1.

Asemanarile si deosebirile culturilor Greciei si Romei antice

Valorile comune pentru Grecia si Roma sunt:
Ideia unitatii comunitatii civile bazate pe legatura strinsa dintre bunurile si interesele unei
personalitati si a colectivului unde datoria fiecarui cetatean consta in a sluji acestei comunitati.
Ideia puterii supreme a poporului care ridica orasul antic la inaltimi inaccesibile in comparative
cu alte state in care conducea monarhul.ideia libertatii si indipendentei cit a oraselor asa si a
cetatenilor,ideia unitatii comunitatii civile cu zei si eroi . De la bun inceput Roma ducea
permanent razboaie cu vecinii sai ceia ce a determinat dezvoltarea politica,modul de viata si
istoria.Daca Grecii formau mituri despre zeii si eroi atunci la romani in centrul atentiei era
poporul care lupta pentru prosperitatea imperiului,zeii dupa parerea romanilor doar ii ajutau sa
biruie ..Dreptul Roman a devenit drept model pentru viitorii creatori de legi a stat la baza codului
lui Napoleon si altor doc juridice din ep moderna si contemporana.Civilizatia romana impreuna
cu cea greaca au adus contributii importante in organizarea politica ,juridical ,militara,in
arta,arhitectura,limbile europene,limbile romanice.
2.Aportul Greciei antice in formarea civilizatiei europene
Poporul Greciei Antice a jucat un rol important in dezvoltarea civilizatiei europene,definind
omul ca o creatie perfecta a naturii.Geniul grec Pitagora afirma ca „Omul este masura tuturor
timpurilor”,deasemenei a dat nastere gindiri filosofice de care ne folosim si pina in prezent..
Cultura si civilizatia greaca atrecut prin 4 perioade.
1.Perioada creto-miceniana – mil.III.secXII i.e.n.Centrul culturii este insula Creta,unde sa format
o cultura
2.Perioada arhaica(sec XI – VI i.e.n.) – are loc procesul constituirii oraselor state si concentrarea
puterii in miinele unui singur om
3.Perioada clasica – (sec V – IV i.e.n.) – perioada culturii si civilizatiei elene,ea nastere ceea ce
mai tirziu a fost numit „miracolul grecesc”.ea avint democratia.
4.Perioada post clasica (sec IV – 146 i.e.n.) – expansiunea lui Alexandru macedon.Grecia devine
dependenta de Imperiul roman din punct de vedere politi
3.Aportul Romei antice la formarea civilizatiei europene
Cultura Romei antice ( sec. VIII a.753 i.e.n. – 476 i.e.n.) a fost influentata de cultura elena si cea
etrusca,cea etrusca fiind cea mai veche civilzatie de pe pen. Apenina. Cultura romana s-a bazat
in cea mai mare parte pe comunitatile cilice antice,iar modul ei de viata a determinat
principalele valori materiale si spirituale,acestea fiind:
 Ideea unitatii comunitatii cilice bazate pa legatura strinsa dintre bunurile si interesele unei
personalitati
 Idea puterii supreme a poporului,ieea libertatii si a independentei,a polisurilor si
oraselor.
 Ideea unitatii comunitatii cilice cu zeii si eroii.
Evidentiem 3 perioade”
1.Per.regalitatii – sec VIII – VI i.e.n.
2.per.republicana sec V – II i.e.n.
3.per.imperiala sec I i.e.n. – sec V

4.Dreptul roman ca o importanta manifestare a culturii antice

 Dreptul roman se referă la un set de reguli, care au constituit sistemul roman juridic timp de 13
secole, începând cu fondarea Romei (753 î.Hr.), până la sfârşitul domniei împăratului Justinian
(565 d.Hr.).        Cele mai multe civilizaţii din antichitate au fost conduse prin cutume sau prin
hotărâri arbitrare date după bunul plac al regilor şi preoţilor.În prima jumătate a secolului al V-
lea î.Hr. are loc o revoltă a plebeilor care considerau că şi ei aveau dreptul să cunoască şi să
interpreteze un cod de legi. Drept urmare, îşi face apariţia Legea celor 12 table (Lex duodecim
tabularum), creaţia unei comisii formate din 10 membrii (decemvirii) ce a abordat toate
domeniile de drept   
      Legile celor 12 table, cunoscută de toţi romanii pe de rost, sunt completate în timpul
Republicii de legi emise de comiţii, senat şi magistraţi. În timpul Imperiului dreptul este
inspirat de edictele împăraţilor, de instrucţiunile date funcţionarilor (mandata), din decrete
punctuale şi din răspunsurile date de împărat la întrebările particularilor şi ale magistraţilor
(rescripta).
      La sfârşitul secolului I d.Hr., în perioada Imperiului, la Roma îşi disputau întâietatea două
şcoli de drept, cea a Proculienilor (creată de Proculus şi Labeo) şi cea a Sabinienilor (creată de
Capito şi Sabinus      În secolul al VI-lea d.Hr. împăratul Justinian (527-565) a angajat jurişti
pentru a face o compilaţie cuprinzătoare a legilor romane, din care a rezultat codul iustinian
(Codex Iustiniani).    

5. Particularitatile formarii culturii medievale in Europa Occidentala

Epoca medievala cuprinde perioada de timp de la dezmembrarea Imp.Roman (sec5) pina la
aparitia protestantismului (sec14) Este divizata in doua etape: timpurie(sec5-9) clasica(10-14).
Evul Mediu european este delimitat, oarecum nelalocul lui, de două evenimente majore:
1. Căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476 d. Hr. (începutul)
2. Descoperirea continentului american de către Cristofor Columb în 1492 (sfârşitul)
 Epoca medievală are în centru un bun - pământul. Principala activitate a economiei era
agricultură iar posesia unui lot de pământ asigura bogăţia sau hrana unei familii. Relaţia vasal -
senior este capitală pentru această perioadă istorică. Acumularea unor capitaluri sporite în
secolele XV - XVI duce la decăderea treptată a importanţei produselor agricole. Comerţul şi
activităţile bancare tind să creeze o nouă categorie socială - burghezia.
  În anul 1348 Europa a fost lovită de ciuma neagră şi vestul Europei a fost în doliu.         Arta
medievală este dominată de două stiluri: romanic şi gotic.  Castelele şi catedralele rămase de
atunci sunt adevărate opere arhitectonice. Evul Mediu a fost plin de tragedii, de sărăcie dar a fost
o "trecere" spre vremuri mai bune.
6.Diferentele dogmatice si de cult a celor doua biserici romano-catolica si Greco-catolica
Biserica Romano-Catolică este Biserica Catolică de rit latin.Conducătorul Bisericii Romano-
Catolice este episcopul Romei, Papa, care este urmașul Sfântului Petru
Biserica Romano-Catolica este nu numai denominatia crestina, ci si confesiunea cu cei mai multi
aderenti din lume. Este cea mai timpurie Biserica Crestina, si se considera urmasa de drept a
Bisericii Apostolice, formata din Isus Cristos si apostolii sai.
Caracteristici
Biserica se consideră și se proclamă ca fiind însărcinată de Isus Cristos pentru a ajuta
credinciosul creștin să străbată drumul spiritual către Dumnezeu, trăind dragostea reciprocă prin
sacramente (botez, mir, euharistie, pocăință, maslul, preoție și căsătorie), prin intermediul cărora
credinciosul se va mântui.
Biserica Catolică consideră că are misiunea de a elabora și propaga învățătura creștină, precum
și aceea de a veghea asupra unității credincioșilor. Biserica Catolică este formată într-o o
structură piramidală, destinată să mențină unitatea tuturor creștinilor și respectarea dogmei
oficiale a Papei de la Roma și a Vaticanului.
Bisericile catolice de rit bizantin, cunoscute sub numele de biserici "greco-catolice", sunt
bisericile răsăritene de rit bizantin Bisericile catolice de rit bizantin fac parte din categoria mai
mare a bisericilor catolice de rit oriental.
Denumirea "greco-catolic" este folosită pentru a face distincția între "bizantinii uniți" (= greco-
catolici) și cei neuniți, cunoscuți ca "ortodocși", "greco-orientali” etc.Poziția oficială a
bisericilor catolică și ortodoxă în ceea ce privește originea și viitorul bisericilor unite este
sintetizată în Documentul de la Balamand, din care cităm, în traducere:
6. Separarea Bisericilor Orientală și Occidentală nu numai că nu a stins sentimentul de unitate
dorit de Isus Cristos, dar deseori această situație contrară naturii Bisericii a dat multora ocazia de
a conștientiza și mai tare necesitatea realizării unirii, pentru a rămâne fideli poruncii
dumnezeiești.

