UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE STIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

Specializarea: Geografie Anul I

Clima Americii de Sud

Prezentare geografică
Profesor Univ.: Dr. Lungu Marius
Student: Lazăr Andreea-Alexandra
 Cuprins
Rezumat
Capitolul 1 Aspecte introductive
1.1 Aspecte generale
1.2 Istoricul cercetării în domeniu
1.3 Materiale și metode folosite
1.4 Scopul și structura portofoliului
Capitolul 2 Particularități climatice din America de Sud
2.1 Aspecte generale
2.2 Factorii climatogeni
Capitolul 3 Concluzii generale
Capitolul 4 Concluzii finale
Bibliografie
 Rezumat
În proiect se vor prezenta aspecte generale cu privire la America de Sud,
clima acesteia, date istorice despre aceasta și factorii ce influențează
clima acestui continent.

Cuvinte cheie: Amerigo, Arica, temperată, Rivadavia, Williwaw, Niño

Capitolul 1 Aspecte introductive
1.1 Aspecte generale
Al patrulea continent ca mărime;
De la arhipelagul Țara de Foc în sud până la Golful
Darién în nord-vest;
Populație: 439,3 milioane;
Suprafață: 17.840.000 km²;
Granițe: Nord/Nord-Vest - Marea Caraibelor
Nord-est, est și sud-est – Oceanul Atlantic
Vest – Oceanul Pacific
Legat de America de Nord prin Istmul Panama în
nord-vest;
Împărțit de Antarctica de Pasajul Drake situat la sud
(Fig. 1) Harta politică a Americii de Sud
de Capul Horn. Sursa: https://www.geographicguide.com/america-maps/south-
america.htm
 Capitolul 1 Aspecte introductive
1.1 Aspecte generale
Format din:
12 state suverane - Venezuela, Argentina,
Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia,
Ecuador, Guyana, Paraguay, Peru,
Suriname și Uruguay;
două teritorii dependente - Insulele
Falkland și Georgia de Sud și Insulele
Sandwich de Sud (ambele
teritorii britanice
Regiune a Franței - Guyana Franceză
(Fig. 1)
(Fig. 1) Harta politică a Americii de Sud
Sursa: https://www.geographicguide.com/america-maps/south-
america.htm
 Capitolul 1 Aspecte introductive
1.1 Aspecte generale

Printre primii exploratori ai

Lumii Noi a fost marinarul
italian Amerigo Vespucci
(Fig. 2) , a cărui nume a
fost atribut Americii.
Doar America de Sud era
numită America.
Întreaga regiune este
(Fig. 2) Amerigo Vespucci denumită de obicei
Sursa: https://www.rotalianul.com/amerigo-vespucci-nascut-la-
9-martie-1454-la-florenta-italianul-care-dat-numele- America Latină.
continentului-american/
 Capitolul 1 Aspecte introductive
1.1 Aspecte generale
Majoritatea oamenilor locuiesc în jurul țărmurilor vestice și
estice.
Centrul și sudul sunt extrem de puțin locuite.
Populația rurală trăiește în continuare un stil de viață agrar.

Vestul este dominat de Munții Anzi. (Fig.3)

În est se găsesc zone joase mari, unde curg râuri precum
Amazon, Orinoco și Paraná.
Majoritatea continentului este sutuat între tropice.

Pădurea Amazoniană - cea mai mare din lume

(6.700.000 km²); în partea de N; în Bazinul Amazonului; de la
Oceanul Atlantic în est și până la linia copacilor Anzi în
vest. (Fig.3)

Râul Amazon - al doilea cel mai lung râu din lume (6.400 km);
în partea de N; ce la vest la est; trece prin Ecuador, Columbia, (Fig. 3) Harta fizică a Americii de Sud
Venezuela, Bolivia și Brazilia de la izvorul său în Munții Anzi Sursa: https://www.europosters.ro/marketplace/south-
din Peru; se scurge în Oceanul Atlantic. (Fig.3) america-physical-map-v97527
 1.2 Istoricul cercetării în
domeniu
Înregistrări pre-coloniale

