UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Departamentul de Geografie Regională și Mediu

GEOGRAFIA CONTINENTELOR AMERICA, AFRICA ȘI ANTARCTICA

Cursul 4. GEOSTRUCTURI ȘI RELIEF (III)

America Centrală și America de Sud

Lect. univ. dr. Laura Tîrlă

America Centrală (unităţi de relief)

• Sierrele Mexicane
• Podişul Central Mexican
• Siera Neovulcanică (Sudică)
• Cordilierele Americii Centrale
• Sistemul insular Antile
 Bazinul Central Mexican
Mesa del Norte
Mesa Central

În centrul și nord, platoul este fragmentat în structuri faliate (horsturi și grabene).

Grabenele poartă denumirea regională de bolsonuri (Ex.: Bolson de Mapimi)
Bazinul Mexican în Cuaternar
Coahuila
(Provincia cutărilor marginale)

•Sierra de la Gavia, NE Mexicului (Sierra

Madre Oriental)

•Structuri anticlinale evidenţiate prin

eroziune diferenţială

•Roci sedimentare detritice şi aluviale

(Cretacic - Cuaternar)

Imagine Landsat ETM+

Centura Vulcanică Transmexicană
Relieful vulcanic:
• Stratovulcani
• Conuri vulcanice monogenetice
• Vulcani de scut (shield volcanoes)
• Caldere

Sierra Madre del

Sur

- Deformările postlaramice (Eocen)

- Subducția plăcilor Rivera și Cocos sub Placa
Nord-Americană
- Sisteme de falii radiare cu geometrie și
cinematică foarte complexe
(Norton, 2011)
Popocatepetl (5426 m) Orizaba (Citlaltepetl – 5636 m)

Iztaccihuatl (5230 m)
Vulcanii de lângă Ciudad de Mexico

Iztaccihuatl Popocatepetl
Regiunea Istmului Tehuantepec
Craterul Chicxulub
(65 Ma)

Crater de impact cu diametrul de ~180 km

Asteroidul avea un diametru de ~10 km

Sursa: SRTM – NASA

Supercontinentul Gondwana (reconstituire paleogeografică)

Configurația supercontinentului Gondwana la sfârșitul erei paleozoice (simplificat după Gray,

2007, cu completări din Pankhurst et al., 2006)
America de Sud - Unități majore de relief
Structurile geologice
și unitățile de relief
 MUNȚII ANZI (CORDILIERA ANDINĂ)

• Formați prin acreție în zona de subducție a Plăcii Nazca sub Placa Sud-Americană
• Faza principală de cutare: Cretacic Superior – Eocen Inferior
• Cutările au continuat în Terțiar și Cuaternar
• Subdiviziuni: Anzii Nordici, Anzii Centrali și Anzii Sudici
• Altitudinea maximă: 6960,8 m – Vf. Aconcagua (Provincia Mendoza)
• Vulcanism activ și cutremure de intensitate extremă

01/23/2023
Ramos (2009)
ANZII NORDICI

• Se desfășoară de la litoralul caraibian până la Golful

Guayaquil, în Ecuador (4°S): Cordiliera Venezueleană, Anzii
Columbiei și Anzii Ecuadorieni;
• Trei cordiliere paralele care se deprind în evantai spre
nord (structuri de decroșare care fac joncțiunea cu Placa
tectonică a Caraibilor);
• Văi tectonice longitudinale (Magdalena și Cauca);
• Altitudinile depășesc 4000-5000 m;
• Vulcani: Cotopaxi, Chimborazo (Ecuador).
ANZII CENTRALI

• Au cea mai mare desfășurare din tot sistemul andin,

de la Golful Guayaquil până la 32°S /47°S (Gansser, 1973;
Ramos, 1999), în Chile;
• Altitudinile maxime din Anzi: Aconcagua (6961 m),
Ampato (6950 m) și Huascaran (6768 m);
• Podișul Boliviei (Altiplano), la 3800-4000 m;
• Deșerturi tropicale: Atacama și Peru, ariditate
extremă;
• Bazine endoreice, evaporitice (salare) cu depozite și
lacuri de playa (Salar de Uyuni, Salar de Atacama).
ANZII SUDICI