8.Stilul arhitectural romano-latin,monumentele stilului

Stilul arhitectonic romanic
Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta propriu al Apusului
medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se realizeaza in Apus
o prima simbioza a resturilor vechii arte romane a bastinasilor romanizati (galo-romani) cu
cultura nationala a popoarelor germanice stabilite in Apus (goti, alemani, franci, normanzi,
anglo-saxoni, germani etc.) si cu influente de origine orientala, aduse in Apus pe de o parte de
maurii din Spania, pe de alta de calugari, comercianti, pelerini, iar mai apoi (de la 1096 inainte)
de Cruciati care pun in contact cultura apuseana cu cea bizantina si araba.
Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau pre-romanica) ;
apogeul il atinge in secolele XI -XII (perioada matura, sau romanicul dezvoltat), iar in sec. XIII
incepe sa fie inlocuit (mai intai in Franta) de stilul gotic.
Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :
a) Lipsa de unitate in plan ; planul bisericilor romanice este foarte variat b) Materialul de
constructie este mai ales d) Interiorul, precedat uneori de un narthex de mari proportii, e
impartit (ca si la basilici) in mai multe nave.
e) Acoperisul primelor biserici romanice e in sarpanta, adica cu scheletul de lemn sau
metal
g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin h) Arcul rotund
(roman, in semicerc perfect) este utilizat in larga masura, atat ca element arhitectonic
Monumente reprezentative
Dintre bisericile romanice din epoca lui Carol cel Mare (faza preromanica), cele mai multe au
fost distruse de invazia normanzilor din secolele IX si X.
a) In Franta (patria stilului) :
- biserica abatiala (principala) a manastirii Sf. Stefan (Saint-Etienne) din Caen, in nordul
Frantei (sec. XI).
- biserica Notre-Dame du Port din Clermont (sec. XI) ;
c) In Germania, din epoca preromianica se mai pastreaza biserica S. Cyriac la Gernrode, din
timpul lui Carol cel Mare
9.Stilul arhitectural gotic
Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum și cu
alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-
lea și încheind cu anii 1500Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta
în arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice ale stilului
romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu,
care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în
basoreliefuri cât și în alte forme ornamentale.
Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da o altă dimensiune
verticală clădirilor. În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaște o re-evaluare și o
nouă recunoaștere, de fapt o "renaștere" denumită gotic renăscut (conform termenului original
folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic.Mai târziu, la sfârșitul aceluiași
secol și începutul secolului 20, arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând
opere durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii.
10.cultura renascentista,izvoarele ei. Umanismul
Renașterea este denumirea curentului de înnoire socială și culturală care a apărut în Europa la
sfârșitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea și al XVI-lea.
Noțiunea de "Renaștere" (în franceză: Renaissance, în italiană: Rinascimento) a fost folosită
pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către istoricul francez Jules Michelet,
Gânditorii Renașterii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii și retoricii medievale. În
domeniul teologiei au continuat tradițiile filozofiei scolastice, iar interpretarea filosofiei
platoniciene și aristoteliene și-a păstrat mai departe un rol decisiv. Școlile din Salerno (Italia) și
Montpellier (Franța) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei.
Baza spirituală a Renașterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichității
a dus la căutarea și descoperirea manuscriselor clasice: "Dialogurile" lui Platon, operele istorice
ale lui Herodot și Thucydide, creațiile dramatice și poetice ale grecilor și romanilor. Învățați din
Bizanț, care după căderea Constantinopolului la turci (1453) s-au refugiat în Italia și predau
acum în școli din Florența, Ferrara sau Milano, Reprezentanți importanți ai umanismului au fost
și Erasmus din Rotterdam și Thomas Morus. Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar și
a corpului, care în perioada medievală era total discreditată, a devenit în timpul Renașterii un
scop educativ.
11.Locul si rolul renasterii Italiene.Titanii epocii renasterii.
Primele manifestări ale Renașterii au avut loc în Italia. După Pacea de la Lodi (1454) a intervenit
un echilibru între diversele forțe politice care a dus la o perioadă de relativă liniște și, în
consecință, la dezvoltarea economică a orașelor din centrul și nordul Italiei, favorizând înflorirea
artei și literaturii, încurajată și susținută financiar de bogatele și influentele familii Medici din
Florența,
Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt:
Angelo Poliziano (1454-1494), "Stanze per la giostra", "Favola d'Orfeo";
Niccolò Machiavelli (1469-1527), "Il Principe",
".
Arte plastice
Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc la începutul secolului al XV-lea în Florența.
Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al Renașterii, descoperă
perspectiva liniară - caracteristică artei din această perioadă - și realizează cupola Domului din
Florența (1436).
Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut prin realizarea porților de bronz ale Baptisteriului
din fața Domului, numite, mai târziu, de către Michelangelo "Porțile Paradisului". Donatello
(1386-1466), prin stilul său plastic, a influențat și pictura. Printre cele mai importante opere ale
sale este statuia de bronz a lui David
12.Barocul curent artistic in arta sec.XVI-XVII
Baroc (în italiană și portugheză Barocco, în franceză și engleză Baroque) desemnează simultan
o perioadă în istoria europeană dar și un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul
anilor 1600. Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier,
muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru.
Indiferent de domeniul în care se regăsește, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată
a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot
interpreta cu ușurință și lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii
genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama,
Nașterea barocului este categoric legată de decizia Conciliului de la Trient (Concilio di Trento)
din anii 1545 - 1563 privind modul în care Biserica Romano-Catolică vedea evoluția picturii și
sculpturii bisericești. Ideea era ca artiștii să realizeze opere vizuale care să se adreseze tuturora,
dar mai cu seamă celor mulți și needucați, decât grupului extrem de restrâns,
Evoluția barocului
Barocul a continuat să se propage dinspre Italia înspre vestul Europei mai ales de-a lungul primei
jumătăți a secolului al XVII-lea, iar ulterior înspre centrul, nordul și estul Europei în cea de-a
doua jumătate a aceluiași secol și la începutul secolului următor
Dezvoltarea, propagarea și evoluția barocului, sub diferitele sale aspecte și variațiuni locale, nu
au fost sincrone. Ba chiar mai mult, în timp ce în unele țări și culturi, barocul ajunsese la apogeu,
în altele era în plină floare, iar în altele era într-o fază incipientă. În timp ce în Franța, începând
cu anii 1720, se remarcă o saturare de realizări în stil baroc și un avânt puternic al stilului
Rococo (evident în special după anii 1740), mai ales în arte decorative, pictură și interioare,
. Barocul a continuat să se propage și peste oceanul Atlantic. Întreaga Americă Latină, adică
toate țările aflate la sud de Statele Unite ale Americii, de la Mexico la Brazilia și Argentina, țări
de limbă spaniolă și portugheză au fost puternic influențate de stilul baroc, trecut desigur prin
filiera barocului spaniol și a celui portughez.
Faptul că structura stradală concepută intenționat radial, adică baroc, se regăsește în Arcul de
Triumf din București, respectiv în Arcul de Triumf din Paris este una dintre cele mai clare dovezi
de triumf universal uman al barocului .
13.Particularitatile clasicismului – unui dintre principalele curente artistice din sec XVII
Clasicismul este un curent literar-artistic - având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii
au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la
modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări
perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de
artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții
morale. Clasicismul înseamnă în primul rând ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare,
normă, canon, ierarhie și credință într-un ideal permanent de frumusețe.
Istorie
În contrast cu arta barocă, în secolul al XVII-lea, în Europa, se afirmă o artă bazată pe echilibru
și rigoare: arta clasică. Regulile stricte vin atunci să definească pictura, literatura, muzica,
sculptura și arhitectura. Epoca de aur a clasicismului este perioada care, în Franța, corespunde
regilor Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea.

