Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole

Geografia Turismului, Anul I

PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A
STATELOR UNITE ALE AMERICII

STUDENȚI: IONESCU IZABELA – GEORGIANA ȘI TEȘELEANU ANDREEA BIANCA

PROF. COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. MARIUS LUNGU

Anul Universitar 2022-2023

 CUPRINS
INTRODUCERE......................................................................................................................................... 3
I. PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICĂ ............................................................................................ 4
POZIȚIE GEOGRAFICĂ PE GLOB ȘI CONTINENT .................................................................................... 4
RELIEFUL ................................................................................................................................................. 5
II. PARTICULARITĂȚI CLIMATICE ÎNTÂLNITE ÎN SUA ............................................................. 6
III. HIDROGRAFIA ÎN SUA .................................................................................................................... 7
IV. VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE ÎN SUA ............................................................................... 8
VEGETAȚIA .............................................................................................................................................. 8
FAUNA....................................................................................................................................................... 9
SOLURILE ............................................................................................................................................... 11
V. ARII PROTEJATE ÎN SUA ............................................................................................................... 12
CONCLUZII ............................................................................................................................................. 12
ANEXE ..................................................................................................................................................... 14
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................... 16
 INTRODUCERE

Statele Unite ale Americii, țara celor liberi, este formată din 50 de state. Peste 328 de milioane de
oameni locuiesc în America, ceea ce o face a treia cea mai populată țară din lume. SUA este, de
asemenea, a patra țară ca mărime din lume după suprafața totală. Această țară vastă este bine cunoscută în
întreaga lume și are o amprentă culturală care este condusă de inovația tehnologică, filme populare,
televiziune și muzică.
America găzduiește multe minuni naturale ale lumii. De fapt, Organizația Națiunilor Unite pentru
Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a recunoscut multe situri de patrimoniu din America. Potrivit
UNESCO, un sit de patrimoniu mondial este un loc cu o semnificație culturală sau fizică deosebită.
Câteva exemple de situri incluse în patrimoniul mondial UNESCO din America sunt: Parcul Național
Grand Canyon, Parcul Național Great Smoky Mountains, Parcul Național Yellowstone și câteva altele.
Statele Unite și-au menținut poziția de a fi cea mai mare economie a lumii încă din 1871.
Economia este atât de mare încât SUA este adesea remarcată ca o superputere economică, acest lucru
datorându-se faptului că reprezintă aproape un sfert din economia globală. Economia SUA este conectată
la populația enormă a țării, inovația tehnologică, cheltuielile mari ale consumatorilor, veniturile medii
ridicate, precum și o rată moderată a șomajului.
Un lucru interesant referitor la Statele Unite ale Americii este faptul că primul steag american a
afișat doar 13 dungi, precum și 13 stele care erau aranjate în cerc. Stelele și dungile reprezentau cele 13
colonii care și-au declarat independența față de Marea Britanie. Deși originile primului steag american
sunt necunoscute, unii cred că a fost proiectat de un congresman din New Jersey, Francis Hopkinson, și
cusut de o croitoreasă din Philadelphia, Betsy Ross.
De la înființarea Statelor Unite, au existat 27 de versiuni ale drapelului american. Fiecare steag
nou a reprezentat adăugarea de noi state. Astăzi, steagul american afișează 50 de stele care reprezintă cele
50 de state care alcătuiesc SUA.
În timp ce engleza este vorbită predominant în Statele Unite, la nivel federal nu există legi care să
stabilească că engleza este limba oficială. Cu toate acestea, chiar dacă nu există legi federale, 31 de state
au declarat engleza ca limbă oficială.
 I. PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
POZIȚIE GEOGRAFICĂ PE GLOB ȘI CONTINENT

