Universitatea Valahia din Targoviste Facultatea de Ingineria Mediului si Biotehnologii Specializarea : Ingineria Mediului

Disciplina : Conservarea Biodiversitatii

Student: Leotescu Alin Student: Iancu Lucian

Profesor coordonator: Cosac Corina

Cuprins 1. Descriere generala 2. Descrierea mediului fizic Soluri Climatologie Hidrologie Geomorfologie Geologie 3. Descrierea mediului biologic Flora Fauna Habitate

Parcul Natural Apuseni este situat in vestul Romaniei, in partea central-nord-vestica a Muntilor Apuseni, intinzandu-se pe o parte din masivele Bihor la sud si Vladeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judete (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%). Parcul National Apuseni cuprinde suprafete de pe teritoriul administrativ a 16 comune, si proprietati apartinand la 25 de comune. In ce priveste numarul de comunitati, pe teritoriul Parcul National Apuseni sunt cuprinse integral 53 localitati si 3 sate de vacanta (Boga, Fantanele si Vartop), partial fiind cuprinse inca 8 localitati, situate pe limitele parcului. Primele initiative in vederea constituirii unui parc in aceasta zona le apartin cercetatorilor Emil Racovita si Ren Jeannel si dateaza din anii 30. In anii 50, ca urmare a altor descoperiri importante in explorarea endocarstului, au fost din nou facute demersuri de catre Marcian Bleahu, insa abia in anii 70 s-a pregatit prima documentatie stiintifica privind declararea parcului insotita si de o prima harta. In aceasta perioada s-a mai evidentiat un element al importantei zonei aceasta fiind printre ultimele zone naturale de carst impadurit de asemenea dimensiuni din Europa. Forme carstice unice in Romania localizate in Parcul National Apuseni: - Pestera din Valea Rea, Avenul V5, Pestera de sub Zgurasti, Pestera Hodobana, Izbucul Tauz, Pestera Coiba Mare, Pestera Cetatile Ponorului, - Ghetarul de la Scarisoara- cel mai mare ghetar subteran din Romania cu un volum de gheata apreciat la 75 000 m3, - Ghetarul Focul Viu, Pestera Onceasa, Ghetarul de la Vartop (Casa de Piatra), Pestera Rece,
3

- Pestera Piatra Altarului- cea mai frumos concretionata pestera din Romania. - Sistemul Poienita-Humpleu, Poiana Ponor, Valea Sighistelului, Zona Baita Bihor - Pestera Ursilor- este singurul sit paleontologic din Romania cu resturi fosile apartinatoare in primul rand Ursus spelaeus, pastrat intact in urma descoperirii. In pestera se gaseste un schelet de Ursus spelaeus pastrat in conexiune anatomica. Pestera poseda cea mai moderna amenajare dintre pesterile aflate in exploatare turistica din Romania. Datorita conditiilor specifice in diverse ecosisteme din Parcul National Apuseni, un numar ridicat de specii vegetale endemice au fost identificate, cum ar fi: liliacul transilvanean (Syringa josikaea), omagul (Aconitum calibrotryon ssp. skarisorensis), garofita (Dianthus julii wolfii), vioreaua (Viola josi), multe forme de vulturica (Hieracium bifidum ssp. biharicum, H. sparsum ssp. porphiriticum, H. kotschyanum etc.), Edraianthus kitaibelii, o planta descrisa aici pentru prima data si miaza-noapte (Melamphyrum bihariense).

