Sunteți pe pagina 1din 46

ZONELE DESERTICE DIN AFRICA

I.Elementele cadrului natural si particularitati ale continentului


Africa este al doilea continent ca marime de pe Terra si cel mai populat dupa Asia. In Africa se gaseste Nilul, cel mai lung fluviu din lume si Sahara, cel mai mare desert din lume. Cel mai inalt punct al continentului este Muntele Kilimanjaro din Tanzania (5.895 m), iar cel mai jos punct este lacul Assal situat in micuta tara Djibouti (156 m sub nivelul marii). Africa are o suprafata de 30,244,050 km incluzand si insulele adiacente, ocupa 20,3% din suprafata terestra a planetei. Cu peste 800 de milioane de locuitori in 54 de tari, Africa este gazda a unei septimi din populatia totala de pe glob. In Africa isi are originea rasa umana, de-a lungul vaii Marelui Rift African ce traverseaza Etiopia si Kenya fiind descoperite acolo cele mai vechi schelete ale inaintasilor oamenilor de azi. Numele Africa a fost introdus in vocabularul vestic de catre Romani, care foloseau denumirea Africa terra - "pamantul Afri-lor" (plural, sau "Afer" singular) pentru partea nordica a continentului, provincia Africa, cu capitala la Cartagina, localizata in Tunisia contemporana in nordul Saharei. Originea cuvantului Afer poate proveni din: -feniciana, `afar (praf); -Afri, un trib - posibil berber - din nordul Africii, in apropiere de Cartagina; -cuvantul grecesc aphrike (fara frig) -sau din cuvantul latin aprica (insorit) Africa este un continent al contrastelor:
-al padurii ecuatoriale, luxuriante si de nepatruns, dar si al intinselor pustiuri, in care

nu intalnesti, pe zeci si sute de km patrati, nici un arbore si in care nu cade, ani in sir, nici o picatura de ploaie; -al unora dintre cele mai mari bogatii de pe glob, dar si a celor mai multe tari sarace, cu un nivel de trai al populatiei necorespunzator; -continent care se inscrie in aria antropogenezei (cu cele mai vechi fosile cunoscute ale stramosilor omului) si unde au aparut cateva dintre cele mai vechi si stralucite civilizatii 1

ale antichitatii (egipteana, nubiana, axumita, feniciana, s.a.), dar si ultimul care a devenit liber, cele mai multe tari africane dobandindu-si independenta abia in ultimele decenii ale secolului al-XX-lea. -continentul care a platit cel mai scump tribut sclaviei, dar care in prezent are cea mai puternica forta de regenerare, inregistrand cea mai ridicata pondere a tinerilor in totalul populatiei. Africa este singurul continent situat simetric fata de Ecuator. Dupa realizarea Canalului Suez, continentul african este inconjurat numai de ape. Tarmurile continentului sunt putin crestate masurand circa 28000 km. Relieful Domina podisurile cu diferite altitudini si structuri. Ele sunt separate prin depresiuni(Ciad, Zair, Kalahari) cu mari intinderi inconjurate de praguri(Guineei, Lounda). Desi cu o arie mai restransa, muntii sunt fie de cutare(hercinici si alpineAtlasul si Muntii Capului), fie munti bloc ca cei ce alcatuiesc Africa Estica Inalta sau unele praguri. Se mai intalnesc munti vulcanici cum sunt cei aflati in preajma grabenelor sau a unor praguri. Cea mai joasa treapta a reliefului o reprezinta campiile, majoritatea litorale. Printre campiile representative amintim: Campia Senegal, Mozambic, Somaliei. Clima Este impusa de asezarea in latitudine, de-o parte si de alta a ecuatorului cu toate consecintele legate de influenta circulatiei maselor de aer specifice latitudinii(musoni, alizee), influenta curentilor oceanici, influenta reliefului mai ales sub aspectul distributiei unor valori de temperatura si precipitatii prin altitudine expunere etc. In ianuarie, in jumatatea nordica a Africii, inclusive Sahara, actioneaza alizeul de nord-est determinand caracterul tropical desertic al climei. Vara, datorita incalzirii foarte puternice, regimul anticiclonic slabeste, Sahara ca si Kalahari devenind regiuni cu presiune mica. Astfel apare caracterul unei circulatii musonice, curentii de aer aducand precipitatii bogate dinspre Golful Guineei. Valorile medii anuale ale temperaturii nu coboara sub 10C, in niciun sezon. Precipitatiile sunt crescute in zona ecuatoriala(peste 2000 mm) cu scaderi sub 1000 mm in zona subecuatoriala si sub 250 mm in zona tropicala.

In peste 90% din cazuri precipitatiile cad in stare lichida, 10% sub forma de zapada si numai in regiunile de munti inalti. Cele de mai sus au delimitat urmatoarele mari tipuri climatice -ecuatorial-suprapus bazinului Zair si Guneei -tropical si tropical-semiarid(subecuatorial) ce include Sudanul, Africa Estica Inalta, Zambezia, Depresiunea Kalahari, Podisurile Matabele, Veldul, Karoo. -arid tropical:Sahara, partial Podisurile Vestice si regiunea stancoasa cu dune Namib -mediteranean:in regiunea Atlas si regiunea Capului din sudul Africii. Hidrografia Aproape jumatate din suprafata continentului reprezinta o regiune in care se gasesc importante lacuri cel mai importand fiind Lacul Ciad. Totusi, Africa este strabatuta de o serie de fluvii printer cele mai mari din lume ca lungime(Nilul) si ca debit(Zair). Nilul impreuna cu Kagera considerate ca fiind izvoarele fluviului are 6690 km. lungime. Isi are izvoarele in Podisul Ruanda la aproximativ 2100 m altitudine. Se varsa mai intai in Lacul Victoria apoi in lacurile Kioga si Albert. In aceasta regiune are importante cascade; ajunge apoi in Depresiunea Bahr al Ghazal unde se uneste cu raul cu acelasi nume. De aici isi schimba numele in Nilul Alb. Se varsa in Marea Mediterana printr-o delta cu o suprafata de peste 20000kmp. Zairul este al doilea fluviu ca lungime al Africii . Are un dbit mediu foarte mare, peste 45000m/sec. sustinut de cantitatea ridicata de precipitatii cazute in bazin, specific zonei ecuatoriale. Se varsa in Golful Guineei printr-un larg estuar. Afluenti importanti:Kasai, Aubangui, Sanga. Nigerul izvoraste din Masivul Fouta-Djalon, traverseaza Sudanul si varsa printr-o delta. Alte fluvii importante sunt:Zambezi, Orange, Senegal, limpopo. Vegetatia Floristic, vegetatia face parte din regiunile:holarctica, paleotropicala si regiunea Cap, genurile si speciile incluzandu-se in urmatoarele zone de vegetatie:

-zona padurilor ecuatoriale:cuprinde Depresiunea Zair si o parte a Guineei Superioare. Padurea are o varietate de genuri si specii:palmieri, liane, epifite, arbori cu lemnul pretios(mahonul, abanosul, pelisandrul). Pe litoral cres asociatii de mangrove. -zona savanelor incluzand si padurile-parc din apropierea celor ecuatoriale ocupa 35-40% din suprafata continentului si se intinde in Sudan, cursul superior si inferior al fluviului Zair, podisurileLounda, Katanga. In savanna tipica cresc graminee gigantice, baobabul, arboreal de unt, acacia. -stepa, situata la limita dintre savana si semideserturi cuprinde plante ierboase cu tufisuri tepoase, dar si acacia. -padurile tropicale uscate au arbori rari si multe asociatii ierboase. Copacii apartin familiei leguminoaselor si isi pierd frunzele in sezonul uscat. -semideserturile(steeple desertice-Sahel) se intalnesc in jurul Saharei si Somaliei, regiunea Kalahari, estul desertului Namib, depresiunea Afar. Majoritatea plantelor apartin familiei xerofitelor, evidentiindu-se acaciile, tufisurile tepoase, gramineele. -deserturile(Sahara, Namib) ocupa intinse suprafete, seceta fiind de lunga durata. Cresc ierburi, plante cu spini, tufisuri cu tulpini suculente. In oaze vegetatie este mai dezvoltata si intalnim palmierii(curmalul) -vegetatia mediteraneana si subtropicala din regiunea Atlas si regiunea Cap este adaptata succesiunii sezoniere si anotimpurilor. Intalnim tufisuri maquis:laurul, mirtul, cimbrisorul, rosmarinul. Solurile In savana uscata se intalnesc soluri brune si rosii de savana sub vegetatie de graminee, iar in stepa soluri maronii, brun-deschise, roscate relative bogate in humus. In deserturi apar solurile cenusii de pustiu si saraturi iar in zona subtropicala solurile maronii de paduri si tufisuri, seroziomuri, crasnoziomuri si terra rossa. Fauna Exista trei regiuni faunistice:holarctica, etiopiana si malgasa. In regiunea holarctica se intalnesc animale ca: sacalul, hiena, gazela, specii de antilope, numeroase specii de serpi, maimute.

In regiunea etiopiana adica in zona savanei si stepei se intalnesc ierbivorele(elefantii, Economia In aproape toate tarile din Africa agricultura continua sa fie cea mai important activitate economica, in ciuda expansiunii industriei si serviciilor si a importantei din ce in ce mai mari a acestor activitati. Agricultura este o ramura cu un caracter dualist, utilizand atat tehnici rudimentare, traditionale, cat si tehnici moderne, de mare randament. In Africa exista un amestec de forme de proprietate si de sisteme de exploatare a terenurilor, determinate de conditiile naturale, dar si de cele sociale. Coexista in acest continent sistemul citemen (agricultura itineranta) cu plantatiile intensive sau pastoritul nomad cu fermele zootehnice moderne. Agricultura insumeaza aproximativ 1/6 din produsul intern brut al Africii, in timp ce industria insumeaz cam 1/3 si serviciile in jur de jumatate. In ciuda faptului ca este continentul cu cel mai mare procent din populatia activa ocupata in agricultura, Africa nu produce destul pentru a isi hrani populatia. Motivele sunt multiple, unul din cele mai importante este sporul natural mare, alt motiv este pierderea fortei de munca din agricultura datorata exodului rural, populatia fiind atrasa de orasele mari. Exportul de produse agricole nu are prioritate mare i investitiile in tehnologie agricola moderna lipsesc. Multe tari din Africa trebuie sa importe alimente de baza si necesita ajutoare. Cele mai importante recolte exportate sunt: de cafea, bumbac, boabe de cacao, arahide, palmieri de ulei, tutun. Cerealele sunt mai putin cultivate in Africa decat in celelalte continente, pentru ca cer agrotehnici mai pretentioase. Meiul este cultivat mai ales in Africa mediteraneana nordica si in Sahel, dar productivitatea sa este slaba (200-300 kg/ha). In unele zone a fost inlocuit cu porumbul. Sorgul ocupa areale din Sahel, dar este cultivat i in zonele ecuatoriale i in Campia Mozambicului. Porumbul i graul au o importanta mai redusa in Africa, fiind cultivate cu precadere in zona australa a continentului. Orezul valorifica mai bine campiile fluviale si zonele litorale ecuatoriale si tropicale, dar este mai putin prezent in delte unde ar avea conditii optime de dezvoltare. Accentuarea salinizarii solurilor din rinocerii, zebrele, girafele, antilopele mari) apoi carnivorele(ghepardul, leopardul, leul).

unele zone de cultura a orezului (Gambia) a determinat reducerea suprafetelor cultivate, viitorul acestei culturi fiind incert. Se prevede extinderea suprafetelor cultivate cu orez in deltele fluviilor Niger si Zambezi. Deosebit de avantajoase se dovedesc a fi deltele fluviului Niger, unde apele prezint dou cresteri de nivel la intervale ce corespund perioadei de maturizare a orezului, favorizand obtinerea destul de facila a doua recolte pe an. Eleusina este o cereala bogata in minerale si care se poate stoca si o perioada de patru ani. Are un areal de raspandire situat mai ales n nordul continentului. Dintre plantele cu tuberculi, n Africa se cultiv cu precdere maniocul i ignamele, n timp ce batatele i taro, aduse din America, nu dau rezultate prea bune. Maniocul este tuberculul Africii negre, cultivndu-se pe mai bine de 4 milioane hectare. Are o productivitate mare, putnd ajunge i la 100 t/ha, dar n mod obinuit recoltele sunt mai slabe, 10-20 t/ha. Dupa uscare se obine fina numit tapioca. Din 10 tone de manioc recoltate la un hectar cu productivitate redus se obin 2,2 tone de tapioca. De pe aceeai suprafa se obin n mod obinuit 400-500 kg de porumb, dar un kg de porumb valoreaza nutritiv ct 3,5 kg de tapioca. De la manioc se consum i frunzele, care sunt mai bogate n proteine dect tuberculii. Este o plant pretenioas la regimul termic, nu suport frigul, dar se cultiv i sub 500 mm i sub 5000 mm precipitaii, iar tuberculii se pstreaz uor. Ignamele constituie hrana de baz pentru unele triburi ale Africii negre. Ciclul vegetativ al acestor plante dureaz zece luni condiionnd existena unei singure recolte pe an. Este uor perisabil, uneori tuberculii se degradeaz n sol necesitnd recultivarea unor terenuri. Palmierul de ulei este cultivat n plantaii n Cmpia Mozambicului, pe litoralul Golfului Guineii i n areale disjuncte n cuveta zairez. Randamentul este slab, 300-400 kg/ha (n Malaysia se obin 5000 kg/ha). Numeroase plante de cultur aparin focarului abisiniano yemenit (cafea, varieti de gru, mei, orz, eleusin) sau celui ecuatorial african, dar au fost introduse i plante alohtone, care s-au adaptat bine la condiiile climatice africane. Sunt cultivai n Africa numeroi ali arbori fructiferi. n zona mediteranean sunt plantaii intensive de plante citrice i de mslin, iar n zonele ecuatoriale i subecuatoriale se cultiv cocotierul, bananierul, mango, avocado, papaya, goyave .a. n multe zone ale