America de Nord este un continent din emisfera nordică, situat aproape în exclusivitate
în emisfera vestică, mărginit la est de Oceanul Atlantic, la vest de Oceanul Pacific, la nord de Oceanul
Arctic și la sud de Marea Caraibelor și de America de Sud. America de Nord are o suprafață de
24.709.000 km², care reprezintă aproximativ 4,8% din suprafața Terrei, sau 16,5% din uscat. Populația
continentului a fost estimată în iulie 2008 la aproape 529 de milioane de oameni. Este al treilea continent
ca suprafață, după Asia și Africa și al patrulea ca populație după Asia, Africa și Europa.
Continentul este alcătuit din națiuni suverane 23 și nouă teritorii dependente. Unele națiuni sunt
Statele Unite, Canada, Mexic, Bahamas, Cuba, Haiti, Panama, Belize, Sfânta Lucia și Grenada. SUA și
Canada ocupă aproape de 80 procent din suprafața terenurilor, iar restul terenului este împărțit de alte
națiuni independente 21 și cele nouă state dependente. Cea mai populată țară din America de Nord este
Statele Unite, urmată de Mexic și Canada. În mod similar, Statele Unite au cea mai bogată economie,
urmată de Canada și Mexic.
Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.) este o republică constituțională federală ce se
împarte în 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată
aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud),
respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest). Statul Alaska este situat în extremitatea
nord-vestică a Americii de Nord, între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest. Statul Hawaii este un
arhipelag din Oceanul Pacific, situat la circa 3.200 km sud-vest față de sud-vestul statului California. Țara
posedă, de asemenea, câteva teritorii în Pacific, respectiv în Caraibe.
La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2, dintre care circa 85% reprezintă
teritoriul Statelor Unite continentale, suprafața Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare
decât suprafața României, Statele Unite ale Americii fiind a treia țară ca mărime din lume (după Rusia și
Canada). Partea sa continentală măsoară peste 5.000 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la
Oceanul Pacific (la vest) și peste 2.000 de kilometri de la granița canadiană (la nord) până la cea
mexicană (la sud).

SUA este formată din patruzeci și opt de state aflate în regiunea dintre Canada și Mexic (Statele
Unite învecinate). Alaska, care este inclusă în Statele Unite continentale, este situată la capătul de nord-
vest al Americii de Nord .
 Capitala, Washington, DC, este un district federal situat pe un teren donat de statul Maryland.
Statele Unite au, de asemenea, teritorii de peste mări (zone insulare) cu diferite niveluri de autonomie și
organizare: în teritoriile din Caraibe, Puerto Rico și Insulele Virgine americane. (Anexa 1)

RELIEFUL

Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale: Munții Stâncoși (Rocky
Mountains) - la vest, zona de podiș și de munte a Apalașilor - la est, și câmpiile întinse de prerie (Great
Plains) - în partea centrală.
În zona estică, paralel cu țărmul Oceanului Atlantic, se întind din nord-est spre sud-vest munții
Apalași, cu altitudinea maximă de 2.036 m. Zona centrală cuprinde câmpii și podișuri: în nord-est o parte
a podișului Laurențian, spre sud, Câmpiile centrale mărginite de Podișul Ozark și apoi Munții Ouachita.
În vest Marile Prerii și munții Anzii Cordilieri, iar în sud câmpia litorală a Golfului Mexic.
Lanțul estic al Cordilierilor îl constituie Munții stâncoși, iar cel vestic, Munții Cascadelor și
Sierra Nevada. Aceste două lanțuri încadrează un șir de podișuri dintre care cele mai importante sunt:
Podișul Columbiei, Podișul Marelui Bazin și Podișul Colorado.
Cele trei părți ale Statelor Unite ale Americii (partea continentală, Alaska și Insulele Hawaii) au
aspecte diferite ale reliefului.
Partea continentală este formată din trei mari fâșii. În est, principala unitate de relief o constituie
Munții Apalași (cu altitudini de 1000-2000m). Sunt munți vechi, erodați și aplatizați, relieful continuând
spre nord-est cu munți și mai vechi. În centru, se întinde o zonă depresională formată din câmpii, dealuri
joase și podișuri: în nordul acestei zone sunt dealuri (în jurul Marilor Lacuri), continuate în sud cu o
câmpie (Câmpia Mississippi), ce se întinde larg spre Golful Mexic (Câmpia Golfului Mexic) și urcă
altitudinea spre vest prin Podișul Preeriilor (1000m) spre Munții Stâncoși. În vest, sistemul montan nord-
american (parte a sistemului andin, de aceeași vârstă cu sistemul alpino-himalayan) este format din două
șiruri paralele (Munții Stâncoși, în est, și Munții Coastelor, Munții Cascadelor și Munții Sierra Nevada, în
vest), ce închid în interior două podișuri (Podișul Marelui Bazin și Podișul Colorado). Munții Sierra
Nevada are cea mai mare altitudine în vârful Mount Whitney, de 4421m, Munții Stâncoși și Munții
Cascadelor având înălțimi asemănătoare Alpilor.
Alaska are un relief predominant montan, în Munții Alaska ajungându-se la cele mai mari
înălțimi din SUA, cum ar fi Vârful McKinley, de 6196 m.
Insulele Hawaii prezintă un relief vulcanic și înălțimi care depășesc 4000 m, de exemplu Mauna
Kea, cu o altitudine de 4205m. Acestea reprezintă un sistem montan care are o în ălțime (măsurată de la
baza lor, situată la 5000m sub nivelul oceanului) mai mare decât înălțimea munților Himalaya. Acest
mare sistem vulcanic, situat în partea sub nivelul oceanului și în partea deasupra, depășește în total
9000m. (Anexa 2)

