Principalele trsturi ale reliefului.

Morfometria i
morfografia, relieful tectono-structural

1. Trasaturile generale ale reliefului Romaniei

Relieful Romaniei este caraterizat in cateva situatii si anume :

a) Dezvoltarea concentrica-determina dispunerea in trepte concentrice spre exterior a

unitatilor de relief.

b) Proportionalitatea-reprezinta pondrea egala a unitatilor majore de relief (munti,

dealuri ,campii),si determina apropierea treptelor la care alcatuiesc anumite tipuri.

c) Simetria-determina dispunerea unitatilor majore de relief in trepte ce coboara atat la

inferior cat si la exteriorul arcului carpatic,unde de asemenea imbinarea lor se afla
intr-un urias amfiteatru natural.

d) Varietatea reliefului-implica o gama de anumite tipuri relief si anumite : petrografic,

glaciare, volcanic, eolian, nival, litoral, periglaciar, si structural. De asemeanea,
determina si prezenta unor anumite categorii de relief si anumite : campii, dealuri si
podisuri, munti.

2. Trasaturile morfometrice ale reliefului Romaniei

Morfometria reliefului Romaniei pune in evidenta patru trasaturi importante la
nivelul fiecarei unitati de relief si anume :

a) Hipsometria-se desfasoara pe teritoriul Romaniei intre nivelul Marii Negre si

varfurile care depasesc 2500m in Carpati. De asemenea se poate adauga spatiul submers
din apele teritoriale din spatiul marin, iar ponderea treptelor este diferita. Interpretarea
acestora releva o suprafata de cca. 42 % desfasurata sub 200 m. alt., 46% intre 500-1000m
si 12% pentru culmile si crestele carpatice inalte. Acestea sunt caracterizate printr-un
anumit sisitem de trepte concentrice in jurul Carpatilor si precizata prin culoarele vailor de
la una la alta. Astfel treptele hipsometrice de suprafata se caracterizeaza se caraterizeaza
prin patru tipuri si anume :

-treapta de 0-200 m se afla doar in sud si est ce include portiuni mari de campii si
Podisul Dobrogei,dar cu unele prelungiri in podisurile Moldovei si Getic, Dealurile de Vest
prin culoarele raurilor Siret, Prut, Olt, Mures, Crisuri, Somes etc. Printr-o fasie din baza
Defileului Dunarii se realizeaza legatura dintre spatiile ce apartin celor doua unitati de
campie.

-treapta de 201-500 m apartine dealurilor, podisurilor, dar si a unor sectoare inalte de

campii sau unor depresiuni si culoare de vale din spatiul carpatic. Prin cateva vai mari se
patrunde din interiorul Carpatilor in spatiul transilvanean.

-treapta de 501-1000 m reprezinta 15% din teritoriul Romaniei ce includ dealurile

inalte (ex: Transilvania, si sucarpatii dintre Arges si Trotus), cele mai inalte depresiuni si
culmi joaese carpatice.
 -treapta de 1001-1500 m delimiteaza grupari masive carpatice separate de culoare de
vale principala si parcuri. In cadrul acesteia apare un sistem de culmi ce depasesc 1500 m
(4% din suprafata Romaniei) cu desfasurare foarte larga in Carpatii Meridionali si izolat
in cateva masive din Carpatii Orientali si Muntii Apuseni.

b) Frgmentarea reliefului-se impune dintr-un amsamblu de vai care formeaza in fiecare

unitate de relief un sistem de mai multe generatii. Cele mai impaortante valori ale desimei
sunt in Carpati si in dealurie inalte care sunt legate de valie de scuregere permanenta ce
oscileaza intre 0,7 si 1,4 km/kmp. In regiunile deluroase si de podis desimea la nivelul
generatiilor de vai cu scurgere permanenta se situeaza intre 0,5 si 0,8 km/kmp in sectoarele
maxime de confluent, iar in cea minima cu desfasurare larga a platourilor. In regiunile de
campie fragmentarile majore sunt mici si au extinderi deosebite.

c) Energia de relief-este dependenta de profunzimea fragmentarii impusa de reateaua

hidrografica, amplitudinea regional a radacinilor din cuaternar, alcatuirea structural. In
Carpati energia majora are valori de la cateva sute de metri la peste 1000 m (abrupturi la
varsta depresiunilor). In zonele de dealuri si de podisuri cu platouri interfluviale la 400-800
m culoare de vai principale, la 200-500 m energia se va situa in interval de 150-350 m, iar in
lungul vailor din genratia cea noua ea va fi sub 100 m.