14.Sentimentalismul ca curent ideologic al sec XVIII

Curent preromantic ?n literatur? ap?rut la sf?r?itul sec. XVIII ca o reac?ie ?mpotriva
clasicismului.
Din lucrarea filosofului englez izvor??te a?adar nu numai g?ndirea iluminist?, ci ?i un curent
nou, care va inunda veacul al XVIII-lea, ?i anume sentimentalismul, componenta principal? a
preromantismuluiCel care ?i d? ?nt?ia expresie puternic? ?i ampl? e romancierul Samuel
Richardson (1689-1761), creatorul romanului epistolar modern. Romanele sale, Pamela ?i
Clarissa, au avut ?n Europa o rezonan?? prodigioas?. Publicul era captivat nu numai de forma
lor inedit?, de impresia de via?? adev?rat? ?i de sentimentalitatea molipsitoare ce se desprindea
din ele, ci ?i de noutatea personajelor feminine
15.Particularitatile romantismului
Romantismul este o mișcare artistică și filozofică apărută în ultimele decenii ale secolului al
XVIII-lea în Europa, care a durat mare parte din secolul al XIX-lea. A fost o mișcare contra
raționalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariția spiritului romantic.
Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte și a marcat în special literatura și
muzică
Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco Goya începe să picteze la
pierderea auzului.Goya creează un joc de lumini și umbre care accentuează situația dramatică
reprezentată.
Deși Goya a fost un pictor academic, romantismul va ajunge mult mai târziu la Academie.
Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelență. Tabloul său
Libertatea conducând poporul reunește vigoarea și idealul romantic într-o operă care este
compusă dintr-un vârtej de forme.
16.Particularitatile realismului
Realismul a ap?rut ?n Fran?a, ?n a doua jum?tate a secolului al XIX- lea, ca reac?ie anti-
romantic?. Realismul in arte se refera la acuratetea si detaliul vietii concrete si ale problemelor
sale.
Realismul este curentul literar care tinde sa dea o reprezentare veridica realitatii, sa infatiseze cu
obiectivitateadevarul, sa observe existenta reala. Impresia deosebita produsa la jumatatea
secolului al XIX-lea de prograsulstiintelor naturii ii indeamna pe scriitori sa incerce aplicarea, in
creatia literara, a unor metode impuse dedezvoltarea stiintei. Astfel, in opera unor mari scriitori
relisti, ca Balzac sau Stendhal se intalnescmulte elemente romantice.In concluzie, realismul
poate fi definit prin trasaturile sale definitorii:reprezentarea veridica a realitatii, obiectivitatea
scriitorului, prezenta unor persanoje tipice in imprejurari tipice,preocuparea pentru social, libsa
idealizarii sau a abstractizarii, atitudinea cristica fata de societate exprimataintr-un stil sobru si
impersonal.Marii autori realisti europeni (Sthendal,H. Balzac, Charles Dickens, N. Gogol, G.
Flaubert, L. Tolstoi, H. Ibsen)nu s-au dezmintit de la aceste principii stabilite cu toate influentele
existente in acea epoca (in special influentaromantismului).Asemeni oricarui curent literar de o
importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor, curentulromantic a avut un sef
de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent, l-a denumit si si-a sustinutopinia in
decursul intregii cariere artistice. Pentru realism principiile au fost fundamentate si teoretizate
deSthendal (pseudonimul lui Henry Boyle - 1783-1842 - prozator si eseis francez) care a apreciat
ca romanulrealist nu este decat o oglinda ce reflecta atat cerul albastru -frumusetea vietii, bucuria
de a trai- cat si noroiuldin baltoace -partea neplacuta, mizera a vietii
17.Particularitatile curentului modern
Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică care include artele vizuale,
arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii
1910 - 1914, când artiștii s-au revoltat împotriva tradițiilor academice și istorice impuse și
considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și
culminând cu rigiditatea și "osificarea" academismului secolului al 19-lea.
Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și cea postmodernă, pe când
alții le văd ca două perioade ale aceleiași ere artistice. Prezentul articol prezintă mișcarea care a
început la finele secolului al XIX-lea; pentru arta după anii 1970, vedeți articolul despre
postmodernism.
Țelurile modernismului
Moderniștii au crezut că prin refuzarea tradiției ar fi putut descoperi noi și radicale feluri de a
crea "un altfel de artă".
18. Dialogul intercultural între Est şi Vest
interculturalitatea, ca fenomen, poate aparea spontan, dar manifestarea si evolutia ei
sunt conditionate de factori de diferite naturi, dintre care s-au evidentiat cei politici,
legislativi, administrativi, economici, pe langa educatie si creatie culturala propriu-zisa.
Preocuparea pentru interculturalitate ca disciplina este, de asemenea, favorizata de contextele
pluraliste si are la baza dezideratul unitatii in diversitate.
Aceste contexte s-au constituit in timp, de obicei prin interventia unei puteri,
precum statele cuceritoare, care au apelat la dislocari si colonizari de populatie, sau au
determinat (in mod pozitiv sau negativ) miscarea naturala a populatiei, prin masuri
administrative, facilitati/restrictii economice, toleranta/persecutie religioasa etc. Provocata de
contexte tensionate, precum
razboiul, dominatia militara si aliantele strategice, sau, dimpotriva, de perioadele de pace si
progres economic, de dezvoltare culturala si toleranta religioasa, interculturalitatea are astazi
propria istorie, dar i se poate proiecta si un viitor. Proiectul intercultural este de obicei schitat fie
ca incercare de vindecare, fie de prevenire a
conflictelor, mai ales a celor provocate de ideologiile extremiste care abuzeaza de datele de
identitate cultural
19. Particularităţile culturii maselor, deosebirile ei faţă de cea de elită
La inceputul perioadei interbelice Basarabia este un
spaţiu mai puţin coerent din punct de vedere cultural, marcat de statutul de margine a unui
imperiu cu strategii culturale mai puţin eficiente, formulele culturale erau predominant
folclorice, politic această regiune era confuză din cauza varietăţii de ideologii, oscilaţii intre
paradigme, iar din punct de vedere social era marcată de discrepanţa mare dintre elite si
mase.Mai mult, in spaţiul cultural romanesc sunt detectabile diferenţele de situare in paradigma
europeană la nivel regional: in cazul Basarabiei situarea in interval provoacă nedeterminări
alimentate de instabilitatea, variaţia Centrelor si a modelelor revendicate, suprapunerea acestora.
Faptul ca s-au produs mutaţii care au putut fi
adoptate atat de usor este determinat de insuficienţa asimilării unei paradigme
culturale, precum si discrepanţei, decalajului foarte mare dintre elite si public, modernitatea fiind
asumată doar de elite
20.Fenomenul culturii proletare
Proletariat este un termen care denumește totalitatea proletarilor.
În Roma antică, proletarii erau cetățeni liberi săraci, lipsiți de mijloace de producție, respectiv de
pământ, eliminați de pe piața muncii de sclavi, care nu puteau plăti impozit, devenind paraziți ai
economiei.
Karl Marx și Friedrich Engels au preluat termenul, dându-i o altă interpretare, cunoscută sub
denumirea de marxistă: Prin proletariat se înțelege clasa muncitorilor salariați moderni care,
neposedând mijloace de producție proprii, sunt nevoiți să-și vândă forța lor de muncă pentru a
putea trăi. [6] Aceasta înseamnă că muncesc pentru un salariu fix și nu pentru a participa la
împărțirea profitului. [5]
În spațiul anglo-saxon a apărut o nouă noțiune, cea de proletariatul gulerelor albe (în engleză
white-collar proletariat), constând din absolvenții de universități, cu venituri specifice clasei
mijlocii, care reprezintă în prezent baza forței de muncă în industria modernă. În rândul lor se
numără și programatorii de calculatoare, contabilii firmelor, reprezentanții de vânzări pentru
firmele de produse farmaceutice.
21.Esenta curentelor avangardiste-nabism, fovism,cubism,dadaism,futurism,suprarealism.
Curentele din arta primei jumătăţi a sec. XX, caracterizate prin refuzul metodelor tradiţionale,
sunt numite avangardiste
În prima decadă a sec. ХХ apar curentele avangardiste, care tind către o înnoire şi mai radicală
a limbajului artistic.
Fovismul ( de la fr. fauve – fiară sălbatică) (a.a. 1905-1908) chema la studierea lumii prin ochii
unui copil. Foviştii utilizau culori intense, vii, fără să le combine. Petele mari de culoare erau
adeseori înconjurate cu linii groase de contur. Genurile preferate ale foviştilor erau peisajul şi
portretul. Cubismul (de la fr. cube – cub) a luat fiinţă sub influenţa postimpresionismului lui P.
Cesanne, a fovismului şi a sculpturii africane. Reprezentanţii săi – P. În cubism sunt întâlnite
foarte des elemente ale civilizaţiei contemporane – uzine, ţevi, sticle, texte tipărite, umbrele, ş.a.
Dadaismul este un curent artistic de avangarda, lansat la Zurich, in 1916, de către un grup de
artiști și scriitori, printre care și romanii Tristan Tzara si Marcel Iancu, reuniți în asa-zisul
“Cabaret Voltaire”, fondat de ei.Ca și alte mișcări de avangarda, dadaismul s-a manifestat în
arta și literatură ca un act de revolta împotriva valorilor burgheze pe care promotorii încercau sa
le persifleze și sa le discrediteze prin deriziuni, în numele unei noi estetici care afirma
independenta absoluta a individului. Futurismul - (de la lat. futurum – viitor) (a.a.1909-1925) –
este cel mai radical curent avangardist. Dezvoltarea cea mai amplă a cunoscut-o în Rusia şi în
Italia. Futuriştii au proclamat ruptura totală nu doar cu arta, ci şi cu toată cultura din trecut..
Suprarealismul (de la fr. surrealisme – suprarealism) – este a treia fază a cubismului şi ultima
etapă importantă a avangardismului. A apărut sub influenţa simbolismului, a expresionismului şi
a dadaismului (a doua fază a cubismului). Se manifestă în anii 1924-1940. A cunoscut o vastă
răspândire internaţională.. Scopurile suprarealismului, aşa cum au fost ele declarate, sunt
eliberarea socială, morală şi intelectuală a omului. Curentul nu era străin nici de politică,
proclamându-se adeptul revoluţiei. Suprarealismul pledează împotriva comercializării artei.
22.Cultura geto-dacilor
Cultura geto-dacilor constituie un fenomen foarte complex prin radacinile sale istorice, prin
varietatea formelor si prin teritoriul in care s-a manifestat.
2.1. Religia geto-dacilor
Religia geto-dacilor, ca a tuturor popoarelor din antichitate, constituie unul dintre subiectele cele
mai pasionante, atat prin fascinatia subiectului in sine, cat mai ales prin aura creata in jurul lui de
catre o literatura de tot felul.
Mult mai dificila este situatia a..tfe, se asezau in groapa obiectele de care mortul ar putea avea
nevoie in viata de apoi, precum si vase cu mancare si bautura. La moartea celor bogati se faceau
si ospete funerare cu spargerea rituala deasupra mormantului a vaselor folosite.
La geto-daci intalnim, in ansamblul riturilor de sacrificiu, atat jertfele umane (constatate,
dealtfel, si la alte popoare), cat si sacrificarea de animale si ofrande, acestea doua din urma
devenind, probabil, destul de timpuriu preponderente.
23. Mănăstirile moldoveneşti ca şi centre de cultură medievală
Meleagul Moldovnesc a rezistat numeroaselor invazii de-a lungul secolelor si a constituit un
camp de lupta pentru trei mari imperii: Habsburgic, Turc si Rus. De-a lungul timpurilor agitate
marcate de ambitia marilor imperii, localnicii si-au gasit refugiu si salvare la adapostul
manastirilor si bisericilor ridicate in ciuda vicisitudinilor istoriei
24.Particularitatile dezvoltarii culturii basarabene dupa 1812
Basarabia este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei
dintre Prut și Nistru anexat prin Tratatul de la București din 1812,
În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii cereau „ambele țări
românești” (Țara Românească și Moldova). Doar iminența atacului lui Napoleon a făcut ca
pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la
teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret,
. Astfel, la Chișinău în data de 3 martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub
conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a "crea o dietă provincială numită Sfatul Țării".
Prima întrunire a Sfatului Țării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcția
de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte,
Aparut la Chișinău abia in 1906, primul ziar de limba româna, Basarabia, functioneaza mai putin
de un, autoritatile inchizandu-l dupa ce publica Deșteaptă-te, române!.[11] In 1912, cand se
celebrau 100 ani de ocupatie, Făclia Țării scria ca "Țărișoara noastră este cuprinsă de întuneric
ca și o sută de ani în urmă"; ziarul este inchis imediat de autoritati.[12] .
25. Renaştere naţională în Moldova la sfârşitul secolului ХХ
Criza sistemului totalitar în Moldova Sovietică. Renaşterea mişcării de eliberare naţională după
restructurarea din URSS în 1985. Apariţia noilor formaţiuni obşteşti şi politice. Transformările în
domeniul vieţii social-politice. Declaraţia suveranităţii şi proclamarea independenţei Republicii
Moldova. Legea Republicii Moldova „Cu privire la partide şi alte organizaţii social-politice”.
Programele şi activitatea partidelor politice din Republica Moldova. Alegerile parlamentare din
Republica Moldova 1994, 1998, 2000. Integrarea Republicii Moldova în structurile politice şi
economice internaţionale
26.Notiunea de „civilizatie” si particularitatile trecerii la civilizatie.
CIVILIZATIA: rep totalitatea mijloacelor prin care omul se adapteaza mediului fizic si mediului
social, reusind sa-l transforme sa-l organizeze sau sa-l integreze.
Civilizatia a inceput odata cu descoperirea agriculutrii.
 Istoria civilizatiei nu poate investiga mai mult de cateva milenii in care monumentele,
inscriptiile arhaice, operele de arta, manuscrisele si mult mai tarziu cartile permit descifrarea
gandirii si a felului cum isi traiau viata cei dinaintea noastra..
CONCEPTUL DE CIVILIZATIE s-a constituit in Europa relativ tarziu in perioada renasterii,
acea perioada de avant cultural care a curpins Italia intre sec 14-16.
TERMENUL CIVILIZATIE: sensul acestui cuvant a fost acela de progres.Civilizatia
semnificand deopotriva progresul material si spiritual, progresul social dar si capacitatea de
ameliorare a unui individ.Termenul e consacrat pe plan european abia la jumatatea sec 18 in
jurul anului 1750 de contele Victor de Mireabean care publica un tratat despre populatie.
28.Notiunea de “Europa” izvoarele civilizatiei europene
Sens etimologic.Cuvintul Europa are o vechime de 2500 de ani.Etimologia sa este egeeana
prehelenica,deci indoeuropeana.Denumirea vine de la cuvintul hirib-apus de soare,antonimul
acestuia este asu(Asia)-rasarit.Putem presupune,asadar ca Europa in raport cu continentul asiatic
desemna tara de la apus.
Sens mitologic.Exista 2 mituri (in mitologia greaca)cu referire la Europa,unde numele de Europa
il poarta un personaj femenin,in primul caz fiind vorba despre o princesa finiciana,iar in al 2-lea
caz-una din fiicele marii.
Europa a fost o noţiune precumpănitor geografică până în sec. XI-XII, când a devenit numele
pe care şi l-a dat sie-şi spaţiul comun de civilizaţie al Occidentului catolic. În gândirea politică
a Răsăritului de tradiţie bizantină, unde creştinătatea a reprezentat o noţiune unificatoare,
cuvântul Europa începe să desemneze Occidentul în curs de modernizare rapidă în sec. XVII-
XVIII. Acest sens devine precumpănitor politic mai ales după Revoluţia Franceză şi după
expansiunea napoleoniană, astfel încât, în preajma anului 1848, noţiunea ajunge să desemneze
mai ales Europa moştenitoare a Luminilor, progresistă şi democratică. În aceeaşi epocă, Saint
Simon lansează primul proiect de unificare politică europeană în jurul valorilor de progres şi
de respect pentru drepturile omului şi ale cetăţeanului