II. PARTICULARITĂȚI CLIMATICE ÎNTÂLNITE ÎN SUA

Cea mai mare parte a teritoriului SUA are climă temperată și subtropicală, cu excepția
peninsulei Alaska, care are o climă sub-arctică, și a sudului Floridei, care are o climă tropicală.
Clima se caracterizează prin diferențe mari de temperatură de la un anotimp la altul și prin
schimbări bruște care generează deseori uragane și inundații.
Statele Unite ale Americii au o suprafață comparabilă cu cea a Europei, cu mai multe tipuri de
climă. In statele de Sud, lânga Golful Mexic, vara este fierbinte și iarna caldă. În centru și nord-est, vara
este fierbinte și iarna friguroasă, mai ales în Minessota și Dakota, unde nu se simt influențele climei
moderat-oceanice; în partea de Nord se simt influențele climei polare. Zonele muntoase din vest au clima
friguroasă iarna, din cauza înălțimii, iar zapada putând persista pana în luna iulie. În Nord-Vest și în
California, vara este fierbinte și iarna blândă.
Cea mai mare parte a teritoriului SUA are climă temperată și subtropicală, cu excepția
peninsulei Alaska, care are o climă sub-arctică, și a sudului Floridei, care are o climă tropicală.
Clima se caracterizează prin diferențe mari de temperatură de la un anotimp la altul și prin
schimbări bruște care generează deseori uragane și inundații.
Clima este predominant temperată (ex. temperat oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic,Temperat
Continentală în centrul țării, subtropicală în Florida și California). În Alaska, climatul este rece subpolar,
în Nevada temperat și în Hawai este tropical umedă. Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și
28 °C în New Orleans, iar în ianuarie, între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles. Cantitatea de
precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud, la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi
și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea
coastei de Vest, în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele
muntoase.Coborând însă spre California, precipitațiile devin tot mai rare, ajungând la o cantitate medie de
25 cm în Los Angeles. (Anexa 3)
 III. HIDROGRAFIA ÎN SUA

În S.U.A. sunt fluvii și lacuri uriașe. Rețeaua fluvială se numără printre cele mai întinse de pe
Glob, fiind alimentată atât de apa ploilor, cât și de cea a zăpezilor și ghețarilor care acoperă masivele
înalte. Scurgerea râurilor este dirijată de relief, în câteva direcții principale.

