Sunteți pe pagina 1din 9

Potentialul ecologic reprezinta ansamblul factorilor abiotici ai mediului, reprezentand suport si resurse pentru existenta si dezvoltarea organismelor vegetale

si animale. Exploatarea biologica materializeaza raporturile dintre mediul biotic si abiotic. Diferentirea calitativa a tipurilor de mediu si subtipurilor de mediu se reflecta in structura si compozitia invelisului biotic,in structura si organizarea spatiala a acestora. 1. Localizarea arealului analizat Din punct de vedere administrativ, municipiul Calarasi este situat in partea de sud a judetului omonim, aflandu-se la 440 12 latitudine nordica si 270 20 longitudine estica, fiind delimitat de localitatile: in nord: Cuza Voda, Radu Negru , in sud: Bratul Borcea, in est: Gradistea, in vest: Modelu.

Din punct de vedere geografic, este situat in sudul Campiei Romane, subdiviziunea Campia Baraganului, pe terasa inferioara a Dunarii (terasa Calarasi), la contactul cu lunca Dunarii, pe malul stang al bratului Borcea. 2.1.Potentialul litologic si hidrogeologic Din punct de vedere geologic, teritoriul analizat apartine marii unitati structurale numita Platforma Moesica. In alcatuirea ei distingem doua etaje: soclul si cuvertura sedimentara. Neregularitatile si, mai ales, mobilitatea acestui soclu au influentat nu numai caracterul cuverturii, ci si morfologia de suprafata. Evenimentele paleogeografice care au dus la formarea campiei din acest areal se pot grupa in 2 cicluri: pleistocen si holocen. Inaltarile de la sfarsitul pleistocenului ale Carpatilor si Balcanilor au favorizat eroziunea fluviatila, iar o data cu retragerea Lacului Getic catre est a depresiunii astfel formate, s-au acumulat in aceasta regiune nisipuri si pietrisuri fluviatile. In pleistocenul mediu are loc o revenire a apelor, care duce la depunerea unor formatiuni marnoase. In pleistocenul superior continua retragerea Lacului Getic catre est, pe fondul unor inaintari si retrageri successive. In etapa holocena se retrag ultimele resturi ale Lacului Getic catre est si se evidentiaza zona de subsidenta.

Din acestea rezulta ca in subsolul municipiului Calarasi gasim nisipuri, pietrisuri, marne, dar si depozite calcaroase si loessoide. Depozitele calcaroase Barreniene din zona Calarasi, situate la adancimi de 180-5530 m, litologic sunt reprezentate prin calcare fisurate si calcare dolomitice. In apropierea tereselor Dunarii, acestea se dezvolta sub depozitele loessoide la adancimi relativ mici (20-25 m). Din punct de vedere hidrogeologic, in subsolul acestei regiuni intalnim Stratele de Fratesti, formate din nisip si pietris, constituind principala roca acvifera. Stratele de Fratesti nu sunt exploatate in prezent decat in mica masura, existand disponibilitati relevante in lunca Dunarii. 2.2.Caracteristici morfologice Situat la altitudinea 26 m, din punct de vedere geomorfologic, orasul Calarasi se afla la interferenta zonei de campie cu cea de lunca. Regiunea de campie este reprezentata de Campia Baraganului, mai precis, subdiviziunea Baraganul Ialomitei- campie joasa, formata prin acumularea de sedimente. Regiunea de lunca este reprezentata de Lunca Dunarii, formata in urma unei actiuni complexe de eroziune laterala si de acumulare, datorate miscarilor generate de inaltarea albiei, precum si a oscilatiilor nivelelor debitelor bratului Borcea. Astfel, in acest areal, relieful este cvasiorizontal si are o fragmentare redusa. 2.3.Potentialul climatic Arealul pe care se afla situat orasul Calarasi apartine zonei continentale, mai putin moderata decat a altor regiuni din Romania, cu ierni reci si veri calduroase. Temperatura medie anuala este de 11,3 C, in luna iulie media termica oscileaza in jurul valorii de 23C, iar in ianuarie se inregistreaza o medie de -3C. Pentru perioada 1896-1955, situatia temperaturilor este urmatoarea: valorile temperaturii urca din ianuarie (-2C, aceasta valoare fiind si cea mai scazuta inregistrata la statia Calarasi pentru perioada analizata) pana in iulie (23,2C- valoarea maxima). Dupa ce ating valoarea maxima, temperaturile incep sa scada.

