Universitatea Ovidius Constanţa

Facultatea de Ştiinţe ale Naturii şi Stiinţe Agricole

Specializarea : Geografia turismului

-proiect la montanologie şi turism montant-

Asist. Univ. : George Marius Cracu Student : Mariana-Cristina Anghel

Anul II
Grupa 1
 Munţii Anzi reprezintă cel mai mare
sistem muntos de pe Pământ. În lungime de 7
575 km, acopera o imensa suprafaţă de 2
milioane km2. Ei se întind de la ţărmul Mării
Caraibilor până la punctul cel mai sudic al
Americii: Capul Horn, de-a lungul coastei de
vest a Americii de Sud prin Venezuela,
Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina şi
Chile.
Conchistadorii spanioli i-au numit
"Cordillera de Los Andes". (Cuvântul
"Cordillera" înseamnă în limba spaniolă
"ridicătură" sau „înalţime", iar "Andes" ar fi
numele unui trib indian denumit "Antis" ce
locuia pe platourile înalte ale munţilor.

Figura 1: Munţii Anzi

Sursa:https://geog5theandes.files.wordpress.com/2
011/11/mapandes2.jpg

Figura 2 – Formarea Anzilor
Sursa:https://s3.amazonaws.com/gs-geo-
images/5b1aa418-38c4-4b36-968a-f44bf112fbdf_l.jpg
Anzii prezintă un caz tipic între o placă
continentală și o placă oceanică (Pacific). Placa
"Nazca" s-a ciocnit cu placa continentală a
Americii de Sud în urmă cu circa 150 de miloane
de ani. Pe această linie de joncțiune s-a format o
falie (crăpătură) în adâncimea oceanului numite
"Gropa Peru" (6262 m) și "Groapa Atacama"
(8066 m) adâncime.
În zona Anzilor și azi au loc o numeroasă
serie de procese geodinamice, cu ridicări de
teren până la 10 cm pe an, iar în zonele unde
crusta pământului este deosebit de groasă (60 –
70 km) ridicându-se cu 1 mm pe an, aceste
fenomene fiind numite convergențe geologice.
Orogeneza acestor munți tineri a început în
perioada terțiară, dar numai în perioada
pleistocenă are loc procesul de înălțare propriu
zisă a Anzilor, ajungând la semeția lor din zilele
noastre.
Lungimea Anzilor este de aproximativ 7500 km întinzându-se de la zona tropicală latitudine
nordică şi până în afara zonelor tropicale latitudine sudică. În partea sudică şi în Ecuador
lăţimea Anzilor atinge 200 km, în schimb între Chile şi Bolivia pe direcţia est-vest ajung şi la
lăţimi de peste 600 km. Muntele cel mai înalt din lanţul Anzilor Cordilieri este Aconcagua ce
atinge 6962 metri înalţime situat în Argentina la graniţa cu Chile.
Anzii concentrează aproximativ 30% din vulcanii activi ai planetei.

Figura 3 – Muntele Aconcagua

Sursa:https://upload.wikimedia.org/wikip
edia/commons/2/28/Aconcagua_SouthS
ummit2007.jpg
 În 1973, geologul Augusto Ganser a
propus o divizie bazează pe observarea
științifică a caracteristicilor morfologice ale
Anzilor clasificându-i astfel :