Mediul Fizic

Soluri
Principalele tipuri de soluri existente pe teritoriul PNAp sunt: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, soluri hidromorfe, soluri neevoluate si trunchiate si soluri organice. Dintre molisolurile prezente n PNAp face parte rendzina formata pe calcare tectonice si versanti cu expozitii diverse.Argiluvisolurile sunt reprezentate prin tipul de sol brun luvic format pe luturi, sisturi sericitoase si pe versanti slab nclinati cu expozitii diverse. Cambisolurile cuprind urmatoarele tipuri: soluri brune eumezobazice formate pe roci bogate n minerale calcice si feromagneziene calcare, dolomite, conglomerate, gresii calcaroase pe versanti cu expozitie si pante diverse. Aceste soluri sunt favorabile dezvoltarii arboretelor de fag n amestec cu paltinul si frasinul pe versanti umbriti si a arboretelor de gorun n amestec cu teiul, jugastrul pe versanti nsoriti; soluri brune acide formate pe roci acide bogate n minerale feromagneziene, pe versanti cu expozitii si pante diverse, si sunt favorabile arboretelor de molid. Spodosolurile sunt reprezentate prin soluri brune feriiluviale care s-au format n conditii de clima foarte umeda si rece, pe roci acide si podzoluri care s-au format n conditii de clima bogata n precipitatii si rece, pe substrat acid. Datorita prezentei pe alocuri a substraturilor impermeabile n conexiune cu un regim hidric cu exces de umiditate se ntalnesc si soluri hidromorfe, situate pe luncile unor paraie.

Climatologie
Clima este tipica de munte, n general umeda si rece pe culmile nalte, cu atenuare treptata spre regiunile joase. Etajarea pe verticala se manifesta n toti factorii determinanti ai climei. Temperatura medie anuala a aerului este de 2C n masivele Biharia si Vladeasa, 4C n zona platformei calcaroase si ajunge la 10C n Depresiunea Beius. n luna ianuarie temperatura medie a aerului este de -7C n muntii nalti si de -3C n depresiune, iar temperatura medie a aerului n iulie este de 10C n zona montana si 20C n depresiune. Vantul dominant este cel de vest, care aduce multe precipitatii si determina un mare numar de zile noroase, astfel, n Muntii Bihor, n luna iulie sunt n medie 18 zile cu cer acoperit. O consecinta directa a acestui fapt este si cantitatea de precipitatii cazuta aici, extrem de ridicata. Media anuala n zonele nalte depaseste 1.400 mm, cantitate maxima pentru tara noastra, care se gaseste doar n muntii mult mai nalti (Rodna, Retezat si Fagaras). Spre poalele muntilor, n special spre Depresiunea Beius, numarul zilelor cu cer acoperit creste la 12 n iulie, iar precipitatiile scad la 800 mm. Pe versantii dinspre depresiune au o larga raspandire vanturile de munte si de vale (brizele) care se fac simtite mai ales seara. Un fenomen climatic aparte se ntalneste pe platoul calcaros al Bihorului, datorita formelor de relief carstic. n bazinele nchise scurgerea aerului rece pe vai, care are loc seara, nu se mai poate face aici deoarece nu exista vai pe care sa se canalizeze curentul de aer. Aerul rece se acumuleaza astfel pe fundul depresiunii nchise unde are
6

loc o stratificatie termica, temperatura aerului crescand cu naltimea, acest fenomen avand un rol important si n distributia vegetatiei. Un aspect aparte al lipsei de briza n bazinele nchise se observa la Padis, unde fundul depresiunii este plin de doline din care unele adapostesc lacuri. Aceste lacuri constituie un rezervor de caldura acumulata ziua. Seara, cand aerul se raceste, stratul de aer de deasupra lacurilor se ncalzeste si ncepe sa se ridice, fiind mai usor. Patrunzand n stratele de aer rece, are loc o condensare partiala, ceea ce da nastere la o ceata deasa. Prinsa ntre crestele ce nconjoara depresiunea si fara posibilitatea de a se scurge, ceata formeaza un strat dens de un metru naltime, ce se taraste lent pe sol, si se destrama la primele raze ale diminetii. Cu climat aspru si capricios, muntii ofera totusi turistilor perioade favorabile pentru vizitare. Luna mai este deosebit de frumoasa prin claritatea atmosferei, desi exista riscul furtunilor bruste de primavara. Iunie este n general ploios, cu ploi persistente care ngreuneaza mai ales vizitarea pesterilor. n iulie, timpul se ndreapta, adesea n a doua jumatate a lunii; o vreme buna se mentine de obicei toata luna august si n prima jumatate a lui septembrie. Si n aceasta perioada, de timp frumos exista nsa intervale ploioase, care tin 3-5 zile. Furtunile, cu caracter local, de o mare violenta, dar de scurta durata, se manifesta mai ales n iulie. Toamna ofera zile frumoase, cu o mare claritate si vizibilitate, cum nu se ntalnesc vara. De obicei pe la mijlocul lui septembrie se instaleaza o perioada de timp rece, ce tine si doua saptamani, cand poate sa cada zapada. Dupa aceea nsa vremea se ndreapta si octombrie ofera timp stabil, ideal mai ales pentru explorarile subterane.
7