29.Valorile general umane create de civilizatia europeana

Valoare-caracter,insusire a unor lucruri,fenomene,actiuni pe care o comunitate umana pune pret
in virtutea consonantei lor cu necesitatile si idealurile generate de acestea
Valori general umane – categorii de valori pe care este constituita si UE in prezent
(liertate,solidaritate,respect reciproc...)
1.locul personalitatii in societate
2.principiul divizarii puterii
3.divizarea puterii in cea politica(este executata de stat) si spirituala(executata de biserica)
4.libertatea intelectuala a personalitatii
5.divizarea puterii politice si economice
6.suveranitatae apolitica
7.dreptul natiunilor la auto – identificare.
30.Cadrul de spatiu si de timp a civilizatiei europene medievale
Societatea medievală era organizată după un sistem social și politic cunoscut sub denumirea de
feudalism, care îi este specific Evului Mediu. Acesta a fost un sistem de organizare a societății în
care aristocrația agrară și militară stăpânea pământul și țăranii.
Nobilii și țăranii erau principalele categorii sociale în orânduirea feudală
Raporturile dintre seniori și vasali
Aceste raporturi erau determinate de datină. Vasalul era obligat să-și recunoască în mod solemn
dependența de seniorul care i-a dat pământ cu drept de posesiune. El se prezenta înaintea
seniorului pentru a-și depune omagiul, declarând că devine „omul lui”.
Vasalul se obliga să respecte persoana, familia, onoarea și averea seniorului. Aceasta era datoria
de credință (fidelitatea). Vasalul trebuia să-și însoțească seniorul în război (dar nu mai mult de
60 de zile pe an). El trebuia să ia parte la consfătuirile la care în convoca și să asiste la scaunul
de judecată.
Cavalerul
Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor
brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal moral de oștean al lui Hristos. Din
secolul al XII-lea, în rândul cavalerilor erau admiși numai fii de nobili.
Țăranii
Țărănimea, partea cea mai numeroasă a sociețătii feudale, era împărțită în mai multe categorii, în
funcție de statutul social și, desigur, de avere.
În fața abuzurilor și violențelor, țăranii nu aveau niciun mijloc legal de apărare. Nemulțumirea
acestora, manifestată prin răscoale, a crescut în secolul al XIV-lea, în împrejurările Războiului
de o sută de ani
Orășenii
La începutul Evului Mediu, cele mai multe orașe depindeau de un episcop sau de un senior care
avea o casă întărită în interiorul orașului. În secolul al XI-lea, în afara zidurilor cetății s-a format
câte o așezare nouă („burg”), ai cărei locuitori, burghezi, cereau libertăți: de a ține o piață, de a
nu mai fi șerbi. La sfârșitul secolului al XI-lea, pentru a obține aceste avantaje, în anumite orașe
s-au format asociații numite comune
31.Viata politica si social economica a europei medievale
In vremurile noastre, cuvantul medieval este adesea folosit cu sensul de “barbar”, acest lucru
fiind consecinta aspectelor ce au caracterizat acele vremuri. Unii contemporani sunt de-a dreptul
ingroziti de evenimentele petrecute atunci (razboaie, boli fara leac, ideile ereticilor, armate
mercenare.
In epoca medievala au fost puse bazele multor institutii moderne importante, dupa modelul
carora s-au inspirat cele moderne, astazi fiind studiate multe din artele medievale.. Sistemul
European modern este, de asemenea, intr-o anumita masura rezultatul evolutiei medievale. Chiar
si ideea de nationalism ia amploare in aceasta epoca, prin curajul si dragostea de patrie
demonstrate de Ioana D’Arc, in RAZBOIUL DE 100 DE ANI. Epoca medievala a reprezentat o
perioada in care o multitudine de etnii diferite (romanii, francii, vizigotii…) s-au luptat, au
invatat unii de la altii, au muncit impreuna pentru a schimba cursul istoriei. Transformarile
economice, politice, sociale si artistice suferite de epoca medievala au provocat raspunsuri
creative positive.
32. Biserica în calitate de factor de integrare a civilizaţiei europene
De-a lungul istoriei Europei, din cele mai îndepărtatetimpuri, diversele culturi şi civilizaţii au
interacţionat, au impus valorile lor altora sauşi-au asumat valorile altora folosind de la mijloace
din cele mai agresive până la celemai paşnice modele de aculturaţie. Dacă la început Europa
reprezenta un amalgamde civilizaţii şi de populaţii diferite, de la cele mediteraneene la cele
nordice, celtice,de la populaţiile caucaziene la populaţiile tracice, toate acestea având o
multitudine deobiceiuri diferite, şi se putea vorbi, în consecinţă, de conceptul de Europă a
civilizaţiilor, după primul sinod ecumenic, Imperiul Roman care reunea autoritar toateaceste
popoare, a favorizat, în mod paradoxal, în ciuda persecuţiilor anterioareîmpotriva creştinismului,
tocmai naşterea unei civilizaţii creştine a Europei. În prezent, este de netăgăduit faptul că
Biserica a dat naştere unui alt concept:civilizaţia europeană, despre care se poate spune că poate
fi caracterizată de un singurtermen: creştinătate.
33.Urmarile marilor descoperiri geografice pentru europeni
Marile descoperiri geografice din a doua jumatate a secolului al XV-lea si din secolul al XVI-lea
au constituit o etapa decisiva in domeniul cunoasterii globului pamantesc, ale caror multiple
consecinte, pe plan economic si social, politic si stiintific, au exercitat o insemnata inraurire
asupra dezvoltarii societatii.
Cristofor Columb (1451-1506). Dupa staruitoare interventii , proiectul sau a fost aprobat , in anul
1492, de regii Spaniei, Ferdinand de Aragon si Isabella de Castillia, deoarece reprezenta, pentru
Spania, singura solutie de a descoperi calea maritima spre vest, catre Asia, Columb a mai
descoperit si alte insule cum ar fi Cuba.Columb era convins ca a debarcat pe tarmurile
rasaritene ale Asiei..
Ca urmare a descoperirii Americii, in America s-au introdus plante din Europa precum : graul,
secara, meiul, orzul, vita de vie, maslinul, diversi pomi fructiferi , trestia de zahar, precum si
unele animale, ca : boul, bivolul, calul, magarul, oaia, pasari de curte. Iar din America s-au
introdus in Europa unele plante, ca : porumbul, cartoful, ananasul, tutunul, iar dintre pasari ,
curcanul.
Exploatarea puternica a bogatiilor minerale din noile teritorii au dus la un puternic aflux de
metale pretioase spre Europa care a avut puternice consecinte economice si sociale.
In acelas timp marile descoperiri geografice au fost urmate de o lupta crescanda intre statele
Europei apusene, pentru suprematia maritime si comerciala si pentru colonii. Marile descoperiri
geografice au avut in general urmari negative pentru popoarele din Africa, America si Asia cu
care au venit in contact statele europene .
Marile descoperiri geografice au contribuit considerabil la progresul cunostintelor omenesti.
35.Principiile relatiilor international europene in perioada stabilirii capitalismului
Pana la mijlocul sec. al XVII-lea capitalismul era preponderent comercial. Intensificarea
schimbului de marfuri a contribuit la dezvoltarea industriei, in epoca moderna apar forme mai
complexe de organizare a muncii de manufactura. Fiind intreprinderi capitaliste, manufacturile
intrunesc un numar mare de muncitori specializati in anumite operatii de realizare a produsului
finit. Specializarea productiei a impus necesitatea perfectionarii uneltelor, care nu numai ca erau
perfectionate, dar si inlocuite cu altele noi, aparute in urma inventiilor tehnice. Masinile
substituie munca manuala cu cea mecanizata. Trecerea de la manufactura la productia bazata pe
folosirea masinilor a deschis calea spre revolutia industriala. Aceasta a contribuit la sporirea
considerabila a productiei, in afirmarea relatiilor capitaliste un rol determinant l-au avut factorii
politici: biruinta burgheziei asupra nobilimii feudale si instaurarea principiilor moderne de
guvernare a societatii.in tarile Europei continentale revolutia industriala s-a infaptuit in prima
jumatate a sec. XIX-lea, incepand abia in anii '20 - '30, iar in Rusia iobagista si mai tarziu.
in Franta revolutia industriala decurgea mult mai lent decat in Anglia, din cauza diferitor factori.
Micile gospodarii taranesti franau dezvoltarea industriei, in anii 1815-1830 a crescut mult
numarul masinilor, volumul productiei industriale, a inceput constructia cailor ferate.
in anul 1825 in Anglia s-a declansat o criza economica de supraproductie. Multe intreprinderi
industriale au fost oprite, crestea somajul, scadeau salariile muncitorilor, dar, in acelasi timp,
erau majorate preturile. Toate acestea s-au rasfrant negativ asupra situatiei oamenilor muncii
34 Apariţia elementelor capitaliste în Europa Occidentală. Absolutismul.

Capitalismul este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor

de producţie precum şi prin producţia pentru o piaţă care stabileşte preţurile. Capitalismul
presupune organizarea economiei bazată pe:-propritate privată-libertatea producţiei şi a
comerţului având ca scop obţinerea profitului

Capitalism (dictatură capitalistă sau dictatură burgheză), formaţiune socială care se întemeiază

pe proprietatea privat-capitalistă asupra mijloacelor de producţie şi pe
exploatarea muncitorilor salariaţi şi în careburghezia, în vederea consolidării dominaţiei sale
economice, deţine puterea politică.Procesul de apariţie al capitalismului în Europa occidentală a
început aproximativ în sec. 15 - 16. Cele două clase principale ale capitalismului sînt clasa
proletarilor şi clasa capitaliştilor. Scopul producţiei capitaliste este obţinerea de plusvaloare. În
raport cu feudalismul, capitalismul a dezvoltat forţele de producţie ale societăţii, a ridicat
productivitatea muncii şi gradul de socializare a producţiei. Contradicţia fundamentală a
capitalismului este contradicţia dintre caracterul social al producţiei şi forma privat-capitalistă a
însuşirii rezultatelor producţiei. 
Ideologia burgheză, produs spiritual al orînduirii capitaliste, exprimă interesele de clasă ale
diferitelor pături şi grupări ale burgheziei. De la începutul sec. 20, capitalismul a intrat în stadiul
cel mai înalt al dezvoltării sale:imperialismul.

.Absolutismul este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor)
dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie
nelimitată).Absolutismul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în
raport cu clasa nobililor, dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei
clase. Apare și se dezvoltă în perioada de destrămare a stărilor feudale și de transformare a
stărilor orășenești mijlocii în clasa burgheziei moderneEl apare în cele mai multe țări europene la
sfârșitul secolului XV, ajungând să cunoască formele sale clasice în timpul Elisabetei Tudor
(1558 - 1603), Ludovic al XIV-lea (1643 - 1715), Petru I cel Mare (1682 - 1725) ș.a.
Absolutismul monarhic va fi înlăturat în apusul Europei prin revoluțiile burgheze din Țările de
Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Franța (secolul XVIII). În Țările române, un astfel de
despot luminat a fost Constantin Mavrocordat care, între 1730 - 1769, în cele 10 domnii, a întărit
puterea domnească printr-un sistem de reforme sociale, fiscale, administrative și judecătorești.