Caracteristici:
- rețeaua hidrografică a americii este variată: fluvii, lacuri, ape subterane;
- rețeaua hidrografică este influențată de relief și de climă;
- direcția fluviilor se suprapune meridianelor;
- fluviile se scurg în lungul paralelelor;
- văile sunt în general adânci (de tip canion) și apar rupturi de prag (cascade);
- aici sunt prezente printre cele mai mari sisteme fluviale de pe Glob, atât ca lungime, cât și ca suprafață;
- se deosebesc suprafețe endoreice (care nu comunică cu Oceanul Planetar, precum cele din „podișurile
interioare”), dar și regiuni areice (fără scurgere, cum sunt zonele deșertice).
Mississippi este un fluviu uriaș, care împreună cu Missouri este de 2 ori și jumătate mai lung
decât Dunărea, având mărimea de 3950 km. Izvorăște la Vest de lacul Superior la 518 km altitudine,
străbate tot teritoriul S.U.A. de la Nord la Sud și se varsă în Golful Mexic printr-o deltă mlăștinoasă.
Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca volum de apă ocupa locul al III-lea în
lume. Localitățile traversate de acest fluviu sunt: Minneapolis (Minnesota), St. Paul (Minnesota), St.
Louis (Missouri), Davenport (Iowa), Memphis (Tennessee), Baton Rouge (Louisiana) și New Orleans
(Louisiana).
Fluviul Missouri este un fluviu din America de Nord care are o lungime de 3.767 Km și un bazin
hidrografic de 1.378.180 Km2. Este cel mai mare afluent al fluviului Mississippi și poate fi considerat cel
mai mare râu din Statele Unite ale Americii.
Fluviul Alabama este un fluviu navigabil în SUA ce izvorăște din Munții Apalași și se varsă
în Golful Mexic, formând o deltă. Are o lungime de 1 064 km. Format din râurile Coosa și Tallapoosa, la
nord est de Montgomery, curge spre vest până la Selma și apoi spre sud. Se unește cu Tombigbee lângă
Mobile pentru a forma râurile Mobile și Tensaw, care se varsă în golful Mobile. Mobile și Montgomery
au devenit orașe important mai ales datorită faptului că se află pe această arteră importantă.
Fluviul Arkansas este un afluent major al fluviului Mississippi în Statele Unite ale Americii. Cu
o lungime de 2.334 km, Arkansas este al șaselea curs de apă ca lungime din Statele Unite, al doilea ca
lungime în sistemul hidrografic Mississippi - Missouri și al 45-lea fluviu ca lungime din lume. Bazinul
hidrografic al fluviului acoperă o suprafață de circa 505.000 km² , iar debitul mediu la vărsare este de 240
m³/s.
Lacurile, după modul lor de formare pot fi:
- lacuri glaciare: Marile Lacuri Americane (Superior, Michigan, Ontario, Erie, Huron), Sclavilor, Urșilor,
Renilor;
- lacuri tectonice: Titicaca – cel mai mare lac de altitudine și lacul navigabil aflat la cea mai mare
altitudine;
- lacuri vulcanice: Lacul Crater – cel mai renumit lac vulcanic de pe glob; lacul cu cele mai pure ape din
America de Nord;
- lacuri carstice: Marion din Florida;
- lacuri sărate: Marele Lac Sărat din Podișul Marelui Bazin;
- lacuri antropice: L. Mead pe fluviul Colorado. (Anexa 4)

IV. VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE ÎN SUA

VEGETAȚIA

Vegetația este reprezentată în est îndeosebi din păduri amestecate de conifere și de foioase, păduri
de pin, iar în zona centrală din prerii cu ierburi înalte în câmpiile centrale și cu ierburi scunde în Marile
Prerii.
În zonele muntoase din Vest predomină pădurile de conifere. În Nord găsim păduri mixte, pin și
chiparos și mangrove înspre coasta de Sud.
La Est de fluviul Mississippi se întindeau în trecut păduri, dar au fost defrișate pentru amenajarea
terenului agricol. Zonele muntoase au vegetație slabă, formată din ierburi și tufișuri, iar în zonele de
deșert, din cactuși. Pădurile ocupă 29% din suprafața Statelor Unite. Anual se produc peste 50 de
milioane de tone de cherestea și peste 60 de milioane de tone de hârtie, ceea ce înseamnă mai mult de un
sfert din totalul mondial. De asemenea, din Statele Unite provine un sfert din cantitatea mondială de lemn
pentru construcții, principalele surse fiind pădurile din vest – din Washington, Oregon și California, dar și
din regiunea Munților Apalași.
 FAUNA