1. Anzii Nordici
2. Anzii Centrali
3. Anzii Sudici

Figura 4 – Diviziunile Munţilor Anzi

Sursa:http://gsabulletin.gsapubs.org/content/122/1-
2/162/F1.large.jpg
 Anzii Nordici
- Cuprinde: Anzii Venezuelei, Columbiei, Ecuadorului, Perului;
- Sectorul Anzilor Nordici se desfăşoară între 4 grade latitudine sudică ( Munţii Loja Njot
situaţi în extremitatea sudică a Ecuadorului) şi ţărmul nordic al continentului ( Marea
Caraibilor). La vest este delimitat de Oceanul Pacific, iar la est înaintează până la
contactul cu Câmpia Orinoco şi Bazinul Amazonian;
- Anzii de Nord nu se prezintă sub forma unui singur masiv montan, orietentat pe direcţia
NS, ci este o succesiune de şiruri muntoase paralele, despărţite de depresiuni sau
platouri interioare;
- Aceşti munţi sunt remarcaţi prin complexitatea litologică, rocile cristaline alăturându-se
celor sedimentare şi vulcanice;
- În Anzii Nordici se înregistrează cea mai mică lăţime a lanţului andin, de 150 km;
În Anzii Venezuelei se găsesc două
lanţuri montane majore : Cordiliera Orientală şi
Cordiliera Merida ( altitudinea maximă de 5007
m); în NE acesteia se află capitala Caracas.
Cordilierele sunt separate de depresiunea
tectonica Maracaibo cu importante rezerve de
petrol.

Figura 5 – Cordiliera Merida (Venezuela)

Sursa: https://www.welt-atlas.de/datenbank/karten/karte-9-
1004.gif
 În Anzii Columbiei există patru lanţuri montane paralele ( Cordiliera Orientală,
Cordiliera Centrală, Cordiliera Occidentală şi Cordiliera Costală) , despărţite de culoarele
tectonice ale fluviilor Magdalena, Atrato şi Cauca.
• Cordiliera Orientală
- este paralelă cu ţărmul pe direcţia NS, fiind separată de zona litorală pacifică prin
valea râului Atrato iar la est este dilimitată de valea râului Cauca;
- altitudinea medie este de 2000 m ,atingând o înălţime maximă de 3960 m în Vârful
Paramillo ;
- spre nord sunt formaţi din roci cristaline, cuarţite cambriene, iar la sud se întâlnesc
strate cretacice, porfire dispuse în lanţuri paralele.
• Cordiliera Centrală
- este cuprinsă între valea fluviului Magdalena la est si valea afluentului sau pe
stânga Cauca la vest;
- este cea mai înaltă cordilieră (altitudinea medie este de 3 000 m) dar şi cea mai
scurtă dintre Anzii Columbiei;
-rocile cristaline din fundament sunt acoperite de formaţiuni vulcanice destul de
groase; cea mai mare parte a vulcanilor (activi şi inactivi) din Anzii de Nord se află în acest
sector : Huila ( 5 750 m), Tolima ( 5 214 m), Ruiz ( 5 400 m).
• Cordiliera Orientală
- situată la est de valea Magdalena şi
cea mai lată (o medie de 300 km) şi mai
lungă din toate cordilierele;
- altitudinea medie este de 4 200 m;
- prezintă mai multe lanţuri paralele
care au fost puternic ridicate pe verticală.
Apele şi-au creat văi adânci cu versanţi
abrupţi. În regiunile cu pantă mai scăzută,
râurile cu debit solid mare au aluvionat
puternic, creând între lanţurile montane
“câmpii “aluvionale, numite local
“sabanas “(cu altitudini cuprinse între 2
600 m şi 2 800 m). Pe aceste câmpii
aluvionale a apărut centrul cuvilizaţiei
columbiene.

Figura 6- Cordiliera Occidentală, Centrală şi Orientală

Sursa: http://2.bp.blogspot.com/-
Fs7qLnJtsgo/UfhAEuhV9fI/AAAAAAAAAys/ftan13ft424/s16
00/RELIEVE.jpg
 Anzii Ecuadorului au o lăţime redusă şi prezintă altitudini mari, de natură vulcanică.
Deasupra liniei zăpezii permanente ( 4 300 – 4750 m) se ridică cc. Douăzeci de vârfuri,
majoritatea vulcani stinşi sau activi. Se întâlnesc două cordiliere dispuse paralel, Occidental
şi Real, între care se află o depresiune tectonică alungită (podiş înalt de 3 000 – 4 000 m,
împărţită în poduri etajate , numite local paramos sau pună.
• Cordiliera Occidentală
- este presărată cu 19 vulcani, din care 7 depăşesc 4 500 m altitudine.
- cea mai mare altitudine se întâlneşte în vulcanul stins Chimborazo (6 310 m)
• Cordiliera Real
- este mai veche din punct de vedere gelogic
- sunt alcătuiţi din cristalin, delimitaţi spre
exterior de sedimentar cretacic erodat
- partea centrală a cordilierei este presărată cu
numeroase conuri vulcanice, unde apar vulcani în
activitate ( Cotopaxi – 5 897 m, Cayambe – 5 790 m).

