Sunteți pe pagina 1din 22

Geografia continentelor 1.04.

2014
Curs 5

AMERICA
Continentul America este pozitionat in intregime in emisfera vestica in timp ce din punct
de vedere latitudinal este localuzat atat in emisfera nordica dar si in emisfera sudica. De
asemenea, continentul are cea mai mare extensiune latitudinala mai exact pe aproximativ 140
grade, cca 15500 km mai exact intre Capul Morris Jesup din N Insulei Groenlanda la 83 grade si
31 minute latitudine N, din N Ins. Groenlanda si pana la 55 grade si 59 minute latitud.S,
respectiv Capul Horn din S Ins.Tara de Foc. In ansamblul sau, continentul este reprezentat de
doua mari mase continentale una orientata spre vest fiind vorba despre America de N, iar alta
orientata spre E, este vorba despre America de Sud. Punctele extreme longitudinale sunt la fel de
indepartate ca si cele latitudinale adica pe 133 grade longitudine ceea ce reprezinta 14800 km
intre Capul Prince of Guels din Alaska la 168 grade si 5 minute long.V, si Capul Konchiros din
Brazilia la aproximativ 34 grade si 47 min long V. Daca se iau in considerare si insulele
adiacente atunci extensiunea long ar fi mult mai mare de pana la 155 grade mai exact intre
Ins.Attu din Arhp. Aleutinelor , insula localiz la 172 grade long. E si extremitatea E a
Groenlandei localiz la aproximativ 25 grade long V.
Cel mai apropiat continent de America, este Asia de care o desparte stramtoarea Bering
cu o latime medie de 92 km. in partea de sud, continentul este separat de contin. Antarctica prin
cea mai lata stramtoarea a Terrei. Strm Dreik cu o latime medie de 900 km. De Europa o separa
Oc. Atlantic cu o latime cuprinsa intre 4000-6000 km.
America este constituita din 2 mase subcontinentale cu forma triunghiulara.
America de N ocupa o suprafata de aprox 21 312 000 kmp ceea ce rep circa 15,7% din
intinderea uscatului planetar.
America de S ocupa o suprafata mai mica de aprox 17 700 000 kmp ceea ce rep circa
13,2% din intinderea uscatului planetar. Cele 2 mari mase continentale sunt legate printr-un istm
dublat la exterior de un vast sistem insular care impreuna poarta numele de America Centrala.
Aceasta grupare subcontinentala acopera o supraf de aprox 2,9 mil kmp ceea ce rep circa 2, 1%
din intinderea uscatului planetar.
America de S este mai alungita pe directia NS distanta intre extrem N din N Venezuelei
si pana in Tara de Foc fiind de aprox 7 600 km. In long pe directia E-V se desf pe aprox 6 000
km intre recife din E Braziliei si pana la Guayaquil din V statului Ecuador.
America de S are tarmuri mai putin crestate deschiderile cele mai largi fiind la gura de
varsare a Amazonului (unde se formeaza singura delta estuarica dupa Glob) , estuarul La Plata,
Golful Todos Los Santos, G.Rio de Janeiro toate acestea fiind pe coasta E, coasta V este insa
mult mai rectilinie, deschiderea cea mai larga fiind in partea centrala unde se intalneste Golful.
Arica.
America Centrala(istmica) se desfasoara de la istmul de Contepec la N de Pen.Yukatan si
pana la istmul Panama pe o lungime de aprox 2 000 km. In long pe dir E-V acesta grupare
subcontinentala istmica se desf pe aprox 200-300 km latimea minima fiind atinsa in istmul
Panama, doar 20-30 km in timp ce latimea maxima este atinsa in dreptul Pen.Yukatan de
aprox.500 km. Masa continentala N Americana este pozitionata in intregime in emisfera N, la N
de paralela de 14 grade lat N si pana dincolo de paralela de 80 grade lat.N. In afara de cele 3
grupari subcontinentale mai este delimitata si America Latina , aceasta reprezentand denumirea
generica data Americii Centrale si de S atat partii istmice cat si partii insulare acolo unde,
predomina limbile de origine romanica in special spaniola , portugheza si franceza. In ansamblul
sau, continentul America ocupa o supraf totala de 42 243 000 kmp ocupand locul al doilea dupa
Asia si detinand circa 31% din suprafata uscatului terestru. Exista insa mari disproportii intre
intinderile diferitelor state americane. Astfel, 3 state (Canada, SUA, Brazilia) au intinderi
continentale cu peste 7 mil kmp cele 3, detinand circa 66,2 % din suprafata Americii. Daca se iau
in considerare si alte 3 state(Mexic, Argentina, Peru) toate cu o suprafata de peste 1 mil kmp ,
ponderea ajunge la aprox 80,54%. America este constituita din state mici si foarte mici. De
asemenea, America are numeroase insule grupate dupa cum urmeaza:
1. Arhp. Arctic: localiz in N continentului, constituit din insule de mari dimensiuni, cum
ar fi Ins.Baffin cu o sup de aprox 512 200 kmp , Ins.Victoria cu o sup de aprox 212
000 kmp, Ins.Ellesmere cu o sup de aprox 200 500 kmp., dar si Insulele Bangs cu o
sup de aprox 66 000 kmp., Ins.Devon cu o sup de aprox 56 000 kmp, sau Ins.Melville
cu o supde aprox 46 000 kmp.
2. Insulele Aleutine: localizate in N Pacificului respectiv in NV Americii, inglobeaza
aprox 150 insule , cele mai mari fiind Ins.Alaska, Andrenorf, Attu cea mai vestica din
America.
3. Arhp. Alexander : localiz in V Canadei, are in componenta 1100 insule, f muulte au
sup mai mici de 1000 kmp, dintre acestea cele mai mari sunt Ins.Amiraliti, Price of
Wales
4. Antilele Mari: sunt localiz in Oc.Atlantic intre M.Caraibilor si G.Mexic , inglobeaza
cele mai mari insule din Antile: Ins.Cuba, Haiti , Puerto Rico, Jamaica.
5. Antilele Mici: localiz la exteriorul antilelor mari avand orientare generala NS.
Inglobeaza un nr mare de insule, cele mai multe cu dimensiuni mici cu mai putin de
1000 kmp, de unde si denumirea de Antilele mici.Cele mai mari sunt Ins.Bahamas,
Dominica, Martinica, Santa Lucia, Ins.Nevis, Tobago si Trinidad, Barbados, Antilele
Olandeze.
6. Arhp.Galapagos (anomalie climatica, ploua f putin). Constituit din 42 insule, dintre
care 13 sunt mai mari , cele mai mari fiind Ins Izabela, Ins.St. Cristobal, Ins.Santiago,
Ins. Floreana. Dintre celelalte insule, se pot remarca Ins.Groenlanda(administrata de
Danemarca), localiz in NE, cea mai mare insula a planetei ocupand o sup de 2 175
000 kmp dintre care aprox 48 000 kmp revin insulelor mai mici din jurul
Groenlandei. De asemenea se mai poate adauga si Ins.Terra Nova, localiz in E
Americii de N cu o sup de aprox 110 700 kmp , Ins.Vancouver din V.Canadei cu
aprox 32 000 kmp, dar si arhp Chilian din apropierea coastelor Chiliene, format din
aprox 300 insule, insa cu dimens f mici, cele mai multe avand o sup mai mica de 100
kmp.
Cele 2 mari mase continentale s-au format in jurul unor nuclee sravechi de varsta
precabriana (Scutul Laurentin in N si scutul Brazilian in partea de S). La periferia acestora s-au
format prin cutare, in timpul orogenezei hercinice sau alpine, marile sisteme muntoase ale
Americii : sectorul muntilor Apalachi din E Americii de N, in orogeneza hercinica, cordiliera
americana cel mai ,ung lant muntos al pamantului, cu o lungime totala de aprox 15 000 km.
Aceasta cordiliera este localiz in V Americii , compartimentata in 2 mari sectoare:Cordiliera N
Americana/M.Stancosi cu o lung de aprox 8000 km si Cordiliera S Americana /M.Anzi cu o
lungime totala de aprox 7 000 km. Aceasta cordiliera a fost definitivat in timpul cutarilor alpine ,
cutari care s-au derulat din cretacic si pana la inceputul cuaternarului.