Africii se practic sistemul monoculturilor pentru export, mai ales de arahide, ananas, cafea, cacao, susan sau mirodenii. Africanii utilizeaz mult pentru alimentaie frunzele unor plante: dovleac, amarant, iut, bazel, batale, manioc, taro, gambo. Cu toate c are la dispoziie o diversitate mai mare de plante de cultur, populaia rural african sufer nc de malnutriie, att datorit lipsei cantitilor necesare de hran, ct i datorit monoalimentaiei. Srcia ranului african este determinat de cteva trsturi ale agriculturii practicate n cea mai mare parte la un nivel tehnologic rudimentar. Practica sistemului citemen, prlogirea ndelungat (uneori 7-10 ani), slaba utilizare a animalelor de traciune, lipsa ngrmintelor, a surselor de investiii, preponderena femeii n muncile cmpului (la grupul bamenda brbatul lucreaz n agricultur 10 zile pe an, iar femeia 160 zile), lipsa specialitilor sunt cteva din cauzele care determin obinerea unor randamente agricole slabe, dei efortul fizic este mare. Beneficiile foarte reduse ale ranilor africani, care formeaz majoritatea populaiei active, nu pot susine bugetele statelor prin impozite pe venitul agricol. Pe ansamblul Africii un hectar hrnete n medie 3-4 persoane. Depinde i de planta de cultur. Astfel, un hectar cultivat cu manioc poate ntreine 15 persoane cu 20 tone tuberculi, n timp ce un hectar cultivat cu mei, cu 500 kg, ntreine doar dou persoane. n nordul Zambiei, datorit sistemului citemen promovat de triburile lala, densitatea populaiei nu poate depi 2,5 loc./km. Se defrieaz 24 hectare pentru a asigura cenua necesar cultivrii unui hectar cu eleusin i se obine o recolt de 3600 kg. Un om are nevoie anual de 270 kg de eleusin, deci 24 hectare hrnesc 13 persoane. Dar aceast tehnic presupune o prlogire de 22 de ani i cele 13 persoane au nevoie de fapt de 310 hectare. Dac se ia in calcul i topografia terenului, suprafaa necesar ajunge la 500 de hectare. Tehnica cimen presupune efectuarea unor lucrri dificile. Parcela destinat defririi este aleas dup aspectul vegetaiei, regimul hidric, aspectul i gustul solului i topografia terenului. Se aplic criteriile de partaj funciar, apoi urmeaz defriarea i incendierea resturilor. n cenua mprtiat se practic guri pentru semine sau tuberculi, cu o simpl splig. Recolta este permanent protejat contra psrilor,

maimuelor, antilopelor si roztoarelor. Recoltatul se face manual, treieratul este rudimentar, iar transportul se realizeaz tot manual. Sunt i triburi care utilizeaz tehnici intensive. Insula Ukala din lacul Victoria are o densitate de 250 loc./km. Cei 74 km ai insulei hrnesc peste 20.000 de oameni prin culturi duble i chiar cu 5 recolte la doi ani. Exist amenajri funciare de tipul ndiguirilor i terasrilor. Se cresc peste 10.000 de bovine, dar nu pentru consumul laptelui, ci pentru utilizarea gunoiului drept ngrmnt. Pe insula vecin, Ukerewe, densitile sunt mult mai mici deoarece nu se practica sistemul vecinilor din insula Ukala. n zonele cu densiti mari culturile de cmp sunt, uneori, foarte amestecate, rezultnd peisaje rurale puternic antropizate. Astfel, n vestul Ghanei, pe o suprafa de 30 ha, sunt juxtapuse 10 tipuri de peisaje diferite: pdure primar, pdure secundar, zon proaspt defriat, prloag, tufiuri, cmpuri cultivate, pdure nmltinat, plantaii de cacao, plantaii abandonate i vatr de sat. Agricultura intensiv, de mare randament, se practic doar n Republica Africa de Sud, pe Valea Nilului, parial n rile Maghrebului i n cteva puncte izolate de pe coasta Guineii sau din estul continentului. Sectorul zootehnic ocupa un loc modest n Africa. Se cresc 189 milioane bovine i 205 milioane ovine i caprine, efective mult sub posibilitile cadrului natural. La sud de Sahara exist mari densiti de mamifere n rezervaii (de exemplu, n parcul Serengeti). Africanii prefer vnatul i nu au mblnzit animale. Cele domestice crescute n prezent au fost introduse de europeni sau de asiatici, dei fondul faunistic al continentului ofer specii care s-ar putea preta la mblnzire (antilopa eland sau bivolul african). n foarte puine zone ale continentului animalele sunt utilizate pentru traciune. Carnea i laptele nu intr printre preferinele alimentare ale btinailor. La Lom se consum 19 kg de carne/an/loc., la Conakry 16 kg, iar la Niamey doar 13 kg. Laptele este i mai puin agreat, consumndu-se numai 2-3 kg/an/loc. Triburile ll (Kasai) consider consumul de carne de animal domestic nedemn i cel de lapte i de ou infect. n aproape toat Africa neagr femeile nu au voie s consume ou.

Consumul de calorii in Africa este la nivelul cel mai redus de pe Glob: 2261 cal./zi/loc. Nici porcul nu este un animal agreat, astfel c n ntreg continentul se cresc doar 13 milioane porcine. n schimb, creterea vitelor este pentru negri o problem de prestigiu. Triburile nandi i massai (Kenya), peul (Ciad) sau pendi (Transvaal) au cresctori de vite foarte legai afectiv de ele, nct se ajunge uneori la divizarea animalelor sau la practicarea unei tezaurizri n vite i folosirea lor drept mijloc de schimb. O activitate destul de rentabil este i exploatarea animalelor din rezervaiile cu efective mari. Sistemul zootehnic al fermelor moderne, n stil intensiv, este n extindere n Africa de Sud, Kenya, Zambia, Zimbabwe etc. nainte ca Africa s fie colonizat, africanii cultivau i pstoreau fr s se ngrijoreze cu privire la proprieti. Pmntul era mprit de clanuri, comuniti sau grupuri etnice i uneori era mprit i ntre grupuri. Un grup putea s cultive o poriune de pmnt pentru o parte a anului, alt grup putea s duc animalele la pscut pe acel pmnt restul anului, dup ce culturile au fost strnse. Conceptul de proprietate privat a fost introdus de coloniti, care, n multe zone, au luat cele mai bune terenuri pentru culturi ce urmau s fie exportate. Zonele mai puin fertile au fost lsate indigenilor care le cultivau n parcele mici, fragmentate. Acest proces a fost preluat de multe guverne africane care au luat n posesie terenurile comune pentru folos privat, corporativ sau guvernamental. Terenurile mici rmase au fost divizate n fragmente mai mici pentru a fi mprite la familii. Perioadele n care pmntul era lsat necultivat, eseniale pentru meninerea fertilitii solului, s-au redus din ce n ce mai mult pentru c tot pmntul disponibil era cultivat. n plus, muli oameni, nesiguri de viitorul terenurilor, avnd n vedere c puteau fi confiscate de stat, au nceput culturile pe termen scurt. Astfel, ei au abandonat practicile tradiionale de rotaie a culturilor cereale care epuizau pmntul de resurse i legume care refceau resursele pmntul, plantate una dup cealalt. Multe terenuri au devenit infertile, reducnd i mai mult terenurile disponibile pentru cultivare. Aceasta mpreun cu seceta periodic au dus la o penurie a alimentelor n mare parte din Africa subsaharian. Multe guverne africane au n vedere necesitatea unei reforme agrare. n unele ri, reforma agrar i proiectele de dezvoltare rural iniiate imediat dup independen au dat fermierilor drepturi asupra terenurilor pe care le lucrau pn atunci.

Multe guverne africane au recurs la naionalizarea pmnturilor declarnd ca scop mprirea mai bun a terenurilor ntre cei care nu aveau. n unele ri, de exemplu n Etiopia, reforma agrar a fost manipulat n scopuri politice i managementul prost i corupia au dunat produciilor agricole. n alte ri, de exemplu n Zimbabwe, cele mai bune terenuri au rmas la colonitii europeni i nu au fost redistribuite dup independen. Oferta cadrului natural al Africii nu justific penuria alimentar a acestui continent. Climatul cu favorabilitate ridicat, solurile productive, ca i lipsa marilor proprieti sunt at-uri n favoarea agriculturii africane, dar randamentul slab este legat de tehnicile rudimentare utilizate, de unele tradiii restrictive i de ignoran. Totui, au fost tendine ncurajatoare pentru agricultura african la nceputul secolului XXI. Cu excepia rilor care au avut probleme politice n anii '90, mare parte din Africa, inclusiv rile cu populaii mari, cum ar fi Nigeria, Ghana, Tanzania i Zimbabwe au avut creteri impresionante n producia agricol. Profiturile de pe urma agriculturii au crescut semnificativ n anii '90, ntrecndu-le pe cele din deceniul precedent. Exist temeri cu privire la creterea demografic, care ar putea depi creterea produciei agricole dar tendinele actuale indic un scenariu mai optimist pentru rezervele de hran ale Africii. Industria Este dominata de subramurile extractive sau de prelucrare primara a materiei prime, acestea fiind strans legate de bogatia de exceptie in resurse minerale. Structura si morfologia reliefului permit accesul relativ facil, iar rezervele, frecventa si concentratiile unor resurse le situeaza printre cele mai rentabile din lume. Industria prelucratoare este slab reprezantata in acest continent. Cauzele principale ale acestei situatii sunt datorate lipsei calificarii si a tehnologiei, lipsa fondurilor necesare cumpararii si intretinerii masinilo si utilajelor, productia scazuta de energie electrica. Cererea redusa de produse finite pe piata interna si incapacitatea de a produce la vinel tehnologic de varf constituie un alt handicap,. Sub presiunea datoriei externe, unele statea sunt nevoite sa vanda cantitati tot mai mari de minereuri sau alte materii prime pentru procurarea de devize. Industria prelucratoare este prezenta mai ales in cele doua extremitati ale continentului, de nord si de sud. In celelate zone, desi ea s-a rezumat multa vreme doar la unele subramuri ale industriei usoare, cunoaste in prezent un inceput de diversitate,

10

pastrandu-se inca un sistem dualist, cu sectoare traditionale si moderne. Multe tari si-au propus niste planuri ambitioase de dezvoltare (Egiptul anului 2000), dar lipsa fondurilor financiare, inflatia galopanta, slaba sustinere din partea FMI au condus la realizarea doar partiala a obiectivelor propuse. Industria energetica este o ramura slab reprezentata in Africa, desi continentul are resursele necesare. Combustibilii minerali exploatati sunt in cea mai mare parte exportati, utilizandu-se doar o infima parte pentru productia de energie electrica. Astfel, termocentralele de mare putere s-au construit doar in cateva tari: Africa de Sud, Egipt, Maroc, Tunisia, Algeria. Cu toate ca potentialul hidroenergetic al Africii este considerabil (1/5 din potentialul total al Globului), amenajarile hidrotehnice de anvergura sunt putine. Se remarca sistemele hidroenergetice pe de Zambezi (Caborabassa, Kariba), Zair (Inga), Niger (Kainiji), Volta (Akosambo). Productia de energie electrica a Africii este modesta. De altfel nici cerintele nu sunt prea mari (in tarile Africii negre, 90% din combustibilul utilizat este lemnul). In afara de Africa de Sud, unde industria siderurgica este dezvoltata (Pretoria are cel mai mare complex metalurgic din continent), aceasta ramura cunoaste inceputuri de dezvoltare, in Egipt, Algeria, Tunisia, Nigeria, Kenya, Etiopia. Pentru metalurgia neferoasa, Africa de Sud detine de departe primul loc in ceea ce priveste productia de metal (complexul Pretoria), dar aceasta ramura este in ascensiune si in alte tari ale Africii. Dispunand de o baza de materii prime puternica, unele state si-au construit o serie de combinate de concentrare a minereurilor si chiar de rafinare si prelucrare a metalelor. Aluminiu se produce in Egipt, Camerun, Ghana, cupru rafinat in Zair, Zambia, zinc in Zambia, Zair, plumb in Tunisia, cobalt in zair. Industria chimica cuprinde trei ramuri de baza, dezvoltate pe baza resurselor proprii de materii prime. Ingrasamintele chimice se produc mai ales pe baza de fosfati din zacamintele proprii in Egipt (Alexandria, Suez), Maroc, Ageria. Rafinarea partiala a titeiului extras se realizeaza in Egipt, Libia, Algeria, Nigeria, Gabon. In Africa de Sud s-a dezvoltat industria carbochimica la Sasolburg si Johannesburg (mai ales pentru productia de benzina sintetica in perioda cat a functionat embargoul Natiunilor Unite asupra livrarilor de petrol catre Africa de Sud).