Hidrologie
Reteaua hidrologica din PNAp apartine bazinelor Crisului Negru la vest, Somesului Mic spre nord si Vaii Ariesului Mare la sud. Nodul hidrografic este constituit de Platoul Padisului, fata de care apele curgatoare se orienteaza radial. Unele ape au atat un curs de suprafata normal, cat si sectoare de curs subteran. Structura rocilor, respectiv caracterul permeabil al rocilor calcaroase si impermeabilitatea sisturilor, gresiilor si argilelor, constituie elementul determinant al configuratiei retelei hidrografice, mai ales al celei subterane. Bazinul raului Crisul Negru situat n partea de vest a PNAp are ca principali colectori Crisul Pietros si Crisul Baita cu directia generala de scurgere spre vest. Crisul Pietros are ca principali afluenti: Valea Aleului, Valea Sebiselului, Valea Boga, Valea Galbenei, Valea Luncsoara. Crisul Baita are ca afluenti principali: Hoanca Motului, Valea Mare si Valea Sighistelului. Aceste ape au n general debite constante si nu produc eroziuni ale solului, mai ales n zonele mpadurite. Bazinul Somesului Mic este reprezentat prin doua mari cursuri de apa: Valea Somesului Cald si Valea Belisului care converg n lacul de acumulare Fantanele. Somesul Cald izvoraste din zona Piatra Graitoare Carligatele, un bazin de forma palmata cu numeroase paraie care nca de la obarsie au un debit apreciabil. Afluentii Somesului Cald sunt Valea Seaca (Alunul Mare), Alunul Mic, paraul Ponor,
8

Valea Firii (pe partea stanga). Pe partea dreapta primeste Valea Izbucului care colecteaza apele paraului Tomnatec si Valea Calineasa, paraiele Barna si Terpes, Giurcuta, Porcului, Rachitele. Se varsa de asemenea n lacul de acumulare Fantanele. Valea Belisului si are obarsia sub Dealul Rosu (jud. Alba). Principalii afluenti sunt paraul Rosu, Valea Calineasa, paraul Fulgerata, paraul Ciurtuci si paraul Potrii. De pe partea dreapta colecteaza Apa Calda, Valea Vijanului, paraul Olteanu si paraul Monosel. Apele nu au caracter torential si nu produc pagube datorita faptului ca pe portiuni nsemnate circula n subteran. Lacul de acumulare Fantanele situat la 1 050 m altitudine are o suprafata de 826 ha si s-a format n urma bararii Vaii Somesului Cald n aval de confluenta sa cu paraul Belis. Are un volum de 225-250 milioane m3 de apa. Din lacul de acumulare, apa este deviata printr-un tunel de 8,475 km, pana la turbinele Centralei Hidroelectrice Marisel. Al treilea bazin hidrografic din PNAp este bazinul Ariesului Mare. Raul Ariesul Mare izvoraste din Saua Vartop si are ca afluenti mai importanti: Cobles, Garda Seaca, paraul Popasului si raul Albacului. Apele de adancime, reprezentate n majoritate de cele din zona endocarstului, reprezinta o rezerva importanta si sunt o sursa de alimentare / realimentare a retelei de suprafata. Platoul Padis Cetatile Ponorului constituie, din punct de vedere hidrologic, un bazin endoreic (nchis la exterior), drenat pe cale subterana. Cea mai mare parte a apelor se scurg n bazinul Crisului Negru si o foarte mica parte n cel al Somesului Cald. Platoul are o suprafata de 36 km2.

Platoul Ocoale Scarisoara este suspendat la peste 100200 m fata de vaile din jur (Garda si Ordancusa) si are o suprafata de 16 km2. Apele platoului circula pe cai subterane si apar la suprafata prin Izbucul Cotetul Dobrestilor din bazinul Vaii Garda Seaca.

