Viaţa religioasă oglindită în

creaţii populare, datini,

obiceiuri
 Definiţie:
Folclorul reprezintă totalitatea formelor de
viaţă spirituală, anonimă şi colectivă a unui
popor, văzută mai ales în mediul rural

FOLCLÓR s.n. 1. Totalitatea creațiilor artistice (spirituale sau materiale), literare, muzicale, plastice,
etc., a obiceiurilor și a tradițiilor populare ale unei țări sau ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu
creațiile artistice, obiceiurile și tradițiile populare. – Din fr., engl. folklore.

POPULÁR, -Ă, populari, -e, adj. 1. Care aparține poporului, privitor la popor, care provine din popor.
2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este făcut pentru popor, creat
pentru necesitățile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrări) Care poate fi
înțeles cu ușurință de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucură de simpatia,
de considerația opiniei publice; – Din fr. populaire.

SPIRITUÁL, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (Factor ideal al existenței (opus materiei);
conștiință, gândire; p. ext. minte, rațiune, intelect ), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc;
intelectual; p. ext. cultural.
 Elemente sau componente ale folclorului:

Balade,
Legende,
Mituri,
Poezii,
Doine,
Cântece populare,
Picturi,
Sculpturi,
Tradiţii şi Obiceiuri
- legate de viaţa de zi cu zi şi
- legate de marile momente existenţiale ale
omului: Naşterea (Botezul), Viaţa adultă (Cununia),
Decesul (Trecerea sufletului la viaţa veşnică)
Folclorul Religios

Nu se poate vorbi foarte clar de un folclor religios ca existenţă

distinctă, însuşi folclorul românesc în general fiind imprimat de
pecetea creştină.

Apariţie:
Folclorul religios a apărut încă din cele mai vechi timpuri şi s-a
îmbogăţit odată cu venirea Mântuitorului pe pământ ”Să nu socotiţi că
am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să
împlinesc “(Matei Cap.5;17.)
În ceea ce priveşte folclorul religios românesc creştin,
acesta a apărut odată cu venirea Sfântului Apostol Andrei pe
pământul Scytiei Minor (Dobrogea de astăzi), precum şi a altor
ucenici şi martiri pentru propovăduirea lui Hristos: “Şi se va
propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre
mărturie la toate neamurile”; (Matei 24;14)
Evoluţie:
Evoluţia folclorului creştin s-a desfăşurat odată cu
răspândirea sa, sau se poate spune că a fost avangarda
propovăduirii.
Nu trebuie să uităm faptul că primii creştini au fost foarte
persecutaţi, cultul neputându-se manifesta în plenitudinea sa de la
început, iar transmiterea sa şi prin intermediul folclorului a fost o
şansă pentru acesta.
( La început au fost povestirile despre Iisus şi faptele sale - “Şi
a ieşit Iisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip.
Şi pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că
sunt? Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan
Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul din prooroci. 
( Marcu Cap.8;7,8.) - care s-au transmis prin viu grai din om în om,
apoi urmând mărturisirile apostolilor despre Iisus, faptele acestora,
epistolele lor, evangheliile, iconografia, prin colindele; 
...”că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din morţi, iar de
unii că Ilie s-a arătat, iar de alţii că un prooroc dintre cei vechi a
înviat (Luca 9;7,8.)

Componente ale folclorului religios:

Folclorul religios prezintă în general aceleaşi
componente ca şi folclorul în general.

1. Literatura orală de inspiraţie religioasă:

“Vifleemul”, “Irozii”, jocurile cu măşti;

2. Cântece religioase(pricesne);

3. Colindele şi cântecele de stea: “O ce

veste minunată”, “La Betleem colo-n jos”
“Praznic luminos”;
 Tradiţii şi Obiceiuri

- legate de viaţa de zi cu zi şi

- legate de sarbatori religioase

- legate de calendarul agrar

- legate de marile momente existenţiale

ale omului: Naşterea (Botezul), Viaţa adultă
(Cununia), Decesul (Trecerea sufletului la
viaţa veşnică)
4.1 Obiceiuri şi tradiţii (manifestările folclorice sunt asociate calendarului creştin şi
agrar, vieţii liturgice şi învăţăturii bisericeşti )

La sărbătorile de peste an

1 1 Septembrie (Anul Nou Bisericesc)

 Aghiazma Mică
 Continuă strângerea recoltei (prinoase de mulţumire)
 Zilele recoltei
 Şezătorile
 Postul
 Colinde
2. 25 Decembrie Naşterea Domnului
 Sărbătoare şi bucurie duhovnicească
 Prinoase aduse celor răposaţi
3. 6 Ianuarie Botezul Domnului
 Post
 Sfinţirea omului şi a creaţiei
4. Paştile
 Postul
 Prinoase aduse celor răposaţi
 Spovedania
 Sărbătoare duhonicească
 Ouăle încondeiate
 Cozonac
 Pregătirea Mielului Pascal
 Pasca
 Prinoase aduse celor răposaţi
 Semănatul
5. Înălţarea
 Începe Recoltarea
6. 15 August Adormirea Maicii Domnului
 Postul
4. Câteva dintre cele mai frumoase opere din
domeniul picturii inspirate din folclorul religios:
De la Simbol la Icoană.

IHTIS (in lb. ebraica veche)

- Iisus Hristos Mântuitorul
în lb. Greacă ΙΧΘΥΣ - peşte
Icoanele adevărate Biblii pentru neştiutori
 Câteva dintre cele mai frumoase opere din
domeniul literaturii, inspirate din folclorul religios:
Rugaciune
de Mihai Eminescu
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
       Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
       Marie!
În grădina Ghetsemani
de Vasile Voiculescu
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea înîntruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mâna nendurată, tinând grozava cupă,
Se coboara-mb
coboara-mbiindu-l si i-o ducea la gură...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa...
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea că e dulceată...
Dar fălcile-nclestându-si, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viată!
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai
vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraistea grădinii
Si uliii de seară dau roate dupa pradă.
 Mioriţa
Păstorul moldovean din acestă baladă aminteşte
de Hristos, care acceptă să moară pentru
păcatele noastre.
« Ca un miel spre junghiere S-a adus. »
« Şi ca o oaie fără de glas împotriva celui ce o
tunde pe ea, aşa nu şi-a deschis gura Sa. »
« Întru smerenia Lui judecata Lui s-a arătat ».
« Că s-a luat de pe pămînt viaţa Lui. »
Balada “Monastirea Argeşului”
 Tudor Arghezii
B. Marile teme ale liricii argheziene

1. Poezia filosofică:

Rugă de seară 1910;

Litanii, 1967
Ochii Maicii Domnului, 1934
Testament 1927;

2. Lirica existenţială:

în căutarea lui Dumnezeu: -Psalmi 1910;

confruntarea cu moartea: -Duhovnicească 1927;
De-a v-aţi ascuns 1927;
 Argumente ale cunoaşterii
folclorului religios
Poeziile, doinele, baladele, basmele,
proverbele, ghicitorile, colindele,sunt pline
de teologie, dar şi de mitologie, medicină,
filozofie, de înţelepciune, psihologie,de
morală, identitate de neam, credinţă, istorie,
de virtuţi, de iubire de neam şi de viaţă.
”Păziţi acestea ca un aşezământ veşnic
pentru voi şi pentru copiii voştri. ”(Ieşirea 12;
24) Amin.
Troiţe
 Turle ce parcă vor să
atingă cerul, să-i apropie
pe oameni de
Dumnezeu...

Mănăstirea
Săpânţa Peri
 Coloana fără sfârşit
(sau Coloana Infinita)
Constantin Brâncuşi