CHEILE TURZII

Onofrei Bogdan,
anul III
Inginerie geologica
Cuprins:
Localizare
Istoricul Regiunii
Asociatii Micropaleontologice si Consideratii de
Biostratigrafie
Cncluzii
Bibliografie

LOCALIZARE

Cheile Turzii se situeaza la est de localitatea Petrestii
de Jos, pa raul Hasdate care constituie terminatia
nord-estica a Muntilor Trascau.
Cheile Turzii au o lungime de 1270 m si sunt cheile
cu cei mai inalti pereti verticali din cadrul Muntilor
Apuseni. Structura lor geologica poate fi urmarita pe
o adancime de aproximativ 250m intre cele 2 masive
care le delimiteaza:
-Culmea Manastirii (793m)
-Dealul Sandului (759m).


Fig.1 Harta geologica a regiunii Turda 1:200.000 Inst. Geol. Geofiz
Calcarele din Cheile Turzii alcatuiesc cel mai complet profil
sedimentalogic din aria Tureni Buru (OXFORDIAN-
KIMERIDIGIAN-TITHONIAN INFERIOR). Succesiunea
depozitelor mezozoice ce afloreaza in aceasta arie, apartine
terminatiei nordice a Panzei de Bedeleu, componenta a
Transilvanidelor austrice(Balintoni, 1997).
Terenul din care a provenit Panza de Bedeleu a avut rol de arc
insular sub care foarte probabil s-a realizat subductia (Nicolae
et al, 1992; Grandabura 1981; Cioflica& Nicolae, 1981). Acest
arc insular se extinde sub forma unei fasii alungite dupa
directia nord-sud, intre localitatile Tureni-Sandulesti-
Buru.Rocile magmatice sunt reprezentate prin piroclastite
(brecii, aglomerate si tufuri riolitice) in alternanta cu curgeri de
lave.
Fig.2 Harta geologica a partii de nord A Muntilor Trascau (dupa Nitulescu 1937)
Muntii Trascau, din care fac parte Cheile Turzii, sunt orientati sud-vest-
nord-est. Framantarile tectonice , miscarile de ridicare si coborare ale
uscatului sau ale domeniului marin, au deranjat acest fel de simetrie.
Fundamentul muntilor Trascau este constituit dintr-o succesiune groasa
de sisturi cristaline, formate la randul lor in adancul unui geosinclinal
hercinic, unde au fost supuse unor grade diferite de metamorfism.Astfel,
observam o dispozitie gradata de la est spre vest a rocilor mai slab
metamorfozate, trecand treptat la cele puternic metamorfozate.
In regiune s-au mai succedat si alte cicluri tectonice (kimmeric, alpina)
care au modelat si remodelat relieful existent. Astfel are loc emisia unor
magme la suprafata pe fracturile si crapaturile din scoarta. In acest mod
s-a facilitat formarea complexului ofiolitic prezent si in fundamentul
Cheilor Turzii, unde este acoperit de bancurile groase ale calcarelor
jurasice.
Acest complex este reprezentat aici de diabaze, porfire si porfirite sticloase
ce apar la zi in zona iesirii din Chei. Culoarea rocilor este verzuie sau
brun- rosiatica.
Fig.3 Partea inferioara a succesiunii din Cheile Turzii
JURASIC
Transgresiunea din Jurasicul superior (Malm) determina
acumularea unei stive groase de calcare organogene in care
abunda resturile de foraminifere, radiolari, lamelibranchiate,
corali, etc. (Chira, 1996).
In aceste calcare recifale neojurasice, dezvoltate in facies de
Stramberg s-au format in Cuaternar, Cheile Turzii.Oricare ar fi
directia din care intram in chei, putem observa aceste calcare
pe ambii versanti dispuse in bancuri cu inclinare generala spre
nord-est. Au o culoare specifica calcarelor jurasice, alba-
cenusie, galbuie cu unele treceri spre culoarea roscata, pe care
o remarcam spre mijlocul Cheilor. La alcatuirea acestora au
participat in mod masiv si scheletele unor coralieri din care
mentionam: Aulastrea shaferi, Amphiastraea gracilis, Stycosmilia
rugosa etc.
CRETACIC
In Cretacic, prin scufundarea uscatului, in aceasta regiune s-a instalat o zona
de geosinclinal.Urmare a transgresiunii care a avut loc la inceputul
Cretacicului (Neocomian) s-au depus marnocalcare de culoare cenusiu-
verzuie sau rosu-violacee cunoscute in literatura de specialitate ca
Stratele cu Apthycus.
Referitor la aceste ,,Strate cu Apthycus(sens larg), se poate spune ca
depozitele continute apartin mediului de panta si de fund de bazin si ca
ele s-au format de jur imprejurul platformelor carbonatice izolate.Astfel,
ele pot constitui depozite ale bazinului din fata arcului insular sau din
spatele acestuia, iar varsta lor arata o evolutie sincrona.In concluzie se
poate spune ca in timpul Jurasicului superior-Cretacicului inferior s-au
format in jurul vulcanilor submarini sau in zonele marginale ale bazinului
o serie de platforme carbonatice izolate de apa putin adanca.Aceste
platforme carbonatice erau marginite de ape marine adanci in care s-au
acumulat depozitele apartinatoare ,,Stratelor cu Apthycus.(Sasarean,
2006).