RELIEFUL
Analiza evolutiei paleogeografice a reliefului American
Relieful Americii s-a format incepand din precambrian si pana la finele cuaternarului ,
evoluand dupa cum urmeaza: in precambrian s-au conturat 3 unitati structurale importante,
(scutul canadian, scutul laurentin si scutul brazilian). La sfarsitul paleozoicului, au avut loc
cutarile hercinice , cutari care au dat nastere lantului M.Apallachi iar in perioada mezozoic-
neozoic si inceputul cuaternarului cutarile alpine care au definitivat sectorul muntos de pe latura
pacifica.Fundamentul platformelor vechi sunt alcatuite din roci dure , granite, sisturi cristaline
sau gnaise. Peste aceste fundament s-a depus in timp o cuvertura de sedimente de varsta
paleozoica, mezozoica sau neozoica cu grosimi variabile de 500-1000 m. aceasta cuverturar de
sedimente este contituita cu precadere din calcare, conglomerate gresii, argile si marne. O etapa
evolutiva importanta s-a derulat in cuaternar atat in pleistocen cat si in holocen. In pleistocen,
clima a suferit o racire generale devenind subpolara, ceea ce a determinat inaintarea spre S a
ghetarolor de calota pana la latitud.orasului New York. In holocen, clima s-a incalzit, ghetarii de
calota s-au retras lasand in urma campuri intinse de blocuri eratice fiind intalnite in orezent pe
inteeaga suprafata a campiilor centrale N Americane.


Principalele aspecte morfologice:
In America de N. alt maxima este atinsa in Vf.Machinlei de 6193 m , in America
Centrala este atinsa in M.Tajumulco de 4211 m de pe teritoriul statului Guatemala iar in America
de S, inaltimea maxima este atinsa in M.Acongagua de la frontiera dintre Argentina si Chile de
6 959 m. O caracteristica generala a rel american este aceea ca unitatile majore prezinta o
orientare generala pe directia NS asa cum este cazul M.Stancosi, M.Anzi, M.Apallachi, dar si
campiilor centrale N americane sau campiei N.Atlantice. Zona superioara a muntilor inalti este
acoperita de zapezi permanente si ghetari. M.Stancosi din America de N se evidentiaza printr-o
serie de lanturi muntoase distincte in general paralele cum ar fi.: Stancosii prorpiu-zisi cu
numeroase varfuri de peste 4000 m , M.Cascadelor, M.Sierra Nevada, M.Coastelor. Aceste
lanturi muntoase paralele, inchid in interior vaste podisuri cu inaltimi de peste 1000 m. astfel,
putem vb despre Podisul Columbia, Pod. Marelui Bazin cu cel mai coborat punct din America de
N, (-86 m in valea Mortii) si Pod.Colorado cu o sup de aprox 300 000 kmp. In America Centrala
istmica cordiliera este fragmentata de o serie de depresiuni tectonice in care s-au format lacuri
tectonice L.Managua, sau L.Nicaragua. In America Centrala insulara , sistemul muntos este
format dintr-o mare deviatie estica a cordilierelor nordice cu directia VE in Antilele Mari si NS
in Antilele Mici. Acest lant muntos se regaseste in N Venezuelei in ramura cea mai estica a
cordilierelor din America de S acolo unde se intalnesc Anzii Venezuelei. Pe fatada vestica a
Am.de S se desf lantul muntilor Anzi , pe o lungime de aprox 7600 km incepand de la
Marea.Caraibilor si pana la Capul Horn din Tara de Foc. Acest lant muntos are o latime mai
mica in partea nordica si sudica de aprox 50-150 kmsi mai mare in partea centrala acolo unde,
latimea ajunge la aprox 300 km.
M.Anzi reprezinta un adevarat nod orohidrografic din care izvorasc principalele artere
hidrografice ale Americii de S , este vorba despre Fluviul Orinocco, fluviul Magdalena, Fluviul
Amazon, Fluviul Parana sau fluviul Atrato. In afara acestor unitati muntoase mai pot fi amintite
Podisuri precum: P.Brazilian(Pod.MattoGrosso), P.Guyanei cu inaltimi de peste 2500 m ,
Por.Patagoniei, Pod Laurentin in Labrador. In continentul american se intalnesc si campii vaste
cum ar fi de ex:.C.Amazoniei cu o sup de aprox 5 000 000 kmp ceea ce rep circa juumatate din
suprafata continentului , C.Pampa (Argentina), C.Golfului (S.Am.de N.) campiile centrale nord
americane, C.Mackenzie in baz mijlociu si inferior al fluviului cu acelasi nume.
PARTICULARITATI CLIMATICE
Marea desfasurare latirudinala a continentului det o mare varietate cimatica , intalnindu-
se toate tipurile si subtipurile de clima.
Climatul polar propriu zis se inatalneste in cea mai mare parte a Groenlandei
Cimatul subpolar este specific arhp.Arctic, N.Canadei dar si Tarii de Foc
Climatul temperat este specific sectoarelor latitudinale cuprinse intre 40-60 grade lat N si S
Climatul uscat, desertic tropical Des.Sonora cel mai mare desert din AM cu o sup de 2 000 kmp.
Des.Atakama in V Am.de S acesta fiind locatia cea mai arida a planetei cu o medie
pluviometrica de 0,1 mm in 10 ani.
Climatul subecuatorial umed in America.Centrala, Pod.Guyanelor, Pod.Brazilian
Climatul musonic in zona litorala din N si E Am.de S
Climat ecuatorial cu umiditate mare in Baz.Amazonian dar si zona litorala a Columbiei.
Locatia cea mai calda din America este valea Mortii cu o temperatura medie de peste 30
grade Celsius in lunile de vara temp depaseste 50 grade, cea mai rece locatie, localiz in centrul
Groenlandei, temp medie -10 grade, iarna -40 (-50 grade). Locatia cea mai arida este
Des.Atakama iar locatia cea mai ploioasa este localiiz pe versantii V ai Anzilor columbieni cu o
medie pluviometrica de peste 10 000 mm/an.
In America se intaln si cateva anomalii climatice datorita influentei pe care o au factorii
locali(rel, si curentii oceanici).Cele mai evidente anomalii climatice se intaln in arhp Galapagos
datorita curentului reece Peru dar si la gura de varsare a fluviului Amazon la aprox 2 grade
latitudine N. La gura de varsare a Amazonului nu se intalneste un climat ecuatorial ci un climat
uscat cu o medie pluviometrica mai mica de 400 mm/an. Acest deficit pluviometric este
determinat de procesul de foehnizare (incalzire si disipare a norilor) impus de Pod.Guyanelor.












Geografia continentelor
Curs 6 8.04.2014
Caracterizarea geografica a principaleleor unitati de relief din America de Sud
LANTUL MONTAN ANDIN (MUNTII ANZI): este localizat in partea occidentala a
Americii de S (V) fiind un rezultat al coliziunii dintre placa pacifica si placa americana. Se
desfasoara pe aprox 7000 km intre tarmul Marii Caraibilor (N) si Tara de Foc (S). Acest lant
muntos se continua in S dincolo de stramtoarea Dreic in Antartida in Pen.Graham. Avand la baza
caracterele fizico geografice lantul andin este compartimentat in 3 mari sectoare :
1. Anzii Nordici
2. Anzii Centrali
3. Anzii Sudici
ANZII NORDICI: se desfasoara de la aprox 2 grade lat.S respectiv cursul superior al
raului Maranon si pana la tarmul M.Caraibilor in limitele statelor Venezuela, Columbia si
Ecuador. Acest sector constituie puntea de legatura intre Anzii Centrali si Sudici si unitatie
panameze ale Americii Centrale. In cadrul acestui sector se remarca nodul orografic Nodo di
Pasto localizat la aprox 1 grad lat.N , nod din care se desfac spre N mai multe cordiliere separate
de depresiuni intramontane longitudinale asa cum ar fi: Depr.Atrato, Depr.Cauca,
Depr.Maracaibo (se afla cea mai mare laguna a planetei Lag.Maracaibo). Aceste cordiliere
nordice sunt: Cord.Occidentala, Centrala(intre Magdalena si Cauca. Card.care se continua in N
cu doua masive izolate: Sierra Nevada si Santa Marta si Cord.Orientala localiz spre NE care se
continua spre N cu Siera de Madeira). Sierra Nevada si Santa Marta reprezinta defapt hordturi
cristaline cu forma triunghiulara si altitudini de peste 5000 m. Anzii Nordici se evidentiaza
printr-o latime mica, latime minima fiind atinsa pe terit.statului Ecuador de aprox.150 km.