11

In ultimii ani a inceput sa se dezvolte si industria materialelor de constructie, in special productia de ciment, datorita cererilor crescande datorate urbanizarii, constructiei de cai de comunicatie, a unor obiective industriale etc. Se remarca productia de ciment a Africii de Sud (Pretoria, Port Elizabeth), dar si a unor centre din alte state: Harare, Khartoum, Abidjan, Douala, Alger, etc. In cadrul industriei lemnului sunt prelucrate cantitati modeste atat din esentele pretioase, cat si din cele utilizate pentru constructii. La Port Gentil (Gabon) functioneaza cea mai mare unitate de prelucrare a lemnului din Africa. Alte centre importante sunt la Durban, Kisangani, etc. Industria textila si cea alimentara sunt prezente in diverse stadii de dezvoltare in toate statele din Africa. Pentru productia de textile se remarca Africa de Sud, Egiptul, Sudanul, Nigeria, iar pentru industria alimentara, Africa de Sud si tarile continentului. Turismul Africa dispune de un potential turistic considerabil, aflat abia la inceputurile valorificarii sale, dar se pare ca acest continent are reale perspective de a deveni una din primele regiuni turistice ale Terrei. Pledeaza pentru acest fapt extraordinara diversitate a peisajelor naturale si ineditul obiectivelor antropice, care ofera largi posibilitati pentru toate formele de turism. Cu exceptia Egiptului si a Maghrebului, in restul Africii s-au impus obiectivele turistice naturale. Este continentul safari-urilor, al expeditiilor de vanatoare si, in ultimul timp, de vizitare, fotografiere sau filmare a obiectivelor aflate mai ales in parcurile si rezervatiile naturale. Turism de tip safari se practica mai cu seama in Africa orientala (Kenya, Tanzania, Uganda, Burundi, Malawi) sau in tarile riverane Golfului Guineii. Sunt vizate in primul rand parcurile si rezervatiile naturale, zone ocrotite prin reglementari legale, care conserva elemente faunistice, floristice sau peisagistice deosebite. Cea mai veche rezervatie naturala africana este parcul Kruger din Africa de Sud, infiintat in anul 1989 in scopul protejarii mamiferelor mai din valea Limpopo. In Zair se remarca parcurile: Salonga (3 milioane hectare)-rezervatie floristica, Maiko (1 milion hectare)-rezervatie floristica si faunistica, Virunga (1 milion hectare)-rezervatie peisagistica si faunistica. Kenya si-a propus conservarea cu prioritate a fondului faunistic organizand cateva rezervatii importante: Tsaro, Nairobi, si muntele Kenya. In Tanzania

12

se remarca Parcul Serengeti in care exista o mare concentrare de fauna de talie mare si Parcul Ngorongoro din zona vulcanica omonima. O atractie deosebita o prezinta cascadele si cataractele de pe raurile africane, intre care se dinsting: Tugela-948m, Lofoi-384m, Kalambo Falls-215m, Victoria-122m, Murchinson-50m, s.a. Se impun ca obiective importante si o serie de masive sau varfuri muntoase, multe dintre ele aflate in cadrul unor parcuri naturale: Kilimanjaro, Kenya, Ruwenzori, Nyrangongo, Camerun, etc. Reteaua de transporturi Caile ferate africane insumeaza cca. 80000km, reprezentand doar 5% din totalul mondial si doar o cincime din reteaua Europei, care are o suprafata de trei ori mai mica. Reteaua feroviara acopera suficient doar anumite parti ale continentului din Africa de Sud si din zona Maghrebului. In rest, mare majoritate sun cai de legatura intre exploatarile miniere si porturile pentru export. Cele mai importante magistrale africane sunt: Wan-Alexandria, Harare-Cape Town, Windhoek-Port Elizabeth, Lulbumbashi-Benguela, Lubumbashi-Matadi, TunisMarrakech. Reteaua rutiera, desi este mai bine dezvoltata si mai bine repartizata spatial decat cea feroviara, este totusi deficitara. Aceasta insumeaza cca. 1,6 milioane km de drumuri si sosele. Cele mai mari densitati ale retelei rutiere sunt inregistrate in zonele litorale, fiind strans legate de concentrarile populatiei, si in arealele exploatarilor miniere. Regiunile cele mai putin dotate sunt situate in landsafturile repulsive ale deserturilor si padurii ecuatoriale. De curand a intrat in folosinta Transsaharianul, ce asigura legatura intre tarile Maghrebului si cele de la sud de desertul Sahara. Parcul african insumeaza doar 10 milioane de autovehicule, adica 1/40 din totalul mondial sau jumatate din parcul ex metropolei coloniale Marea Britanie. Transporturile maritime sunt ceva mai dezvoltate doar in cateva tari: Africa de Sud, Libia, Egipt, Maroc, Nigeria, apoi Ghana, Tunisia, Gabon. O situatie paradoxala cunoaste Liberia, care are cea mai mare flota comerciala din lume, 90 de milioane, adica 1/5 din tonajul mondial, dar vasele nu apartin acestui stat, ci sunt inscrise sub pavilioane de complezenta, datorita taxelor scazute practicate.

13

Structura marfurilor vehiculate spre si dinspre Africa reflecta in mod fidel situatia economica a continentului. Se exporta aproape exclusiv materii prime si produse agricole si se importa cereale si produse industriale. Volumul exportului este mare, nu insa si valoarea sa. Dintre porturile cu trafic intrenational important de remarca: Richards Bay-57 de milioane de tone, Warri-36 milioane de tone, Bonny-36 milioane de tone, Sidra-33 milioane de tone, Port Harcourt-30 milioane de tone, Durban-25 milioane de tone, Azew23 milioane de tone, Alexandria-20 de milioane de tone, Casablanca-15 milioane de tone, Monrovia-13 milioane de tone, Abidjan-10 milioane de tone, Mombasa-7 milioane de tone, s.a. Transporturile aeriene sunt cele mai putin dezvoltate, participand doar cu 4% la volumul total al traficulu mondial. Sunt aeroporturi in toate capitalele Africii, dar sunt putine cele de mare capacitate: Cairo, Casablanca, Johannesburg, Cape Town, Kinshasa, Lumbumbashi, Nairobi.

1.Desertul Sahara
Marea unitate naturala corespunzatoare peisajului desertic se intinde de la Oceanul Atlantic pana la Marea Rosie, avand o suprafata de cca. 8 milioane km2. Numele Sahara care a insemnat initial sol de culoare roscata, fara vegetatie, a primit apoi sensul de campie necultivata, devenind in cele din urma sinonim cu desert. Sahara ocup mari poriuni din statele Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Sudan i o mic parte din Senegal i Burkina Faso. Intr-adevar, Sahara este nu numai cel mai intins dar sic el mai tipic desert al lumii, in cuprinsul caruia se intalnesc variate aspecte de peisaj, determinate de ariditatea accentuata climei. Scaderea cantitatii de precipitatii are loc insa treptat, de la marginea unitatilor invecinate(regiunea Atlas si litoralul mediteranean, cu precipitatii de iarna si respective Sudanul cu precipitatii de vara) inspre litoralul Saharei, astfel ca si modificarea peisajului se produce in acelasi ritm, adica cu tranzitii lente. Desertul reprezinta o notiune fizico-geografica complexa, concretizata prin:

aspectele si modelarea reliefului, caracterele vegetatiei si faunei, regimul scurgerii si

14

efectele acesteia asupra reliefului si vegetatiei, existenta apwlor subterane si aparitia lor la suprafata solului, generand oazele.

a.Istoric n perioada neolitic o parte a deertului era mai umed dect azi, ceea ce a determinat formarea culturilor de pe valea Nilului, Eufratului, i valea Tigrului. n secolul al VI-lea .Hr. locuitorii acestei regiuni se ocupau cu agricultura i abia n secolul al II-lea .Hr. cu creterea cailor (conform picturilor din peteriile din Egipt Anatolia, bazinul mrii Egee). n Epoca Bronzului n secolul al XVI-lea .Hr. s-au perfecionat armele de lupt, introducndu-se carele de lupt (rzboi). n timpul faraonului Ramses al III-lea sunt amintite 92 care de rzboi, 184 de cai, luate ca prad de rzboi n campania militar din Libia. n secolul I .Hr. ncepe perioada uscat a Saharei ceea ce a determinat diminuarea treptat a agriculturii i creterii animalelor. Prin cucerirea Egiptului de ctre asirieni n secolul al VII-lea .Hr. ajunge cmila n Africa, nlocuind treptat calul; n timpul lui Ptolomeu este deja dezvoltat creterea cmilelor. n Sahara central din secolul al V-lea .Hr. nflorete imperiul Garamantului, un ora de oaz care face un comer intensiv cu bazinul mrii mediterane (greci, romani), acest imperiu fiind mai trziu cucerit de arabi.

b.Geologie Sub raport morfo-structural, Sahara este o parte integranta a platformei africane, deosebindu-se net de Regiunea Atlas. La baza complexelor sedimentare si eruptive se afla peste tot scutul cristalin, cutat si nivelat de mai multe ori inca din Precambrian. Soclul vechi, alcatuit si gnaisuri, micasisturi, cuartite, calcare cristaline, intrusiuni granitice etc. apare la zi in dorsala mauritaniana care se termina spre est cu masivul El Eglab, in Ahaggar, in masivele Adrar des Iforas si Ar, apoi la nord de creasta principala a muntilor Tibesti, in Podisul Ennedi si la est de Valea Nilului, pan ape litoralul Marii Rosii.

15

Formatiunile sedimentare marine (gresii, calcare, calcare marnoase, marne, argile gipsoase) cuprind 3 serii: paleozoica, mezozoica si tertiara, indicand peroadele in care marile au acoperit diferitele parti ale teritoriului actual al Saharei. Intre formatiunile sedimentare predomina gresiile; relieful, adaptat acestei structuri este tipic tabular. Cunoasterea depozitelor sedimentare preznta si o importanta economica deosebita; gresiile ordoviciene, cele carbonifere si altele include numeroase zacaminte de titei, gresiile triasice si cele devoniene cuprind gaze naturale, iar complexul numit continental intercalaire este purtatorul unei alte bogatii pentru Sahara si anume apele subterane. Miscarile largi care au afectat platforma sahariana in perioadele corespunzatoare orogenurilor caledonian , hercinic, si alpin, au dus la evidentierea, prin ridicare, a masivelor cristaline , respective la schitarea principalelor bazine: bazinele Taoudni si Tindouf la sud si respective la nord de El Eglab, bazinul sau cuveta Fezzan la nord-est de Ahaggar, bazinul Libiei orientale si altele. In jurul masivului Ahaggar stratele au devenit monoclinale, luan nastere un relief de cueste.

c.Clima Clima este tropical-deertic, cu temperaturi medii ridicate (38C), deosebit de fierbinte i uscat; vntul dominant tot timpul anului este vntul Pasat, un vnt uscat ce aduce ploi rare. Variaiile mari de temperatur de la zi la noapte au determinat formarea deertului. Iarna, pe timpul nopii temperatura scade pn la -10 grade, pe cnd vara atinge n timpul zilei 58 de grade Celsius. Temperatura medie a lunii ianuarie este de +10C, iar a lunii iulie 35C. Temperatura maxim absolut a fost nregistrat n septembrie 1922 la Al-'Azzyah (Libia), iar minima absolut -18C (pe timp de noapte). Sahara este o regiune endoreic, lipsit de cursuri de ap permanente, reeaua hidrografic fiind reprezentat prin ueduri, care se umplu cu ap n timpul ploilor ocazionale.

16

Ariditatea excesiva a Saharei este o rezultata a cantitatilor reduse de precipitatii si a evaporatiei intense. In cea mai mare parte a Saharei cantitatea medie anuala a precipitatiilor este de sub 50 mm. In Sahara nu exista propriu-zis un regim al precipitatiilor;ele pot avea loc in orice perioada a anului dar in acelasi timp pot exista si mai multi ani fara ploi. Climatul subtropical uscat din nord este cauzat de temperatura constant ridicat datorat Tropicului Racului, iernile sunt considerate reci pentru condiiile de deert cu o medie de 13 C. Verile sunt foarte fierbini cu temperatura maxim nregistrat de 58 C. Precipitaiile sunt de aproximativ 76 mm/an. Ele cad ndeosebi din decembrie pn n martie, i aproape deloc n mai-iunie. n luna august se nregistreaz cele mai multe furtuni de nisip. Climatul tropical uscat al regiunii sudice este dat n general de o mas de aer continental stabil i o mas instabil de aer marin. Temperatura medie n aceast regiune este de 17,5 C. Precipitaiile medii anuale n aceast zon sunt n general de 5 inch i poate aprea zpad n zonele mai nalte, n zona vestic a regiunii tropicale. Curentul reduce semnificativ precipitaiile i scade temperatura medie crescnd umiditatea i probabilitatea de a se nregistra cea. Vnturile din Sahara ndeparteaza umiditatea din desert si foarte rar aduc ploaie. Sahara are una dintre cele mai dificile clime. Ea este localizata ntre doua puncte de mare si mica presiune, unde vnturile sunt puternice si bat relativ constant. Cum aerul se muta de la un punct de maxima presiune la unul de minima presiune, devine tot mai uscat si mai calduros. Vnturile uscate si ncarcate cu nisip sunt uneori resimtite si la nord si la sud de desert, unde sunt cunoscute drept sirocco, khamsin, simoom si harmattan. Pantele nordice al Muntilor Atlas intercepteaza aproape toata umezeala ce vine de la tarmul Marii Mediterane.Multe vnturi din Sahara au nume speciale: 1.Haboob nseamna n araba "salbatic" si este un vnt ncarcat cu nisip. 2.Khamsin este de asemenea arab si nseamna "50 de zile". Acest vnt matura desertul din martie pna n mai, umplnd aerul cu nisip.

