UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI - FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Departamentul de Geografie Regională și Mediu

GEOGRAFIA AMERICII, AFRICII ȘI ANTARCTICII

CURSUL 3. GEOSTRUCTURI ȘI RELIEF (I)

America de Nord

Lect. univ. dr. Maria-Laura Tîrlă

 UNITĂȚILE
FIZICO-
GEOGRAFICE
UNITĂŢILE STRUCTURALE
MAJORE ALE AMERICII DE NORD

SCUTURI
PLATFORME
UNITĂŢI DE OROGEN
RIFTURI CONTINENTALE
STRUCTURA
AMERICII DE NORD
Constă într-o serie de unităţi de
orogen (munţi formați prin cutare) pe
margini, care flanchează câmpii
interioare – acestea se înalță către
Scutul Canadian (parte a Cratonului
Nord-American).
CORDILIERA NORD-AMERICANĂ
S-a format în decursul a 3 orogeneze:
1) Orogeneza nevadiană
2) Orogeneza Sevier
3) Orogeneza laramică

prin coliziunea și subducția

Plăcii oceanice Farallon
sub Placa Nord-Americană

https://pubs.usgs.gov/gip/dynamic/Farallon.html
 PENINSULA ALASKA
Alaska

Arhipelagul Aleutine
- 1500 km lungime
- punte de legătură între Alaska şi Kamceatka
-Attu şi Agattu sunt insulele cele mai mari (roci cristaline)
- restul insulelor sunt vulcanice (Andreanov, Umnac, Unalaska,
Unimac)
- vulcanul Shishaldin este cel mai înalt (3073 m)

Cordilierii Alaskăi *
-Munţii Alaskăi
- Munţii Brooks
-formaţi în faza nevadiană, recutaţi în Terţiar
- gheţari de piemont (Malaspina)
-Din Munţii Chugach (4039 m) coboară gheţari de tip alpin care
primejduiesc calea ferată minieră de cupru din apropiere
- Munţii Elias, Logan
Gheţarul Malaspina

Podişul Yukon
-Altitudini între 800 – 1000 m
-Şisturi cristaline, roci plutonice
-Peneplenă formată pe sedimentar mezozoic
-Recent înălţat, adânc sculptat de ape (fluviul Yukon)
-Lăţime maximă în vest, unde lanţurile montane sunt dispuse în evantai
(virgaţiuni) Fluviul Yukon

* Clyde, 1965
DENALI (MCKINLEY)

Muntele Denali este cel mai înalt din America de Nord (6190,8 m).
Masivitatea şi energia sa de relief sunt mai mari decât ale Mt. Everest (5500 m faţă de 3700 m).
Este un masiv plutonic granitic, exhumat prin eroziune de sub rocile sedimentare. Regiunea este străbătută de numeroase falii
transformante, care permit ca rocile din adâncime să fie expuse mai rapid eroziunii decât cele din regiunile adiacente. Foto: McPhee, 2006
La această latitudine (630N), cantitatea de oxigen este cu 47% mai scăzută pe crestele sale decât dacă ar fi fost situat la Ecuator. Muntele Denali
Parcul Naţional Denali, Alaska
 MUNTELE
MUNTELE ST ELIAS LOGAN
5489 m 5959 m
- Cel mai înalt masiv din Canada, situat în Parcul Naţional
Kluane;
- Sursa gheţarilor Logan şi Hubbard;
- Datorită tectonicii active, masivul se înalţă şi în present;
- În 1991 a fost înregistrată o temperatură record de -77,50C,
aceasta fiind cea mai scăzută valoare termică înregistrată în
emisfera nordică.

- Situat la graniţa dintre Alaska şi teritoriul Yukon,

- Situat la numai 16 km de capătul Fjordului Taan, ceea ce
îi conferă un aspect comparabil cu al Mt. Denali, datorită
energiei mari de relief;
- Este un platou întins care înclină dinspre SE către NV.