Fauna Statelor Unite ale Americii include toate speciile de animale care locuiesc aici. Sunt multe
specii deoarece SUA este unul dintre statele cu cea mai mare varietate de medii din lume, de la ghețarii
din Alaska până la deșerturile din Statele Unite ale Americii, în vest, până la mlaștinile
din Louisiana și Florida, până în păduri, prerii, lanțuri montane răspândite în restul țării și pădurile
tropicale din Hawaii. Această varietate incredibilă duce la o varietate la fel de unică de specii de animale,
dintre care doar câteva sunt prezente în toate cele 48 de state din Statele Unite continentale, cum ar
fi cerbul Virginia, ratonul și mofetul.
Vestul Statelor Unite are diverse medii în interiorul granițelor sale, de fapt, trece în zonele
deșertice din California, sudul Utah, Arizona și New Mexico, către state cu o concentrație foarte mare de
zone forestiere, cum ar fi nordul Californiei, Washington, Idaho, Oregon, Wyoming și Colorado.
Printre prădătorii primari există trei specii de urside: ursul negru american, răspândit cu o populație bună
în toate statele occidentale, în timp ce ursul grizzly și ursul brun sunt răspândite în nord-vest.
Dintre feline, cea mai faimoasă este, fără îndoială, puma, răspândită acum doar în statele
occidentale, cu excepția unei populații mici din sudul Floridei. Printre alte feline putem include
bobcatul și râsul canadian, precum și animale prezente în Mexic și care, în unele cazuri, au trecut granița,
ca și jaguarul, cu subspecii endemice din Arizona. Canidele includ: lupul gri nord-vestic, prezent în
Yellowstone, Washington și Oregon, coiotul, vulpea cenușie și vulpea-pigmeu americană, răspândită
în Arizona, New Mexico și Utah. Animalele mici sunt, de asemenea, răspândite, cum ar fi rozătoarele,
mustelidele și ratonii, printre care se pot întâlni herminul, în zona de nord de lângă granița
canadiană, nevăstuica cu coadă lungă, nurca americană, bursucul american, globulul (fâșia de coastă a
Pacificului, până în nordul Californiei), bassariscul șiret, opossumul din Virginia, jderul Pennant (Munții
Stâncoși), vidra de râu din America de Nord, câinele de prerie (Wyoming, Montana, Colorado, Utah,
Arizona și New Mexico), dihorul cu picioare negre (Wyoming, Montana, Colorado, Arizona și Utah),
ratonul, castorul nord-american și diverse specii de veverițe. Pe coasta Pacificului este posibil să
întâlnim vidre de mare. Veverițele, prezente în zonă, în special în parcuri, sunt: capriciul nordic, veverița
roșie și veverița cenușie californiană. Iepurii sălbatici includ: iepurele de zăpadă și iepurele din California.
Printre celelalte animale care locuiesc în ocean se numără focidele, printre care sunt prezente: elefantul
nordic, leul de mare din California, precum și multe specii de balene și delfini. Există, de asemenea,
numeroase specii de erbivore, cum ar fi cerbul (Virginia), căprioara mulă, bighorn, wapiti, elanul
(Wyoming, Idaho, Montana, Utah, Colorado, Oregon, Washington), capra de zăpadă (Oregon, Wyoming,
Montana, Idaho, Colorado, Nevada și Peninsula Olimpică din statul Washington), bizonul american
(răspândit în Yellowstone și insula Catiline, Insulele Canalului, în largul coastei Californiei), mistrețul,
care a fost introdus de europeni. Printre cele mai importante păsări putem include Vulturul chel menționat
mai sus, foarte rar condorul din California, vulturul auriu, macaraua canadiană, buzarul jamaican, numit și
șoimul cu coadă roșie și alergătorul străzii. Printre reptilele cele mai cunoscute se numără monstrul Gila
( Nevada, Utah, California, New Mexico și Arizona ) și șarpele cu clopoței.
Estul Statelor Unite se referă la zonele din New England (Rhode Island, Maine, Massachusetts,
Vermont, Connecticut și New Hampshire) și Pennsylvania, New York, Delaware și Washington DC.
Această zonă include una dintre zonele cu cel mai mare procent de păduri din SUA și una dintre cele mai
curate zone naturale din America, în special în New England, precum și o faună marină foarte diversă.
Printre principalele mamifere carnivore se pot enumera: coiotul, vulpea gri, vulpea roșie, vulpea
american, ursul negru american sau baribalul, râsul și râsul canadian (Northern Vermont, New Hampshire
și Maine).