Variatiile temperaturii sunt in stransa corelatie cu variatia intensitatii radiatiei solare. Radiatia solara depinde de 2 factori: unghiul inaltimii Soarelui deasupra orizontului si de transparenta aerului. Slabirea radiatiei solare in lunile de iarna se explica prin faptul ca unghiul inaltimii Soarelui deasupra orizontului atinge cele mai mici valori in aceasta perioada, fapt ce se reflecta si in valorile temperaturii. Temperatura maxima (23,2C) s-a inregistrat in luna iulie, ca urmare a intensitatii mai accentuate a radiatiei solare. Caracterul continental al climei este reliefat si de cantitatile anuale de precipitatii ce cad pe teritoriul orasului si in imprejurimile lui. Astfel, cantitatea medie anuala de precipitatii este de 500 mm (pentru intervalul 1896-1955, valoarea precipitatiilor a fost de 504 mm). Anual se inregistreaza un maxim in lunile mai-iunie si un minim in lunile iulie-august, perioada in care cerul este predominant senin, ceea ce favorizeaza arsita si seceta. Raportandu-ne, din nou, la perioada 1869-1955, in ceea ce priveste precipitatiile, valorile maxime au fost atinse in luna iunie (72,2 mm), luna cu nebulozitate accentuata, iar minime in martie (30,9 mm). Repartitia precipitatiilor pe anotimpuri este urmatoarea: primavara: 120 mm; vara: 160,1 mm: toamna: 112,7 mm; iarna: 108,2 mm.

Deficitul de umiditate, cauzat de valorile mari ale temperaturii comparative cu cele ale precipitatiilor, este characteristic perioadei cuprinse intre ultima decada a lunii iulie si a doua decada a lunii octombrie. Evapotranspiratia reala, ca si cea potentiala, inregistreaza valori minime iarna, cand plantele nu au aparat foliar, valori chiar de 0 mm in lunile ianuarie si februarie. Valori maxime se inregistreaza vara (ETR- 112 mm, in iunie; ETP- 156 mm, in iulie), interval cu dezvoltare integrala a aparatului foliar si temperaturi ridicate (cand temperaturile sunt foarte mari, exista o circulatie ascendenta a apei, de jos in sus; in timpul circulatiei ascendente are loc o evapotranspiratie puternica). In ceea ce priveste vanturile, zona in care se afla orasul e sub influenta celor de nord-est (Crivatul), a celor de sud-est (Austrul) si a celor de sud (Baltaretul). Vanturile reci accentueaza frigul in lunile de iarna- Crivatul, iar Austrul intensifica arsita si uscaciunea din timpul verii. 2.4.Potentialul hidrologic

Teritoriul municipiului Calarasi prezinta un potential hidrologic variat, constituit din ape subterane cu caracter puternic ascensional. Strate acvifere freatice cu debite importante apar in depozitele grosiere din lunca Dunarii si terasa Calarasi. O alta sursa naturala o reprezinta apele de suprafata. Fluvial Dunarea margineste la sud teritoriul orasului, iar bratul Borcea, ce se desprinde in aval de punctul Chiciu, strabate aria urbana de la sud-vest, dupa ce formeaza cotul Borcea. 2.5.Particularitatile edafice Din punct de vedere edafic, solurile caracteristice sunt zonale de stepa, dar intalnim si soluri azonale. Solurile zonale de stepa sunt reprezentate de cernoziuomuri carbonatice si au ca roci parentale depozitele loessoide. Depozitele loessoide nu reprezinta loess propriu-zis, ci material mult asemanatoare acestuia, continand particule fine, prafoase, de elemente argiloase, argila nisipoasa loessoida si nisip loessoid, fosile de apa dulce si resturi de vegetatie. Astfel se explica prezenta cernoziomurilor carbonatice in acest areal, soluri fertile, ce favorizeaza practicarea agriculturii in regiune. Solurile azonale sunt reprezentate prin soluri de lunca si aluviuni. Aluviunile, cele mai tinere soluri marginesc bratul Borcea, dezvoltandu-se pe depozite aluviale, ca si solurile aluviale. Acestea din urma sunt soluri evoluate fata de aluviuni si se gasesc in lunca Dunarii.