• Între 32°S și Capul Horn; limita geotectonică față de Anzii

Centrali este Golful Penas, la 47°S (Gansser, 1973; Ramos, 1999);
• Anzii Patagoniei (N) și Anzii Fuegieni (S);
• Altitudinile generale scad la 2700-1800 m;
• Sierra de Costa se transformă la sud în arhipelag;
• Masive granitice (Torres del Paine), Fitzroy
• Carstul chilian în marmură, cu lapiezuri hipertrofice și
peșteri litorale (Lacul General Carrera, I. Madre de Dios).
 ANZII PATAGONIEI

• Altitudini mai reduse decât în celelalte

subdiviziuni
• Alt. max.: Cerro San Valentin 4058 m
• Calota glaciară Nord-Patagoneză
• Glaciocarstul din I. Madre de Dios (Chile)
– carst pe marmură
• Cerro del Paine (domuri granitice
modelate de glaciațiune), Parcul
Național Torres del Paine

01/23/2023
 Relief carstic în Arhipelagul Madre de Dios, Chile
Precipitații bogate (~7000 mm/an)

01/23/2023
01/23/2023
Sierrele Pampeene și Precordiliera Argentiniană
• Istoria geologică a sierrelor sud-americane este
complicată, fiind rezultatul mai multor orogeneze
succesive declanșate încă din Neoproterozoic:
pampeeană, famatiniană și gondwaniană.

• Aceste orogeneze, premergătoare celei alpine din

Mezozoic-Cenozoic, au pregătit terenul pentru
formarea Anzilor Cordilieri prin generarea proto-
Anzilor, sau Anzilor timpurii, a căror existență este
confirmată de Sierrele Pampeene.

• În partea de vest a acestora se păstrează cel mai

bine dovezile geologice ale orogenezei
famatiniene.

Pankhurst și Rapela (1998)

Serrania de Hornocal
Quebrada de Humahuaca

Relief cu structuri de tip flatirons

Podișul Guyanelor (format pe Scutul Guiana)
Tepuis Oriental – Kukenan & Roraima
Diferențieri fizico-geografice în Podișul Guyanelor
Sectorul nordic Sectorul vestic Sectorul central Sectorul sudic
- Fundament - Izvoarele fluviului - Sierra Pacaraima, o mesa - Altitudinile mai reduse;
cristalin la Orinoco; abruptă;
- Fundamentul este mai
suprafață;
- Sierra Parima (1500 m); - Cumpăna apelor între bazinele coborât, acoperit de depozite
- Altitudini mai Orinoco şi Amazon; sedimentare paleozoice şi
 
ridicate. mezozoice;
- Vf. Roraima (2772 m), un martor
 Creastă formată din
  izolat format din gresii cuarţifere, - Gresii cretacice dispuse
diabaze, martori
aşezat pe un soclu de diabaze; orizontal sau monoclinal, care
intruzivi).
iniţial au acoperit întregul podiş;
- Formațiunea de Roraima;
- A rezultat un relief tabular
- Relief de tip tepuy;
tipic, cu trepte şi suprafeţe
- Cascada Angel (979 m), pe râul structurale.
Ciurun.
TEPUIS (Podişul Guyanelor)
Marin et al. (2006)
 Bazinul Amazonului

Cordiliera Caraibiană
• Două culmi muntoase cu desfășurare V-E, care aparțin zonei
interne (nucleu gnaisic paleozoic). Partea centrală a fost afectată
de boltire, urmată de prăbușire, rezultând un graben (valea râului
Tuy), în care s-au acumulat aluviuni cuaternare.
• Pe flancuri (N și S) este zona externă, cu gresii, calcare și marne
cretacice și eocene.
• Spre E – dealuri fragmentate și munți care se extind către Trinidad.
PODIȘUL BRAZILIEI

• Scutul Brazilian: Cratonul Sao Francisco (un continent în

miniatură)
• Relief de scut și platformă peneplenizat, care înclină dinspre
E spre N și NV
• Sierrele sublitorale (~3000 m altitudine): Serra do Mar, S.
d’Espinhaço, S. da Mantiqueira, S. dos Orgãos, etc.
• Masive granitice exhumate, de 500-1000 m, cu relief de tip
pãos de açucar (căpățâni de zahăr);
• Cueste formate pe roci sedimentare paleozoice (Chapada
Diamantina), 500-800 m
• Platouri de lave bazaltice (Planalto de Mato Grosso)
• Câmpia litorală îngustă, de abraziune marină
01/23/2023