Foto: Gerald Holdsworth

 Denumire Localizare Fotografii
Mt. Waddington
Munţii Coastei Pacifice (Canada)
- lanţuri muntoase paralele, neoalpine
-în Pleistocen s-au detaşat parţial de continent

insule şi arhipelaguri, fjorduri

-pe platforma continentală apar văi submerse
-Insula Vancouver (peste 2000 m alt., în est granodiorite, iar în vest
şisturi triasice).

Sistemul Coastei Pacifice (SUA)

- între Str. Juan de Fuca şi Puget
-cutat iniţial în faza nevadiană, reînălţat în Terţiar Sierra Nevada
-Masivul Olympic (2424 m) în nord
-în Oregon capătă un aspect de podiş jos (500-1000 m), iar gurile
fluviilor sunt inundate.
-Masivul Klamath (2810 m)
-ţărmul se înalţă în lungul liniilor de faliii, iar lanţurile pacifice au
fost reîntinerite Munţii
-Râul Sacramento s-a axat pe o falie
Coastelor
-Falia San Andreas (800 km în linie dreaptă), activă încă din
Paleogen. Deplasarea anuală a blocurilor faliate = 5-40 cm spre
Coasta californiană
NV.

Munţii Cascadelor
-cutări nevadiene, recutări miocene
-şisturi cristaline paleozoice, intruziuni Pcm
-aparate vulcanice bine conservate: Rainier (4392), Adams (3751), St
Helens (2948)
-gheţari actuali bine dezvoltaţi
-Mt. Shasta (4317), Lassen (3186) - activ
-Crater Lake, cantonat într-o caldeiră de 8 km diametru
Vulcanul Rainier
 BATOLITELE GRANITICE DIN VESTUL SUA
Half Dome, Parcul Naţional Yosemite,
Sierra Nevada, California

Tarbuck &Lutgens, 1987


VULCANUL ST HELENS (2550 M)
- a erupt pe 18 mai 1980, fiind cea mai
devastatoare erupţie din ultimele decenii
-cea mai mare alunecare de teren din istorie
(peste 2,9 mil. km3)
- altitudinea conului a scă zut de la 2950 m
la 2550 m, formâ ndu-se un crater de 1,6 km
în diametru
-Stratovulcan: bazalte şi andezite stră bă tute de
domuri dacitice
-ultimele erupţii înainte de 1980: 1831-1857
-activitate vulcanică între 2004-2008
-formarea unor noi domuri de lavă şi a unui
gheţar (cu grosime între 100-200 m)
Crater Glacier (Tulustone)
1981-2009

Domul de lavă şi gheţarul nou format

= două dintre urmările erupţiei
vulcanului St. Helen's din 1980

Foto: John Pallister, USGS, 22.10.2006

Ocupă o veche calderă (7700 ani) care s-a format în urma
pră buşirii camerei magmatice a vulcanului Mazama CRATER LAKE (OREGON)
Adâ ncimea calderei = 597 m

În 5667 î.H., o erupţie de 42 ori mai puternică decâ t cea din

1980 a vulcanului St Helens a distrus stratovulcanul, a
că rui altitudine a scă zut brusc de la 3400 m la 800 m.
 PARCUL NAŢIONAL CRATER LAKE, OREGON

Pinaclurile (Foto: Yen Wen Lu, 2001) Crater Lake (Foto: Barbara Decker)

Deşertul de piatră ponce

Sierra Nevada
• între Depresiunea Californiei şi Podişul Marelui Bazin
• Altitudine maximă: Vf. Whitney (4418 m)
• Munţii San Bernardino (sud) se învecinează cu Deşertul
Mojave
• Batolitul Sierra Nevada (domuri granitice modelate de gheţari
şi neotectonică)
• Văi glaciare (Yosemite)

Depresiunea Willamette
• Origine tectonică, desfăşurare longitudinală
• Umplutura sedimentară provine din materialele erodate din
Munţii Coastelor şi Munţii Cascadelor.
• În Pleistocen a fost deseori inundată de apele proglaciare,
majoritatea provenind din paleosistemul lacustru Missoula.
• Depozitele cuaternare au 100-130 m grosime şi determină
fertilitatea solurilor.