Bogat fosilifere, stratele cu Apthycus contin resturi de cefalopode, apthycus
si chiar capsulele intregi ale infuzorilor Tintinopsela carpathica si Calpionella
eliptica.Intercalate intre aceste strate apar panze subtiri de sisturi
marnoase dure si gresii cenusii. Ambele tipuri petrografice pot fi
remarcate in aflorimente situate in capatul amonte al Cheilor.Peste aceste
sedimente, in acelasi sector se dispun sisturi argiloase apartinand
formatiunii de Cheile Turzii de varsta Cretacic superior.
Marea neocomiana a avansat tot mai mult, incat in barremian avea o
extensie maxima. Dup aceasta perioada, regiunea a mai fost tulburat de
transgresiunea din timpul cenomanianului si din timpul turonian-
senonianului. In conglomeratele, gresiile si marnele formate in timpul
turonian-senonianului se gsesc numeroase urme ale organismelor fosile
din care amintim gastropodele:Acteonela gigantea si Acteonela lamarki .Spre
finele Cretacicului apele marii s-au retras concomitent cu exondarea
terenului iar formatiunile rezultate vor suferi un proces de eroziune.

MIOCEN
Ultima transgresiune inregistrata in regiunea Cheilor Turzii a avut loc la
inceputul Miocenului (Eggenburgian). Litoralul marii instalat aici a
favorizat formarea de conglomerate, pietrisuri, calcare, gresii si brecii
calcaroase,reunite in Formatiunea de Petresti. Ocurente ale acestor
secvente stratigrafice pot observate in perimetrul localitatii Petrestii de
Jos, la intrarea raului Hasdate in Cheile Turzii.
In sectorul aval al cheilor afloreaza in cateva puncte si un nivel de tuf
dacitic si gipsuri de varsta Badeniana. Gipsul apare in aflorimentele din
Dealul Alb, de lang cabana Cheilor Turzii iar alabastrul in zona localitii
Cheia . Concentratia sporita si clima foarte calda au permis crearea, tot n
faciesul lagunar al tortonianului, a zacamintelor de sare din partea
nordica a orasului Turda.
Retragerea marii sarmatiana, care a avut loc concomitent cu ridicarea
intregului edificiu muntos al Apusenilor, a atras dupa sine reactivarea
retelei hidrografice subaeriene.
Apele vailor Hasdate si Paraul Racilor
au strabatut depozitele mai tinere,
apoi si-au adancit vaile prin
formatiunile mai vechi, ca in final
sa formeze sectorul de Chei.
Actiunea coroziv-eroziva a apei a
modelat relieful dezvoltat pe
calcare formand lapiezuri,doline,
abrupturi, vai seci si pesteri. Din
cele peste 60 de pesteri cunoscute
in Cheile Turzii, doar cateva
depasesc 50m in lungime.In
majoritatea acestora au fost
descoperite resturi de mamifere si
micromamifere pleistocene si
holocene, precum si importante
vestigii arheologice datand din
Paleoliticul inferior.
Fig.4 Pestera Cetatea mare sau Pestera lui Balica Cheile Turzii


Fig.5 Pestera Unguraesca Cheile Turzii
Fig.6 Paraul Hasdate
ASOCIATII MICROPALEONTOLOGICE SI CONSIDERATII
BIOSTRATIGRAFICE
In succesiunea completa ce afloreaza in Cheile Turzii au fost identificate
urmatoarele asociatii paleontologice:
Dasycladale: Anisoporella(?) jurassica (ENDO), Campelliella striata
(CAROZZI), Clypeina sulcata (ALTH), Salpingoporella annulata CAROZZI,
Salpingoporella grudii (RADOICIC), Suppiluluimaella delphica (CARAS)
Thaumatoporellales (?alge verzi): Thaumatoporella parvovesculifera
(RAINERI)
Rhodophyte (Solonoporacee): ,,Solenopora sp.
Cyanobacterii de tip rivulariceu inclusiv Diversocallis sp.
Tuburi de viermi: Mercierella dacica DRAGASTAN, ?Mercierella sp.
Sclerospongieri: Cladocoropsis mirabilis FELIX, Chaetetopsis sp.,
Ellipsactinia sp.
Crinoidee planctonice: Saccocoma sp.

