes cheama 'oastea mare' a
tarii, adunand circa 30.000 de ostasi.
Campania a decurs in trei etape. La prima
etapa domnul muntean incearca sa retina pe
otomani la Dunare, aduce turcilor anumite
pierderi (la Braila), dar nu reuseste sa-i
opreasca. Urmeaza o a doua etapa, cand
sultanul inainteaza spre Targoviste. Tepes
pustieste teritoriul pe unde trec turcii si ii
hartuieste necontenit, in cursul uneia din
aceste actiuni domnul ataca noaptea tabara
otomana in speranta de a-l prinde pe sultan,
operatie care s-a bucurat de un larg ecou in
tarile Europei, inaintand pana la Targoviste,
pe care o gaseste pustie, sultanul, sleit de
puteri, incepe retragerea. La aceasta, a treia
etapa a campaniei, trucii se retrag in panica,
prin Dobrogea, fiind hartuiti de ostasii
munteni. Tara Roma­neasca a scapat de a fi
transformata in pasalac.
■ Dar atunci cand pericolul a trecut, boierii care il
sustinuse pe domn la grea incercare pentru
tara, acum l-au parasit, fiind nemultamiti de
concuderea lui auto­ritara. Ei il sprijina pe
fratele acestuia la tron, Radu cel Frumos. Tepes
se retrage in Transilvania, dar Matei Corvin, in
baza scrisorilor plazmuiute de negustorii sasi
(mentionate mai sus), il inchide la Buda. Numai
peste 13 ani el va reveni la tron, in 1476, adus de
Stefan cel Mare si de regele Ungariei, care voiau
un domn fidel luptei antiotomane in Tara
Romaneasca. Dar in urma unui complot al
boierilor, ajutati de turci, Vlad Tepes este ucis
intr-o lupta in imprejurari ramase necunoscute
(decembrie 1476 - ianuarie 1477).
■ Vlad Tepes a ramas in istoria romanilor drept
un luptator ferm pentru inde­pendenta Tarii
Romanesti. Acestui maret scop el a subordonat
programul sau intern de consolidare a puterii
domnesti si cel extern - de organizare a
rezistentei impotriva expansiunii otomane, prin
utilizarea cu iscusinta a fortelor modeste de
care dispunea.