3.1.Caracterizarea domeniului biogeografic Avand in vedere ca teritoriul Calarasiului este situat la interferenta zonei de campie cu cea de lunca, vegatatia specifica este reprezentata de stepa si vegetatia specifica luncii, la care se aduga si cea forestiera. Dezvoltarea stepei in acest areal este favorizata de conditiile climatice (climatul temperat excesiv, cu precipitatii reduse- 504 mm/an si temperaturi relative reidicate- 11,3 0C annual) si de factorii edifici (cernoziomurile carbonatice). Stepa ocupa o suprafata relativ plana, vegetatia fiind alcatuita din plante ierboase, adaptate la seceta prelungita. Zona de stepa este reprezentata prin pajisti stepice primare si derivate, care ocupa arii destul de restranse, indeosebi de-a lungul cailor ferate si a drumurilor rutiere, precum si pe izlazuri comunale. Pajistile naturale se pot identifica prin prezenta urmatoarelor specii: pirul (Agropyrum cristatum), jalesul

(Salvia nemorosa), iarba sarpelui (Echium vulgare), firuta (Poa trivialis). Sunt frecvente si gramineele din genul Brums si Setaria. Actualele suprafete impadurite cuprind specii ca stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), frasinul (Fraxinus excelsior), mojdreanul, marul si parul paduret etc. Prin plantatii s-a introdus salcamul (Robinia pseudacacia), care reprezinta o baza melifera importanta, motiv pentru care e cultivat din ce in ce mai mult si in gospodariile populatiei, precum si in parcurile municipiului. Zona de lunca este formata din specii mezofile, higrofile, halofile si de nisipuri. Aceste asociatii vegetale isi datoreaza existenta conditiilor locale create de prezenta apelor curgatoare, lacurilor, baltilor si dunelor de nisip de-a lungul vaii bratului Borcea. Padurile sunt formate din specii reprezentative precum salcia (Salix alba), plopul (Populus alba), frasinul (Fraxinus excelsior). In zavoaiele de plopi si salcie vegeteaza natural si cateva specii de liane si vita salbatica (Vitis silvestris). Tot aici intalnim tufisuri de mure si zmeura. Vegetatia de mlastina si cea acvatica din lacuri si balti este reprezentata prin stuf (Carex acutiformic, Carex riparia), sageata apei (Sagitaria sagittifolia), vascul de apa (Myriophyllum spsicatum) si, mai rar, nuferi albi (Nymphaea alba) si galbeni (Nuphar laleum), toate acestea fiind plante hidrofile. In lunca mai cresc si alte specii ierboase ca: feriga de balta, volbura de balta, piciorul cocosului, izma de balta, telina salbatica. In apa putin adanca se intalneste o specie de alga, numita matasea broastei (Spirogyra).

3.2.Plante indicatoare de mediu Salcia si plopul sunt plante higrofile, ce prezinta frunze mari, lipsite de peri, tulpini inalte si fragile, stomatele fiind dispuse pe ambele parti ale frunzelor pentru a favoriza procesul de transpiratie. Acestea pot fi incluse in categoria plantelor indicatoare de mediu, dezvoltandu-se pe un substrat supraumectat. Tot ca planta indicatoare de mediu, putem mentiona catina rosie (Tamarix galica), aceasta dezvoltandu-se pe un substrat nisipos si saraturos. 3.4.Durata sezonului de vegetatie si a fenofazelor acestuia Sezonul de vegetatie reprezinta perioada fiziologica activa din viata plantelor in care acestea au aparat foliar (frunze) in diferite stadii de dezvoltare. Durata sezonului de vegetatie si a fenofazelor se determina cu ajutorul histofenogramei.