Geomorfologie
PNAp din punct de vedere geomorfologic este situat n Provincia Carpatica, subprovincia Carpatii de SE, Regiunea Carpatii Apuseni, subprovincia Muntii Apuseni. Cea mai mare parte a PNAp este situata n Muntii Bihorului, iar partea de la nord de Vaile Somesului Cald, Aleului si Crisului Pietros face parte din Masivul Vladeasa.Rocile calcaroase si dolomitice predomina n Muntii Bihorului, cu subunitatea Platoul Padis (1 250 m). In Muntii Vladeasa platforma este mult mai bine pastrata, din care cauza caracterul dominant al reliefului este dat de culmile foarte lungi, aproape plane, cu relief sters. Ele sunt marginite de vai puternic adancite, ai caror versanti sunt accentuat nclinati. Roca dura, vulcanica, se manifesta pe alocuri prin abrupturi, cu enorme grohotisuri si rupturi de panta n albia raurilor, care genereaza cascade, cea mai reprezentativa fiind cascada Rachitele.PNAp cuprinde 80% din totalul suprafetei rocilor carstificabile din Muntii Bihor Vladeasa Complexitatea litologica si tectonica a regiunii a creat premisele necesare formarii unui relief carstic deosebit, n care se regasesc practic toate formele din regiunea cu clima temperata. Exocarstul include forme de referinta precum bazinul endoreic Padis Cetatile Ponorului, campuri de lapiezuri (Batrana Calineasa), platouri dolinare haotice (Lumea Pierduta, Groapa de la Barsa), uvale de mari dimensiuni (Balileasa), vai carstice (Gardisoara Garda), chei
10

(Ordancusa), defilee (Ariesul Mare), si nu n ultimul rand 2 dintre cele mai mari ponoare din Europa: Cetatile Ponorului si Coiba Mare.

Geologie
In Bihorul nordic predomina calcarele masive ce alterneaza cu pachete mai subtiri de conglomerate, gresii si sisturi violacee. n nord (n Muntele Magura Vnata) apar astfel conglomerate si gresii; mai la sud se dispun calcare si dolomite (zona PadisScarisoara), apoi urmeaza, si mai la sud, o a doua fsie de gresii si sisturi (Groapa de la Barsa, Valea Cetatilor, valea Grdisoara) si, n sfrsit, o a doua fsie de calcare (valea Sighistel, valea Galbena, Cetatile Ponorului, valea Grda). Toate acestea nclina de la nord spre sud, stratele fiind, de la nord spre sud, din ce n ce mai noi. Zona de izvoare a Somesului Cald reprezinta un larg graben n care formatiunile geologice (ale autohtonului) sau prabusit pe falii paralele cursului Somesului. Depozitele mezozoice ce formeaza acest sector snt reprezentate prin roci sedimentare foarte variate, n care predomina calcarele jurasice si cretacice inferioare. O exceptie la aceasta structura obisnuita pentru Bihorul nordic o reprezinta zona de la vest de puternica fractura ce urmareste valea Galbena, de la izvoare spre nord pna dincolo de confluenta cu Crisul Pietros, precum si zona de la vest de creasta Masivului Vladeasa.

11

Mediul Biologic

Flora

Calcia calului Caltha palustris

Cimbrisor Thymus serpyllum

Familia Fabacea

Fraga - Fragaria vesca

Hieracium prenanthoides

Jnepenis

Larix decidua

Leontopodium alpinum

Nu-ma-uita Myosotis silvatica

Omag -Aconitum tauricum

Vegetatia se diferentiaza pe verticala n urmatoarele zone: pajisti montane, paduri de molid (Picea abies) si paduri de foioase n care se ntalnesc urmatoarele specii: fag (Fagus silvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus montana), frasin (Fraxinus excelsior), cires salbatic (Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), mesteacan (Betula verrucosa), scorus de munte (Sorbus aucuparia), salcia de munte (Salix caprea), nucul (Juglans regia), etc. Datorita conditiilor locale de sol, clima si topografie, acest cadrul general schitat prezinta unele modificari, perturbari si inversiuni. Padurile montane sunt bine dezvoltate n partea superioara a vailor, ntre altitudinile de 1 200 si 1 600 m. n aceasta zona de vegetatie predomina molidul (Picea abies) si bradul (Abies alba), si de asemenea se ntalnesc mai rar laricea (Larix decidua) si tisa (Taxus baccata).