36.Efectul reformei bisericesti asupra destinuluii europenilor

Prefacerile sociale si economice care au avut loc in secolele XIV-XV au generat o criza si in plan
religios: Reforma.
Originea acesteia trebuie cautata in decaderea morala a clerului si in refuzul comunitatilor din
Germania de a mai finanta o Biserica venala si corupta.Cel care a declansat miscarea impotriva
Bisericii catolice a fost Martin Luther. Acesta considera ca numai Dumnezeu poate asigura
mantuirea pacatosilor
Ideile sale au determinat ruptura de Biserica Romei si nasterea Bisericii Luterane.
O alta miscare a Reformei s-a manifestat in Elvetia: calvinismul.
Cauzele Reformei
Reforma reprezinta o miscare social-politica si ideologica de la inceputul secolului al XVI-lea,
indreptata impotriva Bisericii catolice.
Secolele XIV-XV au fost bantuite de razboaie mistuitoare, de foamete si ciuma .Biserica s-a
dovedit incapabila sa rezolve aceste nelinisti.
Reforma a fost urmarea directa a slabirii autoritatii papale. Dupa ce, intre secolele XI-XIII,
papalitatea fusese in conflict cu imparatii germane.Reforma a avut si cauze politice, legate de
progresele inregistrate in organizarea statelor in urma incheierii procesului de centralizare.
Monarhia centralizata, cum a fost cea engleza, nu a acceptat implicarea papalitatii in problemele
ei.
Amenintata de erezii, Biserica catolica devine tot mai intoleranta.
37.Iluminismul-o revolutie spiritual
Iluminismul este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii
și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale
Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a
„luminilor” în mase (cf. Carp Maxim). Iluminismul este o replică la adresa barocului, care
încearcă să înlăture dogmele religioase și să infiltreze luminarea maselor pe baza experienței
proprii.
În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum
comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele.
În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a
lansat o religie naturală a moralității, iar Johann Herder a elaborat o filosofie a naționalismului
cultural care se baza pe înrudirea culturală, de sânge și de limbă. Importanța primordială a
individului, decurgând din incapacitatea omului de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa
instrucțiunilor unei alte persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanții
italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria și Giambattista Vico. Promotorii Iluminismului au
fost adesea considerați răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului
poate fi văzută drept o linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne.
Prin gândirea raţională şi acţiunile determinate de aceeaşi raţiune, iluminiştii recunoşteau
garanţia progresului permanent al omenirii în vederea stăpânirii forţelor naturii, precum şi a
implementării unei ordini sociale mai drepte .
Cauza socio-istorică a iluminismului a fost avântul economic şi social al burgheziei, a cărei
dorinţă de emancipare a primit din partea iluminismului impulsuri importante. Iluminismul a fost
şi acea mişcare spirituală care a pregătit Revoluţia Franceză. Rădăcinile ideologice ale
iluminismului se află în umanism, în reformare şi în sistemele filosofice raţionaliste ale secolelor
XVI şi XVII (Spinoza, Descartes).
Iluminismul a fost o mişcare care a cuprins întreaga Europă şi până în America de Nord. Ea a
apărut mai întâi în Olanda şi în Anglia, unde filosofi şi politicieni precum H. Grotius, T. Hobbes
şi J. Locke au dezvoltat ideea dreptului natural, drept înnăscut omului
Ei au pus astfel sub semnul întrebării poziţia imperiului "dat de Dumnezeu", precum şi pretenţia
bisericilor de a fi instanţa supremă în ceea ce privea problemele morale, ştiinţifice, literare,
artistice şi educaţionale.
luminismul şi efectele sale asupra vieţii intelectuale, sociale şi politice a avut cel mai mare
răsunet în Franţa. Cei mai însemnaţi reprezentanţi ai acestei mişcări au fost Voltaire,
Montesquieu, Rousseau, Diderot, Holbach, d'Alembert. REPREZENTANTI:
În Anglia : David Hume, John Locke, Isaac Newton
În Germania : Immanuel Kant, Friedrich von Schiller, Gotthold Ephraim Lessing
În Italia : Cesare Beccaria
În SUA : Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Thomas Paine
În România : Ion Budai Deleanu…
 Secolul al XVIII-lea e socotit secolul luminilor.
Strict cronologic vorbind el se intinde de la pasnica revolutie engleza din 1688 pana la
sangeroasa revolutie franceza din 1789, amandoua aceste revolutii au consacrat cucerirea puterii
politice de catre clasa sociala a burgheziei orasenesti in ascensiune. De aceea, secolul luminilor
este revolutionar in primul rand dar in egala masura, umanitarist si progresivist. Desi este englez
prin originea ideilor pe care se bazeaza, apare ca un secol francez, prin forma pe care aceste idei
sunt chemate sa le umple.

38.politica absolutismului
Absolutismul este forma de regim politic in care autoritatea suprema exercita puterea fara a
depinde sau a fi controlata de alte institutii, superioare sau inferioare. Aceasta nu inseamna ca cel
care detine puterea, definit legibus solutus (independent de lege) este lipsit de limite fata de
propriile decizii.Caracteristica absolutismului, care il face diferit fata de o dictatura sau o tiranie,
poate fi remarcata numai daca este observata o forma istorica anume, de organizare a puterii:
adica cea a statelor monarhice moderne din Europa, intre sec. XV si XVII.
Un alt rezultat al absolutismului a fost aparitia unei birocratii si a unei administratii, unitare,
care au incercat sa reduca la minim sfera de actiune si autonomie a organelor locale si dorinta lor
de a participa la politica centrala.. S-a impus o armata de tip modern, permanenta si cu
organizare uniforma. Absolutism - regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale
întreaga putere. (< fr. absolutisme): este forma de guvernare în care monarhul (împărat, ţar,
sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de
drepturi (monarhie nelimitată). Absolutismul creează un puternic aparat de stat, vizibil şi relativ
independent în raport cu clasa nobililor, dar care ocroteşte şi consolidează în fapt interesele
generale ale acestei clase. Apare şi se dezvoltă în perioada de destrămare a stărilor feudale şi de
transformare a stărilor orăşeneşti mijlocii în clasa burgheziei moderne. În general, absolutismul,
sprijinindu-se pe nobilime şi folosindu-se de puterea economică a burgheziei în dezvoltare
urmăreşte slăbirea aristocraţiei feudale în scopul creării unei puteri centralizate autoritare prin
lichidarea stării de destrămare feudală şi a luptelor nobiliare interne. El apare în cele mai
multe ţări europene la sfârşitul secolului XV, ajungând să cunoască formele sale clasice în timpul
Elisabetei Tudor (1558 - 1603), Ludovic al XIV-lea (1643 - 1715), Petru I cel Mare (1682 -
1725) ş.a. Absolutismul monarhic va fi înlăturat în apusul Europei prin revoluţiile burgheze din
Ţările de Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Franţa (secolul XVIII). În centrul şi estul
Europei, absolutismul se va menţine îmbrăcând forma absolutismului luminat (despotismul
luminat) care, prin reforme, va prelungi în timp şi existenţa monarhiei absolutiste, dar şi a
formelor feudale.

Un termen specific
In mod paradoxal, termenul de absolutism a aparut in perioada de sfarsit al sec. XVIII si prima
jumatate a sec. XIX, chiar in momentul in care fenomenul respectiv disparea o data cu Revolutia
franceza. Cuvantul dorea sa sublinieze aspectele negative ale puterii monarhice nelimitate. Mai
dificila este identificarea originilor regimurilor absolutiste, ale caror anticipari ar trebui depistate
chiar in sec. XIII si XV Cu siguranta perioada definitorie a a. trebuie plasata intre sec. XVI si
XVIII, o data cu dezvoltarea marilor monarhii nationale din Europa (cu toate ca existau uneori
diferente importante intre absolutismul francez, englez si german). Desi nu era folosit direct
termenul de absolutism, aceasta politica a fost exprimata teoretic de ganditori precum J. Bodin si
T. Hobbes.

39.Valorile principale ale ideologiei liberale

Liberalismul este o ideologie politică şi economică. Putem identifica un nucleu constitutiv
conceptual al liberalismului : libertate, drepturi individuale, stat de drept, toleranţă şi pluralism,
proprietatea privată, concurenţa.
s-a născut în urma războaielor religioase din sec. XVI-XVII, care au avut ca scop separarea
Bisericii faţă de Stat şi Cetăţean. În sec. XVIII, ulterior cristalizării principiilor liberalismului
politic, a apărut şi liberalismul economic, al cărui părinte este considerat economistul Adam
Smith. Acesta a susţinut liberatatea economică, initiativa individuala si noninterventia statului in
economie. Conceptul fundamental care stă la baza liberalismului este libertatea individuală. A fi
liber nu înseamnă capacitatea de a face ceva, ci dreptul de a o face. Eforturile liberalismului se
îndreaptă spre lărgirea sferei private a acţiunilor umane, pentru a spori libertatea individuală în
cadrul unei societăţi libere.
40.Evolutia structurilor industrial(bresla,manufactura,fabrica)
41.Prima revolutie tehnico-stiintifica
In secolele al XV-lea si al XVII-lea, in Europa stiinta a cunoscut un mare avant. Revolutia
stiintifica s-a produs intr-o societate dinamica, aflata in plina expansiune si avansata din punct de
vedere tehnologic.Inventarea tiparului a permis pastrarea si transmiterea celor mai importante
informatii, noilor generatii.
Cu exceptia catorva descoperiri stiintifice remarcabile, gandirea stiintifica din epoca medievala
tarzie a facut relativ putine progrese in comparatie cu tehnologia.La inceputul secolului al XVI-
lea - inceputul erei moderne - majoritatea ideilor privind universul erau bazate pe teoriile
ganditorului grec Aristotel (384 - 322 i.e.n.) si pe completarile aduse de astronomul grec
Ptolemeu.
Potrivit lui Ptolemeu, Soarele, Luna si restul planetelor se roteau in jurul Pamantului, care era
fix..Nu toti ganditorii greci erau de acord cu Ptolemeu, care sustinea ca Soarele se roteste in jurul
Pamantului; totusi teoriile sale au ramas in picioare de-a lungul Evului
42.A doua rev. tehnico-stiintifica
Secolul al XVIII aduce pentru Anglia profunde transformari sociale şi economice. Are loc şi o
revoluţia agrară. Începe să se practice agricultura intensivă, ştiintifică, se folosesc
îngrăşămintele, se ameliorează rasele de vite, capre, oi. Revoluţia industrială are loc în Anglia în
a doua jumatate a secolului al XVIII-lea şi continuă în primele decenii ale celui urmator..
Invenţiile mecanice, introducerea maşinismului, minele de cărbuni, drumurile "macadam",
înlocuirea în metalurgie a carbunelui de lemn cu huila, topirea fierului, confecţionarea pe scară
largă a produselor din textile de bumbac.În plus, ştiinţa era “exploatată” atent ca orice
descoperire să fie fructificată, spre a ameliora operatiunile manufacturiere, industriale, miniere,
bancare, de transport etc.,
43.Evolutia miscarii femeilor pentru egalitate in drepturi si emancipare
Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si calugarite (femei ale bisericii), dar
au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele,
poetele, educatoarele si chiar cele care au practicat vrajitoria.
In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si grea a pacatului originar. Femeile
erau vazute ca fiind inferioare barbatilor si nu se bucrau de afectiunea lorLa oras, femeile aveau
o varietate de ocupatii: faceau comert, coceau paine si torceau
Femeile erau crescute pentru a se marita,. De abia spre sfarsitul secolului al 18-lea,
Adeptele miscarii pentru drepturile femeii cereau, printre altele:
- dreptul de a dispune de proprietatea si veniturile proprii;
- drepturi legale si economice mai bune pentru femeile divortate;
- dreptul la vot.