Depresiunea Californiei
• Cea mai mare depresiune şi regiune agricolă din vestul
Americii de Nord, are origine tectonică
• Drenată de râurile Sacramento (N) şi San Joaquin (S), care
confluează în Golful San Francisco
• Subducţie (falia San Joaquin)
• 110 000 km2
 SIERRA NEVADA, CALIFORNIA
Structură complexă (şisturi cristaline Pcm, sedimentar paleozoic cutat, granite, diorite,
şisturi jurasice)
Roci eruptive, filoane hidrotermale, zăcăminte de aur şi argint (Goana după Aur, ~1848)
Vf. Whitney (4418 m)
Abrupt de falie în est, cu numeroase lacuri şi depresiuni tectonice (Tahoe, Mono, Owens)
Creste ascuţite modelate de gheţarii cuaternari şi actuali
Parcul Naţional Yosemite
Parcul Naţional Sequoia – Kings Canyon
 Falia San Andreas
Lynch, 2013

http://www.sanandreasfault.org/
Sistemele de falii din regiunea
Golfului San Francisco
 Unități de relief Harta Fotografii
Podișul Columbiei
- Podiş acoperit de lave bazaltice (1200-1800 m);
- Erupţiile s-au produs într-un interval cuprins între 17 - 6 Ma;
- Grand Couleé – marele canion al fluviului Columbia, sculptat de
apele de inundaţie provenite din gheţarii pleistoceni;
- Peisajul este tipic, străbătut de numeroase couleés, în lungul
cărora se înlănțuie numeroase lacuri.

Marele Bazin
-Relief de tipul basin and range;
-Între Sierra Nevada şi Munţii Wasatch; Podişul Marelui Bazin
Relief de tip
-Mari depresiuni intramontane de tip bolson; Basin and Range
-Altitudinea medie = 1280 m (Marele Lac Sărat); Deşertul Marelui Bazin
-În pleistocen, bazinul era ocupat de lacurile Lahontan şi
Bonneville (dovezi: terase de abraziune lacustră, delte, cordoane
litorale).

Podișul Colorado
- Alcătuit din roci cu vechime între 1500 și 500 Ma;
- Drenat de fluviul Colorado, care a format în decursul a 17 Ma
cel mai spectaculos canion de pe glob (800 m energie de relief,
6.4-29 km lățime și 446 km lungime);
- -în imagine: Marea Potcoavă, un meandru încătușat.
 PODIŞUL COLUMBIEI
GRAND COULEÉ

Relief de tip ”trappe”

(în trepte)
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Palouse-Canyon-
Washington-State.jpg
 Grand Couleé
Curgerile de lavă bazaltică
din Podişul Columbiei
Foto: USGS

Cascadele Secate

Bazalte columnare pe malul

vestic al Lacului Lenore PĂDUREA PIETRIFICATĂ DE GINGKO
Platoul Columbiei: Canionul lui Moise
 Regiunea sudică intracordilieră:

Corespunde deșerturilor nord-americane:

Marele Bazin
Podișul Central Mexican

STRUCTURI DE TIP BASIN & RANGE...

01/23/2023
 • Se formează sisteme de blocuri
crustale deranjate tectonic, separate
... REZULTAT AL TECTONICII EXTENSIONALE de falii normale;
• Muchiile înălțate ale blocurilor
corespund culmilor muntoase, iar
sectoarele scufundate (semigrabene)
formează bazine de sedimentare
terigene.

01/23/2023
PLATOUL COLORADO ȘI MARELE CANION
expun una dintre cele mai complete stratigrafii de pe glob
Platoul Colorado a început
să se înalțe în urmă cu cca
75 Ma, în timpul orogenezei
laramice (1500-3000 m).