12

Limita ntre padurile de foioase si cele de rasinoase se situeaza ntre altitudinile de 600-1300 m, n functie de relief, substrat si microclimat, care duc uneori si la inversiuni de vegetatie. Zonele calcaroase constituie un peisaj special, distinct de cel al platourilor si al zonelor stancoase. Platourile calcaroase Batrana, Padis, Ocoale, Marsoaia si Ursoaia n mare parte sunt lipsite de vegetatie lemnoasa datorita lipsei apei, fapt care a condus la aparitia unor pajisti montane a caror prezenta nu poate fi explicata doar prin factorul altitudinal. Exista de asemenea asociatii vegetale deosebite gasite n aceste pajisti montane. Pajistile montane din platourile carstice sunt mai dezvoltate n zonele centrale, depresionare, n vreme ce marginile platourilor sunt aproape ntotdeauna acoperite de paduri. Ele ocupa azi locul fostelor paduri de fag defrisate n trecut si apartin formatiei de paiusca cu diverse specii. Datorita inversiunii de temperatura n cadrul acestor depresiuni nchise, molidul apare n zona centrala a depresiunii, n timp ce padurile de foioase cresc pe varfurile nvecinate, un exemplu tipic fiind Bazinul Padis. Pajistile montane se caracterizeaza printr-o diversitate floristica deosebit de ridicata, fiind identificate pana n prezent, un numar de 420 specii de plante. Flora acestor tinoave este compusa din plante oligotrofe, cu crestere nceata, dar mai ales din specii ale muschiului Sphagnum, care prin felul sau de viata decide reactia, chimismul, fizionomia si n general conditiile de viata ale tinovului. Sfagnetul, care alcatuieste fundamentul ntregii flore, se dezvolta rapid sub forma de pernite compuse nainte de toate din specii de Sphagnum. Aceste pernite sunt strabatute mai ales de Vaccinium microcarpum, Drosera rotundifolia, Andromeda polifolia, Carex pauciflora, Eriophorum vaginatum, Scheuchzeria palustris, Carex limosa, Carex rostrata etc. De pe tinoave au fost descrise asociatii vegetale deosebit de interesante.
13

Fitocenozele analizate n 1987 de catre Pop si colaboratorii au fost ncadrate n urmatoarele asociatii vegetale: Eriophoro vaginato Sphagnetum (care au generat, mai ales prin edificatorii lor si cea mai cantitate de turba),Caricetum limosae, Rhynchosporetum albae, Vaccinio Pinetum mugi, Carici rostratae Sphagnetum si Carici stellulatae Sphagnetum (fitocenoze de tranzitie spre mlastinile mezotrofe, dezvoltate la marginea tinoavelor). Jneapanul (Pinus mugo) este prezent (cateva palcuri) n Molhasurile de la Izbuce, aceasta locatie fiind citata ca fiind cea mai joasa din Muntii Apuseni (Pop, 1939). Prin compozitia lor floristica, palcurile de jneapan de la marginea sud-estica a tinovului cel mare se aseamana foarte mult cu cele din Muntii Tatra (Hada, 1969; ap. Pop et. al., 1987), de care difera nsa, prin abundentadominanta ridicata a speciilor de Sphagnum si prin caracterul lor mai hidrofil (37.5%) si infiltratia speciilor puternic acidofile (25%). Din aceste considerente, Pop si colaboratorii (1987) ncadreaza aceste jnepenise ntr-o asociatie noua sphagnetosum a asociatiei Vaccinio Pinetum mugi. Datorita conditiilor specifice n diverse ecosisteme din PNAp, un numar ridicat de specii endemice au fost identificate, cum ar fi: liliacul transilvanean (Syringa josikaea) (Stefan, 1971), omagul (Aconitum calibrotryon ssp. skarisorensis), garofita (Dianthus julii wolfii), vioreaua (Viola josi), multe forme de vulturica (Hieracium bifidum ssp. biharicum, H. sparsum ssp. porphiriticum, H. kotschyanum etc.), Edraianthus kitaibelii, o planta descrisa aici pentru prima data si miaza-noapte (Melamphyrum bihariense).