17

3.Harmattan este un cuvnt care vine dintr-o limba africana vestica si nseamna "a-ti lua respiratia".

d.Tipuri de relief Principalele tipuri de relief desertic, in Sahara sunt:hamada, regul si ergul. Hamadele sunt podisurile a caror suprafata este acoperita de blocuri colturoase de diferite dimensiuni rezultate in urma dezagregarii mecanice si a eroziunii torentiale asupra formatiunilor sedimentare dure sau eruptive stratificate. Suprafata hamadelor este de cele mai multe ori plana si corespunde unui orizont dur de strate. Hamadele care se grupeaza in jurul masivului Ahaggar poarta denumirea de tassili. Hamadele se termina prin prin abrupturi accentuate si uneori prin cueste avand lungimi de sute de km. Regurile sunt campiile joase si plane acoperite de pietris sau nisip. Regul poate fi si eluvial, format prin dezagregarea pe loc a rocilor si aluvial, rezultat in urma transportarii materialelor de catre apele curgatoare. Ergurile reprezinta teritorii intinse de nisipuri modelate in dune. Ele ocupa aprtial regiunile joase ale Saharei, marile depresiuni. Dintre formele acumulative elementare, barcanele sunt mai putin caracteristice si se intalnesc in Africa de est. Cele mai obisnuite sunt dunele longitudinale si transversale. Principalele forme de relief ale ergurilor sunt culmile, sirurile de dune si coridoarele dintre culmi. Aproximativ un sfert din Sahara este formata din muni. Cel mai nalt vrf ajunge la 3415, fiind Emi Koussi n Ciad. Unele vrfuri de munte pot avea chiar zpad n timpul iernii. Principalele grupe de munti sunt Hoggar n Algeria; Air / Azbine n Niger i Tibesti n Ciad. Cel mai jos punct este situat n Depresiunea Qattara n Egipt, la aproximativ 130 de metri sub nivelul mrii.

e.Flora, fauna si solurile

18

Vegetaia este xerofil, rar i cuprinde circa 1000 de specii. n cele circa 90 de oaze mari se cultiv curmali, legume, cereale, etc. n dealurile Saharei se pot gasi specii de maslini si chiparos la un loc cu acacia, palmieri de turta dulce, cimbru,curmali si alti arbusti. Cele mai ntlnite tipuri de iarba gasite n cmpii cuprind Eragrostis, Panicum si Aristida. Fauna. O parte din mamiferele ntalnite n Sahara sunt rozatoare mici africane, iepuri de cmp, arici de desert, gazele, caprioare, nubieni salbatici, babuni, bursuci, hiene cu pete, sacali, nevastuici dungate libiene, manguste zvelte. Sahara contine de asemenea peste 300 de specii de pasari migratoare, mpreuna cu pasari de apa si de tarm si numeroase alte tipuri de pasari. Cele mai des ntlnite sunt strutii, pasari de guinea, pasari de prada, vulturul de desert, bufnite, ciocrlii de nisip, rndunici, corbi si altele. Deserturile sunt regiuni caracterizate prin existenta unor soluri degradate, adesea destructurate iar vegetatia este cvasiinexistenta. Natural, deserturile se formeaza n zonele aride (n astfel de zone, secetele pot dura mai multe zeci de ani, cum este cazul n Atacama sau Chile) si/sau n conditii climatice extreme (+60 n Sahara, Libia si -89 n Vostok n Antarctica). Degradarea solurilor este adesea amplificata de puternica eroziune cauzata de vnt si de diferentele mari de temperatura din timpul zilei si din timpul noptii. Dar mai exista si numeroase reptile: broaste, crocodili, care pot fi gasiti n lacurile din Sahara, mai multe tipuri de soprle mici, cameleoni si cobra, care pot fi gasiti printre dune si roci. n lacurile din Sahara mai pot fi gasiti melci si creveti, si alti crustacei. Economia Mineralele metalice sunt foarte importante pentru majoritatea rilor sahariene. Algeria i Mauritania au mai multe depozite importante de minereu de fier, in timp ce depozitele mai mici se gsesc n Egipt, Tunisia, Maroc, Sahara Occidental i Niger. Cupru se gsete n Mauritania i mangan n Algeria. Fosfaii se gsesc n cantiti mari n Maroc i Sahara de Vest, i sunt deja bine exploatati. Petrolul este n principal gasit n Algeria, i este de mare importan pentru economia din ntreaga ar. f.Populatia si asezarile

19

Multi cercetatori au mers n Sahara ncercnd sa afle perioada n care oamenii au nceput sa populeze desertul. Conform arheologilor, Sahara a fost mult mai populata acum cteva sute de ani, cnd conditiile nu erau att de severe. Fosile, roci, artefacte, scoici, oase si multe alte lucruri au fost gasite n zone n care astazi nu se poate locui din cauza climei mult prea calduroase sau mult prea reci. Acest lucru sugereaza faptul ca anumite regiuni puteau fi locuite acum cteva sute de ani, dar ca clima de atunci s-a schimbat radical. Artefactele gasite sunt ale elefantilor, bivolilor, antilopelor, rinocerilor, dar si ale pestilor, crocodililor, hipopotamilor sau alte animale acvatice, ceea ce demonstreaza faptul ca acum cteva sute de ani, apa era abundenta n Sahara. n zilele noastre aproximativ 2.5 milioane de oameni locuiesc n Sahara. Doua treimi din aceasta populatie traieste n oaze, iar o treime reprezinta populatia nomada, care calatoreste prin desert. Se crede ca populatia nomada a venit aici dupa ce au fost introduse animalele dometice, acum 7000 de ani. Cercetatorii cred ca oile si caprele au fost introduse de cultura caspiana. Sahara are cea mai joasa densitate a populatiei, 1 persoana pe 0.4 km. Sahara este cel mai aspru mediu cunoscut de om. Populaia rar a Saharei const n special din arabi, berberi, mauri; pe lng acetia sunt neamurile tubu i tuaregilor (60%). Creterea animalelor, era o important ramur economic a acestor popoare nomade. Regimul statelor din aceast regiune ncearc s determine populaia nomad de a se stabili n localiti, ceea ce a dus la o serie de conflicte. Structura populaiei este influenat i de descoperirea zcmintelor de iei i gaz natural, aprnd n partea nordic a deertului o serie de aezri noi. n vestul deertului Libiei sunt regiuni mari din deert fr populaie. Poporul arab a ieit din Orientul Mijlociu n timpul rspndirii Islamului n secolul 7 i.H. Ei s-au rspndit n Africa, n ncercarea de a converti triburile de nomazi, care au trit acolo de secole. Credina islamic s-a inradacinat repede, datorit efortului misionar rapid i puternic, i rmne religia dominant din regiune chiar i astazi. 99% din populatia saharian sunt musulmani. Berberii sunt considerati a fi primii locuitori din Muntii Atlas. Ei sunt legati de celti sau basci, care s-au stabilit n regiunile din Algeria, Maroc i Tunisia cu mult timp n urm. Chiar i astzi, ei nu se considera arabi, aprand i s meninand cu inversunare patrimoniul lor nomad i independena.

20

Sub denumirea de berberi se ascund populatiile care, pe un teritoriu ce se intindea de la Mediterana la sud de Niger si Nil si pana pe coastele Atlanticului, vorbeau dialecte ce s-au desprins dintr-o limba mama: berbera. De origine inca discutabila, acest cuvant, deja utilizat de vechii greci si romani si transmis de arabi, insemna pentru acestia din urma populatia autohtona si neromanizata din Africa de Nord. Istoria berberilor Studiata in Antichitate, abandonata prin subtile speculatii genealogice in perioada medievala, repusa pe tapet in perioada coloniala, problema originii berberilor, ascunsa in surse lingvistice si raporturi etnice, ramane in continuare nerezolvata. Istoria berberilor incepe in mileniul al VIII-lea i.e.n., cu un tip de om antropologic apropiat de locuitorii actuali din Maghreb. De origine orientala, acest Homo sapiens sapiens, denumit "capsian" de la Capsa, numele antic al Gafsa (Tunisia) reprezinta, se pare, una din principalele componente ale originii berberilor. De aici, acest capsian a plecat spre partile orientala si centrala ale Maghreb-ului si, apoi, spre Sahara. Interesant este faptul ca, in timp, Maghrebul s-a imbogatit si cu alte populatii. Din nord, traversand depresiunile Gibraltar si Messina, au venit populatiile europene. Anumite necropole si morminte din Maghreb demonstreaza, de asemenea, prezenta aici, inca din secolul al III-lea i.e.n., a unei populatii negre venite din sud. In mileniul al II-lea i.e.n., alte grupuri micute au continuat sa vina spre Maghreb. Acest fond paleoberber divers, dar dominant capsian, a fost atasat de catre specialisti protolibienilor, considerati adevaratii stramosi ai berberilor. Date fizice, dar mai ales culturale, sunt invocate pentru a proba teza paternitatii intre capsieni si protolibieni. Protoberberii instalati la vest de Nil ne-au devenit cunoscuti gratie inscriptiilor si documentelor egiptene. Tenehu si Temehu, in mileniul al III-le i.e.n., Liban si Maschwesch, in mileniul al II-lea i.e.n., au fost descrise ca fiind popoare belicoase si puternice. Acesti protoberberi din est s-au constituit intr-o veritabila putere si au reusit, la inceputul mileniul I e.n., sa puna stapinire pe Egipt. Arta preistorica reprezinta o sursa relativa la aparitia proteberberilor in zona centrala sahariana. Pe frescele din Ajjer, datate din mileniul al IV-lea pina in cele de-al II-lea, figureaza, spun specialistii, primele date despre protoberberii din aceasta zona.

21

Mai trebuie mentionat ca spatiul saharian, in majoritate populat de negrii, a inceput la un moment dat sa primeasca si vizita altor populatii, albe, probabil de origine septentrionala, care au aparut prima data in Sahara algeriana si cea tunisiana. In neoliticul de sfirsit si in epoca preistorica, prezenta protoberberilor in Sahara s-a intensificat. In mileniul I i.e.n., berberii erau impartiti intr-o multitudine de populatii, fapt care face aproape imposibila identificarea lor cu exactitate. Divizati in numeroase triburi rivale, raspanditi pe o vasta arie geografica, berberii nu si-au putut uni niciodata fortele pentru a face fata atacurilor cartagineze, romane, vandale sau bizantine. Cu toate acestea, insa, o tentativa de unificare a lor a avut loc in secolul al III-lea i.e.n., atunci cind s-au format trei mari regate: masaesil, masil si maur. Un rol important in istoria berberilor l-au jucat arabii, care, in jurul anului 700, au reusit sa-i converteasca pe acestia la islamism. Organizarea politica Berberii au cunoscut mai multe forme d organizare politica. Modelul cel mai raspandit si caracteristic a fost un fel de mica republica sateasca: un ansamblu popular, djemaa, in sanul caruia numai batranii si sefii de familie aveau dreptul sa vorbeasca. Se cunosc doua metode de organizare politica citadina. Prima si cea mai veche este de tip municipal; orasul numit Thugga (Dugga, in Tunisia) a cunoscut in secolul al II-lea i.e.n. o guvernare municipala care a reunit, in jurul unui magistrat suprem, ales in fiecare an, un consiliu de cetateni si de magistrati. Al doilea, ceva mai recent, a fost de tip teocratic: la muabiti, care au furnizat modelul, puterea era detinuta de un ansamblu compus din azzaba si tobba (oameni religiosi), secundat de un consiliu al batrinilor. Aceste unitati politice satesti sau orasenesti nu au reprezentat, totusi, fundamentul puterii, care a fost acaparata, in majoritatea cazurilor, de entitati mai importante, triburi si confederatii. De fapt, intreaga istorie politica a berberilor este marcata de mari regrupari care au deschis calea unor embrioni statali. Exemplul cel mai cunoscut il reprezinta organizarea politica berbera de tip confederal a lui Ait Atta, in sudestul Marocului. Confederatia era constituita din cinci segmente (khoms); fiecare avea in fruntea sa un sef suprem care era ales in fiecare an de cei din celelalte patru segmente. Fiecare avea dreptul sa-si pastreze o anumita autonomie. Acestui model de organizare politica, care ar putea fi calificat drept democratic, i

22

s-a opus cel aristocratic, al tuaregilor. Societatea acestora a fost, pana aproape de zilele noastre, ierarhizata in clase distincte: nobilii razboinici, din randurile carora era ales seful suprem, si tributarii nobililor. Absenta unor teritorii stabile in timp si a anumitor reguli politice elementare, in special a celor relative la transmiterea puterii, au contribuit in mare masura la caracterul efemer al statelor berbere. Regatele nu erau, deci, decit un fel de agregate de triburi, usor de invins si de destramat. Organizarea sociala Organizarea sociala a berberilor a fost de tip segmentar si ierarhizat. Familia a constituit cea mai mica unitate sociala; deasupra ei se afla linia, grupare de mai multe familii unite printr-un ascendent comun. Urma fractiunea (ansamblu de clanuri si sate), tribul (grupare de fractiuni) si confederatia (alianta ocazionala de triburi). In interiorul acestor segmente, legaturile de sange au constituit fundamentul coeziunii sociale si intretinea la membrii unui grup un puternic spirit de solidaritate. Viata sociala era condusa de un drept cutumiar care veghea la apararea grupului. Religia In absenta unor documente scrise, este foarte greu sa se spuna sau sa se inteleaga ideile religioase ale berberilor. Conform descoperirilor arheologice, in vechea antichitate berbera se practicau anumite rituri funerare. Apoi, in contact cu alte popoare si civilizatii, berberii au dezvoltat o serie de culte autohtone. In ceea ce priveste aportul strain, se pare ca cel mai deosebit a fost cel fenician. Chiar la mult tip dupa disparitia Cartaginei, berberii au continuat sa venereze sub numele de Saturn si Iunona Celesta divinitatile feniciene Baal Hammon si Tanit. Fara a fi minor, aportul roman a fost sporadic si s-a lovit de rezistenta culturala berbera. Crestinismul s-a dezvoltat in Africa de Nord mai mult decat in alte provincii occidentale al Imperiului Roman, iar de la sfarsitul secolului al II-lea a inceput sa adune din ce in ce mai multi adepti. Cu toate acestea, insa, crestinismul a ramas o religie in principal urbana. De mentionat este si faptul ca incercarea de convertire a berberilor la islamism a fost una masiva. Si chiar daca acest lucru a reusit in mare parte, berberii nu au renuntat niciodata la spiritul lor de independenta.