Formarea canionului a
început în urmă cu circa 17
m.a. din cauza înălțării
(boltirii) crustei continentale
ca efect al geodinamicii
interne și adâncirii
paleofluviului Colorado în
formațiunile sedimentare.
STRATIGRAFIA MARELUI CANION
Grupul Tonto Formațiunea de Redwall
Kaibab Fm
Gresia de Coconino
• Depuneri de sedimente - 1800-3000 m grosime
• Trepte şi poduri izolate (structurale) de tip mesas
• Suprafaţa de denudaţie (1500-2000 m) este dominată de martori de eroziune
• Marele Canion s-a format în Pleistocen, în zona de înălțare maximă a podişului
• Lungimea canionului = 446 km, faţă de cea a fluviului = 2334 km
• Panta văii = 1,5 m/km
• Viteza de scurgere = 40 km/oră Subdiviziuni:
-Podişul vulcanic San Francisco (3844 m)
-Podişul de Marmură (2200 m)
-Podişul Kaibab (2700-3000 m)
Podișul Colorado
Parcuri şi monumente naţionale
UTAH ARIZONA
P.N. Arches (Arcadele naturale) P.N. Marele Canion
P.N. Canionul Bryce P.N. Pă durea Pietrificată
P.N. Canyonlands (Tă râ mul Canioanelor) P.N. Saguaro
P.N. Capitol Reef Deşertul Pictat
P.N. Zion

+ Monument Valley (Valea Monumentelor)

Regiune naturală transfrontalieră inclusă în PARCUL TRIBAL

NAVAJO (echivalentul unui parc naţional pentru ariile protejate cu
specific cultural de pe teritoriul S.U.A.)
 UTAH

Parcuri naţionale:

Arcade
Canyonlands
Capitol Reef
Canionul Bryce
Zion

Parcul Tribal Navajo

Monument Valley
PARCUL NAŢIONAL AL ARCADELOR (UTAH)

Suprafaţa: 310 km2

Altitudinea maximă: 1723 m
Peste 2000 de arcade naturale

Roca dominantă: gresia (Formaţiunea de Entrada)

 FORMAREA ARCADELOR NATURALE
Cauza formării arcadelor: existenţa unui substrat salifer plastic, care a determinat
eroziunea subaeriană în decursul timpului geologic.
 Geneza arcadelor naturale

Arcada Kolob, P.N. Zion

Foto: Craig Shelley

Sursa: National Geographic

Unele arcade naturale se pot forma şi prin
eroziune în adâncime (ex. Arcada Dublă)
BLOC OSCILANT
“Turnul Babel”

ARCADA PANORAMICĂ
GRESIA DE NAVAJO
STRATIFICAŢIA ÎNCRUCIŞATĂ LA SCARĂ MARE

Direcţia stratelor depinde de cea a vântului

dominant din perioada activă a dunelor de nisip.
300 – unghiul cel mai mare sub care poate fi
înclinată o suprafaţă depoziţională în cazul
nisipului.
Dunele iniţiale atingeau probabil 7-10 m înălţime,
din care doar circa 3 m au intrat în alcătuirea
gresiei.

Hunter şi Rubin (1983)

 MECANISMUL FORMĂRII STRATIFICAŢIEI ÎNCRUCIŞATE
Ciclurile depoziţionale reprezintă un rezultat al schimbării direcţiei vântului
Stratificaţie încrucişată la scară metrică (1/3 din înălţimea dunelor iniţiale)

Vermillon Cliffs (Utah)

Foto: Thomas F. Osborne
Canionul Antelope

Format prin eroziunea apei care

pătrunde cu viteze mari în urma
ploilor torenţiale.
Canionul este foarte îngust, existând
pericolul de înec în cazul viiturilor, apa
inundând complet toate nişele.

Foto: Luca Galuzzi, 2007

 FORME DE RELIEF DISTINCTE ÎN PODIŞUL COLORADO

A – Marele Canion
B – Cuestele de Ciocolată
C – Cuestele Vermillon
D – Cuestele Albe
E – Canionul Zion
F – Cuestele Cenuşii
G – Cuestele Roz
H – Canionul Bryce Imagine NPS de la
[http://www.nps.gov/brca/geology_grand.html]

(Marea Stratificaţie)
 Parcul Naţional Canionul Bryce

Formaţiunea Claron (Eocen)

Conglomerate, argile roşii

Forme reziduale tipice numite

hoodoos (rom. hududăuri) Podiş Martor de Fereastră Hoodoos
eroziune

Procese fizico-mecanice:
eroziunea diferenţială, gelivaţia şi gelifracţia
Canionul Bryce