Printre mustelide putem întâlni nevăstuica, nevăstuica cu coadă lungă, bursucul american, nurca
americană, vidra de râu nord-americană, castorul american, oposumul de Virginia, jderul Pennantului
(New England), ursul, ratonul. În pădurile din estul Statelor Unite putem întâlni diverse specii de iepuri și
iepuri sălbatici care sunt: iepurele de zăpadă, (zone fragmentate din New York, Connecticut, Maine,
Rhode Island, Massachusetts și Rhode Island).
În pădurile și parcurile orașelor Statelor Unite este posibil să întâlnim diverse specii de veverițe,
printre acestea: șmecherul, veverița vulpei, veverița cenușie nord-americană, orezul sudic, walleye nordic
și veverița roșie. Mistrețul, considerat specie invazivă și dăunătoare, și cerbul Virginia sunt răspândite
printre ungulate. Nord-estul Statelor Unite este cunoscut pentru prezența multor specii de mamifere
marine, de fapt există aproximativ 15 specii de balene, balene ucigașe, 12 specii de delfini, precum și
unele specii de foci: foca cu glugă, foca cu barbă , foca gri, foca inelată.
Printre cele mai importante păsări se numără vulturul chel, buzarul jamaican și macaraua
canadiană. În mările și râurile din această zonă există numeroase specii de broaște țestoase, atât de apă
dulce, cât și de râu, precum broasca țestoasă Hawksbill și broasca țestoasă comună, în timp ce printre
șerpi cei mai renumiți sunt mocasina acvatică și șarpele cu cap de aramă.
În panorama sudului Statelor Unite, ca și în celelalte zone ale Americii, trebuie incluse o
multitudine de medii, de fapt, acestea variază de la mlaștinile din Louisiana și Florida, pădurile și
dealurile din Tennessee, Arkansas, Georgia, Alabama, Mississippi și Kentucky, munți în Virginia de
Vest, deșerturi în estul Texasului și păduri de pin în Carolina de Nord și de Sud. O parte foarte importantă
a mediului natural din sudul Statelor Unite este dată de râul Mississippi, care își are originea în regiunea
Marilor Lacuri, mai exact în nordul Minnesota și se varsă în Golful Mexic, în Louisiana. Animalele care
sunt comune tuturor statelor din sud sunt armadillo cu nouă benzi, cerbul Virginia sau cerbul cu coadă
albă, șoimul, vulpea cenușie, vulpea roșie, coiotul, ratonul și opossumul Virginiei. Printre alte carnivore
mari este posibil să ne întâlnim: ursul negru american din Tennesse, Louisiana, Arkansas, Florida,
Carolina de Nord și Carolina de Sud. Speciile de iepure sălbatic sunt răspândite în pădurile sudice, în timp
ce printre alte rozătoare este posibil să se întâlnească basul șiret (Texas), vidra de râu din America de
Nord, castorul american (cu excepția Floridei), ursul, mofeta obișnuită și câinele de prerie (Texas). În
apropierea coastelor din Louisiana și Florida nu este dificil să întâlnești lamantinul din Caraibe. Printre
principalele păsări pe lângă cele menționate mai sus putem întâlni: pelicanul brun (simbol al statului
Louisiana), vulturul cu gâtul, pescarul pescar, ibisul alb și aninga. Cele mai faimoase animale din această
parte a lumii sunt probabil reptilele, sunt multe având în vedere cantitatea de mlaștini prezente, printre
șerpi cel mai faimos este șarpele coral.
Alaska reprezintă o particularitate în comparație cu alte state, este de fapt cea mai mare dintre
state, dar cea cu cea mai mică densitate a populației și cel mai mare procent de zone nelocuite. Mai mult,
Alaska, împreună cu Insulele Hawaii, este singurul stat care nu se învecinează cu restul SUA, de fapt se
învecinează la est cu Yukon și Columbia Britanică, în Canada. Fauna este, de asemenea, compusă din
animale a căror populație este foarte limitată în Statele Unite continentale, doar că 98% din urșii bruni
prezenți în Statele Unite și 70% din întreaga populație din America de Nord se găsesc în Alaska. Există
patru specii de urși prezenți: ursul negru american, răspândit în toată America de Nord, ursul kodiak,
endemic în Alaska, ursul grizzly, ale cărui alte populații de pe solul american se găsesc doar în
Yellowstone, în Montana și în Idaho - Canada frontieră, și ursul polar. Printre celelalte carnivore găsite pe
solul din Alaska avem diverse specii de canide, cum ar fi lupul cenușiu, răspândit aici cu cinci subspecii,
dar exterminat în majoritatea SUA, coiotul, vulpea arctică și vulpea roșie.