Din păcate nu există înregistrări specifice despre clima

Americii de Sud, doar în general despre Mesoamerica.
Înainte de cucerirea spaniolă, existau câteva date
documentate despre climă și subiecte similare din
America de Sud.
Pe hârtie fabricată din scoarță de copac, statul Maya și
Imperiul Aztec din Mesoamerica au creat sisteme de
scriere pictografică și ideografică. Itzcoatl, al patrulea
rege al Mexica, a ordonat distrugerea înregistrărilor
existente, pentru a crea o nouă istorie aztecă
Deoarece multe dintre codurile prehispanice au fost
distruse de către conchistadorii spanioli, ele sunt mult
mai puțin răspândite decât cele scrise în perioada
colonială.
1.2 Istoricul cercetării în domeniu
Înregistrări coloniale și moderne
În 1942 Cristofor Columb a ajuns în Antile.
În Archivo General de Indias (AGI) au fost păstrate de arhivele naționale din
America de Sud. Toată corespondența referitoare la dezastre precum secetele,
inundațiile și ploile abundente care au un impact asupra economiei regiunii este
inclusă în acest depozit de documente care au fost trimise și primite din Americi.
Ziarele sunt printre cele mai moderne surse documentare care sunt deosebit de
semnificative. Întrucât Anzii Argentino-Chileni aveau date instrumentale despre
ninsori începând cu 1951, M. Prieto și colegii au folosit și date din ziare din 1885
până în 2000. Ei au putut stabili frecvența ninsorilor anuale, când au început și s-
au încheiat ciclurile anuale de ninsoare. și modul în care acești factori s-au asociat
cu oscilația sudică El Niño, fenomen legat de încălzirea de 8-10 luni, la fiecare 3
până la 8 ani, a apelor Pacificului ecuatorial de est.
1.2 Istoricul cercetării în domeniu
Înregistrări coloniale și moderne
Proxy-urile climatice și înregistrările istorice sunt folosite pentru a reconstrui clima
până în anii 1700. Odată cu apariția măsurilor instrumentale în cursul secolului al
XIX-lea, devin disponibile date mai obiective.
Meteorologii neprofesioniști au început să culeagă date la sfârșitul secolului al
XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Francisco José de Caldas,
care a început să colecteze primele date sistematice despre temperatură și
presiunea aerului în Popayán (acum în Bogotá, Columbia), în primul deceniu al
anilor 1800, este un exemplu. (vezi tabelul 1)
Din 2005, au fost publicate o serie de cercetări care cuprind America de Sud. Aceste
investigații includ o examinare critică a surselor. Cu excepția regiunilor temperate
în care înghețurile timpurii sau târzii au avut un impact asupra recoltărilor,
informațiile despre disponibilitatea sau deficitul de apă sunt de obicei mai fiabile
decât cele referitoare la temperatură.
 Țară actuală Începutul observațiilor Oraș Persoana/instituția care a înregistrat datele

Columbia 1735 Cartagena Juan de Ulloa

1799 Popayán, F.J. de Caldas, Observatorul Național Astronomic
Santa Fé Observatorul Național de Meteorologie
(Bogotá)
1866 Bogotá

Peru 1753 Lima Observatorul Meteorologic Hipólito Unánue

1892

Brazilia 1781 Rio de Janeiro Francisco de Oliveira

San Pablo Barbosa, Bento
Sanches Dorta
1808 Rio de Janeiro Marina Braziliei

Argentina 1804 Buenos Aires Observatorul Național de Meteorologie Pedro Cerviño

1872 Córdoba

Ecuador 1825 Quito Colegiul Național Colonel Hall din Quito

1864

Chile 1850 Santiago J. M. Gillies

La Serena I.Domeyko
Copiapó Oficiul Central Meteorologic
1868 Copiapó, Universitatea din Chile
Valparaiso

Tabel 1: Datele de începere pentru datele instrumentale în țările din America de Sud
Sursa: White, S., Pfister, C., Mauelshagen, F., (2018). The Palgrave Handbook of Climate History, Editura Palgrave Macmillan,
Potsdam, Cap. 19 Climate History in Latin America, pag. 216, ISBN 978-1-137-43019-9
1.2 Istoricul cercetării în domeniu
Înregistrări coloniale și moderne