23

Arta Arta berbera s-a exprimat in special in ornamentatia obiectelor uzuale si in arhitectura. Ea s-a caracterizat prin decorari geometrice liniare variate. In intreaga Berberie, femeile se ocupau de ornarea vaselor si a farfuriilor cu motive geometrice pictate in negru sau brun. Procedeele variau, insa, de la o regiune la alta, dar motivele au ramas, cu mici exceptii, aproape identice: triunghiuri, linii intrerupte, romburi, patrate etc. Maniera de a construi a berberilor, precum si genul arhitectural a variat, si el, de la o regiune la alta. Cele mai originale realizari arhitecturale berbere par a fi hambarele colective fortificate si castelele din nordul Marocului. Acestea din urma se disting prin turnurile patrate si imense pe care le poseda si prin frumusetea fatadelor. Repartizarea actuala a berberilor Repartizarea actuala a berberilor poate fi realizata prin delimitarea ariilor geografice in care se vorbesc dialectele berbere. Astazi, populatiile berbere mai pot fi intilnite in: in Egipt, din oazele nord-occidentale ale Sirahului; in Libia, in Nefura si in orasele din Ghadames, Sokna, Adjila, dar si pe coasta Znarei; in Tunisia, sub forma unor enclave pe cale de disparitie, mai ales in satele din insula Djerba, la Tanezret, la Chenini si Duiret, la est de Tatuin; in Algeria. Kabyle este de departe cea mai importanta regiune berberofona din Algeria, adapostind doua treimi din berberii acestei tari. Berberi traiesc, de asemenea, in Ures, Mzab, in muntii Ksur, in regiunile Gurara si Uargla, dar si in Bissa si Chemma; in Maroc, berberii pot fi intilniti la nord de Ref, in Atlasul Mijlociu si in Atlasul de Sus; in Mauritania, in regiunea situata la nord de fluviul Senegal; trebuie sa amintim, de asemenea, diaspora berbera, care poate fi intilnita in marile orase din Africa de Nord, dar si in unele tari europene. In Franta, de exemplu, traiesc astazi peste 600.000 de imigranti berberi marocani si algerieni. Tipuri de locuinte si amenajari berbere -Matmata locuintele sapate in pamant sau locuintele troglodite:

24

In aceasta zona din muntii Matmata (600m) denumirea vine de la numele unui trib exista mai multe asezari berbere printre care Techine, Tamezeret si Matmata. Matmata este regiunea recunoscuta pentru locuintele troglodite locuinte sapate in pamant la o adancime de aproximativ 7m, cu o curte interioara descoperita ce are un diametru de 10-15m. Camerele sunt dispuse pe o parte si alta a curtii interioare si pot fi si pe doua etaje. In unele zone, cum ar fi Techine (12 km de Matmata), casele au mobila fixa construita din lut si pictata cu alb. Denumirea de troglodit este posibil sa fi provenit de la om al pesterii. Dar motivul pentru care berberii au ales acest tip de locuinte este poate acelasi cu al romanilor care au construit la Bulla Regia vile sub pamant, si anume temperatura medie in aceste locuinte este 22 grade. Cu siguranta unul dintre motive a fost camuflajul perfect al acestor locuinte pe care trecatorul nu le observa. Ca marea majoritate a berberilor, cei de la Matmata traiesc din cresterea de animale (camile sau capre). -Cheneni locuintele sapate in munte La 16 kilometri de Tataouine, Cheneni, ca si Douiret si Matmata, este un sat unde se mai vorbeste inca limba berbera veche. Berberii de la Cheneni provin (spun surse medievale) din tribul care stapanea zonele sahariene ale Tunisiei si Tripolitaniei. Aici, la Cheneni, intalnim notiunea de Ksar construit in varful muntelui. Acest Ksar a fost construit se pare in secolul XII si ne dezvaluie momentul in care berberii s-au asezat aici. Interesant este ca, spre deosebire de Ksar-urile de campie, acesta este un ksar montan construit in varful muntelui, iar in jurul lui berberii si-au construit locuintele, motivul pentru care au ales acest loc fiind pozitia strategica. Vizitatorii, pe langa peisajul iesit parca din secolul I i.H, sunt surprinsi de modul in care berberii inca isi pastreaza mancarea in amfore si dorm pe un pat de piatra. Am putea spune ca pare un sat uitat de D-zeu dar nu este cu siguranta, deoarece aici, ca si la Efes, apare Povestea celor 7 care dorm si cu siguranta nu este uitat de statul Tunisian, care le ofera facilitati precum: curent electric, apa potabila, transport si pranz gratuit pentru copiii care merg la scoala, asistenta medicala. -Ksar si Jessour

25

Daca vorbim despre berberi, trebuie sa amintim doua notiuni importante care permit ca viata berberilor sa se desfasoare in siguranta inca din cele mai vechi timpuri. Acestea sunt Ksar si Jessour. Ksar-urile sunt granare sau hambare foarte mari. Sunt de doua feluri de munte sau de campie iar diferenta este ca primele sunt sapate in varful unui munte, iar cele din urma sunt camere construite din pamant, dispuse in semicerc, cu intrarile in interiorul semicercului. Pe vremuri, berberii isi depuneau alimentele acolo si lipeau cu lut usile, astfel incat nimeni nu le putea gasi proviziile, iar in vremuri de razboi aceste ksar-uri deveneau mici fortarete pentru berberii care fugeau din calea cotropitorilor. Ksarurile de campie treptat au devenit souk-uri (piete), iar unul dintre ele, Ksar Hadada, a fost ales de George Lucas pentru cateva secvente din seria Razboiul Stelelor. Jessour-urile sunt amenajari foarte importante pentru agricultura. Mai exact, sunt diguri din pamant sau piatra, construite de-a lungul unei vai pentru a retine acolo cat mai mult posibil apa de ploaie. In bazinele astfel formate, in functie de perioada, berberii cultiva legume si cereale dar cel mai des maslini si curmali. Maslinii plantati in jessour, deoarece se bucura de o cantitate destul de mare de-a lungul anului, ating dimensiuni impresionante pe care nu le intalnim in livezile de maslini din nord. In ceea ce priveste orasele, cel mai mare este Nouakchott , capitala Mauritaniei. Alte orae importante sunt Tamanrasset n Algeria, i Sebha i Ghat n Libia. In Sahara, oraele-oaze au suferit, de asemenea, o evoluie complicat. La construciile tradiionale din pmnt uscat, cu strzile lor acoperite de lungi tuneluri ntunecoase, administraia militar a adugat cartiere impuntoare, avnd un stil i el mprumutat Africii, ca, de exemplu, la Ouargla. Apoi, descoperirea bogiilor minerale i n special a petrolului, care s-a asociat cu nirea izvoarelor sau cu pomparea pnzelor de ap subteran, au dat natere unor forme noi: reedine climatizate necate n verdea, n domeniul oazelor i al palmierilor. i aici, populaia crete numeric prin ameliorarea condiiilor de locuit i prin fixarea nomazilor.

2.Sahelul

26

In limba araba sahel inseamna tarm,margine,bordura. In acest sens a fost intrebuintzat in Tunisia si Algeria pt. a desemna marginea nordica a Saharei. Ceea ce se desemneaza prin acest termen reprezinta o regiune geografica a Africii tropicale de Nord. Ea face trecerea de la peisajul stepelor cu ierburi inalte si arbori vigurosi ,la cel de maxima ariditate al desertului tropical. Trebuie insa , precizat ca nu este vorba de o delimitare transanta intre o zona si alta ci de una progresiva cu numeroase interferente. a.Limitele Precizarea spatziului Sahelian ,in sensul pe care il intelegem astazi, s-a facut treptat. Astfel pana in anii 50 prin Sahel ca regiune geografica se intelegea doar partea vestica a zonei limitrofe marginii sudice a Saharei. Prin anii 70 era considerat si consemnat ,ca atare, pe harti, ca Sahel numai regiunea dintre bucla Nigerului si fluviul Senegal,adik o buna parte din teritoriul statelor Mauritania si Mali. Nici astazi nu exista o unanimitate de vederi asupra limitelor Sahelului. Astfel in unele institutii specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite F.A.O., spre exemplu se considera Sahel o un spatiu vast si complex ce cuprinde partii din teritoriul unu grup de 15 tari: Mauritania, Senegal, Gambia, Republica Capului Verde, Mali, Niger, Nigeria, Volta Superioara, Ciad, Etiopia, Camerun, Sudan, Somalia, Kenya si Uganda. Sahel este un spatiu marginal din sudul saharei care se intinde ca un brau, neuniform inlatime, de la Oceanul Atlantic pana la Marea Rosie. Atat intre Sahara si Sahel cat si intre Sahel si savana nu sunt limite extrem de riguroase, trecerea de la una la alta facandu-se gradat. \ Aspectele geografice originale ale Sahelului, duritatea excesiva a naturi lor,cat si remarcabila capacitate a unor populatzii, atat de diferite etnic, ca traditie si obiceiuri, , de a locui o astfel de regiune a Terei a starnit si preocuparea lumii intregi, mai ales dupa cumplita seceta din perioada 1968 1973. Cu limitele sale mobile si in expansiune spre sud , Sahelul ameninta, de la un an la altul, sa cuprinda iremediabil o regiune tot mai mare a Africii. Marea diferenta de temperatura se datoreaza mai multor factori dintre care: pozitia geografica a Africii pe glob, Ecuatorul taint continentul in 2 parti egale, influienta reliefului: foarte adesea inaltimile aflate spre marginile continentului impiedica si usuca masele de aer venite dinspre mare de unde rezulta ariditatea din bazinul central. Caracterul de pustiu tropical al Saharei, dat pe de o parte de tipul de clima

27

excesiv de uscat,iar pe de alta parte de vegetatia extrem de saraca,este accentuat si de tipul de relief cu totul specific. b.Clima Este factorul geografic esential pentru aceasta zona. De la Marea Rosie si pana in Insulele Capului Verde, ea este factorul care determina, in mod decisiv originalitatea si specificitatea peisajului de tip sahelian. Acest tip de clima se caracterizeaza prin precipitatii foarte putine, un sezon uscat foarte lung, care ajunge pana la 9-10 luni pe an, ploi ce cad la intervale neregulate, aspect ce se accentueaza pe masura ce se inainteaza spre nord,variatii mari de temperatura de la zii la noapte. Cantitatea de precipitatii elementul principal ce caracterizeaza Sahelul, este redusa, ea variind intre 100 si 500 mm pe an. Aceste precipitatii sunt repartizate neuniform, scazand rapid pe masura ce se inainteaza spre nord. In sahel aceste precipitatii devin insuficiente,nu permit cresterea unor culturi de prima necesitate pt. hrana populatiei pe suprafete mari si nici aplicarea unor tehnici agricole avansate. Precipitatiile care cad in Sahel provin din perturbatii climatice. Din aceasta cauza ele sunt scurte si slabe chiar si in sezonul de vara, care conform ritmului tropical este sezonul umed. Aerul uscat si caldura excesiva sunt agravate si de actiunea vanturilor fierbinti. Venind dinspre Sahara, harmatanul bantuie cu furie tot Sahelul aducand multa uscaciune. Orice deficienta manifestata in mecanismul atat de fragil al factorilor climatici din Sahel si, mai ales, orice intarziere a sezonului ploios se reflecta imediat si cu putere in ecosistemul sahelian, are urmari considerabile pe plan social, fiind in primul rand un handicap major pt. dezvoltarea agriculturii in regiune. c.Relieful Peste tot aici predomina formele plane reprezentate fie prin podisuri netede,aparent suspendate deasupra imprejurimilor si marginite de versanti abrupti,fie prin campii joase imense. Ca si in cea mai mare parte a Africii, orizontalitatea domina si relieful sahelian. Podisurile sunt formate, de obicei, din straturi groase, orizontale de gresii. Din aceasta cauza ele sunt joase, plate, nedepasind cateva sute de metrii. Doar versantii lor sunt abrupti, ceea ce le da aspectul unor fortificatii naturale. Asa sunt Tagant, Assaba sau Adrar in Mauritania ori Bandiagara in Mali. Fata de podisuri, masivul Air, din nordul Nigerului, la limita Saharei cu Sahelul, prezinta un peisaj aparte, de tip montan avand cateva varfuri formate din roci eruptine,mai dure, a caror inaltime

28

depaseste 1 800m. Podisurilor li se opune regiunile joase ,campiile nesfarsite si monotone. Foste bazine marine, umlute deedimente si acoperite la suprafata de o manta groasa de nisip, asa cum sint bazinul Senegalului, si al Nigerului su Ciadului, ele par, in prezent, vaste regiuni joase depresionare. Totusi in mare parte, campiile respective reprezinta valuri de dune modelate de vanturi, partial fixate de vegetatie. d.Flora si fauna Cu toata fragilitatea lor, solurile saheliene permit, in mod normal, cresterea unui anumit covor vegetal ceea ce nu se intampla peste tot in Sahara. Prin prezenta invelisului vegetal,oricat de saracacios ar fi el, Sahelul prefigureaza savana, care se dezvolta insa ceva mai la sud. Totodata, tipul de vegetatie de aici este elementul care marcheaza vizual Sahelul si, alaturi de clima si relief,il defineste ca o zona biogeografica cu trasaturi proprii. Sahelul este una din regiunile africane putin generoase in apa. Comparativ cu sahara, aici este mai prezenta cantitativ si sub forme mai diverse. Cel putin in anii ploiosi cantitatea de precipitatii ajunge in sudul Sahelului pana la 500-550 mm anual. In afara precipitatiilor in sahel apa poate fi intalnita in balti si ueduri, numai temporar, in lacuri si fluvii,in mod permanent,si sub nisip,ca apa freatica. Ploile asigura o bunaparte din nevoile Sahelului,dar numai atata timp cat plouasau pana ce apa nu se infiltreaza sub nisipuri. De asemenea ele constituie o caracteristica a Sahelului in comparatie cu Sahara,unde au un caracter cu totul accidental. Sahelul poate fi considerat, pe buna dreptate, ca un fel de spatiu-limita,unde apele curgatoare isi pierd caracterul permanent,devenind din cauza ariditatii ape temporare. Exista insa si o exceptie,Nilul,care reuseste sa il strabata de la sud spre nord, traversand in continuare chiar si Sahara. Aceste bazine hidrografice sunt pt. Sahel arii de concentrare a vietii si civilizatiei. De la vest la est acestea sunt: Senegalul, Nigerul, lacul Ciad si Nilul. Fluviul Senegal in mare parte zona de frontiera intre statele Senegal si Mauritania,valea acestui fluviu, in Sahel, se prezinta ca o unitate geografica distincta, bine individualizata fata de zona inconjuratoare. Viata economica este mai intensa in acest spatiu limitat, malul nordic mauritanian concentrand mai muld de jumatate din populatia tari. Aceasta zona este totodata si principala zona agricola. Partile din albia