Cordiliera Orientala are o usoara orientare NE-SV ea fiind cea mai lata si cea mai lunga dintre
catenele columbiene, inaltimea medie fiind cuprinsa intre 2300-2700 m. Aceasta este intrerupta
in multe locuri de o serie de lanturi transversale de dimensiuni mici care dau nastere la randul lor
unor bazine de platou cu aspect depresionar care poarta numele de SAVANAS. La Sud de Nodo
di Pasto se afla 2 cordiliere dispuse paralel : Cord.Occidental si Cord.Real acolo unde se
intalnesc si numerosi vulcani activi cu inaltime mare de peste 5 800 m (Vulc.Cotopaxi cu h de 6
267m si Vulc.Kimborazo cu aprox 6000m). Intre acestia se afla o deprs.tectonica alungita cu
aspect de podis inalt cu inaltimea de aprox 4000 m impartit in mai multe poduri numite local
PARAMOS si PUNA. In cadrul acestor cordiliere intruziunile granitice vechi de varsta hercinica
dar si cele noi de varsta tertiara formeaza principala constitutie geologica. Cord.Orientala are o
usoara directie NE in timp ce Cord.Occidentala o directie N-NE, S-SV. In N Anzilor se
intalneste o vasta unit de campie: C.Maracaibo, campie care este ocupata in partea centrala de
cea mai vasta laguna de pe Glob(Lag.Maracaibo cu o supr de 13 600 kmp.). In cuprinsul Anzilor
Nordici se intalnesc forme de relief glaciar reprezentate de circuri glaciare, vai glaciare, morene
sau custuri la care se aduga forme de relief petrografic, forme de reief vulcanic reprezentate de
conuri si cratere vulcanice dar si forme de relief strucural. In cadrul acestora(formele structurale)
se detaseaza crestele paralele constituite din gresii si calcare de varsta cretacica. Aparitia faliilor
si flexurilor atinge un maxim de intensitate la inceputul cuaternarului, ceea ce a determinat pe de
o parte inaltarea in bloc a Anzilor Nordici si pe de alta parte deformarea teraselor. Din aceasta
cauza terasele marilor fluvii Atrato, Magdalene si chiar Orinoco sunt greu de identificat in
sectoarele superioare si mijlocii. In ceea ce priv. Caracteristicile climatice si biopedologice Anzii
se caracterizeaza printr-o mare diversitate climatica. Astfel in Anzii Venezuelei se intaln o clima
calda si umeda cunoscuta sub num de TIERRA CALIENTE la inaltimi mai mari 800-900 m , o
clima mai temperata num TIERRA TEMPLADA iar la inaltimi mai mari, climatul este mai rece
cun sub numele de TIERRA FRIA. In cordiliera Centrala distributia precipitatiilor atmosferice
nu este influentata de o expunere privilegiata, ea suferind multiple variatii nu numai in functie de
altitudine dar si in functie de dispunerea locala a reliefului. Astfel pe flancurile externe(V) ale
Cordilierei din zona Merida precipitatiile sunt abundente depasind 4000 mm/an cu un maxim in
perioada aprilie-mai si august-noiembrie. Cel putin o parte din aceasta cantit de precip provine
din ascendenta fortata a aerului, briza diurna favorizand procesul de cumulizare (formare a
norilor) si impingere a norilor in zona montana. In Anzii Caraibieni o trasatura climatica
importanta o reprezinta existenta unei benzi uscate desfasurate pe litoral in principal in
Pen.Guajira. Aici, precipitatiile cad doar in intervalul octombrie-decembrie, in timp ce vara,
ramane uscata. De asemenea pe versantii N ai Anzilor Venezuelenei precip sunt substantiale de
peste 2500-3000 mm/an in timp ce pe versantii S, si in depresiunile intramontane procesul de
foehnizare(incalzire si disipare a norilor) diminueaza drastic precip atmosferice pana la 400-500
mm/an.
ANZII CENTRALI: sunt localizati la S de paralela de 2 grade latitudine S in limitele
statelor Peru, Bolivia si o parte din Chile si Argentina. Acest sector se evidentiaza atat printr-o
lungime mare de aprox 650 km dar si o latime care variaza intre 500-600 km. Din punct de
vedere altitudinal inaltimile trec de 6 000 m de ex.Vf.Huascaran 6 768 m, Vf.Lulailaco 6 763 m,
Vf.Corocuna 6 425 m. La S de nodul orografic Nodo di Pasto se desfac 3 cordiliere paralele:
Cord.Occidentala (Blanca), Cord.Centrala si cord.Orientala. Intre aceste cordiliere se interpun
podisuri inalte Pod.Boliviei, in care s-au format lacuri tectonice de mari dimensiuni asa cum ar fi
L.Titikaka(cel mai > lac din Am.de Sud si cel mai inalt lac navigabil d epe Glob lungime - 170
km) L.Palia. In zona costiera din E se afla Des.Atakama considerat a fi polul ariditatii de pe Glob
cu o medie de 0,1 mm in 10 ani. Acest desert este localizat in V Anzilor la o altitudine de aprox
1500-2000 m. In S Boliviei apare un relief de tip apalachian reprezentat printr-o succesiune de
culmi. In cadrul culmilor apar o serie de gresii, conglomerate si marne cu grosimi foarte mari de
500-1000 m. Intre culmi apar o serie de depresiuni ce contin depozite de saruri cunoscute sub
numele de SALARS (Depr.Salar de Atakama, Depr.Salar de Uiuni, Deprs.Salar de Arizaro). In
cadrul Anzilor Centrali, limita zapezilor permanente se afla la inaltimi variabile si anume la
aprox 5 700 m la circa 16 grade lat.S , aceasta scade la aprox 4 500 m in cord.Blanca si la aprox
3 900 m in Mas.Huascaran. O caracteristica esentiala a Cord.Blanca ratele de denudatie(de
spalare) sunt f scazute datorita ariditatii desfasurate pe un termen lung dar si a ratei mici de
inaltare a lantului andin incepand cu sfarsitul miocenului. In cadrul acestui sector, activitatea neo
tectonica este dovedita de existenta conurilor de dejectie fragmentate localizate de-a lungul faliei
Atakama dar si de terasele marine deformate situate de-a lungul abruptului costier. O alta
caracteristica esentiala este masivitatea accentuata dovedita prin existenta pasurilor de mare
altitudine localizate dincolo de 5 000 m ceea ce ii face greu de strabatut pe directia E-V.
Intre cordiliere se intalneste un podis inalt cu o lungime de peste 600 km, o inaltime de
aprox 3 840 m Pod.Altiplano si o latime de 90 km. Acesta, reprezinta unul ddintre cele mai mari
bazine interioare din lume care in esenta este o depresiune cu caracter endoreic (scurgere
subterana) in care se afla mai multe microdepresiuni tectonice umplute cu apa Depr.Paria sau
Depr.Titikaka. Acest podis este drenat de un nr.mic de rauri cele mai multe sunt transversale au
vai inguste purtand numele de pangos.
PARTICULARITATI CLIMATICE:
Regiunea Andina cuprinde 2 cordiliere separate printr-un platou Altiplano, platou care
este edificat printr-o formatiune vegetala de stepa arida. Pe terit.Perului clima este diversificata
astfel: in regiunile de coasta situate in apropierea Ecuatorului clima este arida si racoroasa
datorita curentului rece al Perului. Precipitatiile cresc sub aspect cantitativ iar temp scade o data
cu altitudinea astfel ca in Pod.Altiplano climatul este mai temperat si mai umed. In Pod.Boliviei
localizat la alt cupr. 3000-4500 m clima este arida datorita obstacolului orografic din V mediile
pluviometrice fiind mai mici de 250 mm/an. Pe acestfond climatic vegetatia este saraca in specii,
asociatia vegetala fiind stepa arida montana constituita din graminee de talie mica
ANZII SUDICI: acest sector se individualizeaza net in primul rand dat inlfexiunii unei
regiuni depresionare pe o lungime mai mare de 1000 km Depr.tectono-eroziva Chiliana numita si
valea longitudinala Chilian, cea mai vasta unitate de ampie de pe terit. statului Chile. In cadrul
Anzilor S , Cord.Costiera (V) se detaseaza net prin puternice abrupturi de mare vale Chiliana ea
fiind alcatuita din granite carora li se asociaza gnaisele vechi de varsta precambriana dar si
marmurele de varsta permiana. Din punct de vedere altitudinal acest sector, este cel mai inalt din
cuprinsul lantului andin , inaltimile apropriindu-se de 7 000 m in Vf.Acongavua de aprox.