Figura 7- Anzii Ecuadorului

Sursa:http://www.prolades.com/cra/regions/sam/ecu/ecuador_m
ap.jpg
 Anzii Centrali
- au cea mai mare întindere dintre toate subdiviziunile majore ale sistemului andin, atât
în lungime cât şi în lăţime (cc. 650 km pe teritoriul Boliviei);
- se desfăşoară pe faţada pacifică între 4 grade latitudine sudică (Munţii Loja Knot) şi
aproximativ 27 grade latitudine sudică, pe teritoriul statelor Peru, Bolivia, Chile şi
Argentina;
- Petrografia prezintă o mare diversitate: şisturi cristaline (gnaise), intruziuni granitice
(batoliţi mezozoici), roci sedimentare (calcare, gresii, marne, argile) şi roci vulcanice
(bazalte, lave porfirice, tufuri, aglomerate etc.).
- se remarcă nodul orografic Cerro de Pasco, din care se desface spre nord , nord-vest
trei cordiliere ( despărţite prin două depresiuni longitudinale tectono-erozive):
• Cordiliera Occidentală - în partea de vest (paralelă cu ţărmul pacific);
• Cordiliera Centrală – între valea râului Maranon la vest şi valea râului Huallaga;
• Cordiliera Centrală sau Cordiliera Azul – la vest de râul Huallaga şi la est de
Piemontul La Montana.
 La sud de Cerro de Pasco până la graniţa cu
Bolivia şi Chile, prezenţa cordilierelor nu mai este
atât de evidentă ca în sectorul nordic peruan.
Reprezintă o regiune în care:
- se întâlnesc mai multe vârfuri de peste 6 000 m
altitudine : Ausangate (6 394 m), Hualcan (6 125
m), Alpamazo (6 120 m);
- se manifestă vulcanismul în lungul liniilor de
ruptură;
În cadrul sistemului montan boliviano – chiliano –
agentinian se diferenţiază:
1. Cordiliera Occidentală la vest
Figura 8 – Anzii Centrali 2. Cordiliera Oricentală la est
Sursa:http://www.optics.rochester.edu/workg 3. Altiplano- regiune de podiş înalt a Munţilor
roups/cml/opt307/spr12/nandini/image/Ande Anzi, ce se extinde din SE Perului până în SV
s%20plateau%20map.jpg
Boliviei ( între cele două cordiliere). Prezintă
înălţimi cuprinse între 3 000 – 4 000 m, fiind al
doilea ca întindere după Podişul Tibet.
4. Puna de Atacama - situată în partea sudică a podişului intra-andin, pe teritoriul
statelor Chile şi Argentina. Este constituită dintr-un complex de podişuri înalte (3 000 –
4 000 m).

Figura 9 – Anzii Sudici
Sursa:http://media.web.britannica.com/
eb-media/87/3887-004-9307C972.gif
Anzii Sudici
- se întind între 27 grade latitudine sudică ( Paso de
San Francisco) şi 54 grade latitudine sudică din
extremitatea SE a arhipelagului Tierra del Fuego (Ţara
Focului), pe teritoriul statelor Chile şi Argentina;
- orientarea lor este NS, cu o lăţime medie ce se
menţine destul de redusă (175 – 200 km);
- Se prezintă sub forma unei cordiliere principale, cu
relief vulcanic în nord şi glaciar în sud, delimitaţi la
vest de o cordiliera litorală şi o câmpie litorală, iar la
est de Sierrele Pampeene şi Podişul Patagoniei;
- petrografia este reprezentată de roci vulcanice, şisturi
cristaline şi roci sedimentare;
- ţărmul Anzilor este unul cu fiorduri ce prezintă multe
ramificaţii;
- cele mai mari înalţimi, de peste 6 000 m se întâlnesc
în extremitatea nordica iar spre sud, culmile sunt tot
mai joase şi doar unele vârfuri ating 3 500 – 4 000 m;
- În partea de sud sunt caracteristici munţii insulari şi
conuri vucanice.
 Munţii Anzi mai sunt numiţi şi Marele zid vulcanic.
In ansamblul lor sunt considerati ca fiind a doua regiune seismica a lumii dupa
arhipelagul japonez. Zona cea mai seismica se intinde de-a lungul grabenului tectonic al
Atacamei si in valea longitudinala chiliana.
Vulcanii cei mai înalți din lume se află în Anzi: vulcanul Monte Pissis din (Argentina)
are 6.882 m, Ojos del Salado din (Chile) are 6.887 metri. Ca rezultat al proceselor vulcanice
există solfatarele, geizerele și fumarolele.

