www.referat.

ro

Clasificarea resurselor naturale

Preocupari de clasificare a resurselor naturale au existat de mai multa vreme dar ele s-au intensificat in perioada contemporana, pe masura cresterii interesului general fata de problemele privind cunoasterea, valorificarea si utilizarea judicioasa si echitabila a acestora. Literatura de specialitate ofera numeroase clasificari a resurselor naturale bazate pe diferite criterii care pun in evidenta o anumita caracteristica a acestora. A. Dupa criteriul repartitiei spatiale (care are cel mai pronuntat caracter geografic), resursele naturale pot fi grupate in: a. resurse extraterestre si atmosferice, care cuprind energia solara, energia eoliana si diferite elemente componente ale atmosferei folosite ca materii prime; b. resurse ale hidrosferei, localizate in cele doua unitati majore; Oceanul Planetar (cu resurse energetice si substante minerale utile) si Apele continentale (care cuprind apele subterane, hidroenergie si apele de uz industrial, agricol sau menajer); c. resurse ale litosferei, in cadrul carora se evidentiaza combustibilii fosili, substante minerale utile, roci de constructii si solul; d. resurse ale biosferei, de natura vegetala si animala. B. Dupa criteriul modului de folosinta, se pot deosebi: a. resurse energetice, care cuprind acele substante ce pot produce energie (combustibili fosili, forta apei, lemnul, forta vantului si energia solara). In acest domeniu, gama de resurse se largeste continuu, cercetarile efectuate incercand sa faca fata cerintelor impuse de consumul imens de energie al societatii contemporane; b. resurse de materii prime industriale, in categoria carora sunt incluse minereurile feroase si neferoase, lemnul, unele gaze din componenta atmosferei etc.; c. resurse alimentare, ce includ produse de natura animala sau vegetala. Tot dupa acest criteriu, dar privite dintr-un alt punct de vedere, se poate vorbi de resurse folosite in domeniul productiei materiale (industrie, agricultura) si de resurse utilizate in domeniul neproductiv (destinate consumului populatiei), precum si de resurse cu intrebuintare mai restransa.

C. Dupa criteriul locului de folosinta, exista doua categorii: a. resurse transportabile, care pot fi introduse in productie acolo unde este nevoie (substante minerale utile, apa, lemnul etc.); b. resurse netransportabile, care nu pot fi utilizate decat in locul in care se gasesc (energia mareelor, a valurilor, solul etc.). D. Dupa criteriul gradului de cunoastere, in literatura de specialitate, inclusiv in documentele ONU, se vorbeste despre urmatoarele categorii de resurse naturale: a. resurse cunoscute, exploatabile. Sunt delimitate, se cunoaste importanta lor si sunt exploatabile economic in conditiile actuale; b. resurse cunoscute paramarginale si submarginale. Includ zacaminte delimitate a caror importanta este cunoscuta, dar exploatarea lor este nerentabila. Ele pot deveni rentabile in alte conditii tehnice; c. resurse nedescoperite (presupuse), exploatabile. Nu sunt delimitate, dar prezenta lor in natura este indicata de studiile geologice; d. resurse nedescoperite (presupuse) paramarginale si submarginale. Includ zacaminte nedelimitate dar a caror prezenta este indicata de prospectiunile geologice. Dupa acelasi criteriu, dar folosind termeni de comparatie mai mari, se vorbeste de resurse naturale bine cunoscute (energie solara, energie eoliana etc.), resurse relativ bine cunoscute (resurse ale biosferei, ale solului etc.) si resurse slab cunoscute (resurse ale litosferei, cele de apa subterana etc.). E. Dupa criteriul durabilitatii exploatarii si al particularitatilor de refacere a unei cantitati exploatabile de resurse naturale, s-a alcatuit o clasificare care raspunde cerintelor practice ale situatiei actuale si de perspectiva a economiei mondiale. Aceasta clasificare grupeaza resursele naturale in doua categorii: a. resurse inepuizabile, ce cuprind aerul, apa, diferite radiatii, resurse denumite astfel pentru ca la nivel global nu se poate prevedea epuizarea lor. Exploatarea abuziva, cel putin a unora dintre ele, poate produce insa fenomene de criza in anumite locuri, fie din cauza insuficientei volumului lor in raport cu cerintele consumului, fie datorita degradarii calitatii care nu mai permite reintroducerea lor in circuitul productiv sau de consum. Cazul cel mai elocvent in acest sens este acela al apei care, la scara planetara, isi mentine acelasi volum dar, in unele locuri intens urbanizate si industrializate, posibilitatea aprovizionarii cu apa s-a redus considerabil;

b. resurse epuizabile care pot fi neregenerabile si regenerabile. Cele nerege-nerabile sunt acelea care, prin consum, se distrug iar pentru refacerea lor este necesara o perioada de timp masurata la scara geologica (milioane sau miliarde de ani). Din aceasta categorie fac parte rezervele de carbune, petrol, minereu de fier etc. Resursele epuizabile regenerabile sunt acelea care fac parte din biosfera, respectiv plante sau animale, care se pot reface in perioade de timp mult mai scurte. In conditiile actuale, care impun tot mai mult necesitatea cunoasterii resurselor naturale, a volumului si a posibilitatilor de regenerare pentru ca in raport cu acestea sa se realizeze exploatarea lor -, aceasta clasificare are o deosebita insemnatate practica. De asemenea, aceasta clasificare incearca sa atraga atentia asupra modului de valorificare a tezaurului universal de resurse, constituind un semnal de alarma in vederea protejarii resurselor epuizabile, fie ca este vorba de substantele utile care nu se mai reinnoiesc, fie ca este vorba de cele regenerabile, dar care pot fi distruse printr-o exploatare nejudicioasa. Aceasta conceptie de a conserva resursele naturale nu este recenta. Ea a aparut inca din secolele XVII si XVIII, cand pericolul distrugerii fondului forestier mondial a impus recomandarea exploatarii padurilor in raport cu ritmul de regenerare. Aceasta idee a fost insa abandonata treptat, astfel ca in multe regiuni ale Terrei s-a redus considerabil suprafata forestiera. In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea a aparut mai alarmanta problema epuizarii resurselor de substante minerale utile, datorita cresterii cerintelor de materii prime minerale in industria care se dezvolta rapid. Si in aceasta directie, ca si in domeniul forestier, masurile au fost ineficace deoarece, numeroase zacaminte s-au epuizat rapid. In prezent, este dezbatuta tot mai mult problema pericolului epuizarii unor resurse clasice. De aceea, se impun eforturi atat in directia utilizarii unor resurse de energii noi (atomoelectrica, solara, eoliana, a mareelor, etc.), cat si pentru valorificarea superioara a combustibililor clasici.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate