Grigore Tiberiu

Mincef Robert

Podisuri
Podișul este o formă de relief sub formă de platou, acestea pot să fie:

 Terase în trepte

 Platouri înalte de peste 1000 m altitudine ca în Anzii Cordilieri sau Tibet

 Podișurile frecvent sunt formate dintr-un relief deluros, având o altitudine de peste 200 de
m, care se pot întinde pe suprafețe de sute de kilometri ca:

 în Europa: Podișul Transilvaniei, din România, Castiliei, (Spania) Hardangervidda

(Norvegia), Boemiei Cehia, Bavariei (Germania) și Jura din Elveția

 în Asia: Platoul Mongol, Podișul Tibet, Iranului, Siberiei, Dekkan (India), Platoul Bolav
(Laos) și Khorat (Tailanda)

 în Africa: Podișul Dekhan (Africa de Sud), Platoul Balhi (Nigeria)

 în America de Sud: Podișul Anahuac, Quito, Puna (din Peru și Bolivia) Puna este și un
deșert din Argentina

Podișul Transilvaniei
Depresiunea colinară a Transilvaniei (Bazinul Transilvan, Podișul Transilvaniei, în
germană: "Siebenbürgisches Becken) este o unitate geografica aflată în zona interioară a
arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde și denumirea de colinară și este mărginită
de cele trei ramuri carpatice: Carpații Orientali (în nord și est), Carpații Meridionali (în
sud) și Carpații Occidentali (în vest). Spre nord-vest contactul cu Dealurile de Vest se
face prin intermediul Jugului intracarpatic.

Succesiv evoluției și în contextul structurii geologice, este alcătuită din doua zone relativ
concentrice

 spre exterior se află o structură cutată (mai accentuat în est și ceva mai slab în sud și
vest). Aceasta la contactul cu structurile submontane este constituită de o zonă de
depresiuni submontane în vest și sud și, de o succesiune de depresiuni și dealuri similare
Subcarpaților în est. Această zona marginală este așadar formată din depresiunii
submontane (Huedin, Almaș-Agrij, Iara, Bistrița, Vălenii de Mureș, Gurghiu, Praid,
Odorhei, Homoroadelor, Hoghiz, Făgăraș, Sibiu, intracolinare (Dumitra, Voivodeni,
Măgherani-Atid, Cristuru Secuiesc), culoare depresionare (Orăștie, Alba Iulia – Turda) și

Liceul Ion Barbu, clasa a 9 a C

Grigore Tiberiu
Mincef Robert

dealuri (zone deluroase relativ izolate – în vest și unități ca Dealurile Bistriței, Culmea
Șieului, Subcarpații Transilvaniei – în est).

în centru se individualizează un areal de podiș (Podișul Transilvaniei) cu structuri cvasiorizontale

sau domoale – pe alocuri boltite sub formă de domuri. Zona centrală este formată din Podișul
Someșan, Câmpia Transilvaniei (cu aspect deluros și altutudini caracteristice dealurilor, este
numită „câmpie” datorită utilizării agricole) și Podișul Târnavelor (cu subunitățile Podișul
Târnavelor – propriu-zis și Podișul Hârtibaciului alături de Podișul Secașelor – în sud).

Podisul Tibet
Podișul Tibet (/tɨˈbɛt/ : tibetană: བོད་, chineză: 西藏) este un podiș în Asia, situat în nord-estul
munților Himalaya. Este o regiune bogată din punct de vedere socio-cultural, în care
conviețuiesc mai multe grupuri etnice: Tibetani, Monpas, Qiang și Lhobas. Tibetul este cel mai
înalt podiș (altitudine medie 4.785 m, suprafața 2.000.000 km²) din lume. Situat în partea central-
sudică a Asiei, în S-V Chinei, podișul Tibet este străbătut de lanțuri muntoase cu înălțime de
6.000-7.000 m și limitat de culmile semețe ale Munților Himalaya. Aceștia formează o adevărată
barieră în calea maselor de aer umed ale musonilor, clima podișului Tibet fiind, în consecință,
uscată și aspră, cu variații de temperatură intre -35 °C (iarna) și +10-15 °C (vara). Podișul Tibet
este străbătut de numeroase ape, cu izvoare în ghețarii Himalayei, unele din ele reușind să
străbată bariera munților și să se îndrepte spre ocean. Cel mai important fluviu este Tsangbo
(Brahmaputra) care curge pe direcția V-E, constituind zona cea mai importantă pentru economie
și populație.