29

majora care niciodata nu sunt inundate, sunt numite dieri si p ele se practica culturi care ajung sa se maturizeze in scurtul sezon umed. Fata de alte delte fluviale, delta interioara a Nigerului, numita Macina, este in mare parte inca intr-o stare aproape salbatica. Pentru amenajarea unei parti a acestuia a fost creat barajul de la Sansanding, in sectorul unde apele fluviale incepformarea deltei. Constructia barajului a urmarit ridicarea nivelului apelor cu circa 5 m, ceea ce a permis irigarea unor spatii uscate din Sahelul inconjurator si cultivarea lor cu bumbac, orez si sorg. Sistemul hidrografic Ciad este cel mai original, de fapt unic, pentru ca este o regiune endoreica ( fara legatura cu oceanul ), format dintr-un imens lac, putin adanc, in care se varsa, venind din sud, cursuri de ape nu prea lungi dar cu debite bogate. Nivelul lacului este situat la circa 240 m altitudine. Apa lacului nu este prea folosita in irigatii si nici insulele interioare pentru culturi agricole. Doar pe unele parcele indiguite din jurul lacului se practica unele culturi de orez, bumbac, arahide. Nilul cel mai mare fluviu african prezinta in limitele Sahelului , mai putine particularitati. O particularitate a Nilului in zona Saheliana o constituie faptul ca intre Nilul Alb si cel Albastru exista renumita regiune geografica Gezira, o aevarata mandrie a Republicii Sudan. Gezira este un fel de peninsula cu terenuri fertile intre Nilul Albastru , situat la o altitudine ceva mai mare, si Nilul Alb, aflat mai jos ceea ce asigura conditii ideale pt. organizarea unei retele ample si simple de irigatii. e.Desertificarea Sahelului In ultimele decenii,sahelul sufera un puternic proces de desertificare. Desertificarea se manifesta printr-o inaintare a Saharei in spatiul Sahelian. Asfel, numai in ultimele doua decenii Sahara a patruns in Sahel cu circa 90 100 km. In ultima jumatate de secol aproximativ 65 milioane de hectare de terenuri productive s-au transformat in desert. Din pacate procesul continua in rtm accelerat, in ciuda eforturilor depuse pana in prezent de statele din regiune si a sprijinului acordat acestora de catre unele organisme internationale. In Sudan, de exemplu, mai mult de jumatate din teritoriul tarii, respectiv toata partea sa centrala, de la granita cu Ciadul pana la Marea Rosie, este afectata de desertificare in diverse grade.

30

In Mauritania, partea saheliana cea mai expusa desertificarii brutale este zona central vestica, care, primind precipitatii mai bogate decat partea estica , inlesneste o viatza pastorala intensa. In schimb in acest spatiu secetele sunt mult mai dure, ceea ce duce la distrugerea echilibrului ecologic pe suprafete ot mai mari. In cazul Sahelului, procesul de desertificare se manifesta sub doua forme principale. In imediata vecinatate a Saharei are loc o puternica tendinta de crestere a mobilitatii depozitelor de nisipuri si de inaintare a dunelor. Tot aici se observa si o accentuare a mobilitatii dunelor, care in alte timpuri fusesera fixate prin vegetatie naturala. Ea apare astfel ca o invazie a Saharei in Sahel. In afara zonei de limita cu Sahara, desertificarea, in sensul de pustiere a unor suprafete, are loc ca urmare a unei exploatari intensive prin cultivarea nerationala sau suprapasunat. Problema pe care si-o pun, astazi, multzi specialisti este daca aceasta tendinta de aridizare a Sahelului este un proces natural ireversibil,care nu poate fi stopat,sau are la origine cauze care ar putea fi cunoscute, combatute si eliminate. Aparitia si evolutia desertificarii este determinata de clima, topografie, starea vegetatiei si a solurilor. Ea este insa si o rezultanta a actiunii omului. Densitatea populatiei si a septelului joaca un rol principal in desertificare, precum si mecanizarea exceziva si extinderea culturilor pe suprafete marginale, care nu pot suporta solicitarile unei agriculturi intensive. In timpurile moderne, si mai ales in a doua jumatate a secolului nostru, chiar si in Sahel s-au produs multe schimbari in viata sociala si economica. In raport cu regiunile vecine, Sahelul apare ca un spatiu atragator, uscat, dar mai sanatos ca regiunile din sudul lui, mai umed si mai fertil ca regiunea sahariana din nord. Din aceasta cauza densitatea populatiei in cuprinsul zonei saheliene este relativ ridicata. Evolutzia recenta a Sahelului confirma acest lucru. Astfel, din punct de vedere social triburile nomade din Sahelul nordic au fost lipsite brusc de toata puterea lor anterioara. In schima partea de sud a Sahelului, zona lui cu vocatie agro-pastorala sau chiar agricola, devine din ce in ce mai populata. Aceasta deoarece sporul natural este mai mare la agricultori decat la pastorii nomazi si, in plus , pt. ca noile conditii le ofera mai multa siguranta si pace. Aceasta adevarata colonizare a partii de nord a Sahelului, o colonizare agricola, reprezinta unul din fenomenele de amploare in curs de desfasurare din zona saheliana.

31

Se pare astel ca una din problemele majore ale Sahelului se reduce la a gasi un echilibru intre necestiatile oamenilor si si spatiul pastoral sau agricol sahelian. Una din caracteristicile fundamentale ale Saherului o constituie apartenenta lui concomiyenta la doua lumi fundamental deosebite, atat ca natura cat si ca tip de economie. Datorita ariditatii sale excesive, Sahelul de Nord formeaza,impreuna cu Sahara, o lume dura, la limita existentei, cu pasuni extrem de sarace, cu o acuta lipsa de apa. Spre sud, insa, prezenta unor pasuni din ce in ce mai productive inlesneste cresterea bovinelor, iar umiditatea mai ridicata ofera si posibilitatea practicarii culturilor agricole , care satisfac intr-o anumita masura consumul local. In ansamblu, Sahelul este cu precadere un domeniu pastorial, chiar dak in vaile fluviilor Nil, Senegal, Niger, Logone si Sari s-adezvoltat o agricultura cu caracter in general extensiv. Vocatia pastorala a fost si ramane modalitatea cea mai adecvata de utilizare rationala a unor resurse naturale vegetale limitate. Desi in aparenta monoton si sarac,covorul vegetal sahelian prezinta,totusi, o diversitate remarcabila , atat din punct de vedere al aspectului cat si al compozitiei plantelor si valorilor economice. Perioada activa a pasunilor dureaza aproape trei luni si incepe la sfarsitul lui iunie , in sud, si in august in nord, ceea ce explica transhumanta catre nord si sezonul ploios. In partea de nord a sahelului, cresterea extensiva aanimalelor, practicata de nomazii saharo sahelieni este singura modalitate de a pune in valoare pasunile respective, dar mai ales, principala sursa de asigurare a existentei celor cateva milioane de oameni. Economia pastorala nomada,care cere investitii reduse si o forta de munca necalificata,valorifica in prezent, suprafete imense ale Sahelului, care deocamdata, nu pot fi puse altfel in valoare. Deosebit de adaptate conditiilor saheliene sunt micile rumegatoare, caprele si oile. Cresterea ovinelor si caprinelor este practicata in primul rand , de pastorii nomazi arbo berberi. Camila animalul preferat al nomadului sahelian. Domeniul dromaderului, adica al camilei cu o singura cocoasa, este prin excelenta Sahelul de Nord. Dromaderul constituie unica bogatie a nomadului din Sahelul de Nord. Fara el viata nici nu ar fi fost posibila in conditiile desertului.

32

Populatia Sahelului, ca si in alte reiuni ale Africi, are si isi mentine o natalitate foarte ridicata , mai ales in cazul populatiei sedentare. In general natalitatea ajunge aici la 50% si chiar depaseste aceste valori , situand Sahelul ca si intreaga Africa printre regiunile geografice ale Terrei cu cele mai mari valori ale natalitatii. Din cauza subnutritiei, lipsei de igiena si de asistenta sanitara , mortalitatea infantila este deosebit de ridicata, in unele tari saheliene peste 150 si chiar 200 de copii dintr-o mie nereusind sa treaca de primii ani de viata sau de varsta copilariei. Populatia saheliana este extrem de tanara, aproape 40% din totalul ei fiind constituita din tineri sub 15 ani. Viata dura, bolile si subnutritia, calamitatile naturale fac ca durata medie a vietii oamenilor din aceasta parte a Africii sa fie redusa, de cele mai multe oris sub 35 40 ani. Asemanator intregului continent African, Sahelul este un adevarat mozaic de populatii,caruia ii corespund, fara o suprapunere identica insa, un mozaic lingvistic si altul religios. Prin sahel trece linia de demarcatie a doua mari categorii de rase : indo europeana, reprezentata de subgrupa hamito semitica a populatiilor berbera si araba si negroida, alcatuita din tipul senegalez, nigerian si ciadian. Arabo berberii, puternic islamizati, sunt in general,crescatori nomazi de animale. Tuaregii sunt prin excelenta nomazi sahelieni. Hausa sunt pescari iscusiti. Asfel minoritatea numita sorko se ocupa cu pescuitul pe fluviul Niger. In Sahel convietuirea milenara a atator populatii a dus la aparitia mai multor grupe etnice si lingvistice de tranzitie. Asa sunt peulii. Bambara si altii. Islamismul este preponderent in nordul Sahelului, in timp ce in sudul regiunii, alaturi de el, coexista vechile credinte animiste. Animismul practicat de catre populatiile sedentare de la limita Sahelului cu savana cuprind credinte in spirite care insufletesc natura. In Sahelul de Nord, ca si in Sahara, locuinta obisnuita a nomadului crescator de camile este cortul,numit de catre mauri khaima. Kasarul este mai degraba un fel de asezare cu case inghesuite unele in altele , construite in mod obisnuit asfel incat sa fie aparate de caldura de afara si de vanturile cu nisip. In vaile marilor fluvii Saheliene se intalnesc doua tipuri de asezari. Asfel in zonele inalte ale vaii, ferite de inundatii, se gasesc asezari permanente , sub forma de sate sau

33

numai de grupuri mici de case, de faps un fel de colibe. In lunca inundabila se afla asezari temporare , formate din grupuri de corturi sau colibe, deseori izolate. Forturile militare, centrele administrative si economice aparute in timpul epocii coloniale formeaza un alt tip de orase saheliene. In dezvoltarea oraselor saheliene anii 60 inseamna inceputul unei noi epoci, ce corespunde accesul la independenta a tinerelor state africane si inceputul unui proces intens de modernizare a economiei si vietii lor sociale.

3.Desertul Kalahari
Kalahari (Kgalagadi) este un deert alctuit n mare parte din nisip rou, cu o granulaie fin. Se ntinde din partea nordic a Provinciei Cap din Africa de Sud, Namibia i Botswana pn n Angola i Zambia pe un teritoriu de peste 1,2 milioane km2. O mare parte a deertului este rezervaie natural ca de exemplu renumita delt a fluviului Okawango care este de fapt o vrsare a apei fluviului n ntregime ntr-o mare de nisip. La sfritul anului 1990 s-a terminat oseaua ce traverseaz deertul i leag Oceanul Indian cu Oceanul Atlantic, fcnd o legtur comercial important ntana pn n Angola i Zambia pe un teritoriu de peste 1,2 milioane km2. O mare parte a re Namibia i Mozambic. a.Geologie Din punct de vedere geologic deertul se ntinde mai departe la nord atingnd Ciadul i Deertul Sahara. Partea cea mai ntins a deertului se afl n Botswana (Kalahari), partea central ntinzndu-se spre vest n Namibia. Partea central a deertului const dintr-un bazin uria. Prin procesul de eroziune s-au format gresii i dune de nisip. Aici s-au descoperit straturi geologice din timpuri geologice strvechi, mrturii ale schimbrilor climatice ale regiunii. Iniial aici a existat o clim cald, umed. Prin plantarea unor plante rezistente la secet s-a reuit n parte fixarea dunelor de nisip. b.Flora si fauna Delta fluviului Okawango este o zon atipic a deertului, fiind foarte bogat n flor i faun, ce difer de la anotimp la anotimp prin nivelul apei din regiune. Aici se adap turme uriae de animale ce provin din partea sudic a Africii. Din aceast cauz regiunea a fost declarat de UNESCO monument al naturii. Printr-un turism limitat la un Safari scump i luxurios, regimul din Botswana reuete s finaneze parcul natural,

