Lecția- Viața cotidiană în perioada interbelică

1. Organizarea oraşelor şi confortul locuinţelor

- a avut loc dezvoltarea oraşelor sub aspectele utilităţii şi funcţionalităţii;

- s-au construit blocuri de locuinţe înalte, fiind folosite betonul, oţelul şi sticla (zgârie-nori),
exemplu:

Empire State Building din New York;

- au apărut mai multe clădiri industriale, bănci, magazine, hoteluri, teatre şi cinematografe,

stadioane;

- s-a dezvoltat clasa de mijloc (mici întreprinzători, comercianţi şi liber-profesionişti: medici,

avocaţi, jurnalişti, functionari);

- confortul casnic s-a îmbunătăţit prin folosirea maşinii de spălat, fierului de călcat, frigiderului,

aspiratorului;

- apa curentă, gazele naturale şi electricitatea au sporit confortul şi igiena locuinţelor;

- apariţia tramvaielor şi a troleibuzelor a îmbunătăţit transportul public;

- progresul ştiinţific a dus la ameliorarea stării de sănătate, prin producerea penicilinei şi a

insulinei.

2. Cultura de mase şi divertismentul

- reducerea programului de lucru şi plata concediului au dus la un nou mod de viaţă;

- anii 1920 au fost numiţi „anii nebuni” sau „zgomotoşi”, datorită ritmurilor influenţate de jazz şi

charleston, dar şi de tango;

- telefoanele şi radiourile se înmulţesc, iar în 1937 apare primul canal public de televiziune,

BBC
- în cultură apar mai multe curente: dadaismul în artă şi literatură, expresionismul în pictură, iar

spre sfârşitul perioadei apare suprarealismul (Pablo Picasso şi Salvador Dali);

- datorită perioadei de pace au loc noi manifestări sportive, precum Cupa Mondială de Fotbal,

prima competiţie fiind organizată în Uruguay în 1930.

2. Criza economică
- în perioada interbelică a avut loc prima mare criză economică mondială (1929-1933); -
aceasta s-a declanşat la 24 octombrie 1929, la New York, prin prăbuşirea acţiunilor la
bursă;
- principalele cauze ale crizei au fost speculaţiile bursiere şi supraproducţia (= producţie
mai mare decât consumul populaţiei);
- căderea bursei a determinat falimente în lanţ a întreprinderilor, iar angajaţii au intrat în
şomaj (ex: în 1929 numărul şomerilor era de 3,5 milioane, iar în 1933 de 15 milioane);
- veniturile populaţiei au scăzut iar statul nu a mai putut menţine serviciile de sănătate, de
educaţie şi de ordine publică la acelaşi nivel;
- a crescut infracţionalitatea şi a apărut foametea; - criza s-a răspândit pe tot globul, în
statele dezvoltate şomajul ajungând la 30%;
- situaţia economică dificilă a contribuit la apariţia mişcărilor extremiste, precum
nazismul în Germania;
- în S.U.A., criza a fost oprită prin programul New Deal, lansat de preşedintele Franklin
Delano Roosevelt;
- acesta propunea intervenţia statului în economie, precum şi măsuri de protecţie socială.