d) Pantele-pot fi reflectate printr-un numar mare de situatii determinate de inclinare,

forma de expunere, multitudinea de influente cauzate de fragmantarea si diferentele de
roca, structura si evolutie. In Carpati si dealurile inalte, exista pante care depasesc 60 de
grade in cateva situatii complexe si anume : pe abrupturile structural, petrografice (mai
ales in culmile alcatuite din calcare sau conglomerate-ex: Piatra Craiului, Bucegi, Ciucas,
Ceahlau); pe fragmentele corpurilor vulcanice (Creasta Cocosului, Detunatele etc.); in chei
si defilee; pe crestele alpine supuse in cuaternar modelarii glaciare si periglaciare. In
regiunile deluroase pe ansamblu pantele sunt mai mici dar valorile cresc local in cateva
cazuri: pe versantii alcatuiti din strate de calcare, conglomerate, gresii ce au grosime mare,
in rapile de desprindere ale alunecarilor, in chei, pe fruntile, de cuesta si de terase.

3. Trasaturile morfografice ale reliefului Romaniei

Morfografia reliefului Romaniei se reprezinta printr-un ansamblu orografic ce
evidentiaza un sistem alcatuit dintr-un lant carpatic ce se dezvolta ca o ,,coroana imensa
incadrata la exeteriorul si interiorul unitatilor (dealuri, podisuri, munti). Aceasta se
caracterizeaza in sase situatii : 1) Carpatii se alcatuiesc prin osatura sistemului si se formeaza
si se formeaza in mai multe etape: prin ridicarea accentuate de la finele pleocenului si din
cuaternar, dar si prin volumul imens de material pe care raurile isi au obarsiile, in cadrul
acestora ele le acumuleaza in bazinele din interiorul sau exteriorul de la care contribuie la
realizarea treptelor vecine de relief. Ca urmare, apar asocieri masive separate de culoare de vale
si pasuri ce inatalnesc legaturile de-o parte si de alta a lor. 2) Dealurie si podisurile alcatuiesc o
treapta intermediara care ocupa peste 42% din teritoriul Romaniei si incadreaza dominant
lantul Carpatilor. Sunt intens fragmentati de un ansamblu de vai cu obarsii in munti dar si
incadrul lor, ele constitiund o retea in mare masura cu character radial favorabil
comunicatiilor dar si habitatelor. 3) Campiile sunt pozitionate in sudul si vestul tarii ce
constituie o asociere de campuri, lunci si sesuri aluviale extinse. Ele alcatuiesc treapta lor
morfologica cea mai joasa dominate de spectrul culturilor agricole.Pe ansamblul
desfasurarii in spatiu a culoarelor de vai si interfluvii ce evidentiaza caracterul radia-
divergent al exteriorului Carpatilor si convergent si partial inelar in Depresiunea colinara
Transilvaniei aflata la ineriorul lor. 4) Vaile se constituie din culoare largi de habitat si de
legaturi prin diverse tipuri de cai de comunicati. Acestea se pot raporta in doua catrgorii:-
vai transversale cu rupturi de panta foarte multe in talveg si vai longitudinale largi cu
terase. In profil transversal se pot distinge cateva situatii si anume : -Vai in forma de ,,V
deschis-prezinta majoritatea acestora formate cu roci de rezsistenta medie (versantii se
inatlnesc in albie la marginea luncilor);-Defileele sunt sectoare de vai taiate cu distante
mari in unitati montane alcatuite din roci cu rezistenta mica (ex: Dunarea, Olt si Jiu);-
Cheile sunt sectoare foarte inguste taiate frecvent in calcare (ex: Bicaz, Cerna , Olet, Nera,
Caras, Runcu), au versanti abrupti care se intersecteaza in albie; -Vai largi cu profil
transversal in trepte arata prezenta unor terase numeroase cu poduri existente pe care sunt
asezari mari, terenuri de cultura si cai de comunicatii;-Valie largi cu lunci una-doua terase
inguste si discontinue sunt vaile principale din regiunile de campie;-Vaile cu albii si lunci
existente cu maluri slab evidentiate sunt caracteristice campiilor de subsidenta sau arealelor
subsidente din unele depresiuni montane (Ciuc, Gheorghieni, Brasov);-Vaile cu scurgere
torentiala au panta mare cu grad de dezvoltatre si fizionomie in functie de inclinarea
versantilor si roca in campii cu infatisarea unor valcele cu profil transversal in forma de
,,U sau ,,V larg deschis si putin adancit;-Ogasele si ravenele sunt frecvente pretutindeni
unde versanti sunt disparuti, presiunea antropica este mare, iar ploile torentiale sunt
active. 5) Interfluviile se pot clasifica in cateva tipuri reprezntative :-Crestele sunt interfluvii
inguste incadrate in versanti cu panta mare care domina culoare de vale sau depresiuni
prin diferente de nivel de zeci sau sute de metri (ex: creasta Piatra Craiului, M. Ceahlau,
Vanturita, Creasta Cocosului);-Platourile sunt legate de foste suprafete de nivelare, de
acumularile bogate, piroclastice, in regiunile de podis sip e campurile largi din regiunile
joase de campie;-Culmile rotunjite au cea mai larga dezavltare in regiunlie deluroase si
montane, ce au aspect convex fiind incadrate de versantii cu panta medie si profil convex-
concava.6) Versantii se constituie din suprafete de racord intre interfluvii si terase fiind in
marea majoritate a situatiilor primare cu rezultate ale eroziunii fluvial.In regiunile
carpatice si de deal dimensiunile scad de la cel montan pana la spatiul colinar, dinamica
difera in functie de alcatuire petrografica, iar in majoritate evidentiaza stabilitatea relativa.
In regiunile de podis au pante accentuaete si ocupa suprafete mici de vegetatie cu o
dinamica impusa de siroire si procese gravitationale. In regiunile de campiie vaile
secundare o forma concava, inclinare redusa si energie mica, cu o dinamica de spalare la
suprafata.
 4. Relieful tectono-structural
Relieful tectono-structural al Romaniei se refera la treptele majore de relief (munti,
dealuri, podisuri , campii) care au fiecare o alta structura si alt stil morfotectono-structural
de baza si care au aparut n perioade geologice tot mai noi. Astfel se clasifica pe tipuri :