44.Principiile ideologiei conservative

Conservatorismul este o doctrină politică apărută ca o reacție la liberalism..
Principalele elemente ale gândirii conservatoare sunt:
1. Omul ca ființă eminamente religioasă, întruchipare a rațiunii, a instinctului și a emoției, iar
religia - element fundamental al societății civile.
2. Comunitatea ca element teleologic anterior individului.
3. Drepturile ca urmare firească a obligațiilor individuale.
4. Răul considerat înrădăcinat în ființa umană și nu în instituțiile statale.
5. Inegalitatea umană (nu și din punct de vedere moral, însă) ca urmare a organizării sociale
complexe.
45.Ideile socialiste raspindite in europa in sec.XIX
Socialismul este un concept, o ideologie sau un grup de ideologii, un ansamblu de mișcări
politice care au evoluat și s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic.
O republică socialistă/stat socialist își propune să instaureze comunismul.
Prin socialism se mai înțelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul,
apară noțiunile de egalitate și solidaritate și constitue un proiect atât economic ,cât și social și
politic
Socialismul marxist = teorie politică bazată pe concepția materialistă a istoriei și caracterizată
prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producție și de schimb, ca și prin
repartiția echitabilă a bunurilor.
Comunismul = ansamblul concepțiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca
o cerință a rațiunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea socială și edificarea
unei societăți ideale, bazată pe abundență și egalitate.Socialismul anarhist (libertar) = exprimă
o critică radicală a societății și a tuturor formelor de guvernare ce stau stavilă unei dezvoltări
armonioase a individului și care îl constrâng la corupție. Socialismul reformist = deși păstrează
din marxism obiectivul depășirii capitalismului și făurirea unei societăți socialiste în care
mijloacele de producție să fie proprietate colectivă - resping revoluția pentru atingerea acestui
țel, Social-democrația = se revendică de la principiile socialismului democratic
Socialismul trebuie privit ca o formă de organizare socială, în care interesul societății primează
în fața interesului unui individ sau a unui grup restrâns de indivizi și vine în opoziție cu
liberalismul, care reprezintă sistemul social în care primează interesul individului, sau al unui
grup restrâns de indivizi, în fața interesului societății.
.
46.Fenomenul multipartid în Europa
Prin instaurarea sistemului multipartid, au fost create condiţii, dar şi necesitatea unei paticipări
mai mari, sau, mai precis spus, autentice a cetăţenilor. in 1863 in Germania apare uniunea
germane,iar 1869 partidul social democratic.in 1880 in franta apare partidul muncitoresc
francez,in europa occidental patidele burgheze de baza erau:cele conservatoire si liberale.in
franta ele corepodeau cu cele republican si monarhiste.in anglia cu torrii si vighii.afirmarea
sistemului multi partied era drept rezultat dezvoltarea bazei democratiei burgheze.

47.Formele noi de organizare ale puterii statale in Europa(monarhie

constitutionala,republica prezidentiala,republica parlamentara)
monarhie constituțională este o formă de guvern monarhică ce face parte dintr-un sistem
constituțional care acceptă un monarh ereditar sau ales în funcție de șef de stat. Monarhiile
constituționale moderne, de obicei implementează conceptul de trias politica, sau "separarea
puterilor", unde monarhul e capul ramurei legislative sau doar are un rol ceremonial. În cazul în
care monarhul deține putere absolută, aceasta se numește o monarhie absolută.Astăzi, monarhiile
constituționale sunt combinate cu o democrație reprezentativă, care reprezintă teoriile
suveranității populare care plasează suveranitatea în mâinele poporului, și cele care consideră
important rolul tradiției în guvernământO republică prezidențială este o formă de guvernământ
în care președintele este atât șeful statului cât și șeful executivului. Presedintele este ales de
popor.
Republica parlamentară este o republică unde prim-ministrul (sau cancelarul) este șeful
guvernului, autoritatea executivă în stat, șeful statului (Președinte) având, cu mici excepții,
funcții simbolice.
48.Ideologia nationalismului,sovinismului.Politica coloniala europeana.
Naționalismul este o ideologie care creează și susține o națiune ca un concept de identificare
comună pentru un grup de oameni.
Se deosebește de patriotism prin referința juridică și ideologia politică : naționalismul se referă la
Dreptul strămoșesc care definește comunitățile istorico-lingvistice
Naționalismul patriotic promovează o națiune fără să se opună minorităților conlocuitoare.
Naționalismul de tip șovin sau xenofob, dimpotrivă, li se opune. Astfel, naționalismul șovin și
antiromânesc din anumite țări,
Naționalismul romantic s-a dezvoltat mai ales pe plan cultural-artistic prin reînvierea
momentelor de glorie din trecutul fiecărui popor și ocrotirea tradițiilor, datinilor și obiceiurilor
populare.
Atitudine politică constând în afirmarea superiorităţii unei naţiuni asupra altora, în manifestarea
exclusivismului şi intoleranţei naţionale; naţionalism extremist. – Din fr. chauvinisme. Şovinísm
. De-a lungul istoriei au existat mai multe imperii, de la asirieni la imperiul european al lui
Hitler in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Majoritatea acestora erau relativ compacte,
create prin expansiuni teritoriale in zonele invecinate. Imperiile coloniale ale principalelor
puteri europene implicau dominatia acestora asupra popoarelor indepartate, ne-europene.
Imperiile cuprindeau aproape intreaga lume si se bazau pe superioritatea economica si
tehnologica. Apogeul acestui proces, atins in secolul XIX este adesea denumit Epoca
Imperialismului
49.Cauzele razboaielor mondiale
Primului Război Mondial, cauzele reale ale războiului merg mai în urmă, în rețeaua complexă a
alianțelor și contrabalansărilor care s-au dezvoltat între diferite puteri europene în urma
înfrângerii Franței și a formării statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck în 1871.
Cei mai importanți pot fi considerați: naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de
alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa
înarmărilor,
Cauzele celui de-al doilea război mondial sunt în general considerate invazia germană a
Poloniei și atacul japonez asupra Chinei, Statelor Unite ale Americii și asupra coloniilor
Regatului Unit și Olandei.
Printre cauzele războiului mondial s-au numărat creșterea naționalismului, a militarismului și
prezența a mult prea numeroase probleme teritoriale rămase nerezolvate după încheierea
primului război mondial. Eșecul politicii franco-britanice de împăciuire cu Hitler, s-a aflat în
strânsă legătură cu semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, .Liga Națiunilor, în ciuda eforturilor
diplomatice făcute pentru evitarea războiului, se baza pe Marile Puteri pentru impunerea
rezoluțiilor sale și, în lipsa voinței politice a acestora, nu a putut face nimic concret.
.
50. Liga naţiunilor ca şi instrument al „Păcii veşnice”.
Liga Naţiunilor a fost o organizaţie internaţională înfiinţată în iunie 1919 în urmaTratatului de la
Versailles. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie1934 şi 23 februarie 1935, a
avut 58 membri. Scopurile Ligii erau dezarmarea, prevenirea războaielor prin intermediul
securităţii colective, rezolvarea disputelor intre naţiuni prin negociere, diplomaţie şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii. Filozofia Ligii a reprezentat o schimbare radicală a gândirii politice
faţă de ultimele sute de ani precedenţi. Liga nu dispunea de forţe armate proprii, ci depindea
de Marile Puteri pentru a aplica deciziile sale sau sancţiunile impuse. După o serie de succese şi
unele eşecuri din anii 1920, Liga s-a dovedit neputincioasă în faţa agresiunii Puterilor
Axei din anii 1930. Declanşarea celui al doilea război mondial a însemnat eşecul scopului
principal al Ligii, acela de a împiedica o nouă conflagraţie mondială.Organizaţia Naţiunilor
Unite a înlocuit Liga la sfârşitul războiului, moştenind totuşi o serie de agenţii şi organizaţii
fondate de Ligă.
51.Regimul politic totalitar
Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține în mod total unei persoane sau unui
grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolută sau dictatură, în
regimurile totalitare distanța între stat și societate este practic anulată, în sensul că puterea
întrupată de stat, prin partidul unic, pătrunde până și în viața particulară a fiecărui cetațean.
Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:
1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care îi acordă unui partid monopolul activității
politice.
2. Partidul care are monopolul este animat de, sau înarmat cu, o ideologie căreia îi conferă o
autoritate absolută și care, pe cale de consecință, devine adevărul oficial al Statului.
3. Pentru a răspândi acest adevăr oficial, Statul își rezervă, la rândul său, un dublu monopol:
monopolul mijloacelor de forță, și monopolul mijloacelor de convingere
4. Cea mai mare parte a activităților economice și profesionale sunt supuse Statului și devin, într-
un fel, o parte a Statului însuși..
5. Toate fiind activități de Stat, și orice activitate fiind supusă ideologiei, o greșeală comisă într-o
activitate economică sau profesională devine, în același timp, o greșeală ideologică..
52 Esenţa şi scopurile ONU. Comparaţia ONU cu Liga naţiunilor
Organizaţia Naţiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizaţie internaţională
din lume. Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 192 de state membre.
Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizaţiei
Naţiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea
mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaţională şi respectarea dreptului
internaţional. Sediul central al organizaţiei este situat la New York. În Adunarea Generală, există
reprezentanţi ai fiecărui stat membru. Fiecare stat are drepturi egale de vot. De asemenea,
rezoluţiile Adunării nu sunt legi, ci doar recomandări.Consiliul de Securitate: 15 membri, din
care 5 permanenţi, şi restul aleşi pentru un mandat de doi ani. În fiecare an sunt aleşi cinci noi
membri. Deciziile importante ale Consiliului de Securitate trebuie să fie votate de 9 membri,
dintre toţi aceşti membri, în principal aici se vorbeşte de dreptul de Veto.Consiliului Economic şi
Social îi sunt subordonate multe din organizaţiile speciale.Consiliul de Tutelă şi-a suspendat
momentan activitatea.Curtea Internaţională de Justiţie decide dispute internaţionale (se află
la Haga).Secretariatul Naţiunilor Unite: cea mai mare funcţie administrativă este cea de Secretar
General al ONU