34

mpiedicnd n schimb turismul n mas. Cea mai mare parte a deertului este ns alctuit din dune de nisip. Aici cresc specii de salcm care, prin rdcinile adnci, ating straturile de ap din profunzime. Tot aici mai cresc i ierburi rezistente la clima arid, cu o perioad de vegetaie scurt, specifice pustiului. c.Populatia si asezarile San sau Bosimanii au fost primii locuitori din Sudul Africii, cercetarile genetice atestand prezenta acestora de cel putin 20.000 ani, teritoriul evolutiei lor intinzandu-se pe Zimbabwe, Lesotho, Mozambic, Swaziland, Botswana, Namibia si Angola. Exista multe triburi bosimane, acestea nu au toate un nume propriu iar atunci este folosit un nume colectiv cum ar fi San, Bushmen, Basarwa si altele. Bosimanii locuiesc in case temporare, facute din lemn pe care il aduna. Sunt culegatori-vanatori iscusiti, locuind de mii de ani in desert ei si-au adaptat perfect abilitatile. Vaneaza in principal antilope, dar dieta lor zilnica a constat intotdeanuna mai mult din fructe, nuci, si radacini pe care le cautau in desert. Nu practicau olaritul, preferand sa foloseasca carapacea oualor de strut pentru depozitarea lichidelor. Ei isi mai obtineau apa si din palnte sau din stomacul animaleor pe care le vanau. Din aceste motive, natura si animalele reprezentau elementele centrale din religia traditionala, folclorul, arta si ritualurile acestui grup. Stramutarile recente i-au condus pe o parte din ei in asezari speciale unde resursele necesare subsistentei sunt putine, fapt ce i-a fortat sa planteze sau sa lucreze la ferme. In urma cu 1 500 ani pamanturile bosimanilor au fost invadate de triburile Bantu, iar in ultimele secole de catre colonistii albi. Din acel moment ei s-au confruntat cu discriminarea, evacuarea din teritoriile ancestrale, crime si asupriri, care au redus numarul acestora de la cateva milioane la numai 10 000. Astazi, desi perceptia asupra modului acestora de a trai s-a schimbat, iar ocupatia de baza este cresterea vitelor, bosimanii inca se confrunta cu probleme cum ar fi dreptul de a detine pamant. Dintre triburile de busimani, Khomani este singurul care are in proprietate pamantul pe care il inhabiteaza. Cele mai persecutate sunt triburile Gana si Gwi din Botswana, aflate in Parcul Kalahari. Departe de a le fi recunoscut dreptul asupra pamantului pe care au locuit timp de mii de ani, guvernul din Botswana i-a fortat sa paraseasca teritoriul parcului. Hartuirea

35

a incept in 1986, iar primele stramutari fortate au fost in 1997. Cei care au ramas au fost torturati, si dreptul de a vana le-a fost interzis. In 2002 conflictul s-a intensificat, autoritatile drenand apa si distrugand fantanile acestora. Aproape toti au fost fortati sa paraseasca teritoriul, ca urmare a celor intamplate. Populaia nomad de vntori i culegtori San (sau boimanii) tria odat n ntreaga regiune sudic a Africii, dar influenele externe i-au restrns teritoriul la actualul Kalahari, ultimul su refugiu. Astzi mai exist aproximativ 55000, iar dintre ei abia 2000 mai triesc exclusiv din vntoare i culegerea de plante. Bosimanii sunt, probabil, cei mai devotai ecologiti de pe Terra; ei cred c, dac nu trateaz natura cu respect, risc s strneasc mnia Fiinei Supreme. De aceea, vneaz i culeg exact att ct le trebuie pentru a supravieui. Cam de nlimea pigmeilor din Africa Central, au fese mari, foarte proeminente, i coapse vnjoase, care servesc drept cmar de provizii, aici depozitndu-se hrana consumat n cantiti mari n perioadele de belug. Femeile i copiii i petrec cea mai mare parte a timpului culegnd plante suculente i prinznd animale mici, pe care le mnnc. Orice copil San cunoate i deosebete 200 de plante diferite. Brbaii sunt vntori exceleni. Vrfurile sgeilor pe care le folosesc sunt nmuiate ntr-o otrav preparat din pupele unor specii de purici. Se mpart n mai multe subgrupuri (gwi, gana, nharo, aueisi, auni-khomani, xoo, juhoansi, xu, kxoe, shua i kua), avnd fiecare un teritoriu propriu. Fiecare subgrup este mprit la rndul su n comuniti familiale de la 20 la 100 de persoane, care se strng n jurul surselor de ap n timpul sezonului secetos, pentru ca apoi s se mprtie. Nu exist ierarhie social i nici putere politic centralizat. Comunitatea este ntemeiat pe valori cum ar fi egalitatea, complementaritatea i responsabilitatea. Nu practic nici un cult; singurele lor legturi cu lumea spiritual sunt reprezentate de ritualuri n cursul crora amanul, n trans, intr n contact cu zeii i/sau cu spiritele morilor. Sunt cunoscui pentru picturile i gravurile rupestre rspndite n ntreaga Afric austral, realizate ncepnd din 26.000 .Hr. pn n secolul al XlX-lea d.Hr. Picturile, i gravurile trateaz, printr-o serie de metafore, problemele vitale ale societii, cosmologiei i religiei. Unele dintre ele au strns legtur cu activitile amanilor i capt sens dac

36

sunt corelate cu credinele boimane. Muzica vocal polifonic este astzi cea mai dezvoltat activitate artistic a lor. In rezumat, boimanii San din Kalahari au supravieuit sute de ani conditiilor extreme ale mediului lor, adaptandu-se la resursele existente. Se sper c abilitile lor le va permite s continue s supravieuiasc ntr-o lume n continu schimbare. d.Localiti n Kalahari Ghanzi este un ora situat n partea de vest a Republicii Botswana n sudul Africii. Este centrul administrativ al districtului Ghanzi , i este cunoscut sub numele de Capitala desertului Kalahari i este mrginit de Ngamiland la Nord, Districtul Central la est, i Kgalagadi i districtele Kweneg la sud. Frontiera de vest este impartita cu Namibia. Turismul se bazeaza pe comercializarea diverselor obiecte realizate de bosimani, acestia fiind principala atractie a zonei. Mai exista de asemenea un loc numitGAT Ghanzi, acesta fiind o gaura realizata in timpul construirii drumului de gudron unde, in timp ce foloseau dinamita pentru a sparge piatra, oamenii au despoverit accidental un fir de apa. Aceasta a umplut gaura 40 m adancime cu apa. Aici se afla de asemenea un mare deposit de cupru si argint. Tshane este un sat din districtul Kgalagadi din Botswana. Acesta este situat n Deertul Kalahari, i este deservit de Aeroportul local Tshane. Populatia a fost de 858 locuitori in anul 2001. Tshabong sau Tsabong este centrul administrativ al districtului Kgalagadi , Botswana. Populaia numara 6591 locuitori n 2001. Orapa este un ora situat n Districtul Central din Botswana. Aici se afla una dintre cele mai mari mine de diamant din lume, i este considerat a fi capitala diamant a rii. Orasul are patru coli, dintre care una in care se invata limba englez, ce deserveste o comunitate cu o proporie ridicat de expatriai. Populaia n 1996 a fost de aproximativ 10.000, dar a crescut mult n ultimii 10 de ani i este nc n cretere, datorit cresterii produciei miniere, n conformitate cu obiectivele de dezvoltare. Oraul este deservit de Aeroportul Orapa. Acesta este singurul ora n Botswana care are protecie 24 de ore. Localitatea s-a dovedit a fi o suburbie mica de orae deoarece casele sunt construite i dispuse n functie de clase.

37

Gobabis este un ora n estul Namibiei . Este capitala regiunii Omaheke , i capitala districtului de circumscripie electoral Gobabis. In ceea ce priveste agricultura, aici se practica cresterea bovinelor. Gobabis continu s creasc ca un ora ca urmare a trecerii mrfurilor de la minele din Botswana fr ieire la mare n portul Namibiei din Walvis Bay. Gobabis este conectat la sistemul feroviar al Namibiei.Oraul gzduiete dou spitale, o clinica, servicii bancare si centre comerciale. Mariental este un oras mic, linitit aflat in partea sudica a Namibiei i este capitala administrativ a Regiunii Hardap. Acesta se afl aproape de Barajul Hardap , cel mai mare lac al natiunii.

4.Desertul Namib
Deertul Namib este un desert in sud vestul Africii, ntinzndu-se de-a lungul coastei Oceanului Atlantic a Namibiei i Angolei pe 1.200 km (lime circa 60km), avnd zone cu dune nalte pn la 150m. Desertul Namib se intinde intre Desertul Kalahari si Oceanul Atlantic, intinzandu-se pe circa 2 800 km, de la Luanda, in Angola, pana in Golful Sf. Elena, in Africa de Sud. Ariditatea sa se datoreaza coborarii aerului uscat racit de curentul rece Benguela prezent de-a lungul coastei. Numele su n limba indigenilor inseamn "locul ce nu exist". Numele Namib vine de la un zeu al furtunilor i trznetelor, zeu pe care btinaii l considerau foarte puternic; prezena lui se fcea mult simit tot anul, cunoscndu-se faptul c n aceast zon exist att vntul de sud-est care trimite curent rece ctre coast i puin umezeal, ct i numeroase uragane. "Renumele" zonei se mai datoreaza frecventelor naufragii in apele reci si nselatoare ale Atlanticului, din apropierea coastei. Cel putin 50 de zile pe an o buna parte din zona de coasta este acoperita de o ceata densa, laptoasa, produsa de vaporii de la suprafata oceanului ce vin n contact cu aerul rece, care nsoteste curentul Benguelei. n mare majoritate, vasele de pescuit sunt primele care ajung sa esueze n aceasta zona a mortii. Pe putin supravietuitorii i asteapta o soarta cruda: sute de kilometrii de pustietate, fara cea mai mica sansa de a gasi o sursa de apa. Scheletele vaselor naufragiate, ale balenelor

38

esuate sau ale marinarilor ajunsi la mal sunt marturiile acestor tragedii. Nu de putine ori pot fi vazute familii de lei, care se hranesc saptamni la rnd din lesurile balenelor. Parasind zona de nord dezvoltata, , ne indreptam spre sud, urmand soseaua dura si lucioasa, construita din materialul cel mai la indemana: sarea. Translucida, perfect plana, aceasta sosea este ideal pentru traseele lungi ale Desertului Namib; dezavantajul il constituie uzura a pneurilor. Dupa o oprire la colonia de ursi de mare, de la Capul Crucii, unde navigatorul portughez Diego Cao a ridicat o cruce, la 1486, ne continuam calatoria spre sud printr-un pasaj de-a dreptul martian, dominat de dune cenusii cu coame brun inchis. Pe masura apropierii de linia care uneste orasul Swakopmuno cu capitala Namibiei, oasul Windhoek, si care desparte zona de nord a desertului de cea sudica, peisajul se schimba treptat: micile dune sunt inlocuite de un teren plat, pietros, acoperit cu ierburi ingalbenite de lumina soarelui si de uscaciune. Din apropierea anclavei Walvis Bay (Golful Balenei), enclava care, nu de mult, a fost cedata Namibiei de catre Africa de Sud. Desi nu are inaltimea dunelor de la Sossusvlei (cele mai inalte de pe glob, aproximativ 300 m), aflate la 100 de kilometrii mai la sud, aceasta duna uriasa este unul dintre punctele de atractie ale Desertului Namib, atat prin dimensiunile impresionante, cat si prin conditiile de microclimat tipice. Imediat ce te apropii de ea esti intampinat de un adevarat uragan, care mai ca te tintuieste locului. Ascensiunea este dificila: in lipsa unor mijloace de eficiente prin care sa-ti protejezi fata si mainile, te afli in imposibilitatea de a-ti continua drumul. Palele de vant se transforma intr-o succesiune diabolica de taisuri, care iti agreseaza si cea mai mica zona a corpului ramasa descoperita. Performanta acestei ascensiuni iti este rasplatita de o panorama unica: esti stapanul absolut a doua oceane. Spre vest, apele ultra marine ale Oceanului Atlantic, cu crestele valurilor dantelate in alb, iar spre vest, valuri dupa valuri de nisip, care par incremenite in lumina dulce a asfintitului. Nuantele "oceanului de nisip" imbraca toata gama galbenului si oranjul, pana la ocru, datorita bogatiei in oxizi de fier a nisipului din Desertul Namib. In contrast cu nuantele calde ale desertului, Atlanticul devine albastru-violet, cu striuri sangerii Aflat aproape in centrul desertului Namib si acoperind o suprafata de 49.768 kmp, Namib-Naukluft Park este cel mai vast parc national al Namibiei si al patrulea din lume.

39

Sunt reprezentate aici aproape toate formele de relief, de la zona de campie desertica la cea de platouri si munti. Relativa izolare, in ciuda traseelor oferite de diversele firme de turism, controlata cu grija de administratorii parcului prin necesitatea procurarii unui permis de intrare, acordat numai dupa un interviu riguros si o multime de sfaturi, iti ofera posibilitatea sa intalnesti aici spectacolul neintinat al naturii. Parasind burgul bavarez din mijlocul dunelor, Swakopmund, pornim spre sud-est pana la Walvis Bay, dupa care o luam pe valea raului Kuiseb, care a sapat, acum teri milioane de ani, in muntii Naukluft, Canionul Kuiseb. Dar pana sa ajungem la poalele muntilor, pe care o sa-i strabatem urmarind trecatoarea Kuiseb, drumul ne duce spre Muntii Naukluft, prin centrul desertului, lasand in urma dunele si tarmul oceanului. Un drum drept, pietruit, care te poarta in mijlocul celui mai desavarsit nicaieri Deertul Namib este considerat cel mai btrn deert din lume, urme a unei clime clduroase i uscate putnd fi observate nc cu peste 80 milioane ani n urm. Suprafaa acestuia este de peste 55.000 km2. Aici se afl vestitul "Munte de Foc", renumit prin vestigiile unor strvechi documente de via i de cultur boiman. Este singura zon etnografic n care boimanii au creat aezri stabile, ctune de colibe construite din pietre suprapuse, avnd diametrul de 3 - 4 m i interiorul cptuit cu un strat gros de ierburi uscate. a.Clima Clima Desertului Namibiei face parte din tipul de clima preoceanica extraarida. Apropierea Oceanului Atlantic cu Curentul Benguelei , rece , modereaza mult clima zonei litorale a desertului. Temperaturile medii lunare ale aerului vara nu depasesc 22C (Mosamedis) , crescand numai in regiunile premontane. Acestea sunt mai coborate decat cele din Kalahari cu 5-10C. Temperaturile relativ coborate ale aerului , in Desertul Namibiei , se explica prin racirea straturilor joase ale atmosferei care vin in contact cu curentul rece. Pe litoral , iarna este tot atat de blanda , la fel ca in Desertul Kalahari. In Desertul Namibiei , precipitatiile cad in cantitate foarte mica , de la 15 mm (Swacopmund) pana la 43 mm (Mosamedis). Cantitatea maxima cade in perioada de iarna (din luna mai pana in septembrie) , care nu coincide cu perioada maximului precipitatiilor din Desertul Kalahari.