SOLURILE

Solurile variază în fertilitate şi posibilitate de cultivare, apa este puţină cu excepţia zonelor din
afara Nord-Estului şi a Pampasului umed. Pampasul, fiind compus din nisip fin şi clei, fără pietricele sau
roci, este perfect pentru cultivarea cerealelor.
Spre deosebire de Pampas, pământul argilos din Patagonia şi Sudul Argentinei este inutil pentru
cultivarea cerealelor.
Câmpiile naturale ale acestei regiuni sunt folosite în principal pentru păscutul oilor. Mare parte din
zona de Nord a dealurilor Andine nu sunt deloc potrivite pentru agricultură, dar câteva „oaze” favorizează
creşterea fructelor.
 V. ARII PROTEJATE ÎN SUA

Până în prezent, în SUA există 432 de specii de mamifere, 800 de specii de păsări, 311 de specii
de reptile, 295 de specii de amfibieni și 1154 de specii de pești. Pentru a proteja această enormitate a
speciilor de animale, guvernul a creat aproximativ 6.770 de arii protejate în țară; precursorul ariilor
protejate americane este Parcul Național Yellowstone, între Wyoming, Montana și Idaho, fondat în 1872
pentru a proteja ultimele exemplare de bizoni din America, a căror populație fusese redusă masiv prin
vânătoare. Parcul Yellowstone este unul dintre cele mai vizitate din America, dar printre alte parcuri
naționale celebre se numără: Parcul Național al Marilor Munți Fumători, între Tennessee și Carolina de
Nord, Parcul Național Yosemite din California, Parcul Național Canyon, Arizona, Parcul Național Denali,
Alaska, Parcul Național Everglades, Florida, Parcul Național Zion, Utah și Parcul Național Olimpic, statul
Washington.
În prezent există 33 de parcuri naționale cu o suprafață totală de 5 mil ha, 82 refugii naturale, 42
de monumente ale naturii, adică, în total, 272 obiective ocrotite, printre care Parcul National Yellowstone,
Marele Canion (Arizona, ce cca. 300.000 ha), Everglades (Florida, ce adapostește floră și faună tropicale).
În Canada se află unele din cele mai parcuri naturale: Banff (peste 1 milion ha), Wood Buffalo (4,4 mil
ha), Prince Albert, etc.
Aceste rezervații adăpostesc păduri de tip boreal cu bizoni, elani, castori, cocori, etc. (Anexa 6)