6 956 m la frontiera dintre Argentina si Chile. Acest sector andin prezinta un tarm cu fiorduri cu
precadere in S in Tara de Foc dar si un relief glaciar si vulcanic bn dezvoltat. Limita zapezilor
permanente creste altitudinal o data cu descresterea latitudinii , aceasta fiind localizata la 690 m
in Tara de Foc la aprox 1650 m in cazul vulcanului Osorno la circa 41 grade lat.S si urca la circa
3 600 m in caz vulcanului Domoio la circa 36 grade lat.S.
Din punct de vedere geologic Anzii S sunt constituiti dintr-o mare varietate petrografica-
roci cristaline de tipul sisturilor cristaline sau gnaiselor la care se adauga rocile
vulcanice(granitele si bazaltele) dar si roci sedimentare mai noi de varsta neozoica calcare si
conglomerate.
Culmile muntoase s-au format in urma miscarilor de inaltare suferite in lungul unor
planuri de falie , planuri rezultate in urma coliziunii dintre placa pacifica si placa sud-americana.
Relieful Anzilor Patagonezi, coboara altitudinal la S de 40 grade lat.S, acesta fiind puternic
fragmentat si aparand sub forma unui adevarat mozaic de insule respectiv sub forma unor masive
montane izolate cu inaltimi de aprox 1500-2000 m formate din roci granitice si sedimentare. O
alta caractristica fragmentarea accentuata pusa in evidenta de scufundarea intregului ansamblu
meridional de la sfarsitul mezozoicului si din neozoic care a dus la formarea unitatilor
depresionare in care s-au format lacuri glaciare sau tectono glaciare din tinutul numit Districtul
lacurilor. In ceea ce priveste caracteristicile climatice climatul este mai racoros si mai umed,
media pluviometrica depasind 1500 mm/an pe versantii V. Inaltimile mari si latitudinea S pune
in evidenta cele mai scazute valori termice din cuprinsul lantului andin, valori care sunt negative,
mai mici de 0 grade celsius la peste 700 m in insula Tara de Foc sau chiar mai mici de (-15 grade
celcius) in Masivul Acongagua.
PODISUL BRAZILIAN: reprezinta o platforma foarte veche de varsta precambriana care
a fost intens peneplenizata(erodata) si inclinata spre N si respectv NV. Acesta platforma se
desfasoara pe terit.Braziliei intre C.Amazoniei in N, lantul Andin in V si tarmul Atlanticului in S
si E. In jumatatea S soclul vechi de varsta precambriana este alcatuit in special din roci cristaline
care alcatuiesc structurile apallachiene la care se aduga o serie de intruziuni vulcanice in special
granitice in Sierra de Curitaba si intruziuni sienitice in apropiere de Itaituba. Soclul precambrian
a fost acoperit de o cuvrtura sedimentara discordanta alcatuita din gresii si conglomerate. In
partea E si SE prezinta un caracter muntos datorita ridicarilor maii puternice din tertiar in timp ce
spre litoral se termina printr-o serie de campii inguste litorale cu o latime de aprx 20-40 km. In
partea S pe seama cuverturii de diabaze si bazalte se formeaza platoruri vulcanice ce se intind la
S pana la Rio Negro iar in V pana dincolo de valea fluviului Parana. Inaltimea acestor platouri
400-600 m ele fiind drenate de la V la E de aflentii de dreapta a fluviului Parana. In partea
centrala si V a podisului o extindere considerabila cu suprafetele structurale cun sub numele de
CHAPPADAS. Aceste suprafete structurale sunt fragmentate de cursurile de apa care curg spre
Parana, fluviile Sao Francisco si Amazon sau Tocantis. Sierrele din partea atlantica sunt
cristaline intens faliate atingand altitudini de aprox 2500 m. Dintre acestea cele mai mari
sunt:Sierra de Eschinocia 2 033 m alcatuita din granite sisturi cristaline si sedimente de varsta
paleozoica, Sierra de Mantechira care domina golful Rio de Janeiro cu un max de 2 881 m si
Sierra de Bandeira de 2 884m. Prin fragmentarea tectonica a sierelor cu precadere din zona
costiera s-au format golfuri Gf.Rio de Janeiro dar si culoare tectonice sau masive izolate
cunoscute sub numele de capatani de zahar constituie din granite. Rolul cel mai important in
conturarea reliefului l-a avut eroziunea diferentiala. Acesta a pus in evidenta in partea de NE o
serie de podisuri structurale dominate de creste de granit iar in partea N deasupra peneplenei o
serie de martori de granit cun sub numele de capatani de zahar. Cuartitele au dat nastere unui
relief rezidual care domina cu aprox 200-300 m suprafata principala. Datorita atat structurii cat si
petrografiei profilul longitudinal al raurilor prezinta numeroase rupturi de panta fluviul
SaoFrancisco de-a lungul caruia s-au format numeroase cascade. In cadrul acestui podis deosebit
de frecvente sunt structurile de tip apallachian si abrupturile de falie datorita cu precadere rocilor
dure. Tarmul E si S al podisului este unul complex cu plaje, recifi dar si tarmuri de abraziune asa
cum ar fi la S de Golful Rio de Janeiro si chiar tarmuri joase acumulative cu dune, lagune,
limanuri si cordoane litorale.
Sectorul N si NE al Pod.Brazilian este marcat de o puternica nivelare. In cadrul acestuia,
suprafetele de eroziune sunt f fragmentate si foarte greu identificabile dominate de capatani de
zahar granitice cu inaltimi de peste 1000 m asa cum ar fi Sierra de Bandeira cu 2 890 m.
Suprafata de eroziune atinge aprox 1000 m ea fiind acoperita de o serie de roci sedimentare in
special de gresii. Soculul pod.Brazilian din partea N,NE este marginit de o mare fosa, acolo unde
gresiille si marnele cretacice au mai mult de 2000 m grosime. Atat spre centru cat si spre N
flancurile fosei au fost nivelate luand nastere in prezent o serie de pediplene joase. In dreapta
orasului Recife, regiunea este separata in doua de o retea de vai adanci, vai constituie in principal
din roci dure.
Sectorul S al Pod.Brazilian: inaltimile cele mai mari se ating in regiunea maarginala care
este intens fragmentata. In cadrul acestui sector, sierele litorale nu sunt decat niste masive izolate
ce corespund rocilor mai dure alcatuite preponderent din gnais. Aceste siere dau un aspect de
domuri , ele luaand nastere in cretacic si tertiar. In anumite sectoare decuparea soclului
precambrian a dat nastere unui relief asemanator, celui apalachian cu depresiuni inguste si
paralele. Dezvoltata este si relieful structural, aparand numeroase cueste constituite din gresii si
bazalte , cueste care domina tarmul S.
Platourile interioare: ocupa partea centrala a Pod.Brazilian, aici apar platorui interioare
care inclina catre Parana si Amazon. Catre V acestea se termina brusc ele fiind taiate de o
depresiune adanca ce acopera regiunea inalta a Paraguayului si de suprafata mlastinoasa Pantanal
care acopera o supraf de aprox 100 000 kmp. La S de paralela de 15 grade lat.S , cuvertura
sedimentare devine f groasa, acesta include gresii de varsta devoniana si permiana(era
paleozoica) la care se aduga o serie de roci vulccanive in special bazalte. O dezvolatre larga o are
rel structural, apar suprafete de eroziune dezvoltate pe substrat cretacic acoperit de o crusta
feruginoasa ce conserva f bine caracterul tabular(oriozontal). Rel.structural este pus in evidenta
de abrupturi structurale, cueste, vai subsecvente si vai consecvente. Structura acestui ansamblu
este fie de tip apalachian fie tabulara dominata la exterior de falii si abrupturi de falie.