Foto: Luca Galuzzi, 2007

MUNȚII STÂNCOȘI

• Lanț muntos care se extinde pe teritoriul Canadei și SUA

între R. Liard (N Columbiei Britanice) și Rio Grande

• Format în tectogeneza laramică (80-55 Ma)

• Altitudine max.: Mt. Elbert (4400 m), Colorado
• Lungimea: 4800 km
• Subdiviziuni importante: Stikine, Selkirk, Caribou,
Laramie, Sawatch, San Juan, Mosquito, Sangre de Cristo,
Front Range
Formarea sectorului intern al Cordilierilor
Cretacic
(The Rockies):
145-65 Ma
- Unghiul redus de subducție a Plăcii Pacifice sub
Placa Nord-Americană (sub 45º) a determinat
fricțiuni crustale puternice și propagarea forțelor
compresionale la mii de km în interior (Mitrovica
et al., 1989)

- Western Interior Seaway = bazin de sedimentare

extins acoperit de o mare epicontinentală cu forme
de viață abundente

”Mushroom tectonics”
(Jacob, 1983)

01/23/2023
STÂNCOȘII CANADIENI
(COLUMBIA BRITANICĂ ȘI ALBERTA)

Parcuri naționale: Banff, Jasper,

Yoho, Kootenay
Patrimoniul Mondial UNESCO

Altitudinea max.: 3954 m (Mt.

Robson)

Relief glaciar foarte bine dezvoltat

01/23/2023

USGS, 2006
 • Alternanță de roci sedimentare:
STÂNCOȘII CANADIENI argilite și calcare
• Relief structural cutat (anticlinale
Ipoteză nouă: acest sector al Cordilierei NA reprezintă și sinclinale)
un orogen de coliziune, în contrast cu cel acreționar, • Relief glaciar proeminent
arhetipal.
Chen et al., 2019 (https://www.nature.com/articles/s41467-019-09804-8)

01/23/2023

Chatter Creek, Canadian Rockies https://www.reddit.com/

 01/23/2023

https://www.skyscanner.ca/
 PODIŞUL YELLOWSTONE
Platou vulcanic format în decursul a 2 milioane ani.
Ultimele 3 mari erupţii au generat:
A) Caldera Island Park (2,1 m.a.) – platoul de tuf Huckleberry
B) Caldera Henry’s Fork (1,2 m.a.) – tuful din Mesa Fall
C) Caldera Yellowstone (0,64 m.a.)

Lave riolitice Tufuri

Chimism Acid Moderat acid Moderat Mafic Ultramafic

Roca vulcanică Riolit Dacit Andezit Bazalt Komatiit

Roca plutonică Granit Granodiorit Diorit Gabbrou Peridotit

% SiO2 > 69 63 - 69 52 - 63 < 52 < 45

Mişcări verticale (± 1,5 cm/an)

În ultimii 3 ani au depăşit 7 cm/an Mesa (pl. Mesas) = podiş (sp.)
FORMARE ȘI EVOLUȚIE
• Vulcanism
• Caldera Yellowstone
• Gheizere, fumarole, izvoare termale
• Terase de travertin
SECŢIUNE TRANSVERSALĂ PRIN CALDERA
YELLOWSTONE
 ERUPŢIILE FREATICE

La începutul Holocenului au avut loc erupţii freatice

(magma ascendentă a intrat în contact cu pânza
freatică).