Figura 10 – Vulcanul Ojos del Salado

Sursa: http://whenonearth.net/wp-
content/uploads/2015/03/35.jpg
 In decursul istoriei cele mai cunoscute cutremure care s-au desfasurat in in aceasta
zona au fost:
• Cutremurul din 1906 care a lovit orasul Valparaiso
• Cutermurul din 1939 ce a avut epicentrul in apropierea orasului Concepcion si a dus
la moartea a 10000 de oameni.
• Cutremurul din 1960 care a zguduit tarmul statului Chile (au erupt atunci 12 vulcani
ce erau considerati stinsi). Acest cutremur a facut 6000 de victime.
• Cutremurul din 1965 cu epicentrul in valea longitudinala a dus la ruperea barajului la
El Cobra si moartea a 1500 de oameni
• Cutremurul din 31 mai 1970 a afectat o suprafata de 83000 kmp si a facut peste
50000 de victime fiind considerat ca fiind unul dintre cele mai mari cataclisme din
muntii Anzi.
 Sistemul andin reprezintă o barieră orografică, care opreşte pătrunderea
influenţelor Oceanului Pacific spre interiorul continentului. Acestea se limitează la o
regiune îngustă litorală şi la poalele vestice ale Anzilor. Influenţele Oceanului Atlantic
ajung pe versantul estic al Anzilor (dar mult mai reduse ca intensitate), datorită
înălţimilor reduse ale podişurilor şi câmpiilor din estul continentului.
 În funcţie de altitudine, pe teritorul Columbiei şi Ecuadorului se disting mai multe etaje
climatice:

Figura 11 – Ejale climatice în funcţie de altitudine (Columbia şi Ecuador)

Sursa: http://www.slidego.com/res/palooza/world/LatinAmericanGeography/1B043FFF.jpg

1. Tierra caliente reprezintă etajul inferior climatic ( climat ecuatorial şi subecuatorial cu

două anotimpuri. Se extinde până la 800 – 1 200 m altitudine. Precipitaţiile sunt foarte
bogate – peste 3 000 – 3 500 mm/an dar pot atinge şi 7 000 – 10 000 mm/an pe versanţii
vestici ai Cordilierei Occidentale Columbiene. Tenperaturile medii lunare sunt ridicate,
cuprinse între 24 – 28 grade C. Amplitudinile termice diurne sunt reduse (2 – 3 grade C).
2. Tierra templada (etajul primăverii veşnice) se întinde până la altitudini de 1 800 – 2
200 m. Precipitaţiile sunt mai scăzute (2 000 – 3 000 m), iar temperaturile medii
anuale sunt în jur de 20 grade C. Amplitudinile termice diurne sunt mai mari (3 – 8
grade C). Constitue cea mai ospitalieră rediune din Anzi.

2. Tierrna fria ajunge până la altitudini de 2 800 – 3 000 m. Se caracterizează prin

precipitaţii mai reduse (sub 1 000 mm/an) şi temperaturi medii anuale curpinse între
10 şi 16 grade C. Amplitudinile termice sunt de 1 – 2 grade C.

2. Tierra gelada se întâlneşte la altitudini care depăşesc 2 800 – 3 000 m. Reprezintă zona
gheţarilor şi a zăpezilor permanente (peste 5 000 m). Precipitaţiile sunt mai reduse în
comparaţie cu etajul Tierra fria şi majoritatea cad sub formă de zăpadă. Temperaturile
sunt sub 10 grade C, iar amplitudinile termice sunt de 2 -5 grade C.