Caracteristici climatice:
Exista mari diferentieri intre partea N si partea S, trecandu-se treptat de la un climat
ecuatorial si subecuatorial la unul tropical si subtropical datorita predominantei dupa latitudine a
maselor de aer tropical, maritim sau continental cu ploi care depasesc 2000 mm/an in Amazonia
de NE. Litoralul Atlantic se caracterizeaza printr-o clima marcata de precipitatii cupr intre
2000mm/an, precip care scad treptat spte V pana la 500-600 m/an datorita obstacolului orografic
al sierelor din partea de SE. Influenta vanturilor dinspre S scade temperatura in Amazonia cu
cateva grade. Climatul subtropical umed ocupa SE Braziliei , sector care este dominat in
semestrul cald de mase aer tropical oceanic ce favorizeaza caderea unor mari cantit de precip
atmosferice. Curentu cald al Braziliei determina cresterea tenp aerului dar si a umezelii si a
instabilitatii maselor de aer tropical oceanic. Temp.medii anuale inregis 17 grade celsius la Porto
Alegre si aprox 22 grade celsius in apropiere de Recife. Zona de clima subecuatoriala este
proprie partiiN a Pod.Brazilian, fiind caracterizata prin prezenta a 2 anotimpuri unul ploios, vara,
si altul uscat, iarna cu temp medii anuale de 22-24 grade celcius, amplitudini termice mici de
aprox 4-5 grade celsius si precip bogate in medie de peste 1500 mm/an. Cele mai mari cantit de
precip se inregis in extrem N la contactul cu unit campiei Amazoniei de aprox 2500 mm/an.



















Geografia continentelor 13.05.2014
Curs
Regionarea fizico - geografica a Africii
Avand in vedere elementele fizico geografice in Africa se pot separa urmatoarele zone:
1. Regiunea Atlas
2. Regiunea Sahara
3. Regiunea Sudan (in partea de NE)
4. Regiunea Abi Somalia
5. Bazinul Congo si Guineea superioara
6. Africa de E
7. Africa de Sud (gruparea sud continentala)
8. Zona insulara (Africa insulara)
Regiunea Atlas este localizata in Africa de NV, cea mai mare parte a acestei reg este
ocupata de lantul muntilor Atlas formati in timpul cutarilor alpine din mezozoic si neozoic.
Acestia sunt munti inalti cu alt medii de peste 2500 m , inaltimea max fiind atinsa in Atlasul Inalt
de 4165 m in vf. Toubkal. Aceasta reg cu o supraf de aprox 925 000 kmp are in componenta 9
subregiuni:
1. Atlasul inalt
2. Atlasul mijlociu
3. Messeta marocana si Campia Atlantica
4. Muntii Rif
5. Atlasul Mic (Tell)
6. Podisul Sotturilor
7. Altasul Saharian
8. Tunisia
9. Regiunea Resahariana
Sudanul ocupa cea mai mare parte din Africa de NE, in cadrul ei intra 3 subregiuni:
Sudanul Occidental, Sudanul Central si Sudanul Oriental.
Abisomalia localiz in N Africii de E , are in componenta subregiuni inalte
(Pod.Abisiniei/Pod.Etiopian), Pod.Somaliei si Depresiunea Afar.
Bazinul Congi si Guineea Superioara este o subregiune relativ joasa cu alt ce depasesc
1000 m : Pod.Azande, Pod.Camerun si Munti Adamaua, Pod.Gabon, Podisul Luanda si zina
litorala sudica, Podisul Lounda, Katanga.
Africa de E este o zona inalta cu alt ce depasesc 5000 m are in componenta 4 subreg:
Zona litorala, Grabenul E African si platourile vulcanice din E, Pod.Uganda-Unyamwezi,
Regiunea grabenului central african
Africa de sud ocupa teritoriul vast situat la S de baz Congo si baz Guineei are in
componenta 11 subreg: Zambezia, Pod. Rhodesiei de S, Podisurile Estice (Veldul inalt, Veldul
jos si Bush Veld), Masivul Basuto, Zona litorala E, Campia Mozambic, Podisurile V (Pod.
Kaoko, Damara si Nama), Desertul Namib, Depresiunea Kalahari, Karroo Mare si Karroo
Superior, Regiunea Cap din extrem S a Africii cu o clima mediteraneana sau subtropicala.
Sahara este localiz in Africa septentrionala (N) ocupa un teritoriu vast de peste 8 milioane
kmp.
Africa insulara (sectoarele insulare din Oc.Atlantic - insulele Capului Verde, Insulele
Principe si Saotone) dar si sectoarele insulare din Oc.Indian Insula Madagascar, Insulele
Comore din N stramtorii Mozambic, Arhp.Mauritius localiz la SE de Ins.Madagascar.
AUSTRALIA
Este localiz. in intregime in emisfera S drept ptr care el a mai fost numit la inceput Terra
Australis sau Pamantul Sudic. Australia cunoscuta in lit de specialitate si sub denumirea de
insula continent este aceaa masa continentala care impreuna cu Antarctica sunt localizate in
intregime la S de Ecuator, Australia fiind strabatuta in partea centrala de Tropicul Capricornului.
Din punct de vedere matematic acest continent se desf intre 1041 lat.N, Capul York si pana la
aprox 4339 capul S din S Insulei Tasmania. In latitudine continentul se desf pe aprox 29 ceea
ce semnifica circa 3 600 km. In longitud pe directia E-V conti se desf intre 1139 long E, Capul
NV/Capul Cuvier si pana la Capul Byron. Pe directia E-V conti se desf pe aproape 40longit pe o
distanta de 3 800 km.
Acesta asezare geografica a Australiei alaturi de dispunerea specifica a treptelor
principale a reliefului explica in mare masura celelalte caracteristici fizico geografice in special
clima continuand cu vegetatia, fauna si chiar solurile. In ceea ce priveste suprafata si forma
continentului in limitele extreme care au fost mentionate, conti Australia ocupa o supraf de aprox
7 mil kmp iar impreuna cu insulele adiacente o supraf de aprox 9 mil kmp. Prin aceste
dimensiuni, conti este amplasat pe ultimul loc avand putin peste din supraf Europei si aproape
supraf S.U.A.
Continentul are forma unui dreptunghi bombat spre N,E si V si scobit in partea de S,
forma ce aminteste in linii generale de celelalte continente sudice asa cum ar fi Continentul
Godwana. In ceea ce priveste tarmurile, in general tarmurile Australiei sunt putin crestate, dar
intr-o masura mai mare decat cele ale Africii sau Americii de Sud.
Evolutia paleogeografica a continentului a dus la separarea a 4 mari sectoare de tarm:
sectorul E, sectorul S, sectorul V si sectorul NV si N.
Tarmul E se desf intre Capul York si Capul Wilson fiind cel mai lung dintre cele 4
sectoare avand aprox 4500 km. In sectorul sau nordic pana in apropiere de Tropicul de sud el
este insotit de marea bariera de corali cu o latime de aprox 150 km si o lungime de circa 2 400
km. Desfasurata pe directia NV-SE aceasta este cea mai tipica bariera coraligena de pe Glob , ea
constituind un adevarat obstacol pentru navigatia oceanica explicand in felul acesta lipsa
activitatii portuare de pe tarmul NE al Australiei. In acest sector N apar o serie de mici peninsule,
capuri, golfuri sau chiar insule, este un tarm inalt avand in compinenta atat un tarm de abraziune
cat si un tarm coraligen. Partea S a tarmului E este mai joasa in care se evidentiaza atat un tarm
acumulativ cu delte si lagune dar si un tarm cu mangrove.
Tarmul S se desf intre Capul Leenwill si Capul Wilson, are aspect de curba concava
datorita marelui golf australian. Are in componenta o serie de golfuri inguste si adanci cel mai
mare dintre acestea fiind Golful Spencer din partea E a tarmului. Sector inalt avand in
componenta atat un tarm tectono-eroziv si un tarm de abraziune dar si tarm de abraziune modelat
de procese carstice.