14

Fauna
Nevertebratele Pe teritoriul PNAp au fost colectate si descrise foarte multe specii de nevertebrate noi pentru stiinta, iar multe au fost declarate ca fiind endemice pentru Muntii Apuseni. Fauna subterana de nevertebrate este foarte bine reprezentata pe teritoriul Parcului. O mare parte dintre specii sunt endemice si multe populeaza numai una sau doua pesteri. Cel mai bine reprezentat este grupul Coleopterelor, Cholevinae (Leiodidae) si Trechinae (Carabidae). Genurile Troglobionte Drimeotus si Pholeuon sunt endemice pentru Muntii Apuseni, cu un areal de raspandire foarte restrans. Pe teritoriul Parcului se gasesc 15 taxoni (specii si subspecii) de Drimeotus (Bihorites), o specie apartinand subgenului Drimeotus (Fericeus) si una subgenului Drimeotus(Trichopharis). Celalalt gen, Pholeuon, are de asemenea un subgen endemic pentru Muntii Bihor, Pholeuon(s. str.) si este
15

reprezentat n Parc prin 22 de taxoni endemici. Dintre Trechinae, desi genul Duvalius nu este endemic pentru teritoriul tarii noastre, cei 18 taxoni din Bihor sunt endemici pentru acest masiv muntos. Vertebratele O atractie deosebita n cazul Ariesului si majoritatii afluentilor sai o prezinta fauna piscicola, cu o zonalitate bine evidentiata. n ecosistemele acvatice din PNAp se ntalnesc urmatoarele specii de pesti: pastrav de rau (Salmo trutta fario), pastravul curcubeu (Salmo irideus), pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), zglavoaca (Cottus gobio), boisteanul (Phoxinus phoxinus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), mreana (Barbus barbus), scobarul (Chondrostoma nasus), grindelul (Noemacheilus barbatulus), cleanul (Leuciscus cephalus), zvarluga (Cobitis taenia taenia), babusca (Rutilus rutilus carpathorossicus). Doua dintre aceste specii au fost introduse antropic (pastravul fantanel si pastravul curcubeu). Dintre amfibieni sunt de mentionat speciile: salamandra (Salamandra salamandra), izvorasul (Bombina variegata), tritonii (Triturus alpestris, T. cristatus, Triturus vulgaris ampelensis), iar dintre reptile, speciile: vipera comuna (Vipera berus), soparla de ziduri (Podarcis muralis), soparla de munte (Zootoca vivipara), sarpele de sticla sau naparca (Anguis fragilis colchicus), sarpele de alun (Coronella austriaca), sarpele lui Esculap (Elaphe longissima). n zona traiesc toate speciile comune de pasari montane. n padurile de conifere sunt frecvente: mierla gulerata (Turdus torquatus), forfecuta (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), pitigoiul de munte (Parus montanus), pantarusul (Regulus regulus), ciocanitoarea cu trei degete (Picoides trydactilus), ierunca (Tetrastes
16

bonasia), pitigoiul motat (Parus cristatus), pitigoi de bradet (Parus ater), huhurezul mare (Strix uralensis). n cele de foioiase, n poieni si pasuni sunt prezente: porumbelul gulerat (Columba palumbus), corbul (Corvus corax), ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius), sturzul de vasc (Turdus viscivorus), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), cinteza (Fringilla coelebs), etc. Pe langa cursurile de apa se ntalnesc mierla de apa (Cinclus cinclus), codobatura de munte (Motacilla cinerea) si fluierarul de munte (Actitis hypoleucos). Pasarile rapitoare sunt reprezentate de urmatoarele specii protejate prin legislatie nationala si internationala: acvila tipatoare mica (Aquila pomarina), acvila de munte (Aquila chrysaetos), sorecarul comun (Buteo buteo), vinderelul rosu si cel de seara (Falco tinnunculus si F. vespertinus), uliul pasarar (Accipiter nisus). Fauna padurilor cuprinde specii n general comune fagetelor si molidisurilor montane, la care se adauga capra neagra (Rupicapra rupicapra), care a fost colonizata n bazinul superior al Crisului Pietros Valea Boghii. Astazi, este prezenta si n Groapa Ruginoasa, Cetatile Ponorului, Scarita. Fauna de mamifere mari este bine reprezentata, prin populatii bine consolidate de lup (Canis lupus), ras (Lynx lynx), caprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin (Cervus elaphus), mistret (Sus scrofa), etc. Tot printre mamiferele carnivore se mai enumera si pisica salbatica (Felis silvestris), dihorul (Mustela putorius) si vidra (Lutra lutra). Rezultatele evaluarilor efectuate de personal de specialitate de la ICAS Brasov n colaborare cu personalul silvic de pe teritoriul parcului, au aratat ca pe teritorilul PNAp traiesc un numar de 26 lupi (Canis lupus). Acest numar reprezinta, dupa parerea specialistilor, populatia care ar putea exista pe suprafata PNAp, lund n
17