Există o mare varietate de microclimate, datorită expunerii versanţilor, circulaţia maselor

de aer locale, latitudine etc.
 Trăsătura cea mai importantă a peisajului Anzilor Centrali este ariditatea.
Munţii Anzi limitează influenţa climatică a Oceanului Pacific la o fâşie litorală îngustă,
caracterizată printr-o ariditate crescută (determinată de curentul rece al Perului).
În fucţie de latitudine şi oritentarea lanţului andin se desting o seri de regiuni
climatice:
1. Climatul tropical semiarid şi arid – maxim 1 000 m atitudine (pe versanţii vestici ai
Cordilierei Occidentale;
2. Climatul tropical montan – peste 1 000 – 2 000 m (pe versanţii interiori ai Cordilierei
marginale şi podişurilor intraandine peruane – Altiplano del Peru şi argentinianoo –
chiliene , Puna de Atacama;
3. Climatul ecuatorial şi subecuatorial umed montan.
 În Anzii sudici se desting următoarele
climate principale :
1. Climatul subtropical (mediteranean) – se
extinde în lungul litoralului chilian , între 27
grade şi 40 grade lat. Sudică. Este caracterizat
prin prezenţa anotimpului ploios (iarna
australă) cu precipitaţii sub 400 mm în luna
iulie şi unul secetos (vara australă) cu
precipitaţii sub 100 mm în luna ianuarie.
Temperaturile în iarna australă sunt cuprinse
între 5 – 12 grade C, iar vara australă este
relativ răcoroasă , 14 – 20 grade C.
2. Climatul temperat – se caracterizează printr-
un puternic caracter oceanic cu ieri moderate,
veri răcoroase, precipitaţii abundente în toate
anotimpurile.
3. Climatul subactic cu nuanţă continentală – în
SV Anzilor Patagoniei. Se caracterizează prin
Figura 12 – Clasificarea climatică a statului Chile temperaturi coborâte şi precipitaţii bogate (
(Koppen) 2000 – 2 500 mm/) mai ales sub formă de
Sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Climate_of_Chil ninsoare şi burniţă.
e#/media/File:Chile_map_of_K%C3%B6ppen_climat
e_classification.svg
A. Apele curgatoare
Apele care străbat Anzii se îndreaptă spre Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic şi Marea
Caraibilor. Cursurile de apă cele mai lungi şi cu debit mai bogat sunt urmatoarele: Guzas,
Esmeralds, Napo, Tigre, Japura, Putumazo, Apure, Arauca, Meta, Magdalena, Cauca, San
Jorje, Atrato, Jurua, Purus, Madre de Dios, Pilcomazo, Maranon, Ucayali, Rio Colorado,
Chico etc.
Maranon este un afluent important al
Amazonului, curgând în cea mai mare parte pe
teritoriul statului Peruan. Izvorăşte din Anzii Peruani
(5 717 m), dintr-un lac glaciar. Acesta şi-a sculptat
văi de tip canion, cu adâncimi medii de 50 m. Râul
este navigabil pe circa 800 km în cursul inferior, de
la confluenţa cu Ucayali până la Pongo de
Manseriche.

Figura 13 – Râul Maranon

Sursa:http://2.bp.blogspot.com/-
QC3PQsAHRgo/U001rcfVNQI/AAAAAAABdtc/7aR
0EsKFqkA/s1600/Peru-Maranon.jpg
 Ucayali este afluentul pe care s-a stabilit
izvorul Amazonului şi, în funcţie de acesta
lungimea fluviului deoarece denumirea propriu-
zisă de “Amazon” o capătă după unirea lui Ucayali
cu Maranon . Ucayali este al doilea afluent ca
mărime al Amazonului, după Madeira şi izvorăşte
din Anzii Peruvieni din Lacul Intyre, sub denumirea
de Apurimac. În bazinul râului Ucayali, mai exact
în cel al afluentului Urubamba, se află oraşul
Cuzco şi Machu Picchu, ce ne amintesc de
renumitul imperiu al incaşilor distrus de
conchistadorii spanioli.
Figura 14 – Bazinul fluviului Amazon (Râurile
Maranon şi Ucayali în dreapta)
Sursa:http://2.bp.blogspot.com/-Isv8vbexG-
g/UUPF6wUCgkI/AAAAAAAAQBg/F2YnFx8-
2Pc/s400/Mara%C3%B1on_River.jpg