CONCLUZII

Geografia Statelor Unite a asigurat granițe ușor de apărat: păduri și marile lacuri în nord, munți și
un deșert în sud, două „șanțuri”, umplute cu apă, la est și la vest. Nu este de mirare, așadar, că invadarea
țării – visată și încercată în ultimii 200 de ani – se dovedește a fi o iluzie. Statele Unite ale Americii au
cea mai sigură poziție geografică de pe planetă.
Toți factorii geografici și geologici descriși mai sus au creat condițiile apariției unei economii
super-puternice și a unui sistem politic extrem de stabil. Statele Unite au cea mai mare piață de consum,
care, la rându-i, crează un surplus de economii private și o economie dinamică, unificată, cu o remarcabilă
auto-suficiență. Importurile au reprezentat doar 13% din PIB în 2013, conform lui World Trade Bank,
comparat cu 46% în cazul Germaniei sau 30% în cazul Chinei. Iar procentajul american va scădea și mai
mult pe măsură ce se vor diminua importurile de petrol.
Economia americană a depins, în proporții variabile, de importurile de țiței și gaze pentru a-și
satisface nevoile energetice. Au fost situații când țara a fost ținută ostatică de diverși furnizori (boicotul
arab din 1973), ceea ce, în combinație cu amenințările războiului rece, au afectat mentalitatea publică.
Răspunsul la aceste provocări existențiale l-au dat geologii și inginerii americani, care au descoperit noile
resurse din argilele petrolifere și gazeifere, după care au inventat și perfecționat tehnologiile de exploatare
a lor: fracturarea hidraulică, forajul orizontal dirijat, seismica 4-D etc. Pe scurt, o nouă revoluție
energetică, revoluția argilelor.
Consecințele aceste noii revoluții sunt extraordinare. Astăzi, Statele Unite își acoperă majoritatea
nevoilor energetice din resurse domestice. Există chiar prognoze că foarte curand, într-un an sau doi, mult
visata independență energetică va fi obținută. Statele Unite exportă astăzi circa 2,5 milioane barili de
produse rafinate în fiecare zi, iar în 2014 au construit mai multe capacități de rafinare decât în toată
perioada celui de-al doilea război mondial.
Statele Unite au astăzi cea mai ieftină electricitate din întreaga lume, pentru că termocentralele au
trecut pe gazul natural, extras din argila Marcellus (25% din toată producția națională) și din multe alte
argile. Înlocuirea cărbunelui cu gaze în termocentrale contribuie substanțial la reducerea emisiilor de gaze
cu efect se seră. Faptul că Statele Unite au ajuns să producă peste 9 milioane barili de țiței pe zi, înseamnă
o reducere a consumului global cu aproape o jumătate de milion barili pe zi, care s-ar fi consumat cu
transportul de-a lungul unei jumătăți de planetă.
America este destinată să fie o super-putere economică, culturală, militară și financiară. Iar
contribuțiile geografiei și geologiei nu sunt neglijabile. Ambele sunt, pur simplu, sublime.
ANEXE
Anexa 1: Poziția geografică a Statelor Unite ale Americii

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Americii

Anexa 2: Harta reliefului a Statelor Unite ale Americii

Sursa: https://gisgeography.com/us-elevation-map/

Anexa 3: Harta zonelor climatice în SUA

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/harta-zonelor-climatice-din-sua/
Anexa 4: Harta hidrografică a Statelor Unite

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/harta-hidrografica-a-sua/

Anexa 5: Distribuția vegetației în SUA

Sursa: https://vividmaps.com/us-vegetation-map-1970/

Anexa 6: Harta parcurilor Naționale din SUA

Sursa: https://www.earthtrekkers.com/us-national-parks-list/
 BIBLIOGRAFIE

J.H. Paterson, „North America: a geography of Canada and the United States”, Oxford U.P; 4th edition
(January 1, 1970), ISBN: 0199130124
Zhenzhen Zhang, Kathryn T. Stevenson, Katherine L. Martin, „Exploring geographical, curricular, and
demographic factors of nature use by children in urban schoolyards in Raleigh, NC, USA”, Urban
Forestry & Urban Greening, Volume 65, 2021, ISSN 1618-8667
***https://sites.google.com/site/departamentuldegeografie/clima-sua
***https://sites.google.com/site/departamentuldegeografie/hidrografia-sua
***https://sites.google.com/site/departamentuldegeografie/home/vegetatia-fauna-si-solurile-sua
***https://koaha.org/wiki/Fauna_degli_Stati_Uniti_d%27America
***https://www.mapquest.com/travel/interesting-facts-about-the-united-states/
***https://sites.google.com/site/departamentuldegeografie/s-u-a/relieful-sua