considerare repartitia habitatelor preferate si biologia speciei. Lupii sunt organizati n haiticuri, fiind semnalate n 2005, pe judetul Cluj prezenta a doua grupuri de 10 si respectiv 5 lupi. Pentru judetele Bihor si Alba, a fost semnalat cte un haitic, format din 6 si respectiv, 5 lupi. n mod similar, se poate considera o populatie bine reprezentata si pentru ras (Lynx lynx), existand pe suprafata PNAp un numar de 12 rsi (8 n judetul Cluj, 4 n Bihor si 8 n judetul Alba). Nu acelasi lucru se poate spune nsa despre ursi (Ursus arctos), despre care evaluarile au scos n evidenta existenta a doar 21 de exemplare, un numar considerat de specialisti ca fiind cu mult sub capacitatea de suport a ecosistemelor preferate de acest mamifer. Acesti ursi sunt distribuiti astfel: 7 pe Bihor, 12 pe Cluj si 2 pe judetul Alba. Acest fapt este deosebit de grav, deoarece aceasta populatie de ursi este izolata de celelalte populatii din Carpati, schimbul de gene nefiind astfel realizat. Astfel, fondul genetic fiind insuficient, ar putea ca n viitor sa puna n pericol mentinerea speciei n Apuseni. Vidra (Lutra lutra) este o specie protejata prin legislatia nationala si internationala, care traieste n familii, pe langa apele curgatoare mai izolate de impactul antropic. Ca exemplu, au fost semnalate existenta a catorva familii pe cursul superior al rurilor Somesul Cald, Garda Seaca si Belis. Mamiferele mici rozatoare sunt reprezentate de 10 specii, unele dintre ele fiind de o deosebita importanta, fiind listate n Directiva Habitate 92/43/EEC: soarecele scurmator (Clethrionomys glareolus), soarecele de camp (Microtus arvalis), soarecele de pamant (M. agrestis), soarecele de casa (Mus musculus), soarecele gulerat (Apodemus flavicollis), soarecele dungat (A. agrarius), soarecele de padure (A. sylvaticus), parsul de

18

alun (Muscardinus avellanarius) (DH),parsul mare (Myoxus glis), veverita (Sciurus vulgaris). Cateva pesteri prezinta o importanta deosebita si datorita populatiilor de lilieci pe care le adapostesc (Lup, Nicoara, 2005; Borda, 1998/1999, 2002, baza de date a Asociatiei pentru Protectia Liliecilor din Romania): liliac mare cu potcoava (Rhinolophus ferrumequinum), Rh. hipposideros, Rh. euryale, Myotis myotis, M. blythii, M. nattereri, M. brandtii, M. mystacinus, M. bechsteinii, M. emarginatus, M. daubentonii, M. dasycneme, liliac de amurg (Nyctalus noctula), Pipistrellus pipistrellus, Plecotus auritus, P. austriacus, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii, dintre care efectivele speciilor Rhinolophus ferrumequinum, Myotis myotis siMiniopterus schreibersii reprezinta o mare valoare stiintifica.

19

BIBLIOGRAFIE http://www.parcapuseni.ro http://www.gazetadeagricultura.info/ http://www.wikipedia.org

20