53.Pactul germano-sovietic Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 si protocolul aditional

secret
Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune
încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939
.Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al
Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei,
În cazul unor expansiuni teritoriale și / sau politice în teritoriile aparținând statelor baltice,
frontiera nordică a Lituaniei va reprezenta frontiera sferelor de interese, atât pentru Germania,
cât și a Uniunii Sovietice. În cazul unor expansiuni teritoriale și/sau politice în teritoriilor
aparținând Poloniei, sferele de interese, atât ale Germaniei, cât și ale Uniunii Sovietice, in orice
caz, ambele guverne vor rezolva această problemă pe calea înțelegerii prietenești între Germania
și Rusia .Referitor la Europa de sud-est, partea sovietică își accentuează interesul pentru
Basarabia. Acest protocol va fi considerat de ambele părți ca strict secret.
54 Bilanţurile şi învăţămintele istorice ale războaielor mondiale
Primul Război Mondial 28 iulie 1914 – 11 noiembrie 1918 s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu
vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa.
Prin urmările sale, încheierea primului război mondial a afectat profund ordinea politică,
socială și culturală a întregii lumi, chiar și a zonelor neimplicate direct în conflagrație. Au apărut
noi state pe harta politică a lumii, altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au
fost înființate organizații internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în
lume.
Curățarea principalelor câmpuri de bătălie este o sarcină neîntreruptă, care continuă de decenii și
nu pare să se încheie în curând. Sute de tone de proiectile neexplodate sunt adunate, stocate și
distruse
Al Doilea Război Mondial 1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945 a fost un conflict armat
generalizat.Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de
milioane de oameni, aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme. Urmările
războiului, inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice, culturale și
economice, au fost fără precedent.
Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice. S-au format două blocuri – de
est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și, respectiv, de NATO.
Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație, zonele americană, franceză și britanică
urmând să formeze Germania de Vest, iar în zona sovietică apărând Republica Democrată
Germană ..
55 Însemnătatea procesului de la Nuremberg
Procesele de la Nürnberg au fost o serie de procese celebre pentru faptul că în cadrul lor au fost
inculpaţi importanţi membri ai conducerii politice, militare şi economice a Germaniei Naziste.
Procesele au avut loc între 1945 şi 1949 în oraşul Nürnberg, Germania, în Palatul de Justiţie din
Nürnberg. Primul şi cel mai cunoscut dintre aceste procese a fost Procesul Principalilor
Criminali de Război în faţa Tribunalului Militar Internaţional (TMI), în care au fost judecaţi 24
dintre cei mai importanţi lideri ai Germaniei naziste, atât capturaţi cât şi în contumacie.
Dezbaterile proceslui s-au ţinut între 20 noiembrie 1945 şi 1 octombrie 1946. Al doilea set de
procese ale unor criminali de război mai puţin importanţi a avut loc conform Legii nr. 10 a
Consiliului de Control la Tribunalele militare de la Nürnberg (TMN), printre careProcesul
medicilor şi Procesul judecătorilor. Acest articol tratează în principal TMI; vezi articolul separat
despre TMN pentru detalii privind acele procese
56. Cauzele şi esenţa „războiului rece”, „cursa înarmărilor”.
Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisă, nonmilitară (deşi a cauzatcursa
înarmării) şi limitată, care s-a dezvoltat după al Doilea Război Mondial între două grupuri de
state care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS şi
aliaţii ei, cărora li se mai spunea şi "Blocul oriental sau răsăritean". Celălalt grup
cuprindea SUA şi aliaţii lor, numiţi şi "Blocul occidental sau apusean". La nivel militar-politic a
fost o confruntare între North Atlantic Treaty Organization (NATO, Organizaţia Tratatului
Atlanticului de Nord) şi Pactul de la Varşovia. La nivel economic a fost o confruntare
între capitalism şi socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între democraţiile
liberale occidentale (aşa-numita "lume liberă", "societatea deschisă") şi regimurile comuniste
totalitare (aşa-numita "societatea închisă"). Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită
"Războiul Rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntări directe militare dintresupraputeri (care ar fi
constituit un război "cald" sau şi "fierbinte"). Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a
ajuns şi nu se putea ajunge la un război "cald", la o confruntare convenţională, Din punctul de
vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare între serviciile occidentale de "intelligence" si
serviciile de poliţie politică ale regimurilor totalitare comuniste. S-a mai numit "Războiul Rece"
şi datorită faptului că a fost purtat între foştii aliaţi din războiul împotriva regimului totalitar
nazist, între două forme de regimuri politice care aveau aceleaşi rădăcini ideologice, adică lupta
democratică pentru emanciparea omului de sub orice formă de dominaţie. "Războiul Rece" a
dominat politica externă a SUA şi a URSS încă din 1947.Războiul Rece s-a încheiat odată cu
prăbuşirea regimurilor comuniste sovietice şi regimului URSS, supraputerea care s-a confruntat
cu SUA.
57. Etapele principale în formarea primului stat socialist
Termenul de stat socialist (sau republică socialistă, sau stat muncitoresc) poate avea mai
multe înțelesuri diferite, dar cu unele asemănări.
Termenul de stat socialist este folosit de către acei socialiști care doresc să sublinieze faptul că
aceștia susțin o formă republicană de guvernare. Sensurile termenilor „republică socialistă”, „stat
socialist” și „stat muncitoresc” tind să difere în funcție de aderenții variantelor de marxism,
marxism-leninism, și teorii socialiste non-comuniste. Cele mai multe dintre aceste teorii (dar nu
toate) necesită cel puțin „atitudini impunătoare” a economiei de a fi naționalizate, de obicei,
exploatate în conformitate cu un plan de producție, astfel capitalismul și achizițiile publice ale
salariul de muncă pentru profitul privat sunt eliminate cel puțin în sferele majore de producție și
sociale,[1] deși există unele teorii economice socialiste care promovează diferite nivele ale
relațiilor de piață, în asociere cu proprietatea publică și/sau cooperativa muncitorească.
Unii comentatori folosesc termenul de „stat socialist” pentru a descrie statele care prevăd ajutor
social, cum ar fi asistența medicală și de șomaj, în ciuda fundamentului economic al statului fiind
privatizat și capitalist.
58. Factorii creării sistemului mondial socialist
(In fr. commun, "comun, general"), socialism revolutionar bazat pe teoriile filosofilor politici
Karl Marx si Friedrich Engels, care pune accentul pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de
productie si pe economia planificata. Are la baza principiul conform caruia fiecare trebuie sa
munceasca dupa propria capacitate si sa primeasca dupa nevoie. Dupa al Doilea Razboi Mondial,
comunismul a fost instaurat in tarile aflate sub ocupatie sovietica. China s-a afirmat dupa 1961,
ca rival al URSS in lumea comunista;
Uniunea Sovietica si comunismul au avut multi admiratori in anii 1920 si 1930. Acestia
considerau ca URSS era un nou tip de societate, mult mai drept, trecandu-i cu vederea trasaturile
negative – inclusiv groaznicele epurari facute de Stalin
         Incepand cu 1980, comunismul parea sa intre intr-o stare de criza. Esecul economic din
Polonia a dus la fondarea Solidaritatii, un sindicat independent.
         In 1980 fortele sovietice sunt doborate de gherilele anticomuniste in Afganistan si in 1989
sunt obligati sa se retraga.
        In 1982, Leonard Brejnev a incetat din viata..
59. Principiile construirii socialiste în statele est-europene
60. Cauzele şi urmările prăbuşirii sistemului mondial socialist
Incepand din 1985 si pana in 1988 situatia interna a URSS si pozitia sa internationala s-au
schimbat cu repeziciune, dar acei ani nu se compara cu ceea ce s-a intamplat incepand din 1989.
Revolutia inceputa de Mikhail S. Gorbaciov a scapat de sub control. Frustrarile acumulate de
catre cetatenii sovietici au explodat sub forma criticii care in perioada glasnostului a fost larg
mediatizata si care in schimb a dat nastere si altor disensiuni. De asemeni mult promisa
perestroika pentru o viata mai buna a ramas neimplinita, mai mult economia a decazut iar
nemultumirile s-au acumulat. In cele din urma scaderea presiunii politice a dus la cresterea
cererilor de democratie si a dat nastere la lupta pentru democratie a multor grupuri nationaliste
din URSS. Dintre acestea o parte din populatia Estoniei, Letoniei si Lituaniei – cele trei tari
baltice incorporate in URSS in anul 1940 – erau cele mai insistente in vederea obtinerii
independentei. Vechea garda comunista s-a simtit amenintata de lupta pentru democratie si
separarea lor de URSS, dar a rezistat cererilor. 
Pe la mijlocul anilor `90 URSS-ul se afla intr-o dificila situatie politica si economica. Gorbacoiv
era criticat atat de reformatorii radicali cat si de vechea garda comunista si birocrati
61. Esenţa politicii „restructurării”, implementate de M. Gorbaciov
În 1985, Gorbaciov a declarat că sistemul economic sovietic era osificat şi că reorganizarea lui
era imediat necesară. La început, reformele lui au fost cunoscute ca "uskorenie" (accelerare), dar,
mai apoi, termenul "perestroika" (reconstrucţie) a devenit mult mai popular.Gorbaciov nu se afla
pe un teren virgin. Deşi epoca lui Brejnev era considerată în general ca una a stagnării
economice, se desfăşuraseră o serie de experimente economice, în particular în întreprinderile
mixte cu companiile străine. O serie de idei reformiste fuseseră discutate în cercurile managerilor
socialişti cu idei novatoare, care folosiseră facilităţile oferite de Komsomol ca pe un forum de
discuţii. Aşa-numita "generaţie Komsomol" avea să se dovedească cea mai receptivă la
iniţiativele gorbacioviste şi rezervorul de cadre pentru viitoarea clasă a afaceriştilor postsovietici,
lucru valabil în special în statele baltice.După ce a devenit Secretar General, Gorbaciov a propus
un program de reforme, care a fost adoptat de Plenara CC al PCUS din aprilie.[2]. Într-un discurs
ţinut în mai la Leningrad, Gorbaciov şi-a apărat în mod public programul de reforme. Prima
reformă importantă introdusă de Gorbaciov a fost aşa-numita "reformă a alcoolului" , concepută
să lupte împotriva alcoolismuluirăspândit la scară naţională în Uniunea Sovietică. Preţurile
la vodcă, vin şi bere au crescut în mod semnificativ, iar vânzările au fost limitate. Cei care erau
găsiţi beţi la muncă sau în zonele publice erau judecaţi şi condamnaţi. Criticii lui Gorbaciov au
mers până acolo încât au afirmat că reforma alcoolului a fost cea care a declanşat seria de
evenimente care au dus laprăbuşirea Uniunii Sovietice şi la serioasele probleme economice cu
care avea să se confrunte nou formata CSI.