Aceste asociatii sunt caracteristice intervalului (?Oxfordian)-
Kimmeridigian-Tithonian inferior din arealul tethysian. Cele
mai importante microfosile sub aspect biostratigrafic sunt
foraminiferele Labyrinthina mirabilis WEYNSCHENK,
Parurgonina caelinensis CUVILLIER, FOURY & PIGNATTI-
MORANO, Neokilianina rahonensis (FOURY & VINCENT ) si
Kurnubia palastiniensis HENSON.Celelalte foraminifere,ca si
asociatiile de alge calcaroase caracterizeaa Jurasicul superior in
ansamblul sau. (Bassoullet,1997; Bucur, 1999)

Pe baza caracteristicilor sedimentalogice
si micropaleontologice, in cadrul
succesiunii ce afloreaza in Cheile
Turzii, au fost separate 4 mari tipuri de
sisteme depozitionale carbonatice ce
s-au format in intervalul ?Oxfordian-
Kimmeridigian-Tithonian inferior:
1. Sistemul de margine de self cu:a.
bancuri ooidice-bioclastice; b. bancuri
intraclastice-bioclastice si c.bancuri
intraclastice extraclastice(inclusiv galeti
negri)
2. Sistemul selfului deschis (offshore)cu
bioconstructii izolate
3. Sistemului selfului deschis si izolat cu
dasycladale si cyanobacterii
4. Sistemul costal din zona tarmului cu
bancuri tidale sau cordoane tidale,
litorale.
Fig.7 Profil sedimentalogic prin succesiunea carbonatica Oxfordian superiora
kimmeridigian tithonian inf. din aria Cheile Turzii
CONCLUZII
Regiunea care cuprinde Cheile Turzii a cazut, in jurasic, sub navala apelor
marine. Adancimea destul de mica a marii, abundenta organismelor cu
cochilii si scheletele calcaroase au favorizat formarea calcarelor jurasice.
In timp, marea a inceput sa se retraga spre centrul Podisului Transilvaniei,
lasandu-ne in timpul etajului sarmatian, in sinclinalul din fata Cheilor
Turzii.
Cu toata masivitatea lor, bancurile calcaroase sunt foarte vulnerabile la
actiunea apei, fie ca provine din ploaie, fie din apa curgatoare. Cea mai
elocventa dovada a solubilitatii calcarelor este existenta cheilor, cu toate
formele de endo si exocarst. La actiunea de distrugere si sapare a apei s-a
adaugat activitatea factorilor externi, vantul, ploaia, inghetul si dezghetul,
caldura, dupa cum in regiune a alternat climatul cald si umed cu climatul
rece si foarte rece din timpul glaciatiunilor cuaternare. Fiecare din acesti
factori a erodat si dislocat fragmente din stratele calcaroase, prabusindu-
le in valea apei Hasdate care le-a transportat dincolo de Chei, spre
varsare.
BIBLIOGRAFIE
Ballintoni, I. (1997) Geotectonica terenurilor metamorfice din Romania.Editura
Carpatica, 176 pag.
Bassoullet, J.P. (1997) Foraminiferes. Les grands foraminiferes. In:Cariou, E.&
Hantzpergue, P.(eds), Groupe francais dtude du Jurassique biostratigraphie du
Jurassique quest europen et mditerrnen: zonation parallles et distribution des
invrtebrs et microfossiles. Bulletin des Centres de Recherche Elf-Aquitane,
Exploration-Production, Mmoire 17, p.293-304
Bucur, I.I. (1999)- Stratigraphic significance of some skeletel algae (Dasycladales,
Caulerpales) of the Phanerozoic. In:Farinacci, A.&Lord, A(eds), Depositional episodes
and bioevents, Palaeopelagus, Special Publication, 2, p.53-104
Cioflica , G.& Nicolae, I.(1981)-The Origin, Evolution and Tectonic Settingof the Alpine
Ophiolites from the South Apuseni Mountains
(Romania).Rev.Roum.Geol.,Geophys.,Geol,25, p.19-29
Grandabura, E.I (1973)- Contributii petrochimice asupra unor ofiolite mezozoice din
Muntii Trascau. An.St.Univ. Al.I.Cuza, XIX, p.59-66
Sasarean, E (2006)- Calcarele Jurasicului superior-Cretacicului inferior din Muntii Trascau,
Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca
http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/trascaului-50/geologie/
www.potaissa.org/download/TURISM_ALPINISM_CH_TURZII.doc