Regiunea Autonomă Tibet (R.A.T.) sau provincia chineză Xizang este una dintre cele 5 regiuni
autonome din China, fără ieșire la mare, fiind situată în sud-vestul Chinei și al podișului
Qinghai-Tibet. Regiunea se învecinează la sud și vest cu Myanmar, India, Buthan, Sikkim și
Nepal. R.A.T. se întinde pe o arie de 1,22 milioane de km², reprezentând 12,8% din suprafața
totală a Chinei.

În afară de R.A.T., Tibetul etnic și cultural, pe scurt Tibetul, cuprinzând și provincia chineză
Qinghai (care a făcut parte din vechiul imperiu tibetan și cu care R.A.T. se învecinează la est-
nord-est), are o suprafață de 3,8 milioane de km², de șapte ori mai mare decât a Franței și o
populație care nu depășește 6 milioane de locuitori. Reprezintă un sfert din teritoriul Chinei,
având însă numai 0,46% din populația acesteia. Densitatea demografică este de sub două
persoane pe km². Tibetul nu este, așa cum se credea adesea, un platou dezolat și arid, prezentând,
în realitate, peisaje variate, funcție de nișele ecologice. Habitatul uman se situează între
altitudinile de 2800 și 5300 m și, cu toate că regiunile de vest și nord-vest sunt deosebit de
inospitaliere, în părțile de sud și sud-est ( în care ploile musonice reușesc să treacă de bariera
himalayană sau de lanțurile muntoase orientale ) clima este mai blândă iar relieful este dominat
de văi adânci și fertile, înconjurate de munți înalți. Tibetul se află la o altitudine medie de peste
4000 de metri și ocupă cea mai mare parte a podișului Qinghai-Tibet, fiind considerată
„Acoperișul lumii”.

Liceul Ion Barbu, clasa a 9 a C

Grigore Tiberiu
Mincef Robert

Considerat „al treilea pol al globului pământesc” podișul (ce reprezintă, de fapt, fundul mării
Thetis, secată în urmă cu 100 de milioane de ani) se caracterizează prin altitudine mare și clima
friguroasă. Având o înălțime medie de peste 4000 m, podișul este străbătut de câteva lanțuri
muntoase, precum Transhimalaya și Nyenchenthangla – cu altitudini de peste 6000 m - și
înconjurat de munți înalți.

La sud, platoul tibetan este mărginit, pe o lungime de 2500 km, de arcul himalayan (care izolează
Tibetul de subcontinentul indian, din Karakoram și până în nordul Myanmar-ului, fosta Birmanie
), la vest se oprește în nodul Himalaya- Karakoram, la est se ridică masivele Amnye Machen,
Bayan Khara, Mynak Konga și Minshan, iar la nord.vest și la nord, este separat de Asia Centrală
de munții Kunlun și depresiunea Qaidam, deschizându-se spre spațiile provinciei Amdo în jurul
lacului Kokonor.

La altitudinea de 4500 m, temperatura medie se menține sub 0 grade Celsius. Chiar în sezonul
cel mai cald media temperaturii nu depășește 10 grade. Climatul este vântos și friguros noaptea,
dar zilele sunt foarte însorite.

Este cel mai tânăr platou alpin din lume și totodată reprezintă obârșia celor mai importante fluvii
din Asia: Mekong, Yangtze, Hoanghe, Irrawady, Salouen, Tsangpo (mai cunoscut sub numele de
Brahmaputra), Indus și Sutlej, cursuri de apă care ajung în câmpiile chineze și indiene, apoi în
Marea Chinei, Marea Arabiei sau Oceanul Indian.