America de Sud are puține schițe și picturi

timpurii ale ghețarilor, prin urmare
cercetările de acolo se bazează în primul
rând pe înregistrări istorice.
Jurnalele de bord ale navelor, în cea mai
mare parte din Spania, au înregistrat
descrieri ale ghețarilor locali, precum și
informații utile despre mediul marin
sudic, în special în strâmtoarea Magellan
între 1520 și 1619. (Fig.5)

(Fig.5) Observări de aisberg de la Diamante în timpul călătoriei de la Lima, Peru,

la Cádiz, Spania
Sursa: White, S., Pfister, C., Mauelshagen, F., (2018). The Palgrave Handbook of
Climate History, Editura Palgrave Macmillan, Potsdam, Cap. 19 Climate History
in Latin America, pag. 219, ISBN 978-1-137-43019-9
Pentru a determina date legate de clima Americi de Sud se
folosesc de stațiile meteorologice. (Fig.6) 1.3 Materiale și metode folosite
Scopul: monitorizează condițiile atmosferice pentru a
culege date pentru prognozele meteo și pentru a cerceta
vremea și mediul. Printre măsurile luate se numără
temperatura, presiunea barometrică, umiditatea, viteza
vântului, direcția vântului și totalul precipitațiilor.
Instrumente se găsesc de obicei în stațiile meteorologice:
• Termometru pentru determinarea temperaturii aerului
și apei.
• Pentru a măsura presiunea atmosferică, se utilizează
barometru.
• Pentru a măsura umiditatea, se utilizează higrometru.
• Anemometru folosit pentru a măsura viteza vântului.
• Pentru a măsura radiația solară, se utilizează
piranometru.
• Pentru a monitoriza precipitațiile lichide pe o perioadă
de timp predeterminată, se utilizează pluviometru. (Fig.6) Stațiile meteorologice din America de Sud
• Giruetă, indică direcția vântului. Sursa: https://en.allmetsat.com/metar-taf/south-
america.php
 1.4 Scopul și structura
portofoliului
Portofoliul poate fi folosit ca instrument de predare, referință sau ca
introducere pe teren pentru elevi și studenți interesați să învețe despre
tehnicile și ideile istoriei climatice în America de Sud.
Portofoliul este structurat în 4 capitole plus anexe. Capitolul I face o
introducere către America de Sud, istoricul cercetării climei și metodele
folosite pentru ai determina clima. Capitolul II prezintă clima Americii
de Nord și ce o influențează.
 Capitolul 2 Particularități climatice din
America de Sud
2.1 Aspecte generale
În America de Sud se întâlnesc 9 tipuri de climate
(Fig.4):
• Climat intertropical (subecuatorial) alternativ - în
Colombia, Venezuela, Guyana, Suriname, Guyana
Franceză, Brazilia, Ecuador, Peru, Bolivia
• Climat ecuatorial - în Colombia, Venezuela (în
sud), Guyana ( în sud ), Suriname ( în sud ), Brazilia
( în nord ), Ecuador, Peru ( în nord )
• Climat subtropical semiarid și arid - în Brazilia,
Bolivia, Paraguay, Argentina, Uruguay
• Climat temperat semiarid și arid - în Argentina,
• Climat tropical semiarid și arid - în Peru, Chile
• Climat temperat oceanic - în Chile
• Climat subtropical cu veri uscate - în Chile
• Clima munților înalți - în Chile, Colombia, (Fig.4) Tipurile de climă din America
Brazilia, Bolivia, Argentina Sursa: Lungu, M., (2017), AMERICA. HARTA
• Climat subpolar - în Argentina POLITICĂ, Editura CARTA ATLAS, ISBN 978-606-
8911-11-3
 Capitolul 2 Particularități climatice din
America de Sud
2.1 Aspecte generale
Climele temperate
Precipitații moderate răspândite pe tot parcursul anului sau
pe o parte a anului, cu secete sporadice, veri blânde până la
calde și ierni răcoroase până la reci.

Climele aride
Deficit persistent de apă, secetă frecventă, variabilitate
climatică ridicată și viteză mare a vântului și diferite forme
de degradare a terenurilor, inclusiv deșertificarea și
pierderea biodiversității.

