Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
fiul lui Bogdan II. Ştefan cel Mare a fosr una dintre
personalităţile de excepţie ale istoriei româneşti,
voievod ajuns legendar la scurtă vreme după dispariţia
sa.
Ştefan a ocupat tronul Moldovei cu ajutorul lui
Vlad Ţepeş. A dus o politică de întărire a domniei,
descurajând tentativele adverse şi înconjurându-se de
oameni de încredere, pe care i-a ridicat în rang,
aşezându-i în cetăţile strategice ale Moldovei.
Stabilitatea internă, rod al unei politici de maximă
eficienţă, a făcut din Moldova o forţă militară în faţa
Imperiului Otoman. Însuși Ștefan numea Moldova din
timpul său „Poarta creștinății”.
Moldova a devenit și un partener respectat în
relațiile internaționale. Astfel, în prima parte din lunga
sa domnie a dus o politică externă de cooperare cu
Polonia, în lupta pentru redobândirea Chiliei, care a fost
reanexată Moldovei în anul 1465. Din aceeași perioadă datează respingerea lui Matei Corvin de a
supune Moldova controlului Ungariei prin victoria de la Baia (1467), precum și înfrângerea unei
armate tătare la Lipnic, in apropierea Nistrului (1469 sau 1470).
A doua etapă a domniei lui Ștefan cel Mare se conturează după anul 1470, când, pe plan extern,
domnitorul moldovean declanșează lupta politica, diplomatică și militară pentru oprirea
expansiunii otomane spre Europa. Astfel, Ștefan își impune propriii săi favoriți la tron în Țara
Românească, încheie tratate cu Ungaria, Veneția și cu imperiul turcoman al lui Uzun Hasan. În
ianuarie 1475 câștigă o victorie asupra oștilor otomane, la Vaslui. Această bătălie are importante
ecouri europene, dar a fost lipsită însă de alte consecințe. Lăsat singur în fața marii expediții
turcești conduse de sultanul Mahomed II, care a invadat Moldova în 1476, oastea moldoveană va fi
învinsă la Valea Albă – Războieni.
În cea din urmă parte a domniei sale, Ștefan cel Mare a trebuit să înfrunte pretențiile de
suzeranitate ale Poloniei într-un conflict armat, soldat cu înfrângerea ostii regelui Ion Albert în
bătălia de la Codrii Cosminului (1497).
Pe plan intern, Ștefan cel Mare s-a dovedit un bun gospodar. El a întărit cetățile, curțile domnești,
bisericile, sprijinind activitatea de scriere a cronicilor si a cărților religioase. Ștefan cel Mare a fost
un diplomat iscusit și un strateg militar de excepție, el reușind să transforme Moldova într-o forță
de prim rang în spațiul central și est-european.
Pentru faptele sale de apărător al creștinătății (la victoriile militare adăugându-se și zidirea a peste
40 de biserici și mânâstiri în Moldova, Muntenia, Transilvania și Muntele Athos, poporul român l-a
numit „cel mare și sfant”, iar pe 20 iunie 1992 a fost canonizat, astfel încât Sfântul Ștefan cel Mare
și Sfânt este sărbătorit la 2 iulie.
ELEV: IVANOV ANDREI
CLASA A XIII- A FR