-Carpatii au o structura de orogen, diversificata pe ramuri sau fasii

longitudinalecare se impun si n relief; principalele forme care rezulta sunt: masive bloc,
uneori de tip horst rotund (Poiana Rusca) sau alungit (vestul si nordul Apusenilor, in
oarecare masura si Bihorul, Muntele Mare, apoi Semenic, Almaj, Rodna), abrupturi mari
care la origine suntpe falii (dar evoluate ulterior prin eroziune), depresiuni si culoare cu
caracter de grabene sau semigrabene (Bozovici, Timis-Cerna, Culoarul Muresului,
Depresiunea Hateg, Petrosani etc.). Muntii vulcanici formeaza o categorie aparte.

- Subcarpatii au structura de avanfosa cutata reprezentata n principal prin sinclinale

largi si anticlinale mai inguste, care determina siruri de dealuri de anticlinal si aliniamente
depresionare de sinclinal; in cadrul lor se intalnesc insa si structuri monocline (Muscelele
Argeului, la care se adauga Muscelele Nasaudului, precum si sirul dealurilor de pe
formaiunile de Candesti de la exteriorul Subcarpatilor dintre Trotus si Slanicul de Buzau),
dar si pintenii montani de la Curbura. Celelalte forme structurale sunt provocate de
eroziunea diferentiala si nu de tectonica (exemplu butonierele, sinclinalele suspendate,
cuestele etc.);

-Podisurile se caracterizeaza prin netezimea peneplenelor de soclu si structura

cuasiorizontala a stratelor sedimentare care afloreaza la suprafata, la care se adauga si
influente tectonice de adanc. Astfel se clasifica in cateva situatii:

- Podisul Mehedinti are structura carpato-alpina nivelata;

- Podisul Moldovei, cu strate monocline, suporta ca influenta de adanc o ina are a

sectorului Central Moldovenesc, ce se continua pana la Nistru, precum i o lasare in
sud;

- Dobrogea de Sud sta pe o pediplena precambriana care a impus si netezimea sa

(orizontalitatea stratelor sedimentare);

- Podisul Transilvaniei are fundament de orogen, cu o lasare la nord de falia Plopi ului
unde asaparut sinclinoriul Podisului Somesan (monoclin in sud i nord), cu un
monoclin marginal (chiar cute) sub munti, apoi cute adesea diapire, iar pe centru
domuri si sinclinale .

-Podisul Getic resimte o inaltare mai mare n nord, iar cel Mehedintean are la zi doua
benzi cristaline despartite de una sedimentara calcaroasa.

- Campiile reprezinta suprafata unor bazine de sedimentare lacustro-fluviatile iesite

recent de sub ape si nedepasind altitudinea de 200 m. Nivelul lor se impune ca suprafata
de acumulare, dar sculptata ulterior in terase, lunci si glacisuri.
 Bibliografie

1. Ielenicz Mihai, Patru Ileana Georgeta, 2011, Geografia fizica a Romaniei, Editura
Universitara, Bucureti, vol. 1, 256 p

2. Posea Grigore, 2002, Geomorfologia Romaniei, Editura Fundaiei Romnia de

Maine, Bucuresti.

3. Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M. (1974), Relieful Romaniei, Editura Stiintifica.

4. Mihailescu Vintila, 1969, Geografia fizica a Romaniei, Editura tiintifica, Bucureti,

319 p

5. Irimus Ioan Aurel, 2003, Geografia fizica a Romaniei, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-
Napoca, 249