Histofenograma este o metoda grafica, iar pentru realizarea ei s-au folosit temperaturile medii lunare multianuale din perioada 1896-1955. Fenofazele incep pe 15 februarie cu fenofaza de inmugurire, care dureaza 16 zile. Este urmata de fenofaza de infrunzire care incepe pe data de 13 martie si se termina pe data de 8 aprilie, asta insemnand ca aceasta fenofaza dureaza 28 zile. Apoi, fenofaza de inverzire incepe pe 8 aprilie si dureaza pana pe data de 4 mai, adica 28 zile. Fructificarea dureaza 34 zile si incepe pe data de 4 mai, terminandu-se pe data de 7 iunie. Coacerea este fenofaza cea mai lunga a sezonului de vegetatie, si anume: ea incepe pe data de 7 iunie si se termina pe data de 4 septembrie, asta insemnand 82 zile. Este urmata de fenofaza de diseminare care dureaz 29 zile, incepand pe data de 4 septembrie si terminandu-se pe data de 2 octombrie. Pierderea aparatului foliar este ultima fenofaza a sezonului de vegetatie si se poate imparti in doua parti, si anume: pierderea aparatului foliar partiala, care dureaza 22 zile, incepand din data de 2 octombrie si pana in data de 24 octombrie, dar si pierderea aparatului foliar totala, care incepe pe 24 octombrie si dureaza pana pe data de 20 noiembrie, asta insemnand 28 zile. Durata medie a sezonului de vegetatie, incadrata pe pragul termic de 5 C este de 251 zile, iar durata reala a sezonului de vegetatie, incadrata pe pragul termic de 10 C este de 196 zile.

3.5. Spatiile urbane verzi In municipiul Calarasi exista 26 de ha de parc, cu o suprafata totala a spatiilor verzi de 137 de ha. In anul 2007-2008, s-a inregistrat o crestere a spatiilor verzi, in special in cartierele de locuit de aproximativ 8 ha. In aceste conditii, suprafata spatiului verde/locuitor este de 4,58 m 2/locuitor. Spatiile verzi ale municipiului Calarasi sunt reprezentate de parcuri, zona de faleza, gradina zoologica, complexul sportiv Navrom si complexul sportiv Tineretului in nord. De asemenea, se poate include zona strandului de pe malul drept al bratului Borcea. Dintre parcurile orasului, cele mai importante ca marime sunt Parcul Dumbrava si Parcul Central. Parcul Dumbrava este situat in sudul orasului Calarasi pe langa bratul Borcea. Deoarece este situat langa apa, prezinta vegetatie higrofila (salcii, plopi) si vegetatie hidrofila (stuf). In afara de vegetatia de langa apa, mai isi fac simtita prezenta si pomii fructiferi (gutuiul, dudul) si plante ornamentale (salcamul ornamental).

Parcul Central, este situat ca si cel mentionat mai sus, tot in sudul orasului, tot langa Bratul Borcea. Pe langa vegetatia hidrofila si higrofila asemanatoare cu cea a parcului Dumbrava, acest parc mai prezinta si alte tipuri de plante: conifere, cateva exemplare de tei si, ca plante decorative, avem gard viu facut din merisor. Parcul Florilor este situat in centru orasului, spre deosebire de celelalte 2 parcuri, in acesta lipseste vegetatia hidrofila si higrofila, data fiind lipsa apei. Se intalnesc, insa, plante ca teiul, castanul, bradul, salcamul.

3.6.Dinamica formatiilor vegetale Dinamica formatiilor vegetale este influentata de impactului activitilor umane. Municipiul Calarasi se confrunta cu grave probleme in ceea ce priveste protectia mediului. Principalele probleme sunt, in general, legate de activitatile industriale sau legate de agricultura. Pe parcursul anilor, acestea au luat amploare si si-au pus amprenta asupra aspectului general al luncii in acest areal. Biodiversitatea a fost pusa sub o presiune enorma ceea ce a dus la modificari semnificative in randul multor biotopuri. Activitatea de defrisare reprezinta o interventie directa asupra vegetatiei. In prezent, vegetatia forestiera este reprezentata de resturi ale fostelor paduri, care ocupasera suprafete importante in imprejurimile Calarasului. Vegetatia, in regim natural, era reprezentata de formatiuni vegetale specific luncii si stepei, acestea fiind inlocuite de diverse culturi agricole. Aceste specii de plante se mai gasesc insular, acolo unde suprafata nu a permis instalarea unor terenuri agricole.

3.7.Distributia lumii animale Avand in vedere faptul ca ne aflam intr-o zona de stepa, speciile reprezentative sunt rozatoarele, dintre care amintim popandaul (Citellus citelius), catelul pamantului (Spalax leucodon), iepurele de camp (Lepus europaeus). Carnivorele, intalnite in general in zona forestiera, sunt reprezentate de vulpea comuna (Vulpes vulpes), viezurele (Moles moles) si, foarte rar, lupul (Canis lupus), dihorul de stepa si dihorul comun.

