Ştefan cel Mare a fost domn al Moldovei (1457-1504),

fiul lui Bogdan II. Ştefan cel Mare a fosr una dintre
personalităţile de excepţie ale istoriei româneşti,
voievod ajuns legendar la scurtă vreme după dispariţia
sa.
Ştefan a ocupat tronul Moldovei cu ajutorul lui
Vlad Ţepeş. A dus o politică de întărire a domniei,
descurajând tentativele adverse şi înconjurându-se de
oameni de încredere, pe care i-a ridicat în rang,
aşezându-i în cetăţile strategice ale Moldovei.
Stabilitatea internă, rod al unei politici de maximă
eficienţă, a făcut din Moldova o forţă militară în faţa
Imperiului Otoman. Însuși Ștefan numea Moldova din
timpul său „Poarta creștinății”.
Moldova a devenit și un partener respectat în
relațiile internaționale. Astfel, în prima parte din lunga
sa domnie a dus o politică externă de cooperare cu
Polonia, în lupta pentru redobândirea Chiliei, care a fost
reanexată Moldovei în anul 1465. Din aceeași perioadă datează respingerea lui Matei Corvin de a
supune Moldova controlului Ungariei prin victoria de la Baia (1467), precum și înfrângerea unei
armate tătare la Lipnic, in apropierea Nistrului (1469 sau 1470).
A doua etapă a domniei lui Ștefan cel Mare se conturează după anul 1470, când, pe plan extern,
domnitorul moldovean declanșează lupta politica, diplomatică și militară pentru oprirea
expansiunii otomane spre Europa. Astfel, Ștefan își impune propriii săi favoriți la tron în Țara
Românească, încheie tratate cu Ungaria, Veneția și cu imperiul turcoman al lui Uzun Hasan. În
ianuarie 1475 câștigă o victorie asupra oștilor otomane, la Vaslui. Această bătălie are importante
ecouri europene, dar a fost lipsită însă de alte consecințe. Lăsat singur în fața marii expediții
turcești conduse de sultanul Mahomed II, care a invadat Moldova în 1476, oastea moldoveană va fi
învinsă la Valea Albă – Războieni.

În cea din urmă parte a domniei sale, Ștefan cel Mare a trebuit să înfrunte pretențiile de
suzeranitate ale Poloniei într-un conflict armat, soldat cu înfrângerea ostii regelui Ion Albert în
bătălia de la Codrii Cosminului (1497).
Pe plan intern, Ștefan cel Mare s-a dovedit un bun gospodar. El a întărit cetățile, curțile domnești,
bisericile, sprijinind activitatea de scriere a cronicilor si a cărților religioase. Ștefan cel Mare a fost
un diplomat iscusit și un strateg militar de excepție, el reușind să transforme Moldova într-o forță
de prim rang în spațiul central și est-european.
Pentru faptele sale de apărător al creștinătății (la victoriile militare adăugându-se și zidirea a peste
40 de biserici și mânâstiri în Moldova, Muntenia, Transilvania și Muntele Athos, poporul român l-a
numit „cel mare și sfant”, iar pe 20 iunie 1992 a fost canonizat, astfel încât Sfântul Ștefan cel Mare
și Sfânt este sărbătorit la 2 iulie.
 ELEV: IVANOV ANDREI
CLASA A XIII- A FR

A PERSONALITY FROM THE HISTORY OF THE

ROMANS

Stefan cel Mare was Prince of Moldavia (1457-1504), son of

Bogdan II. Stefan cel Mare was one of the exceptional
personalities of Romanian history, voivode who arrived
legendary shortly after his disappearance.
Stefan occupied the throne of Moldova with the help of Vlad the Imparos. He took a policy
of strengthening the reign, discouraging adverse attempts and surrounding himself with trusted
people, whom he elevated to rank, placing them in Moldova's strategic fortresses. Internal stability,
the fruit of a policy of maximum efficiency, has made Moldova a military force in front of the
Ottoman Empire. Stephen himself called Moldova in his time "The Gate of Christianity".
Moldova has also become a respected partner in international relations. Thus, in the first part
of his long reign he led a foreign policy of cooperation with Poland, in the struggle to regain Chilia,
which was reannexed to Moldova in 1465. From the same period, Matei Corvin's rejection to
subject Moldova to Control hungary through victory in Baia (1467), as well as the defeat of a Tatar
army in Lipnic, near the Dniester (1469 or 1470).
The second stage of Stephen the Great's reign is looming after 1470, when, externally, the
Moldovan ruler triggered the political, diplomatic and military struggle to stop Ottoman expansion
towards Europe. Thus, Stephen imposes his own favorites for the throne in Wallachia, concludes
treaties with Hungary, Venice and uzun hasan's Turkish empire. In January 1475 he won a victory
over ottoman sheepin Vaslui. This battle has important European echoes, but it has been deprived of
other consequences. Left alone in front of the great Turkish expedition led by Sultan Mohammed II,
who invaded Moldova in 1476, the Moldovan army will be defeated in the White Valley –
Războieni.
In the latter part of his reign, Stephen the Great had to face Poland's claims of suzerainty in
an armed conflict, resulting in the defeat of the army of King Ion Albert at the Battle of Codrii
Cosminului (1497).
 Internally, Stefan cel Mare proved himself a good housekeeper. He strengthened the
fortresses, the princely courts, the churches, supporting the work of writing chronicles and religious
books. Stephen the Great was a skilled diplomat and an exceptional military strategist, he managed
to turn Moldova into a leading force in the central and eastern European space.
For his deeds as defender of Christendom (to military victories adding to the building of
more than 40 churches and monasteries in Moldova, Muntenia, Transylvania and Mount Athos, the
Romanian people called it "the great and holy", and on June 20, 1992 it was canonized, so saint
Stephen the Great and Holy is celebrated on 2 July.