Frigul creste tot mereu, Pasarica cea isteata Nu mai zice cintul sau. Cind afara viscoleste. Ea s-ascunde tremurind Intr-un dos, unde gaseste, Nu-i ca vara, ciripind; Ci, zburlita si-ntristata, Flamainda ca vai de ea, Pe la drum mincarea-si cata, Sarmanica pasarea. Dumnezeu care-a facut-o Pe dinsa, ca si pe noi, O nutreste s-o-ncalzeste, El o scapa din nevoi!