1 – vapori de apă
2 – bombe vulcanice
3 – coş vulcanic
4 – strate de lavă şi cinerite
5 – strat de rocă impermeabilă
6 – pânză freatică
7 – explozie vulcanică
8 – cameră magmatică

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Phreatic_Eruption-numbers.svg
ELEMENTE GEOTERMALE
Fumarole
Gheizere (Old Faithful)
Izvoare fierbinţi (Grand Prismatic Spring)
Curgeri de noroi (Fountain Paint Pots)
Terase de travertin (Mammoth Hot Springs)

Foto: Oprea-Ilie Corina (2009)

Gheizere (Old Faithful)

Terasele de travertin
Mammoth Hot Springs

Foto: Oprea-Ilie Corina

SUA - HARTA CARSTULUI (USGS)

https://karstwaters.org/educational-
01/23/2023
resources/what-is-karst-and-why-is-it-
important/
RECIFUL PERMIAN CAPITAN REEF
CARLSBAD (TEXAS – NEW MEXICO)

 Munții Guadalupe (calcare permiene)

 Parcuri naționale: Peșterile Carlsbad și Munții Guadalupe

01/23/2023
Carlsbad Caverns

01/23/2023
Peștera Lechuguilla

122 mile (196,3 km)

01/23/2023
DEȘERTUL DE GIPS
© Roadtrippers, Inc. 2018
WHITE SANDS NATIONAL MONUMENT
(NEW MEXICO)

01/23/2023

Bazinul Tularosa (endoreic)

 Peștera Cristalelor (Naica, Mexic)

https://www.travelandleisure.com/trip-ideas/nature-travel/cave-mexico-largest-collection-crystals 01/23/2023
01/23/2023
 ESTUL EXTRACORDILIER

CÂMPIILE ȘI PODIȘURILE CANADIENE

CÂMPIILE ȘI PODIȘURILE CENTRALE
MARILE CÂMPII (PODIȘUL PRERIILOR)

POD. OHIO, WISCONSIN-MINNESOTA, MISSOURI,

CÂMPIA MISSISSIPPI

MUNȚII APPALACHI
CÂMPIA LITORALĂ ATLANTICĂ ȘI PERIMEXICANĂ
 CÂMPIILE ȘI PODIȘURILE CANADIENE

PODIȘUL MACKENZIE
CÂMPIA HUDSON
PODIȘUL MARILOR LACURI
PENINSULA LABRADOR

Unitate structurală: SCUTUL CANADIAN

(Cratonul Nord-American)
 CRATONUL
NORD-AMERICAN
1 – Proterozoic (1,8 – 0,9 Ga)
2 – 1,8 – 1,3 Ga
3-4 – Paleoproterozoic (2,5 – 1,75 Ga)
5 – Complex arhaic granulitic-gnaisic (2,66-2,6 Ga)
6 – Cratonic arhaici (granite + greenstone),
peste 2,6 Ga
7 – Sariaje principale
8 – Limitele orogenului intracontinental
paleoproterozoic

Mints, 2015
DIKE-URI RADIATIVE GIGANTICE

G. Thomas - English Wikipedia, Public Domain,

https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=5595643

Mackenzie dike swarm image on www.mantleplumes.org

01/23/2023
 GLACIAŢIUNEA
PLEISTOCENĂ
ÎN AMERICA DE NORD

Faze glaciare:
1. Nebraska
2. Kansas
3. Illinois
4. Wisconsin
MORENELE TERMINALE DIN SUDUL MARILOR LACURI
PENINSULA LABRADOR – MUNŢII TORNGAT
Extremitatea sudică a Cordilierei Arctice

• Ţărm cu fjorduri şi skjars

• În Pleistocen - nunatakuri

• Martori eruptivi (1700 m)

• Gnaise, intruziuni granitice
• Roci foarte vechi (3,9-3,6 Ga)
 PODIȘURILE CANADIENE
Subdiviziuni: Kazan, Davis, Hudsonia, James, Laurenția

Se suprapun Scutului Canadian (gnaise, cuarțite,

conglomerate și calcare strâns cutate, roci
metamorfice, granite)
Rest al unui lanț muntos precambrian
Cea mai extinsă peneplenă de pe Glob
Depozite glaciare, lacuri
Altitudine generală ~200 m
 CÂMPIA HUDSON
În jurul Golfului Hudson
Subunități joase ale câmpiilor canadiene
Abraziune marină puternică (maree)
Cuprinde marile lacuri canadiene (L. Sclavilor, L. Urșilor, L. Renilor, L.
Winnipeg, etc.)

Peisaj monoton – pădurea boreală canadiană

Redresarea izostatică a Peninsulei Labrador în Holocen. Prelucrare
după King (1965) și Davis și Fitzgerald (2009).