Tarmul V se desf intre Capurile Leenwill si NV, are directia generala S-N o altitudine
mijlocie se termina prin faleze inalte si abrupte in functie de natura reliefuli de la marginea
podisurilor din V Australiei. In general acest tarm prezinta putine articulatii printre acestea
demne de mentionat sunt golfurile, peninsulele sau insulele insa acestea sunt slab conturate
intrucat platforma continentala ce insoteste tarmul este ingusta dretp ptr care eroziunea este
deosebit de acerba. Aici se evidentiaza doua sectoare de tarm: tramul abrazivo-acumulativ iar in
partea de N un tarm tectono-eroziv.
Tarmul N este al doilea ca lungime dupa tarmul E, el fiind desfasurat intre Capul NV si
Capul York. In comparatie cu celelalte sectoare de tarm, acesta este un tarm mult mai fragmentat
de natura complexa ce inainteaza spre Ecuator sub forma unei convexitati. In cea mai mare parte
este un tarm jos, mlastinos atat ca urmare a proceselor de acumulare dar mai ales ca urmare a
conditiilor climatice evidentiate prin precipitatii abundente. Principalele tipuri de tarmuri din
cuprinsul acestui sector sunt : tarmul de abraziune spre Capul NV, tarmul abrazivo-acumulativ
spre Pen.York, cea mai mare parte este un tarm coraligen la care se aduga un tarm acumulativ
asa cum ar fi in partea S a Golfului Carpentalia.
REIEFUL:
Avand in vedere aspectul morfologic, Australia se evidentiaza in cea mai mare parte
printr-un relief uniform, putin fragmentat. Aici iese in evidenta 3 mari trepte de relief:
1. Treapta inferioara a reliefului cu predominarea celui de campie si munti reziduali este
intalnita in campiile centrale din partea Central estica a continentului.
2. Treapta mijlocie cu predominarea reliefului de podis cu alt de aprox 400-500 m,
aceasta treapta domina relieful Australiei
3. Treapta suuperioara a reliefului cu predominarea celui muntos, aici se intalnesc cele
mai mari altitudini de peste 1500-2000 m.
Podisul Australiei de V: ocupa aprox 50% din supraf continentului. Fundamentul sau se
compune din roci f dure la eroziune drept ptr care pastreaza in relieful actual o serie de urme din
fazele orogenetice mai vechi de la inceputul paleozoicului. In general relieful este modelat atat
pe formatiuni precambriene cat si pe formatiuni de cuvertura sedimentara paleozoica, mezozoica
si neozoica. Desi puternic peneplenizat si cu alt reduse relieful actual al podisului prezinta partile
V si E mai inalte ca urmare a existentei vechilor cutari si bombari din paleozoic. Partea Centrala
in schimb este o zona mai coborata, formata prin scufundare tectonica zona in care sunt
localizate cele mai mari unitati desertice ale Australiei : Des. Victoria, Des. Gibson si Marele
Desert de Nisip. In cadrul acestei regiuni centrale a podisului se intalnesc si depozite mai noi de
natura continentala aduse de ape in altee perioade geologice atunci cand precipitatiile erau mult
mai abundente. Aceste depozite mai noi stau pe un fundament f vechi precambrian constituit din
roci dure. De asemenea, acest podis constituie treapta intermediara ca altitudine a reliefului
australiei cu o medie de 400-500 m dar in acelasi timp si treapta cea mai extinsa ca suprafata si
cu vechimea cea mai mare. Este o peneplena usor ondulata constituita din roci vechi. In partea
centrala se pot detasa o serie de masive izolate care nu reprez altceva decat martori reziduali a
caror altitudine depaseste 1500 m. Acesti martori reziduali sunt plantati de depresiniu in care
suunt cantonate lacuri a caror suprafata variaza foarte mult. Dintre muntii reziduali din centrul
deserturilor australiene cei mai inalti sunt Muntii Meccdonal si Muntii Musgrave.
Alpii australieni: reprez o alta regiune structural morfologica localiz in E continentului
de-a lungul Marii Coraligene si a Marii Tasmaniei. Reprez cea mai inalta treapta morfologica a
Australiei cu o inaltime de depaseste in partea de sud 2000 m , 2229 m vf.Kosciusco. cordiliera
E australiana este formata din munti de cutare paleozoica puternic erodati pana in teriar atunci
cand au fost ridicati pe verticala cu aprox 500-700 m ajungand astfel la inaltimea actuala. Din
punct de vedere geologic, in cuprinsul Alpilor australieni, intra atat roci sedimentare (calcare si
conglomerate) dar si roci cristaline (sisturi cristaline sau gnaise) si in anumite portiuni in special
in partea N roci vulcanice (granitele sau bazaltele). Ca urmare a substratului calcaros in
Cordiliera E australiana s-au format numeroase forme carstoce reprezentate de pesteri si vaii in
chei. Acest lant muntos se desf pe aprox 3400 km respectiv circa 30 lat pe dir NE-SV intre
Capul York si Capul Wilson. In partea de V prezinta un rel colinar sculptat pe depozite neozoice
si mezozoice, depozite ce acopera in mare parte depozitele corespunzatoare peneplenei
paleozoice. Prezinta un grad mare de fragmentare indeosebi in partea N, acolo unde se intalnesc
numeroase depresiuni transversale si longitudinale strabatute de rauri cu debite apreciabile, rauri
care au sculptat defilee spectaculoase.
Campiile centrale: acestea ocuupa aprrox 1/3 din masa continentala, ele fiind limitate la
V de Pod.Australiei de V iar la E de Cord.Australiana. Acestea se desf pe dir NS intre Golful
Carpentaria in N si pana la marele golf australian in partea de S. Ea constituie treapta cea mai
joasa a reliefului, prezinta o relativa uniformitate a reliefului, rel care a fost grefat in mare parte
pe depozite sedimentare recente, atat cuaternare cat si actuale fie de origine marina fie de origine
continentala. Destul de frecvent calcarul de varsta cuaternata sunt dispuse direct peste calcare si
marne de varste cretacica in care au rezultat forme endo si exo carstice spectaculoase. In unele
doline( deprs rezultate prin dizolvarea calcarului) in fiecare din cele 3 unit morfostructurale pe
fondul climatic specific latitudinii se dezvolta o anumita gama de forme si procese astfel: in
spatiul podisului Australiei de V, acolo unde se impun formele de denudatie predomina
modelarea eoliana de unde rezulta acumulari nisipoase de tipul dunelor cu intense procese de
salinizare in ariile limitrofe unitatilor lacustre ca de altfel si in spatiul acestora cu un accentuat
proces de deflatie. In Pod. Australiei de V cantit de precip atmosferice nu depaseste 250 mm/an
ceea ce ii confera o puternica nota de uscaciune si ariditate. In partea S in conditiile unor precip
mai bogate se dezvolta cu precadere procesele carstice . In campiile centrale se intalnesc
suprafete netede presarate din loc in loc cu procese carstice dar si sectoare deosebit de joase
reprezentate de campii de subsidenta. Aceeasi eroziune puternica se constata si in zona de orogen
din E Australiei indeosebi pe versantul pacific din partea retelei hidrografice cu debite bogate
datorita umiditatii mari. Aici, media pluviometrica depaseste 1000-2000 mm/an. Exista insa si o
modelare diferentiata a tarmurilor. Astfel, pe tarmul V unde platforma continentala este relativ
dezvoltata apar forme de acumulare pe nisipuri si cordoane litorale in cadrul unor lagune sau in
cadrul unor constructii coraligene. La acestea se adauga tarmuri mai inalte cu faleze abrupte
intens modelate de procesele de abraziune. In partea de N acolo unde se intalneste un tarm cu
mangrove predomina procesele legate de fixarea vegetatiei dar si procese de acumulari lente de
material organic si anorganic. In partea NV si E acolo unde se intalneste un tarm cu canale numit
si tarm cu riass predomina procesele de abraziune sau procesele tectono-erozive. Din acesta
cauza tarmurile australiei se evidentiaza printr-o nota de diversitate, nota care este intalnita doar
intr-o masura mai mica in cazul celorlalte unitati continentale.
In concluzie, relieful Australiei este grefat in mare parte pe un vechi scut continental de
varsta precambriana sau paleozoica, are altitudini relativ mici, de aprox 400-500 m si se
evidentiaza cu precadere prin predominarea treptei de podis.






