Aşezǎri rurale în Asia

In prezent, populatia rurala depaseste trei miliarde de locuitori, ceea ce

reprezinta o usoara majoritate la nivel mondial (52%).La nivel regional,
numarul si repartitia populatiei rurale prezinta mari contraste datorate in
principal diferentelor de dezvoltare socio-economica.Peste 90% din locuitorii
satelor apartin statelor in curs de dezvoltare. Asia (12,5%), restul
impartindu-se intre Europa, America si Australia, continentele cu cea mai
redusa populatie rurala.
Carecteristici generale ale continentului asiatic:
Asia a fost încă din antichitate cel mai populat continent, menţinându-
şi această poziţie şi in zilele noastre.Populaţia continentului cuprinde 3,7
miliarde locuitori, dintre care 204 milioane îi intâlnim în centrul şi nordul
Asiei.
Regiunea se extinde pe o suprafaţă de aproximativ 21 milioane km².
Densitatea populaţiei atinge cota maximă in Uzbechistan cu 57,1 loc/km² şi
cota minimă o întâlnim în Kazahstan cu 5,7 loc/km².
Peisajul rural
Acest tip de peisaj este expresia vizibila a interventiei taranului asupra
cadrului natural: campurile cultivate, fermele, satele, dotarile agricole. Intr-
un cadru impus de natura, fiecare civilizatie a adus solutii originale pentru
organizarea si valorificarea spatiului: unelte, arhitectura rurala, tehnici de
amenajare. Rezulta o mare varietate a peisajelor rurale, varietate
accentuata si de diferentele de populare si de dezvoltare economica, precum
si de diversitatea factorilor naturali.

Asia este un continent cu vechi traditii rurale. In Asia musonica,

orezariile sunt insotite fie de sate mari, aglomerate, fie de sate liniare ce
urmeaza cursul vailor. Acolo unde piatra si lemnul nu sunt disponibile, casele
sunt construite din lut (Campia Indo-Gangetica, Mesopotamia, Campia Chinei
de Est). Locuintele palafitice (pe piloni) sunt frecvente in Indonezia,
Bangladesh, Thailanda.

Populaţia rurală este dominantă în statele Asiei Centrale cu un procent

mediu de 60%, procentajul minim este întâlnit în Mongolia unde populaţia
rurală este de 43%, iar cel maxim este de 76% întâlnit în Tajikistan.În
general oamenii trăiesc de-a lungul râurilor, canalelor şi a oazelor.
În Asia Centrală şi de Nord există mai multe tipuri de aşezări rurale,
dintre care amintim: aşezări rurale dispersate, aşezări sezoniere, aşezări de
tip cătun, aşezări temporale şi aşezări permanente.

Aşezările rurale dispersate se desfaşoara pe o arie destul de largă şi

cu locuinţe izolate situate la distanţe de peste 50 de metri una de
alta.Fiecare locuinţă reprezintă nucleul unei proprii celule agrare, unde modul
de folosinţă agricolă a terenului este distribuit în mod concentric (teren
arabil în apropierea locuinţelor, apoi fâneaţa si păşunea).Uneori între
gospodării rămân şi fragmente din vegetaţia naturală (pădure).Este
caracteristică agriculturii specializate în zootehnie in regiunile puţin
favorabile pentru culturile de câmp, cu soluri puţin fertile(ex: zonele înalte
ale Mongoliei şi Kazahstanului).
Aşezările sezoniere sunt folosite timp de câteva luni pe an, în funcţie de
condiţiile de climă.Acestea sunt folosite in anotimpul de vara de o parte a
populaţiei care se ocupă cu păstoritul, prin pendulări pastorale locale sau
transhumanţă, spre zonele mai înalte, cu păşuni sau cu fâneţe(Munţii Tian-
Shian, Munţii Altai).Locuinţele pot lua forma stânelor sau a sălaşelor de vară
fiind construite din materiale uşoare, uneori mobile.
Un alt tip de aşezare rurală specific fostelor state din U.R.S.S. este
cătunul, care nu depăşeşte 15 gospodării ce pot avea pe langă locuinţele
sătenilor şi unele dotări elementare. şcoală, mic magazin universal, atelier de
reparaţii.La acelaş nivel dimensional se situează aşezările-reşedinţă care
sunt formate din locuinţa proprietarului, locuinţele muncitorilor agricoli,
spaţii de depozitare a produselor şi seminţelor, hangarul-atelier pentru
maşinile agricole, adăposturi pentru animale.Acestea sunt asemanatoare ca
dimensiuni cu sediile de ferme din agricultura cooperatistă.
Aşezările temporare sunt cele cu o stabilitate care durează de la cateva
zile pana la o lună, uneori mai mult în anotimpul rece.Sunt caracteristice
pentru popoarele de pastori nomazi si seminomazi care cresc cabaline, ovine,
caprine, cămile şi iaci, în zonele temperat continentale(mongoli, o parte din
popoarele turanice cum sunt cazahii si turkmenii, si o parte din
tibetani).Locuinţele de bază ale aşezărilor temporare sunt corturile, grupate
in număr minim de trei, dar pot ajunge si in număr de câteva zeci în funcţie
de numărul tribului sau ginţii care nomadizează în comun.Mai rar se folosesc
bordeie.Aria de deplasare a aşezărilor temporare este delimitată având un
diametru mediu de 500-800 km.
În Mongolia, iurta se prezintă ca o constructie de tip uşor, de format
mic, rotund, alcătuită dintr-o pâslă impermeabilă, sprijinită pe un schelet de
lemn. Simplitatea materialelor folosite, greutatea lor redusă permite o
transportare uşoară pe spinarea animalelor.Pentru aratul nomad, nevoit să se
deplaseze de la un loc la altul în căutarea de păşuni noi pentru turmele aflate
în grija sa, faptul că iurta se poate aşeza şi demonta în 20-30 de minute a
prezentat calităţi de neînlocuit şi avantaje apreciate.Comoditătile pe care le
oferă (lumină, aerisire, pastrarea căldurii) face ca iurta să fie încă folosită
de o bună parte a populaţiei rurale.
Aşezările permanente, au aparut acolo unde s-a trecut la o agricultură
stabilă, mai productivă, bazată pe fertilizarea solului, utilizarea irigaţiilor,
îmbinarea ingenioasă a culturilor de câmp cu creşterea animalelor şi alte
activităţi economice.
Cu timpul satul a evoluat fie în direcţia destrămării marii familii
patriarhale şi a divizării proprietătii, din aceasta derivând mica proprietate
individuală,fie în direcţia acaparării terenurilor de către marea proprietate
feudală, capitalistă sau de stat.
Habitatul asiatic se caracterizează printr-o mare varietate de forme şi
printr-o continuă evoluţie.Este influenţat de nivelul de dezvoltare social-
economică al diferitelor grupuri de populaţie, de modul specific de
valorificare a valenţelor cadrului natural, de particularităţile tradiţionale de
organizare a diverselor societăţi, de condiţiile naturale locale, de materialele
de construcţie.Aşezările sunt stabile, dar exista şi un procent redus de
nomazi în Afganistan.Din punct de vedere morfologic, se disting două tipuri
principale de aşezări rurale:aglomerate şi dispersate.Sate aglomerate, dar
de dimensiuni mici există şi în zonele înalte ale Kurdistanului, unde locuinţele
sunt împrejmuite cu ziduri de piatră, de pământ şi mai rar cu garduri.

Miruna Mosoia, XIA