Climele reci
Ierni lungi și reci, cu temperaturi anuale mai ales sub
10 grade celsius.
(Fig.4) Tipurile de climă din America
Climele tropicale
Nu există sezon de iarnă, iar precipitațiile anuale sunt mari. Sursa: Lungu, M., (2017), AMERICA. HARTA
POLITICĂ, Editura CARTA ATLAS, ISBN 978-606-
8911-11-3
 Capitolul 2 Particularități climatice din
America de Sud
2.1 Aspecte generale
Țările din America de Sud se află în două zone climatice:
• Zona caldă/intertropicală - Colombia, Venezuela, Guyana,
Ecuador, Peru, Brazilia, Bolivia, Paraguay, Chile, Argentina,
Suriname.
• Zona temperată - Paraguay, Chile, Argentina, Brazilia,
Uruguay.
Mai mult de jumătate din continent este acoperit de clime
tropicale.

Cea mai mare temperatură înregistrată în America de Sud a fost

de 48.9°C în Rivadavia, Argentina.
Cea mai mică temperatură înregistrată în America de Sud a fost
de -32.8°C în Sarmiento, Argentina.
Cea mai umedă locație din America de Sud este în Quibdo,
Colombia, care primește în medie 8.990 milimetri de (Fig.4) Tipurile de climă din America
precipitații anual. Sursa: Lungu, M., (2017), AMERICA. HARTA
Cea mai uscată locație din America de Sud este în Arica, Chile POLITICĂ, Editura CARTA ATLAS, ISBN 978-606-
cu doar 0,76 milimetri de precipitații care cad pe an 8911-11-3
 Capitolul 2 Particularități climatice din
America de Sud
2.1 Aspecte generale
Regiunea râului Amazon, coasta de nord-est a Columbiei
și coasta sa din Pacific:
• vreme tropicală ploioasă. Temperatura medie zilnică
a regiunii este de 30 de grade celsius și nu există prea
multe schimbări sezoniere.
Valea râului Orinoco, țările înalte braziliene și o regiune
din vestul Ecuadorului experimentează toate climatele
tropicale umede și uscate.
Deșerturile, regiunile de coastă și regiunile interioare:
• toate climate aride în America de Sud. Aceste climate
variază de la extrem de cald la extrem de reci, dar
toate primesc precipitații relativ puține.
Cele mai sudice puncte ale Chile și Argentina, precum și
cele mai înalte puncte ale Anzilor: climă rece. (Fig.4) Tipurile de climă din America
Temperatura anualătipică: sub 10 grade Celsius; sezoane Sursa: Lungu, M., (2017), AMERICA. HARTA
POLITICĂ, Editura CARTA ATLAS, ISBN 978-606-
lungi și secetoase și vânturi puternice. 8911-11-3
 Capitolul 2 Particularități climatice din America de Sud
2.1 Aspecte generale
Vânturile din America de Sud
• Abrolhos (furtună lângă Insulele Abrolhos de pe coasta estului Braziliei)
• Caju (forță furtunoasă spre nord-vest pe coasta atlantică a Braziliei)
• Nordeste (vânt moderat din nord-vest în regiunea de nord-est brazilian)
• Carpinteiro (vânt puternic de sud-est de-a lungul coastei atlantice de sud a Braziliei)
• Garua (vânt uscat care lovește versanții vestici inferiori ai Anzilor)
• Minuano (sudul Braziliei)
• Vântul Zonda (pe versantul estic al Anzilor din Argentina)
• Pampero (Argentina și Uruguay), vânt foarte puternic care suflă dinspre mare peste Rio de la Plata în
Pampa, însoțit în general de o linie groasă de furtuni, cu ploi puternice, grindină și furtună.
• Puelche (pe versantul vestic al Anzilor din centrul-sudul Chile)
• Sudestada, (vânt puternic din sud-est de pe coasta Rio de la Plata din Uruguay)
• Williwaw (vânt puternic și violent care are loc în strâmtoarea Magellan)
Capitolul 2 Particularități climatice din America de Sud
2.2 Factorii climatogeni
1.Factorii fizico-geografici - Locația țăriii în raport cu oceanele, mările și continentele, precum și
relieful, vegetația, solurile etc.
Factorii fizico-geografici ce influențează clima Americii de Nord sunt extinderea și dimensiunea