Geografia continentelor 19.05.2014
curs
Clima Australiei
Clima este conditionata in primul rand de pozitia matematica , acest continent fiind
localiz in emisf sudica, de asemenea extinderea latitudinala si longitudinala ce confera climatului
un caracter continental de asemenea relieful este un alt factor climatogen imp, o influenta deoseb
avand-o Alpii Australieni cu inaltimi de peste 2000 m care determina etajarea verticala a tuturor
elementelor climatice. Si curentii oceanici influenteaza intr-o masura evidenta, in special cei din
sectoarele litorale astfel Curentul Cald al Australiei de Est determ un climat umed pe coasta E si
SE si un climat mult mai uscat pe coasta V. in ceea ce priv temp aerului, temp media a aerului
scade treptat de la N catre S, pe masura ce se micsoreaza unghiul de incidenta al razelor solare cu
supraf terestra, astfel daca pe litoralul nordic, Pen.York, tempt medii anuale peste 22 C, pe
litoralul sudic media coboara la mai putin de 10C. Luna cea mai calda este luna ianuarie , atunci
cand se inreg temp. medii de peste 30C in unitatile desertice din NV, pe litoralul sudic
temperaturile sunt de aprox 20C in timp ce in acesta luna cea mai rece zona este jumatatea S a
Tasmaniei. Luna cea mai rece este luna iulieatunci cand temperaturile sunt de aprox 25C in
extrem N si mai mici de 10C in zona montana din SE, dar si in jumatat S a Insulei Tasmania. In
ceea ce priveste repartitia precip medii anuale acestea sunt repartizate neuniform in teritoriu dat
factorilor climatogeni amintiti, astfel cele mai mari cantit de precip sunt de peste 2000 mm/an se
inreg in zona montana inalta din SE la inaltimi mai mari de 2000 m intre 1000-2000 mm/an se
inreg in N pe litoralul nordic, estic, jumatatea V a Tasmaniei si extrem SV a Australie, cantit mai
mici, in interiorul continentului pe fondul gradului mai ridicat de continentalism, aceste cantit se
inreg in cea mai mare parte din campiile centrale dar si din extrem de N si S a Pod.Australiei de
V. Sub 250 mm/an se inreg in interiorul continentului si pe coasta V(deoarece este scaldata de un
curent rece, circulatie descendenta a aerului anticiclon), se intal cele mai mari unit desertice
Marele Desert de Nisip, Des.Victoria, Des.Gibson.
In ceea ce priv regionarea climatica in cuprinsul acestui contin se pot separa: in N
climat subecuatorial musonic caracterizat prin cele mai mari valori termice si cantit mari de
precip atmosferice, se inreg o circulatie a aerului de tipul musonului ecuatorial; climatul
tropical continental cu un scurt anotimp ploios la perifia N si E a campiilor centrale; climatul
temperat cald si tropical montan in sectorul central si N al Cordilierei Australiene la care se
adauga coasta pacifica a Australiei; climatul temperat oceanic evidentiat prin temperaturi medii
de aprox 12-15C dar si precip bogate, peste 1500 mm/an in extrem SE a continentului in
sectorul S al Alpilor Australieni dar si in Ins.Tasmania; climatul subtropical mediteranean
oceanic, climat mai umed se intalneste in extrem SV a continetului unde sunt cele mai mari
cantit de precip; climatul subtropical uscat se intaln pe litoralul marelui golf australian, se
evidentiaza prin cantit mici de precip atm 250-500 mm/an; climatul tropical desertic ocupa cea
mai mare suprafata in cadrul continentului, detine mai mult de 50% din teritoriu, ocupa
Pod.Australiei de V in proportie de 2/3 si campiile centrale in proportie de peste 70% - este un
climat deoseb de uscat evidentiat prin cantit f mici de precip atmosferice, mai mici de 250
mm/an, chiar sub 100mm/an, se mai caract si prin temp medii anuale de peste 20C dar si printr-
un regim termic diurn caracterizat prin amplitudini foarte mari de peste 40-45C.
In ceea ce priv hidrografia: Este influentata atat de relief , de substratul geologic dar si de
clima. Avand in vedere predominarea climatelor uscate, acest continent se evidentiaza printr-o
densitate mica a retelei hidrografice pe cele mai mari suprafete aceasta fiin mai mica de
0,1km/kmp. Cursuurile permanente de apa dreneaza doar N si E continentului, adica zonele care
primesc cele mai mari cantit de precip. Cele mai mari artere hidrografice atat ca debit si ca supraf
bazinului se varsaa in E Marelui Golf Australian, acestea izvorand de pe versantii V ai
Cordilierei Australiene. Aici se evidentiaza sistemul hidrografic Murlai-Darling acesta fiind sii
cel mai important de pe continent. Pe tarmul E al Australiei se intaln rauri scurte dar cu debite
bogate si un mare potential hidroenergetic (aceste rauri avand si o panta mare). In N in Golful
Carpentaria se varsa o serie de rauri cu debite mici si scurte, rauri ce izvorasc cu precadere din
sectorul colinar al Pod.Australiei de V si campiilor centrale. In ceea ce priv lacurile, in Australia
se intaln 763 de depresiuni lacustre, depresiuni care sunt acoperite in cea mai mare parte a anului
de cruste saline. Cel mai imp este Lacul Eyer. Lacurile sarate din Australia pot fi grupate in 3
mari zone:
1. Zona sudica care inglobeaza cele mai multe si cele mai mari lacuri multe
dintre ele de orig tectonica: L.Toorrens, Eyer, Everand, Blanche
2. Zona centrala lacuri care seaca in per secetoasa: L.Amadeus, L.Mackay,
L.Hopkins
3. Zona SV inglobeaza o serie de lacuri mici ca supraf unele dintre ele de orig
glaciara localizate cu precadere in sectorul S al Alpilor Australieni.
In Australia se pot separa 5 mari bazine hidrografice si regiuni lacustre.
1. Regiunea hidrografica exoreica(cu scurgere de supraf) tributara cu Oc.Pacific rauri
scurte
2. Reg.hidrografica exoreica tributara marilor din N in special M.Timor Victoria
3. Reg. Hidrog.exoreica tributara Oc.Indian vai seci denumite creek-uri.
4. Reg.hidrog endoreica in care pred scurgerea subterana, grupata in 3 subregiuni..
5. ?
In ceea ce priv bazinele arteziene , se pot separa 13 bazine , cea mai mare supraf o ocupa
Marele Bazin Australian, localiz in partea central estica in Pod.Artezian. Baz.Murray etc.
Vegetatia este conditionata in mare parte de celelate elemente fizico-geografice, cu
precadere de clima, relief sau de soluri. Din punct de vedere floristic, in cadrul ac continent se
pot evidentia 3 subreg: subreg NE caracterizata prin cele mai multe specii, deoarece litoralul N
si E primeste cele mai mari cantit de precip atmosferice; subreg interioara este formata dintr-un
numar mai mic de specii; subreg. SV este o subreg de tip subtropical mediteranean.
Principalele formatiuni vegetale din cuprinsul continent sunt:
1. Padurea tropical - umeda se evidentiaza prin cea mai mare biodiversitate fiind
repartizata in extrem N si NE a continentului
2. Savanele si padurile uscate tropicale ocupa suprafete relativ mari din N
Pod.Australiei de V, Pen.York, dar si partea N a Cordilierei Australiene
3. Tufisuri si copaci xerofili subtropicali se intaln in sectorul central al
Cord.Australiene
4. Vegetatia subtropicala S intalnita pe tarmul Marlui Golf Australian
5. Vegetatia montana de tip alpin si subaplin intalnita in zonele cele mai inalte din SE,
acolo unde inaltimile depasesc 1800 m
6. Padurile subantarctice formate din diferite specii de conifere se intaln in V Tasmaniei
7. Veget de savana tropicala ocupa supraf relativ mari in zona bazinului Artezian
8. Veget de pustiuri subtropicale pe litoralul S
9. Veget de pustiuri si semipustiuri tropicale ocupa cea mai mare supraf din Australia,
acoperind aproape in totalitate centrul si V continentului
10. Stepa australiana tipica formata din graminee de talie medie aprox 5-10 cm si arbori
cu coronament dezvoltat pe orizontala, se eintaln in extrem E a campiilor centrale la
contactul cu Alpii Australieni
Invelisul pedologic : solurile Australiei sunt dependente de clima, de roca dar si de
vegetatie . Se intaln 5 mari clase de soluri:
1. Soluri intrazonale: soloneturi, solonceacuri si solurile mlastinoase. Se intaln in S si
SV Australiei in zonele cu climat subtropical umed si uscat
2. Soluri subtropicale (soluri galbene si castanii de tufisuri uscate) se intaln pe fatada E
si SE a continentului dar si in cea mai mare parte a Tasmaniei, in partea centrala si de
E a Ins.Tasmania
3. Nisipuri mobile si semifixate sunt improprii pentru activititatile agricole, fiind
intalnite in regiunile cu grad ridicat de continentalism, adica partea centrala si central
E a continentului
4. Soluri ecuatoriale si tropicale din categ carora fac parte lateritele rosii si galbui,
lateritele rosii-cenusii specifice tufisurilor si savanelor. Se intaln in regiunile colinare
din Pod.Australiei de V in cea mai mare parte a campiilor centrale dar si in zona
litorala N si NE.