Figura 15 - Râul Maranon

Sursa:https://www.internationalrivers.org/file
s/styles/620x275/public/signature-
images/maranonsigimage.jpg?itok=Wx93d_Iy
B. Lacurile
Prezenţa lacurilor pe cuprinsul Anzilor este slab reprezentată. Cele mai importante
lacuri sunt de origine tectonică si mai puţin glaciară şi vulcanică. Cele mai impotante lacuri
sunt: Lacul Maracaibo, Lacul Valencia, Lacul Titicaca, Lacul Poopo, Lacul Fagnano, Lacul
Nahuel Huapi, Lacul Buenos Aires, Lacul El Mocho etc.

Lacul Titicaca este de origine tectonică fiind amplasat în vestul podişului sud-american
Altiplano pe teritoriul statelor Peru şi Bolivia. Are o suprafaţă de 8 100 kmp cu o lungime de
200 km, o lăţime de 85 km şi o adâncime maximă de 304 m. Este cel mai mare lac de munte
de pe Glob.
În interiorul lacului se află circa 30 de insule, multe dintre ele cu vestigii istorice ale
civilizaţiilor precolumbiene.

Figura 16- Ruinele din Lacul Titicaca Figura 17- Lacul Titicaca
Sursa: https://s-media-cache- Sursa: http://www.boliviahop.com/wp-
ak0.pinimg.com/736x/0f/8a/87/0f8a8725a2219634491 content/uploads/lake-titicaca.jpg
763f1f49c7095.jpg
 Lacul Poopo sau Paria este situat în
SE de Lacul Titicaca în Podişul Boliviei. Este
un lac salin, la o altitudine de circa 3 700
m, de adâncime nu foarte mare, al doilea
lac după Titicaca. A fost declarat evaporat,
în mod oficial la sfârşitul anului 2015. Lacul
Poopo s-a mai evaporat parţial şi înainte,
dar cercetătorii spun că de această dată
recuperarea nu ar mai fi posibilă.
Figura 18 - Evaporarea Lacului Poopo
Sursa:http://news.nationalgeographic.com/content/dam/news
/2016/01/21/lake_poopo/05lakepoopo.jpg

Lacul Nahuel Huapi se află la

contactul dintre Anzii chiliano-
argentinieni şi Anzii Patagoniei. Lacul
este de origine glaciară cu o cuvetă
foarte ramificată. Are o suprafaţă de 543
kmp şi o adâncime maximă de 300 m.

Figura 19- Lacul Nahuel Huapi

Sursa:http://www.lakepedia.com/images/lakes/nahu
el-huapi/nahuel-huapi-boat.jpg
 Vegetaţia andină prezintă o distribuţie zonală latitudinală şi nu în ultimul rând o
etajare verticală a vegetaţiei.
Principalele formaţii vegetale altitudinale sunt:
a) Pădurile sempervirescente – cuprinse între 900 şi până la cc 1 000 – 2 000 m altitudine.
Este specifică pădurea cu Phoche pophyra
b) Pădurile cu frunze căzătoare – între 1 000 – 1 500 m altitudine. Specii :ceiba, erythrina
ce ating înălţimi mai mari de 20 m, swietenia (mahon) etc.
c) Pădurile semi-sempervirescente - la peste 1 500 m, sunt specifice speciile veşnic verzi
d) Pădurile umede (“pădure de negură “şi “pădurea umedă” cu “Podocarpus”) - cuprinsă
între 2 500 – 3 000 m. Vegeta’ia este abundentă şi foarte variată (arbore de chinină,
arbustul de cola,epifite, miert, bambus etc.