62. Tentativa loviturii de stat din URSS, întreprinsă în august 1991 şi rolul acesteia în
proclamarea independenţei de către fostele republici
Presedintele URSS Mihail Gorbaciov este retinut la casa de vacanta din Crimeea. Intiatorul
conceptelor Glasnost si Perestroika, Gorbaciov, nu a putut prevedea contradictiile si limitele
reformelor sale pentru URSS.
Cu o zi inainte semnarii unui nou Tratat Unional, un grup de inalti demnitari sovietici a declarat
crearea Comitetului de Stat de Urgenta (GKCP). In acest mod ei au incercat sa preia puterea la
Moscova.
Se zvonea atunci ca armata va demola Casa Alba, cladirea guvernamentala, si va termina
definitiv cu perestroika. In timp ce Gorbaciov era retinut in Crimeea, Eltin se catara pe un tanc
T-72 si vorbeste multimii, castigand simpatia moscovitilor.
Dupa anuntul public al puciului, presedintele Federatiei Ruse, Boris Eltin, a facut apel la
rezistenta si a cerut armatei sa se alieze cu populatia pentru a face sa esueze "lovitura de stat
reactionara". 
Ciocnirile dintre fortele de ordine si populatia iesita in strada pentru a lupta contra restauratiei
regimului totalitar au dus la caderea pucistilor si arestarea lor. In fata demonstratiilor masive ale
populatiei armata s-a retras, iar in noaptea de 22 august 1991 Mihail Gorbaciov revine la
Moscova, reluandu-si toate functiile in stat.

63. Cauzele creării C.S.I

C.S.I este o alianţă formată din 11 din cele 15 foste republici ale Uniunii Sovietice, excepţiile
fiind cele trei ţări baltice: Estonia,Letonia şi Lituania, precum şi Georgia. Crearea CSI a
declanşat procesul de destrămare a Uniunii Sovietice. în urma unui război civil în care trupele
ruseşti au intervenit de partea guvernului lui Şevardnadze. În urma evenimentelor din august
2008, când trupele ruseşti au intervenit din nou în Georgia,. În 1999, Uzbekistanul a aderat la
organizaţie, însă pe 5 mai 2005, a anunţat preşedenţia în exerciţiu (la acel moment moldoveană)
că se retrage din organizaţie.CSI împreună cu China şi SUA deţin 80% din rezervele de cărbuni
ale planetei. CSI se înscrie între cele mai mari producătoare de cărbuni din lume, deţinând
totodată, intre 1/3 şi 2/3 din rezervele mondiale certe şi probabile, din care 90% sunt localizate în
partea asiatică.

64.Activitatea CSI si relatiile RM cu aceasta organizatie

Comunitatea Statelor Independente este o alianță formată din 11 din cele 15 foste republici
ale Uniunii Sovietice, excepțiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, precum și
Georgia. Ceea ce e mai sus la p.63.

68. Noţiunea de „globalizare”, problemele globale este termenul întrebuințat pentru a descrie
un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte
a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăților și problemelor din alte părți
ale globului. Problemele globale ale omenirii includ acele probleme ce vizeaza intreaga
umanitate. Aceste probleme pot fi solutionata numai cu participarea tuturor tarilor si popoarelor.
1.Economia mondiala este marcata de citeva probleme globale. Dintre acestea, mai importante
sunt: problema alimentatiei, poluarea mediului si problema energetica.2. Problema alimentatiei
imbraca doua forme: malnutritia si subnutritia. Ea este o problema specifica tarilor
subdezvoltate.3. Problema poluarii este foarte complexa, regasindu-se pe mai multe dimensiuni:
poluarea aerului, apei si a mediului natural. 4. Problema energetica apare datorita caracterului
limitat al resurselor energetice, ceea ce determina insuficienta lor in raport cu nevoile
69. Istoria creării Uniunii Europene
Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţiei statelor naţionale
moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar mai târziu a fost cucerită şi
condusă de Imperiul Roman, centrat în Mediterană.. În urma catastrofelor provocate
de Primul şi Al Doilea Război Mondial, necesitatea formării unei (ce a devenit mai târziu)
Uniuni Europene a crescut, din cauza voinţei de a reconstrui Europa şi de a elimina posibilitatea
unui nou război. Acest sentiment a dus, în cele din urmă, la formarea Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului de către Germania (de vest),Franţa, Italia şi ţările din Benelux. Acest lucru
a fost posibil prin semnarea, în aprilie 1951, a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în
iulie 1952. Prima uniune vamală totală, denumită iniţial drept Comunitatea Economică
Europeană (informal chiar şi Piaţa Comună), a fost creată prin Tratatul de la Roma, în 1957, şi
implementată la 1 ianuarie1958. Aceasta din urmă s-a transformat în Comunitatea Europeană,
care este, în prezent, "primul pilon" al Uniunii Europene. UE a evoluat dintr-un organ comercial
într-un parteneriat economic şi politic. Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut prin ratificarea
de către ansamblul ţărilor membre ale Comunităţii Europene a Tratatului de la
Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1993. Ca preşedinte alConvenţiei pentru Viitorul Europei,
fostul preşedinte francez Valéry Giscard d'Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii
Europene în Europa Unită, dar această moţiune nu a fost aprobată.
70. Principiile funcţionării Comisiei Europene
Comisia europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi proiecte
de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităţilor Europene,
independent de statele membre, având deci un caracter cu adevărat supranaţional. Sediul
Comisiei: Berlaymont, Bruxelles. Comisarii acţionează exclusiv la dispoziţia Uniunii şi nu a
ţărilor de origine
Comisia este motorul sistemului instituţional al Comunităţii:Având dreptul de iniţiativă
întocmeşte proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului şi Consiliului. In
calitate de organ executiv Comisia asigură aplicarea legislaţiei europene (directive, regulamente,
decizii), execuţia bugetară şi realizarea programelor adoptate de Consiliu şi Parlament. împreună
cu Curtea Europeană de Justiţie verifică respectarea legislaţiei comunitare.
71. Principiile constituirii Parlamentului European
Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetăţeni ai Uniunii
Europene. Începând cu 13 iunie 2004, acesta are 732 membri. S-a decis că numărul maxim de
parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 şi respectiv maxim de 99 de
deputaţi pentru fiecare stat membru.Alocarea locurilor în parlament are la bază o reprezentare
degresivă şi proporţională a statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai mulţi deputaţi în PE
decât ar trebui dacă s-ar lua în considerare strict populaţiile statelor respective. Configuraţia
actuală a Parlamentului European a fost stabilită prinTratatul de la Nisa, care conţine prevederi
referitoare la echilibrul puterii şi procesul decizional în cadrul Uniunii, în contextul unei structuri
cu 27 de State Membre.Ţările în curs de aderare la Uniunea Europeană trimit un număr de
observatori în Parlamentul European cu o anumită perioadă de timp înaintea aderării propriu-
zise. Numărul de observatori şi împărţirea lor politică este înscrisă în tratatele de aderare ale
ţărilor respective.. Observatorii urmăresc dezbaterile din plen, din comisiile permanente şi din
grupurile politice din care fac parte pentru a fi deja familiarizaţi cu funcţionarea Parlamentului
European la momentul aderării.
72. Obligaţiile Curţii europene
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adesea numită informal "Curtea de la Strasbourg", a
fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite
din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curţii este să vegheze la respectarea
prevederilorConvenţiei Europene a Drepturilor Omului de către statele semnatare

73. Problema adoptării constituţiei europene

Intr-o rezolutie aprobata de Parlamentul European pe 24 septembrie se cere ca la Conferinta
Interguvernamentala ce incepe in octombrie sa nu se aduca schimbari substantiale la proiectul de
Constitutie UE.
Parlamentul European propune cateva probleme care sa fie discutate in cadrul Conferintei
Interguvernamentale. Acestea sunt:
- rolul Presedintelui Consiliului European sa fie strict limitat la conducerea procedurilor pentru a
se evita orice conflict cu Presedintele Comisiei sau cu Ministrul de Externe UE;
- Ministrul de Externe UE ar trebui sprijinit de o administratie comuna Consiliu-Comisie;
- Parlamentul European sa joace un rol mai mare in Politica Externa si de Securitate Comuna
(PESC), precum si in politica de aparare;
- noua distributie a mandatelor in Parlament sa fie introdusa fara intarziere;
- trebuiesc gasite mai bune solutii cu privire la: consolidarea politicii de coeziune economica si
sociala, coordonarea politicii economice, numirea membrilor Curtii de Justitie si a Tribunalului
de Prima Instanta, continuarea votului unanim in Consiliu pentru PESC precum si in cateva
domenii ale politicii sociale

74. Etapele integrării Republicii Moldova în Comunitatea Europeană şi prezentaţi

perspectivele relaţiilor dintre Republica Moldova şi Comunitatea Europeană
Pe parcursul ultimilor ani problema aderarii la Uniunea Europeana tindea sa devina obiectul unui
consens politic mai larg si în Republica Moldova. În virtutea importantei sale strategice,
Republicii Moldova la Uniunea Europeana, care s-ar axa pe studierea legaturii dintre factorii
spatiali, politici, etnopsihologici, vectorii economici externi si modalitatile de promovare a
intereselor economice nationale. Aceste abordari devin deosebit de necesare mai ales acum, dupa
ascensiunea politica de-a dreptul remarcabila a comunistilor în Republica Moldova.Dintr-o
perspectiva pragmatica, integrarea în Uniunea Europeana se va solda cu doua consecinte majore:
1) reducerea suveranitatii politice si 2) aparitia noilor posibilitati pentru promovarea intereselor
economice nationale..Problemele economice interne ale Republicii Moldova, suprapuse pe
dimensiunile ei geografice, economice si politice mici, pot conduce, pe termen lung, la pierderea
patrimoniului industrial, la primitivizarea tehnologiilor agricole, la degradarea resurselor
intelectual-umane, Pentru a contracara aceste perspective nedorite, trebuie sa fie preluate
oportunitatile extinderii structurilor economice, politice si de securitate europene si euroatlantice
75. Evoluţia conflictului Nistrean şi căile soluţionării acestuia. Negocierile in probl.trans sau
desfasurat cu dificultate in ultimii 17 ani.iar din februarie 2006 tratativele au fost intrerupte,in
dependent regimului de la Tiraspol..pe 2 sept 1990 administratia de la tiraspol condusa de igor
sirniv autoproclama idependeta transnistriei regiune aflata in componenta RM.R Moldoveneasca
nistriana sa stabilit capital la Tiraspol .unii analisti cred:ca scenariul a fost pus la cale de catre
moscova.in 1992 tensiunile dintre chis si Tiraspol sau trans intrun conflict armat.a fost semnat
un accord pest e citeva luni de catre boris eltin ,m.snegur si i.smirnov.care a pus capat
razboiului.a fost un referendum local care nu a fost recunoscut de alte state,care a esuat…