5. Soluri subboreale galbene si cenusii au un grad mai ridicat de aciditate fiind
intalnite cu precadere in partea de V a Tasmaniei, sub padurile de conifere
subboreale.
Avand in vedere particul fizico-geograf in cadrul continentului se pot separa 7 mari
regiuni fizico geografice cu trasaturi distincte:
1. AUSTRALIA N SUBECUUATORIALA DE SAVANA TUFISURI SI PADURI;
2. AUSTRALIA E muntoasa si umeda;
3. AUSTRALIA S MEDITERANEANA DESERTICA SI SEMIDESERTICA;
4. AUSTRALIA V in mare parte semidesertica si de tranzitie;
5. AUSTRALIA INTERIOARA E partial muntoasa;
6. AUSTRAIA INTERIOARA CENTRALA semidesertica;
7. AUSTRALIA INTERIOARA DESERTICA caracterizata prin gradul cel mai ridicat
de continentalism, aceasta regiune ocupand in proportie de peste 2/3 Pod.Australiei
de V.
Australia N: este localiz in N continentului pana la aprox 20 latitud. S. este o reg cu un
relief variat, colinar, de podis sau de campie. Treptele majore ale reliefului se desfasoara de la
interior catre exterior. Altitudinile scad pe aceeasi directie de la aprox 1000 m pana la valori mai
mici de 200 m in regiunile de campie din partea de N. Unitatile montane si podisurile sunt
dezvoltate pe o structura foarte veche de varsta precambriana, structura ce a apartinut scutului
Godwana. In partea V se intalneste o regiune montana formata din munti scunzi cu inaltimi mai
mici de 1000 m ce nu reprezinta altceva decat un horst aplatizat cunoscut sub numele de
Pod.Kimberley. Acest podis are in cea mai mare parte o structura cristalina el fiind fragmentat
divergent de catre o retea de vai. Structuri tabulare ce apar asociate cu rocile bazaltice din
Pod.Arnhen. Culmile muntoase se termina perpendicular pe directia liniei tarmului luan astfel
nastere o serie de golfuri si peninsule foarte inguste. In N campiilor centrale se intalneste un alt
podis tabular, Pod.Barckley se prezinta sub forma unor cumpene de ape cu aspect f neted,
prezinta un fundament vechi, precambrian acoperit cu depozite sedimentare de varsta paleozoica;
prezinta alt medii coborate in general sub 400 m si o fragmentare f slaba drept ptr care el prezinta
un aspect peneplenizat.
Campia Carpentaria este o regiune joasa acoperita in mare parte cu formatiuni vegetale
mlastinoase de mangrove dar si cu paduri umede de palmieri, ficusi, liane sau epifite. Aici se pot
separa urmat trepte: treapta mai inalta spre S cu inaltimi de aprox 200 m este o treapta mai
uscata ea fiind reprezentata de o serie de poduri paralele separate de o retea hidrografica cu
aceeasi directie; treapta mai joasa in N, cu inaltimi mai mici de 50 m , este o treapta mult mai
umeda cu peisaj musonic. In ceea ce priv colinele si podisurile scunde din jumat V a Pen.York
acestea se evidentiaza in primul rand printr-un grad mai ridicat de fragmentare. Are o retea
hidrografica mult mai legata, vaile raurilor fiind in mare parte sculptate in depozite tertiare.
Acestea sunt acoperite cu o vegetatie arborescenta abundenta la care se aduga mangrovele in
zona litorala in ceea ce priv Australia E, muntoasa mai umeda.
In spatiul actualei Cordiliere Australiene catre incep paleozoicului s-au produs piuternice
cutari ca urmare a unor presiuni impuse de fundamentuk vechi, precambrian din partea de V. Din
acesta cauza se produc imprtante dislocari si cutari care au dat nastere si unor manifestari
vulcanice ce au pus in evidenta o serie de conuri vulcanice. In prezent aceste conuri vulcanice nu
mai sunt vizibile datorita erodarilor agentilor externi. Daca in orogeneza caledoniana incepe
cutarea acestor munti in timpul orogenezei hercinice se definitiveaza sistemul montan actual. In
spatiul cordilierei se inatln o serie de roci paleozoice cu precadere din permian si carbonifer dar
si o serie de roci vulcanice asa cum ar fi bazaltele de varsta triasica. Transgresiunile marine
repetate post paleozoice au avut ca efect umplerea cu sediimente a zonelor mai coborate
formandu-se astfel unitatile depresionare interioare. Cutarile din orogeneza hercinica s-au produs
succesiv de la E catre V.
Ccordiliera Australiana constituie cea de a treia reg principala structural morfologica a
continentului insotind litoralul E, limitat de marea bariera de corali si M.Tasmaniei.
Ca si unitate structurala morfologica ocupa o supraf relativ restransa din continent in comparatie
cu Pod.Australiei de V. Prezinta o orientare generala pe directia N-S dar ppe sectoare
transversale prezinta o orientare NV-SE in jumat N si NE-SV in jumat S. Din punct de vedere
altitudinal inaltimile sunt mai mici de 1500 m in partea centrala si de N, depasind 2000 m in
sectorul S, acolo unde se atinge si inaltimea maxima in Vf.Kosciusko de 2229 m.
Regiunea joasa in mare parte desertica si semidesertica formata in principal din
Des.Victoria in V si NV acestei regiuni, acesta este un podis calcaros cu numeroase forme
carstice cu scurgere endoreica si climat deosebit de uscat. Campia Nullarbon-Enebe, Campia
Murray-Darling zona joasa aluvionara cu inaltimi mai mici de 100 m.
Australia V este formata dintr-un relief variat reprezentata de 3 mari trepte: treapta de
campie formata dinr-o campie litorala dispusa sub forma unor etaje, puternic fragmentata fie de
rauri permanente fie de rauri intermitente/sezoniere; treapta de podis formata dintr-o serie de
podisuri marginale cu relief structural cu interfluvii netede si alt mici 200-500 m; treapta
montana formata din munti vechi, reziduali de varsta precambriana, munti scunzi cu inaltimea
max de 1227 m din Vf.Bruce.
In ceea ce priv Australia interioara E, este localiz in zona de contact dintre campiile
centrale si cordiliera australiana. Este o regiune mai inalta formata atat din munti cu alt de peste
1000 m rezultati in urma cutarilor hercinice din paleozoic, munti si podisuri piemontane cu alt
peste 500 m, podisuri si campii cu alt cuprinse intre 200-500 m ocupand cele mai mari intinderi.
In ceea ce priv Australia interioara centrala, aceasta este o reg arida formata din podisuri
si campii inalte modelate pe o cuvertura jurasica si cretacica, se adauga o serie de campii
sedimentare formate preponderent din nisipuri si pietrisuri de varsta cuaternara, campii etajate cu
alt mai mici de 500 m in care se intaln numeroase zone mlastinoase.
Australia interioara desertica este localiz in partea centrala si de E a Pod.Australiei de V,
este formata din 3 mari unit desertice: Des.Sandy alc din podisuri nisipoase si munti reziduali la
care se aduga munti mai inalti de peste 1500 m, Des.Gibson constituit din campii etajate
nisipoase cu inaltimi de aprox 300-400 m; Des.Tanami localiz in N acestei reg format atat din
regiuni endoreice cu scurgere subterana dar si din munti reziduali si podisuri nisipoase cu alt de
400-500 m.