01/23/2023
 MARILE CÂMPII
(PODIȘUL PRERIILOR)

Regiune piemontană desfășurată în partea estică a Cordilierilor Nord-Americani

Strate de roci sedimentare paleozoice, mezozoice și paleogene
Hogbacks, cueste (gresia de Dakota – structuri acvifere)
Altitudinile scad de la 1500-900 m la circa 600 m spre est
În vest se face tranziția către Munții Stâncoși
Inselberguri cristaline: Cypress Hills (1460 m)
Martori eruptivi, bombări (Black Hills – 2200 m)
Conuri vulcanice ~4100 m
În Dakota și Montana = sedimentar oligocen alterat (argile, marne, nisipuri), badlands
 PODIȘURILE
OHIO ȘI MISSOURI
PODIȘUL OHIO
250-300 m altitudine (peneplenă)
Calcare carbonifere în strate cvasiorizontale
Boltiri largi, domuri (Cincinatti, Nashville)
Drenaj subteran, peșteri (sistemul Mammoth Cave)

PODIȘUL MISSOURI
Relief structural monoclinal
2 șiruri de cueste: 300-500 m (gresii, morene) și la 600-
800 m
Cuesta Missouri delimitează preria înaltă de preria
joasă
 Strate de calcare mississippiene acoperite de
gresii – a rezultat un sistem extrem de stabil
 Dezvoltarea estimată ~670 km
 În septembrie 2021 +13 km

SISTEMUL CARSTIC
MAMMOTH CAVE 01/23/2023
 CÂMPIA MISSISSIPPI

Câmpie de acumulare lacustră și fluvială, formată pe

locul unui golf imens
Umplutură sedimentară (Cretacic - actual)
Altitudini foarte joase (sub 100 m)
Câmpie de divagare a fluviului Mississippi, modificată
antropic prin îndiguiri, rectificări de curs și baraje
Delta Mississippi (deltă digitată, puternic afectată
anual de uragane)

http://commons.wikimedia.org/wiki/File
%3AMississippi_Embayment_relief_map_2
MUNȚII APPALACHI

Appalachii de Nord – orogeneza caledoniană

Appalachii de Sud – orogeneza appalachiană
sau allegheniană, echivalentă orogenezei
hercinice din Laurenția
Relief structural: cute strânse, paralele
Remobilizări neotectonice
Eroziune diferențială (selectivă)
Inversiuni de relief
 RELIEFUL DE TIP APPALACHIAN

Relief structural cutat, în cadrul căruia masivele au fost peneplenizate, iar cutele
apar ca aliniamente de culmi slab evidențiate.
Pe măsură ce eroziunea înlătură materialul mai friabil, rocile dure care formează
anticlinalele strânse sunt detașate în relief, separate de văi largi, dezvoltate pe
sinclinale.
Acest tip de relief este numit valley and ridge (succesiune de văi și culmi), cu
referire la dispunerea paralelă a formelor de relief, în concordanță cu desfășurarea
principalelor aliniamente structurale.
PENNSYLVANIAN SALIENT

01/23/2023
 CÂMPIA LITORALĂ ATLANTICĂ ȘI
PERIMEXICANĂ

Formată în urma prăbușirii flancului estic al Appalachilor

Discontinuitate tectonică și geomorfologică accentuată între Piemontul
Appalachian și câmpia litorală
La nord de Capul Cod – câmpia este îngustă și continuă cu faleze
formate pe roci cristaline
La sud – subsidență, cordoane litorale, limane maritime
RESURSE BIBLIOGRAFICE
• Incze, A. (1969). America de Nord – Geografie fizică. Editura Didactică și Pedagogică,
București, 187 p.
• McConnell, D., Steer, D., Knight, C., Owens, K., Park, L. (2008). The Good Earth: Introduction to
Earth Science. McGraw-Hill, New York, 536 p.
• Wilson, J. T. (1963). A possible origin of the Hawaiian Islands. Canadian Journal of Physics, 41,
863-870.

01/23/2023