Podișul Tibet

Pozitie geografica
Tibetul este un podiș în Asia, la nord-est de Himalaya. Acesta este patria
tradițională a poporului tibetan și al altor câteva grupuri etnice, cum ar fi Monpas,
Qiang și Lhobas, iar acum este, de asemenea, locuită de un număr considerabil de
etnici Han și Hui.
Întinzându-se de la est la vest pe o distanță de circa 2.400 km, iar de la nord la
sud pe circa 1.000 km, podișul Tibet este situat între longitudinile 78°24' și 104°47'
Est și latitudinile 26°2' și 40°3' Nord, în partea central-sudica a Asiei, in S-V Chinei.
Este o regiune gigantică de circa 2,5 milioane de km², adică de circa 10 ori mai întinsă
decât România. Altitudinea medie a regiunii este de peste 4.200 m, asemănătoare cu
a celor mai înalți munți.
Este vorba despre “Acoperișul lumii”, Podișul Tibetan, cel mai mare podiș din lume,
mărginit de trei lanțuri de munți gigantice: Kunlun Shan (Kunlun), lanțul Himalaya
și Karakoram sau Karakorum, care constituie, de altfel, frontierele sale naturale.

Mod de formare si alcatuirea geologica

Zona vestica a podisului, in special zona ingusta, este formata din roci cu duritate
mare (granite, bazalte), podisul Tibet fiind dezvoltat pe regiunea cutarilor alpine. De
asemenea, gasim atat calcare, cat si sisturi cristaline.

Podisul Tibet este brazdat de lanturi montane si cu inaltimi foarte mari. Intre aceste
lanturi muntoase se gasesc vai adanci pline cu grohotisuri venite de pe povarnisurile
muntilor.

Tibetul se dezvolta pe unul dintre vechile scuturi precambriene ale Terrei, puternic
fragmentat de falii in urma orogenezei alpine, ceea ce provoaca numeroase cutremure
cu magnitudine medie si mare. Formarea sa este legata strans de miscarea orogenetica
puternica, determinate de coliziunea subcontinentului indian de continentul asiatic, ce
a dat nastere celui mai impunator lant muntos al Terrei, Himalaya.

Tipuri de relief si agentii care l-au format

Relieful este foarte variat, alternand suprafetele netede, sub forma unor sesuri
ocupate de lacuri sarate, cu lanturi muntoase de peste 6000 de metri, aproape toate
orientate pe directia vest-est.
Principalele culmi muntoase sunt Kuku-Shili, Baian-Kara-Ula (in nord),
Alin-Tangri, Tangla (in centru) si Transhimalaya (in sud). Prin pozitia sa, Tibetul este
un urias nod hidrografic,partile de est si de sud fiind brazdate de numeroase fluvii,
remarcandu-se Indus, Salwen, Mekong, Yangtze si Huang He.

 RELIEF FLUVIAL; agent modelator-apa

Tibetul este strabatut de foarte multe ape care isi au izvoarele in ghetarii
Himalayei, dintre care, unele strabat bariera muntilor si se indreapta spre ocean. Cel
mai important fluviu al Tibetului este Tsangpo, cunoscut de noi sub numele de
Brahmaputra, fluviu ce curge in directia vest-est, iar locul pentru trece formeaza cel
mai important loc pentru populatie.

Vegetatia
Vegetatia prezinta caracteristici diferite. Astfel, in partea de nord-vest a Podisului
Tibet se rsmarca o vegetatie specifica de pajisti alpine, saraca in specii, ce urca pana
la circa 5000 m altitudine. In partea estica, apar frecvent padurile de conifere, iar in
sud-est se intalnesc specii subtropicale de arbori si arbusti. In lungul raurilor,
vegetatia este bogata, fiind constituita din pajisti care alterneaza cu palcuri de salcie
si plop, iar uneori apar terenuri cultivate

Fauna
Fauna prezinta si ea diferentieri, fiind adaptata conditiilor aspre ale deserturilor
reci. Animalul specific Tibetului este iacul, domesticit de localnici si folosit ca animal
de povara,dar si pentru lapte sau carne.Mai pot fi gasti aici magarul salbatic, berbecul
de munte,harciogul, popandaul, iepurele, vulpea s.a.
In sudul si estul Tibetului se intalnesc maimuta tibetana, tigrul, pantera, rasul
negru Himalayan,ursul panda, capra de munte,cerbul etc.

Activitati economice
Tibetanii se ocupa de agricultura si cresterea animalelor, activitati mestesugaresti si
comert.