Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (n. 1433, Borzeşti - d. 2 iulie
1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 şi
1504.
Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-
a cântat în balade: Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât
numai mândrul soare.
Relaţiile cu Ungaria
După urmărirea lui Petru Aron, care se refugiase în Polonia, cade la înţelegere
cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage duşmănia
regelui Ungariei, Matei Corvin. Într-o luptă decisivă la Baia (1467), pe valea
Moldovei, oastea ungurească este înfrântă, regele fiind rănit de trei săgeţi şi o
lovitură de lance. Ştefan năvăli în Ardeal pe urmele armatei ungureşti în retragere
şi îşi asigură liniştea la graniţa apuseană a ţării.
În 1476, Ştefan ajută pe Vlad Ţepeş să reia tronul, însă acesta este ucis la
puţin timp de boieri. Cinci ani mai târziu, în iulie 1481, Basarab Ţepeluş este
înfrânt de Ştefan la Râmnicu Sărat. În amintirea acestei bătălii, domnul Moldovei
ridică în Râmnic o biserică cu hramul Sfânta Parascheva, lăcaş ce va dăinui până la
sfârşitul sec. XIX. După 1482, relaţiile cu Ţara Românească au devenit mai bune,
pe tronul de la Târgovişte venind Vlad Călugărul, sprijinit de unguri, ce se arătase
deschis pentru reglementarea problemelor de hotar (Cetatea Crăciuna este cedată
lui Ştefan).
Relaţiile cu Polonia
Între timp reuşise să respingă o invazie a noului rege polonez, Ioan Albert,
nimicind oastea poloneză în bătălia de la Codrul Cozminului din anul 1497. În vara
anului următor Ştefan întreprinde o expediţie de pedeapsă, ajungând până în
apropierea Cracoviei, capitala de atunci a Poloniei. În cele din urmă se încheie
pace în 1499 la Hârlău pe baza de egalitate.
Sfârşitul domniei
Ultimii ani de domnie fură ani de pace. Cel care spunea în actele scrise
că este din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei a zidit 44 mănăstiri şi
Ciocoiu Valentin
biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă o biserică. Bătrân şi bolnav de gută; i
s-a amputat piciorul. După o domnie îndelungată de 47 de ani - neobişnuită pentru
acele vremuri - marele domnitor închise ochii la 2 iulie 1504.
Iară prea Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în
mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toţi ca pe un
părinte al său...(Grigore Ureche)
Biblografie
https://ro.wikipedia.org/wikiȘtefan_cel_Mare
https://usv.ro/despre-noi/istoria-locului/stefan-cel-mare/