Caracteristica Baraganului este prepelita (Coturnix coturnix), potarnichea (Perdix perdix), care au un areal mai mare de raspandire si un efectiv mai mare, graurii comuni si purpurii (oaspeti de primavera). Dintre pasarile cantatoare, in stepa traiesc fluierarii (Tringa tetanus), prigoriile (Merops apiaster), dumbravicile albastre (Caracias garrulous) si cunoscuta ciocarlie de Baragan (Melano sarypha calandra). Intalnim si reptile, reprezentate de soparlele de apa din familia Lacerta si de serpii, apartinand genului Caluber. In ultimii ani a inceput actiunea de colonizare a fazanului in padurile din apropierea municipiului. In regiunea lacurilor traiesc numeroase pasari, dintre care cele mai raspandite sunt: rata mare (Anas platyrinha), gasca salbatica (Anser fabalis), garlita (Anser albifrons), starcul cenusiu (Ardea cinerea). Speciile de pesti care populeaza apele lacurilor si a baltilor sunt stiuca (Esox Lucius), crapul (Cyprinus carpio), salaul (Stizostedion lucloperca), iar in apele Dunarii si a bratului Borcea intalnim somnul (Silurus glanis), sturionii si scrumbia de Dunare. Fauna de interes cinegetic este reprezentata de capriori, mistreti, fazani, specii de rapitoare (vulpi, dihori, bizami), precum si numeroase specii de pasari sedentare si de pasaj care traiesc in lunca Dunarii.

4.1.Specii faunistice si floristice amenintate cu disparitia Foarte rara si declarata monument al naturii, dropia (Otis tarda) este o pasare caracteristica Campiei Baraganului si arealului analizat. vanatul excesiv este responsabil de diminuarea accentuata a exemplarelor de dropie. Nufarul alb (Nuphar alba) si Nufarul galben (Nuphar Letum) sunt printre cele mai frumoase plante intalnite in aceasta zona. Ei sunt ocrotiti prin lege, fiind pe cale de disparitie. 4.2.Caracteristicile ariilor protejate In apropierea orasului se afla Iezerul-Calarasi, arie de protectie acvifaunistica. Este un lac de lunca situat pe dreapta drumului national Bucuresti-Calarasi. El a fost realizat pentru a sustine migratiile pasarilor in acest sector pentru hranire si reproducere. Are o suprafata de aproximativ 3200 ha si ca specii principale se numara gasca cu gat rosu (Branta ruficolis), rata cu cap alb (Oxyura leucocephala), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) si diferite specii de lebede (Cygnus sp.), dar si specii de mamifere precum vidra (Lutra lutra), amfibieni precum soparla de iarba (Lacerta agilis), broasca de balta (Rana esculenta) si cateva specii de pesti.

Dintre speciile de plante dominante in acesta arie amintim pipirigul (Scirpus lacustis), izma broastei (Mentha aguatica), papura (Typha augustifolia). 4.3.Sugestii privind protecia i conservarea formaiilor vegetale i a lumii animale Defrisarea este o problema cu care se confrunta arealul, insa aceasta nu se intalneste numai la nivel local, ci si national. Padurile din jurul orasului au avut mult de suferit, suprafetele ocupate de ele reducandu-se considerabil. In acest mod sunt afectate si animalele care isi aveau habitatul aici, de aceea este necesar sa se ia masuri care sa stopeze aceasta actiune. Fiind un areal in care se gasesc animale de interes cinegetic, o alta problema ar fi cea a vanatului/braconajului. Un exemplu semnificativ in acest caz fiind cel al dropiei, care in trecut popula intreg Baraganul, iar astazi se intalneste foarte rar. O modalitate de combatere a acestui fenomen ar fi pedepsirea mai dura a celor in cauza, de exemplu, prin amenzi mai inseminate. 5.Concluzii Avand in vedere faptul ca arealul analizat constituie o zona urbana, mediul natural a suferit schimbari majore in timp. Speciile de plante si animale au avut si inca au de suferit din cauza interventiei antropice, padurile se raresc, animalele dispar, sesuri, ce candva era acoperite de plante specifice stepei, astazi s-au transformat in suprafete agricole. De-a lungul timpului, influenta activitatii omului asupra vegetatiei si faunei s-au manifestat continuu, avand un ritm incetinit sau accelerat. Oricum s-ar fi produs, fie direct prin defrisare, vanatoare, fie indirect prin constructii, indiguiri, desecari, a avut acelasi rezultat: modificarea biotopurilor, schimbarea evolutiei naturale.