Figura 20 - Pădure umedă cu Podocarpus

Sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Podocar
pus_National_Park#/media/File:Bosquebom
bus.jpg
e) Vegetaţia arbustivă de tip “ceja” – “ceja” respectiv etajul tufărişurilor arbustive, apare sub
forma unei benzi înguste care în Anzii Venezuelei, se desfăşoară peste 3 000 m altitudine.
Cea mai cunscută specie andină este “Polylepis”.
f) Etajul alpin (“paramos”) – se desfăşoară la peste 3 500 m altitudine. Plantele specifice
acestei formaţiuni vegetale sunt adaptate la temeperaturi extreme.

Figura 21– Vegetaţia de “paramos”

Sursa:http://wcsfrontino.ula.ve/galeria/habitat/paramo_1.
jpg
 Fauna andină s-a dezvoltat adaptându-se la condiţiile arboricole : maimuţe, leneşii,
furnicarul, broaşte arboricole, jaguar,puma,papagali (specii din genul Ara), păsări colibri,
şerpi boa, porcul spinos.
În regiunile mai uscate de savană sunt caracteristice: porcul spinos, furnicarul cel
mare, ocelotul şi câteva marsupiale.
Regiunea montană andină înaltă de pe
teritoriul Ecuadorului şi din partea sudică a
Columbiei este populată cu specii endemice de
camelide ,ca : lama domestică şi lama alpaca de
culoare neagră, care au fost domesticite încă de pe
vremea incaşilor din peru, fiind folosite ca animale
de povară sau pentru blană şi carne; guanacul de
culoare galben-roşcată şi vicunia cu blană brună-
deschis, care duc în continuare o viaţă sălbatică.
Dintre mamiferele specifice regiunii montane
se numără ursul cu ochelari. Se întâlneşte şi vulturul
american sau condorul ce poate zbura la o altitudine
de 7 000 m.
Figura 22 –Lama alpacă de culoare neagră
Sursa:http://www.shadowwood.co.nz/images
/iphone_main.jpg
 Figura 23 –Guanacul Figura 24 – Ursul cu ochelari
Sursa:https://conservacionpatagonica.files.wordpress.co Sursa:https://animalesalbaticesidomes
m/2011/12/ja22-038.jpg tice.files.wordpress.com/2011/06/ursul
-cu-ochelari.jpg

Figura 25 – Condorul
Sursa:http://www.certitudinea.ro/fisiere/image/Condor.
jpg
 1. Columbia este o ţară cu resurse bogate în minerale, acestea găsindu-se în special
în Munţii Anzi. În Columbia se extrage aur, argint, şi platină şi se produce jumătate din
smaraldele din lume. Se extrag de asemenea 12,5 milioane de tone de cărbuni. Există
zăcăminte de cupru, mercur, plumb şi mangan. Se extrag 19 milioane de tone de ţiţei şi
există o mică producţie de gaze naturale.
2. Yanacocha – Peru- Situat într-un mediu
ambiant mai mult decât inospitalier, respectiv
înălţimile prăpăstioase ale Anzilor, zăcământul
aurifer de la Yanacocha constituie exploatarea
minieră situată la cea mai mare altitudine din
întreaga lume. Exploatarea în sine se extinde pe
o suprafaţă totală de peste 100 kilometri pătraţi,
fiind cea mai mare exploatare din America Latină
şi, posibil, a doua ca mărime din lume.
Figura 26 – Yanacocha – Peru
Sursa:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/co
mmons/4/45/Yanacocha-Goldmine.jpg
 În Anzi, populaţia are o distributie foarte
inegală.
Astfel, în timp ce există întinse sectoare
aproape lipsite de populaţie, atât în regiunile joase, cu
climă tropicală şi vegetaţie bogată, cât şi pe platourile
înalte aride ( de exemplu Puna de Atacama), platourile
înalte semiaride, proprice agriculturii şi cu bogate
zăcăminte de minereuri sunt relativ bine populate. În
Altiplano Boliviana, se exemplu, culturile agricole urcă Figura 27 – Bogota, Columbia
până la peste 4 000 m. Sursa:http://www.sockcouncil.com/wp-
content/uploads/2014/05/bogota10.jpg
În sectorul nordic, cu precipitaţii bogate,
populaţia este însă densă. Cele mai mari oraşe din
zona andină le întâlnim fie pe platourile înalte – de
exemplu Bogota, capitala Columbiei, La Paz (capitala
aflată la cea mai mare atitudine din lume – 3 650 m) şi
Sucre, capitalele Boliviei – fie la poalele acestora –
Lima, capitala Peru-ului, Caracas, capitala Venezuelei.