Totodată, Tibetul dispune de lacuri ce se pot constitui în facilități de stocare a apei, așa cum
sunt : Koko-Nor, Tengri-Nor, Aiag Kum Kul sau Aru Cho. Aici se află, la 3658 m altitudine,
capitala Tibetului, Lhasa, cunoscută prin templele buddhiste. În această vale și în unele zone mai
joase se poate practica agricultura care poate asigura necesarul de cereale a populației locale.
Partea de V a podișului este presărată cu numeroase lacuri, majoritatea sărate (cel mai mare
Tengri Nur, 1800 km²). Vegetatia este adaptată la uscăciune (pilcuri de arbuști) și nu formează
un înveliș continuu,nota dominantă fiind aceea a unui semideșert pietros. Dintre animale
specifice este Yakul.

Platoul Mongol
Platoul Mongol este cel mai întins podiș din Asia, el este mărginit la de deșertul Gobi și de stepă.
Platoul se întinde pe teritoriul Mongoliei, nordul Chinei și până în Tibet. Spre deosebire de
podișul tibetan, platoul mongol are o înălțime mai mică cuprinsă între 900 și 1500 m. Platoul este
înconjurat de munți ce ating o altitudine între 3000 și 5000 de m. El se înscrie într-o formă
dreptunghiulară cu lațurile de peste 2.000 x 1.000 km (ca. 2.600.000 km2), fiind situat în estul
Mongoliei, Asia Centrală, de la munții Tian Shan până la munții Hinggan. La sud platoul este
mărginit de munții Nanshan, platoul Ordos și fluviul Galben, spre sud-est ajunge până la 200 km
de Pekin, fiind limitat în trecut de Marele zid chinezesc. La nord platoul este mărginit de munții
Altai și munții Baikal. Podișul are un aspect deluros de deșert și stepă, are o climă aridă unde
apele curgătoare pe cursul inferior dispar frecvent într-un ținut mlăștinos sărat. Excepție face
fluviul Kerulen care se varsă în Amur.

Liceul Ion Barbu, clasa a 9 a C

Grigore Tiberiu
Mincef Robert

Platoul Siberian Central

Platoul Siberian Central, numit și Podișul Siberiei Centrale, este o regiune muntoasă care este
situată în regiunea centrală a Siberiei.

Platoul este mărginit la nord de Câmpia Siberiei de Nord (regiunea cu smârcuri dintre gurile de
vărsare a lui Lena și Ienisei), la sud de Munții Siberiei de Sud (cu munții Saian și munții Baikal),
la vest de cursul lui Ienisei și Câmpia Siberiei de Vest, iar la est de Depresiunea centrală Iacută,
cursul inferior al râului Lena și Munții Siberiei de Est.

Platoul este o regiune înaltă fragmentată în podișuri și lanțuri muntoase care au în medie
altitudini între 500 și 700 m, rareori ating înălțimea de 1.000 m, ca de exemplu munții Ienisei
situați central cu vârful „Jenaschimski-Polkan” (1.104 m) sau lanțul muntos Wiliui (1.006 m);
caz de excepție sunt munții Putorana din nord ce ating altitudinea de 1.701 m deasupra n.m. cu
Norilsk, unicul oraș din regiune.

Vegetația care domină pe platoul central este specifică regiunilor de taiga, cu păduri de conifere,
sau și regiunilor de tundră. In partea de nord umiditatea redusă a solului este datorată înghețului
permanent (permafrost), aici nu cresc copaci ci numai tufișuri, mușchi, licheni și ferigi.

In regiunea platoului nu există șosele, ci numai drumuri nepavate; în timpul dezghețului și

precipitațiilor abundente din primăvară regiunea devine o mocirlă noroioasă fără drumuri
amenajate, ceace face ca circulația să fie aproape imposibilă. În aceste perioade singurele
posibilități de circulație sunt cele oferite de calea ferată sau ciculația nautică pe râuri.

Liceul Ion Barbu, clasa a 9 a C