continentului, prezența munților Anzi, vânturile predominante și curenții oceanici.
2.Factorii dinamici - circulația maselor de aer în atmosferă
2.1Masele de aer ecuatoriale - din Atlanticul de Sud ocupă o parte considerabilă a zonei de vânt
alice din Oceanul Atlantic de Sud. Doar coasta de nord-est a Braziliei este atinsă de masele de
aer ecuatoriale din Atlanticul de Sud. Acestea sunt clasificate ca mase de aer rece din punct de
vedere termodinamic și sunt caracterizate de nori cumulus și vreme ploioasă.
2.2Masele de aer tropial - pot fi găsite pe coasta de est a Americii de Sud, la sud de Zona de
Divergență. Sunt clasificate termodinamic ca mase de aer cald; se disting prin prevalența cerului
senin sau a norilor cu strat înalt.
2.3 Mase de aer polar - își au originea peste Pacificul de Sud și latitudinile mijlocii ale
Atlanticului de Sud. Ajung pe coasta de sud a lui Chile. Ruta nordică alternativă călătorește de-a
lungul coastei braziliene.
 Continentul America de Sud a fost numit după Amerigo
Vespucci.
America de Sud este un continent al extremelor.
Acesta găzduiește cel mai mare râu din lume (Amazonul),
precum și cel mai uscat loc din lume (Deșertul Atacama).
Există 12 țări în America de Sud și 3 teritorii dependente, cu
Capitolul 3 un total de peste 439,3 milioane de oameni care trăiesc pe
continent.
Concluzii Există numeroase variații climatice în America de Sud.
Acestea variază de la clima deșertică aridă din nordul
generale Chile până la ploile torenţiale care apar pe coasta de sud-
vest a continentului bătut de vânt.
Vremea în America de Sud este în mare parte umedă și caldă.
Cu toate acestea, datorită lățimii continentului, America de
Sud are o climă diversă, fiecare regiune având propriile
modele meteorologice distincte.
 Capitolul 4 Concluzii finale
Majoritatea studiilor climatologice se concentrează pe coasta Pacificului Americii de Sud,
Argentina Brazilia și Chile.
Vremea din America de Sud este de obicei caldă și mohorâtă.
Pădurea tropicală predomină în țările din bazinul Amazonului, cum ar fi nordul Braziliei,
Columbia, Peru, Ecuador și Venezuela, care se bucură, de asemenea, de vreme caldă și
umedă pe tot parcursul anului și de precipitații substanțiale.
El Nino, un fenomen meteorologic neobișnuit care are loc la fiecare șase până la șapte ani,
este unul dintre aspectele distinctive ale climei și vremii din America de Sud. Din aprilie
până în octombrie.
Cu cât mergi mai adânc în sudul Americii de Sud, cu atât clima devine mai instabilă.
Factorii care influențează clima Americii de Sud sunt locația geografică, curenții oceanici
și vânturile.
 1. ***https://education.nationalgeographic.org/resource/south-
america-resources
2. ***https://wmo.asu.edu/content/south-america-highest-
temperature
3. ***https://wmo.asu.edu/content/south-america-lowest-
temperature
4. ***https://www.britannica.com/place/South-America/
Factors-influencing-climate
5. James, P. E. (1939). Air Masses and Fronts in South America,
Revista Geographical Review, Vol 29(1), pag. 132-
Bibliografie 134, DOI:10.2307/210071
6. Lungu, M., (2017), AMERICA. HARTA POLITICĂ, Editura
CARTA ATLAS, ISBN 978-606-8911-11-3
7. Marian, M., Lungu, M., Albu, A., Pleșoianu, D., Marin, I.,
(2008), GEOGRAFIA CONTINENTELOR, Editura
Universitară, București, Cap. AMERICA CENTRALĂ ȘI DE
SUD, pag. 373-375, ISBN 978-973-749-375-0
8. White, S., Pfister, C., Mauelshagen, F., (2018). The Palgrave
Handbook of Climate History, Editura Palgrave Macmillan,
Potsdam, Cap. 19 Climate History in Latin America, pag.
213-214, ISBN 978-1-137-43019-9