Figura 28 – La Paz, Bolivia

Sursa:http://www.goairporttaxibolivia.com/
lapaz/images/beneficios/89/img0000.jpg
 Platourile înalte andine au fost sediul unor strălucite civilizaţii precolumbiene: incaşă
(ce mai stralucită civilizaţie precolumbiană, alături de cea aztecă, chibcha şi altele. Există
numeroase vestigii ale acestor civilizaţii: la Cuzco (fosta capitală a Imperiului Incaş), Machu
– Picchu, Quito şi altele.
Machu Picchu este o fortareata extraordinara
prin constructia ei ingenioasa, o cetate fortificata. Se
pare ca in secolul al XII-lea, populatia incasa s-a
adapostit prin acele locuri si a construit un orasel,
menit sa pazeasca oamenii si proiectat astfel incat sa
reziste oricarui atac.
Forma respectivei constructii era aceea a unui
labirit mai mult decat intortocheat, din piatra, care
ar fi putut descuraja orice intrus. Labirintul
adapostea palate regale, casele simple ale
oamenilor, culturile lor, pietele etc. Descoperit abia
in secolul al XX-lea, acesta a fost numit Machu Pichu.
Figura 29 – Machu Picchu
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Machu_Pi
cchu#/media/File:80_-_Machu_Picchu_-
_Juin_2009_-_edit.jpg
 Un mister din Machu Pichu este reprezentat de reteaua uimitor de bine construita de
drumuri si poduri. De ce este acest aspect uimitor? Pentru ca la vremea cand cetatea a fost
facuta, roata nu fusese inca descoperita! Cercetatorii au gasit 16.000 de km de drumuri
pavate si poduri suspendate in zonele inaccesibile mersului pe jos.

Figura 30 – Machu Picchu Figura 31 – Machu Picchu

Sursa:http://theplanetd.com/images/machu- Sursa:http://images.nationalgeographic.com/wpf
picchu-inca-trail-peru-22.jpg /media-live/photos/000/924/overrides/wide-
machu-picchu-temple-of-the-
sun_92491_600x450.jpg
 Situați de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud, Anzii Cordilieri cu o lungime de 7
500 km, reprezintă, cel mai lung lanț muntos din lume.
 Anzii traversează șapte state — Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Chile și
Argentina și au o lățime de până la 804 km. De asemenea, lanțul muntos include unele
dintre cele mai înalte vârfuri de pe Pământ, Aconcagua aflat în Argentina, cu o înălțime
de 6 962 metri deasupra nivelului mării.
 În Anzi se află cel mai înalt vulcan din lume — Ojos del Salado, situat la granița din Chile
și Argentina, cu o înălțime de 6 893 de metri, dar și alți, peste 50 de vulcani cu înălțimi
ce ating 6 000 metri.
 Pe înălțimile Anzilor au fost construite mai multe orașe, precum: Huaraz și Cuzco în
Peru; Quito și Bańos în Ecuador; La Paz în Bolivia; Bogota și Medellin în Columbia; Pucon
și Puerto Natales în Chile.
 Cezar C. Gherasim (2007) – Continentele – regiuni geoeconomice, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
 http://graduo.ro/referate/geografie/anzii-nordici-366787
 http://graduo.ro/referate/geografie/anzii-centrali-366789
 http://graduo.ro/referate/geografie/anzii-sudici-366788
 http://www.ipedia.ro/columbia-371/
 http://totb.ro/al-doilea-cel-mai-mare-lac-din-bolivia-s-a-evaporat-ca-urmare-a-
schimbarilor-climatice/
 http://www.bestwap.ro/forum/sectiunea-stiinta,-scoala,-educatie--17/categoria-
geografie--125/topic-muntii-anzi--43581/3