40

Cantitatea limitata de precipitatii din Desertul Namibiei este corelata cu cantitatea neinsemnata de umezeala adusa din Oceanul Atlantic. Iarna , aici domina vanturile vestice : aerul care vine dinspre ocean, trecand peste apele reci ale Atlanticului (curentul rece al Benguelei) , se raceste si intrand pe continent , trece peste sesul depresionar litoral , fara sa atinga nivelul de condensare. Din acest motiv aici , aproape ca nu cad precipitatii. Vara , insa , pe sesul litoral patrunde un aer uscat , adus de pe continent de vanturile ce bat din sud-vest. Cu toate acestea , umiditatea relativa a aerului in Desertul Namibiei , in comparatie cu cea din Desertul Kalahari este cu mult mai ridicata. In medie ajunge pana la 70-80% fata de 15-30% in deserturile din interiorul continentului african. Este desertul cu aerul in permanenta umed , cu ceturi frecvente (pana la 27 zile pe luna) si cu roua abundenta. O parte din aceasta umezeala se condenseaza pe suprafata nisipului umectandu-l. Datorita acestui fapt vegetatia deserturilor litoarale este destul de bogata , cu toata cantitatea redusa de precipitatii atmosferice. W.Kppen (1934) le-a denumit deserturi cu aer umed. Influenta ceturilor se intinde doar peste o zona litorala ingusta care nu depaseste 5 km in latime. Pe masura ce distanta de malul marii creste , suma anuala a precipitatiilor se ridica la 50-75 mm. Evapoararea in Desertul Namibiei este destul de mare , 750-1000 mm (Swakopmund , 740 mm). In Desertul Namibiei raurile sunt foarte rare , aceasta din cauza ca apele rezultate din ploi , scurzandu-se de la inaltimi , se pierd repede in nisipuri. b.Vegetatia: Invelisul vegetal al desertului preoceanic al Namibiei este foarte sarat. In functie de conditiile lito-geomorfologice, vegetatia se modifica destul de evident atat din punctul de vedere al componentei specifice , cat si din punct de vedere ecologic. Insemnate teritorii ale deserturilor pietroase si nisipurile rosii sunt aproape total lipsite de vegetatie. Invelisul vegetal este foarte saracacios. H. Walter (1964) delimiteaza in Namibia urmatoarele grupari de plante : Vegetatia zonei litorale a sesului maritim plan ; Vegetatia zonelor din interiorului sesului maritim care este mai xeromorfa si se compune din grupari saracacioase de plante ;

41

Vegetatia din habitatele stancoase fiind reprezentata de specii de plante caracterstice , solitare, cu tulpini suculente de forma sferica si cateva specii cu frunze suculente precum Aloe ; Vegetatia din albiile secate innsipate si a canalelor de scurgere a apei este mult mai bogata , intrucat aici conditiile de umiditate sunt mai bune. Aici se intalnesc specii psamofile precum pepenele salbatec. Pe solurile mai bine dezvoltate apar arbusti mari iar in habitatele cu solul saraturat domina arbustii halofili. Caracteristic pentru deertul Namib este welwitschia mirabilis, o plant rar ciudat, a crei rdcin se nfige vertical pn la 25 m pentru a obine ap din straturile impermeabile adnci. Tulpina subteran este groas de circa 130 cm, iar la suprafaa solului prezint un crater de frunze stelate de 1 - 3 m lungime, care se trsc pe jos ca nite panglici deirate. Ciclul de nflorire al ei este de 20 de ani. innd seama c planta nflorete de 6 - 8 ori nainte de a se usca, s-a socotit c viaa ei poate dura aproximativ dou sute de ani. Lumea vegetala din Deerul Namib cuprinde i arborele tolba (Aloe), Europhobia, Accacia i altele. c.Fauna Exista un numar mare de insecte perfect adaptate la condiiile dure ale deertului: insecte de tipul "gndacul care st n cap", i pe care "dimineile cu ceaa" l prind la suprafa, ncercand s-i fac un stoc de ap pe care s-l foloseasc n tot restul zilei. Multe alte vieti i-au gsit un loc de supravieuire chiar i n acest mediu foarte ostil. Pe lng "palierul de jos" al vieuitoarelor tipice deertului, n Deertul Namib pot fi ntlnite o mulime de mamifere de la elefantul african pn la giraf sau antilopa oryx (simbolul Namibiei), zebr de munte sau leul cu adaptri care trec n lumea fantasticului. Coborarea relativa a temperaturii, determinate de curentul rece, se oglindeste si in caracterele faunei litorale si marine; insulele din apropierea tarmului sunt populate de pinguini (specia Spheniscus demersus), cormorani, foci, iar in special in apele reci ale oceanului se intalnesc, in timpul migratiilor, balene ( Balaenoptera bruydei) Regiunea de dune si intinderi stancoase, cu vegetatie extreme de rara a desertului Namib, se intinde in lungul litoralului Atlantic, pe o lungime de aproape 1500 de km, din sudul Angolei pana la sud de Orange. In interior patrunde putin (60 de km in medie), peisajul(relieful, vegetatia) schimbandu-se pe masura trecerii la podisurile inalte (Kaoko,

42

Damara, Nama). Intre Walvis Bay si Luderitz apar zone de nisipuri, modelate cu dune, inalte pana la 150 de metrii. In alte regiuni, mai ales in nord, uedurile puternic adancite in substratul stancos separa podisuri joase, lipsite de vegetatie. Doar in albia torentilor uscati apar tufe isolate de acacia si tamaricsi. Curentul Benguelei accentueaza uscaciunea acestei regiuni (tropicale, prin pozitie matematica); precipitatiile sunt foarte rare, neregulate, iar cantitatea medie extreme de redusa. La Swakopmund cad annual 18mm, iar la Luderitz 22mm annual. d.Orase Windhoek (german Windhuk, numele original fiind Ai-Gams) este capitala Namibiei i are o populaie de 230.000 de locuitori. Capitala este centrul comercial i politic al Namibiei (Africa de sud). Oraul Windhoek a fost nfiinat n anul 1838. Windhoek provine din limba afrikaans ("Windecke") i nseamn "colul vntului". "AiGams" nseamn "izvoare calde", reflectnd faptul c mai demult n regiune existau izvoare termale. Numele Herero Otjomuise al oraului nseamn "locul aburilor" Cartierul "Micul Windhoek" a fost prima aezare din zon datorit ivoarelor calde. Acesta a fost nfiinat la mijlocul secolului XIX de Jan Jonker Afrikaner. n decursul anilor burii, coloniti olandezi din actuala Africa de Sud, au zidit o biseric din piatr, care poate s cuprind 500 de persoane. Ea a fost folosit i ca coal. Doi misionari germani, Hugo Hahn i Heinrich Kleinschmidt, au nceput s lucreze. Cnd a nceput s nfloreasc oraul, acesta a fost distrus din cauza conflictelor dintre Nama i Herero. Cnd Hugo Hahn s-a hotrt, dup o absen mai lung, s viziteze din nou oraul Windhoek n anul 1873, a observat c nimic din ce a fost n ora nu a mai rmas ntreg. Un botanist elveian i-a notat c a gsit in Windhoek (n iunie 1885) numai "acali i numididae nfometate n livezi prsite" n anul 1878, Regatul Unit a anectat Walvis Bay i i-a nsuit-o coloniei din Cap n anul 1884. n aceleai an negustorii Franz Adolf Eduard Lderitz i Heinric Vogelsang au trimis o cerere la organul executiv al Germaniei pentru a trece colonia german din sud-vestul Africii drept arie protejat (Anglia nu a mai fost interesat de pmnturile "din spate"). Pe cnd se stabileau graniele n anul 1890 s-a trimis o for armat a coloniei sub

43

conducerea lui Curt von Franois n sud-vestul Africii pentru a menine ordine. Drept baz militar s-a ales Windhoek, fiindc se afla direct ntre cele dou triburi ndumnite Nama i Herero i pentru izvoarele care se gseau acolo asigurnd astfel furnizarea de ap potabil. Pe data de 18 octombrie 1890 s-a pus piarta (cu ajutorul lui Curt von Franois) la modernul ora Windhoek ncepnd s se construiasc la o fortificaie din piatr, actuala "Cetate Veche". n anii urmtori, Windhoek s-a dezvoltat destul de lent. Numai cldirile cele mai importante precum locuine i cldiri de administraie s-au constuit. n Micul Windhoek s-a dat pmntul ctre coloniti, care au plantat tabac i livezi pe el. Dup 1907 s-a accelerat ritmul de dezvoltare al oraului, datorit venirii oamenilor de la sat i imigrrii masive din Imperiul German i din Africa de Sud. De-a lungul Independence Avenue s-au deschis multe firme. De asemenea i cele trei ceti ale Windhoekului Schwerinsburg, Heinitzburg i Sanderburg au fost construite n acest timp de Wilhelm Sander. n mai 1915, pe timpul primului rzboi mondial, colonia german este ocupat de trupe din Africa de Sud sub steagul britanic. n urmtorii cinci ani sud-vestul Africii este administrat de un guvern n regim militar, mpiedicnd astfel dezvoltarea oraului. Abia dup al doilea rzboi mondial regiunea a aflat o dezvoltare uoar, mbuntind astfel starea economic. Dup anul 1955 s-au realizat numeroase proiecte de amploare, precum ridicarea de coli i spitale, asfaltarea strzilor (care a nceput deja din 1928) i construcia de diguri i conducte pentru a ine fa la creterea enorm a cerinelor dup ap potabil. Sud-vestul Africii a devenit abia n anul 1990 din nou n totalitate independent de Africa de Sud, iar Windhoek a devenit capitala primului guvern democrat al tinerei naiuni Namibia sub conducerea lui Sam Nujoma. Aceste evenimente au adus oraul ntro perioad de boom economic i o dezvoltare rapid. n anul 1992, Matheus Shikongo a devenit primar al oraului (predecesorul lui a fost namibianul de origine german Bjrn von Finckenstein). Acest fapt i-a dat oraului o

44

imagine african (acesta fiind primul primar de culoare al Windhoekului). Windhoek este unul din cele mai frumoase orae din Africa. Pe lng acest fapt oraul este renumit, prin a fi cel mai curat ora de pe acest continent. Windhoek are cel mai important nod de cale ferat din Namibia. n ora se ntlnesc cile ferate care vin din: Gobabis (din est), Keetmanshoop (din sud), Swakopmund (din vest) i Tsumeb (din nord). Calea ferat joac n Namibia mai ales n transportul de mrfuri un rol important. Pe ruta Windhoek-Swakopmund exist un tren pentru turiti (Desert-Express). n anumite intervale exist i legturi cu Lderitz i Etosha. Altfel transportul de persoane are loc pe osea (pe cont propriu sau cu autocarul, care are rute n Namibia, Africa de Sud i Botswana). n Windhoek se intersecteaz cele mai importante drumuri: n direcia nord-sud: B1 (pornind din Cape Town, Africa de Sud pn la Lusaka, Angola) i n direcia est-vest: drumul Trans-Kalahari (pornind de la Oceanul Atlantic pn la Oceanul Indian). Drumul expres Western Bypass ocolete oraul, fcnd un semicerc. Centrul oraului este astfel protejat de acest trafic rutier. Windhoek deine dou aeroporturi: Aeroportul "Eros" pentru zboruri interne i Aeroportul Internaional "Hosea Kutako", care se afl la 40 de km de ora. Cele mai importante companii aeriene sunt: Air Namibia i South African Airways.. Swakopmund (n traducere din limba german gura rului Swakop) este un ora situat n partea de vest a statului Namibia i are rol de reedin a regiunii Erongo. Port la oceanul Atlantic, Swakpomund a fost fundat de germani n 1892 ca i port principal pentru Africa de Sud-Vest German. Actualmente oraul servete are rolul de staiune balneoclimateric i pstreaz urmele arhitecturii coloniale germane. Printre acestea se numr nchisoarea Altes Gefngnis, realizat n 1909 dup planurile lui Heinrich Bause i Wrmannhaus, construit n 1906, astzi cu rolul de bibliotec public. Acvariul i Muzeul transporturilor ocup sunt alte atracii turistice.

45

Swakopmund este o staie pe calea ferat Trans-Namib i un punct important pe oseaua B2, care leag Walvis Bay de Windhoek. Aeroportul Swakpomund ( cod IATA: SWP, cod ICAO: FYSM) deservete oraul din punct de vedere aerian. Luderitz este un mic oras-port, situate in sud-vestul Namibiei. Este un port dezvoltat in jurul Robert Harbour si insulei Shark. Acest oras a fost fondat in 1883, atunci cand heinrich Vogelsang achizitionase Angra Pequena si unele terenuri din jur. In anul 1909, au fost descoperite, aici si diamante. Luderitz a beneficiat de o perioada de prosperitate din pricina acestui lucru, dar astazi doamantele se gasesc in alta parte si in larg.Orasul a fost cumva reamenajat pentru a atrage turist,care include un centru special pentru cumparaturi si birouri. acest oras este cunoscut pentru arhitectura colonial, dar si pentru fauna: foci, pinguini, struti si flamingo. In afara orasului Luderitz se afla si un oras-fantoma, numit Kolmanskop. Acest oras, care in trecut era recunoscut pentru resursele de diamante, in present este abandonat si duce o lupta constanta impotriva ingroparii acestuia in dunele de nisip din desertul namib care se deplaseaza. Coasta din zona este recunoscuta de BirdLife dar si de alte grupuri de conservare globala, ca fiind una dintre cele mai importante zone acvifaunistice pentru reproducerea pasarilor marine si de coasta. Otjiwarongo (sau locul placut) este un oras din Namibia. Este capital districtului de circumscriptie electoral Otjiwarongo, si deasemenea capital Otjozondjupa. Este cel mai mare centru de afaceri pentru regiunea Otjozondjupa.Acest oras are in dotare 6 scoli primare, 3 licee si doua unitati de invatamant mixte.

46