PARCUL NATURAL APUSENI

Parcul Natural Apuseni este o arie protejată de interes național situată în România,

pe teritoriile administrative ale județelor Alba, Cluj și Bihor.
Parcul natural se află în vestul țării, în partea central-estică a Munților Apuseni,
înconjurat de Masivul Vlădeasa la nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munții
Bihorului la sud,
Munții Gilău la est
și Munții Codru-
Moma la sud-vest.
Parcul Natural
Apuseni cu o suprafață
de 75.784 hectare, a
fost înființat in 27
ianuarie 1990  și a fost
declarat arie protejată 
prin Legea nr.5 din 6
martie 2000 urmând ca
în anul 2003,
prin Hotărârea de
Guvern nr. 230 să se
restabilească limitele și
suprafața acestuia.
Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu o mare diversitate de relief:
-vârfuri (Biserica Moțului),
-abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei),
-cheiuri, văi (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei),
-doline (Lumea Pierdută),
-măguri,
-ponoare (Cetățile Ponorului),
-avene (Avenul cu Vacă),
-peșteri (Urșilor, Ciur Izbuc, Cetatea Rădesei, Ghețarul Focul Viu, Peştera Mare de pe
Valea Firei, Peștera Smeilor de la Onceasa, Peştera din Piatra Ponorului);
Din punct de vedere geologic, parcul natural este constituit în cea mai mare parte din:

1
 -șisturi cristaline în Masivul Biharia și Vlădeasa;
-masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor;
-calcare și dolomite în platoul Padiș;
-gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului;
-calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului;
-șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în
Munții Codru-Moma;
Clima este una continental-moderată, în general umedă și rece în zonele înalte, cu
interferențe de aer cald tropical în zonele mai joase; cu precipitații importante între 600 mm.
(în valea Arieșului Mare) până la 1300-1400 mm. (în Munții Bihorului) și vânturi dominante
din partea vestică. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2 și 4°C în Masivul
Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiuşului.
Vegetația este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu păduri de
conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi de luncă, de pajiște
sau de stâncărie.
Parcul Apuseni are suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști; cu floră și
faună specifică Occidentalilor. El are îndosariate ca specii protejate peste 1550 specii de
plante din care 96 au regim special de protecție și peste 1.380 specii de animale din care 147
au regim special de protecție și 29 de habitate speciale din care nouă sunt prioritare pentru
conservare. 
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de
mamifere (cerb, capră neagră, căprioară, urs brun, lup cenuşiu, mistreţ, vulpe roşcată),
păsări(cocoş de munte, acvilă de munte, mierlă, ciocănitoare de munte,etc.),  pești (păstrăv
curcubeu, zvârlugă, etc), reptile și amfibieni (șopârla de zid, vipera, năpârcă, șarpele lui
Esculap, salamandră, etc.)
Câteva dintre obiectivele turistice ale Parcului Apuseni sunt:
1. Peştera Gheţarul Scărişoara
Se găseşte la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Scărişoara.
Lungimea totală a peşterii este de 720 m, ea având o adâncime de 105 m. Accesul se face
printr-un aven de 48 de metri adâncime şi 60 de metri în diametru.
Blocul de gheaţă are un volum de 75.000 m3 şi o grosime medie de 16 m şi se găseşte
cantonat în Sala Mare, formând planşeul acestei săli, de unde se prelungeşte sub forma unor
limbi de gheaţă în Rezervaţia Mare, Biserică şi Rezervaţia Mică. În aceste trei săli, la o
oarecare distanţă de blocul de gheaţă se dezvoltă stalagmite de gheaţă, cu dimensiuni

2
variabile, de la câţiva cm la peste 10m (în
Biserică). Spre deosebire de blocul de gheaţă
care are o vârstă de 3.500 ani (Pop, Ciobanu,
1950), aceste stalagmite se pot topi de la un
an la altul, sau chiar dispărea cu desăvârşire
în unele perioade.
2. Peştera Urşilor
Peştera Urşilor a fost descoperită la 17 septembrie 1975, când în urma unei
dinamitări în cariera de marmură de la Chişcău, în masiv s-a format o spărtură prin care a
coborât artificierul miner Curta Traian din localitate.
Peştera Urşilor nu
primează prin dimensiuni, ci
prin fantastica aglomerare de
formaţiuni speologice, fiind din
acest punct de vedere, un unicat
în rândul peşterilor amenajate
pentru turism
Tot aici se găseşte un
mare număr de resturi fosile ale
ursului de cavernă (Ursus spelaeus) dispărut de aproximativ 15.000 de ani.
Lungimea totală este de peste 1.500 m, din care nivelul inferior are lungime de
aproximativ 700 m şi este închis turiştilor fiind rezervaţie ştiinţifică 
3. Gheţarul Focul Viu
Gheţarul Focul Viu este o peşteră adăpostind al treilea bloc de gheaţă fosilă ca
mărime din ţară(după Gheţarul Scărişoara şi Avenul Borţig, situate de asemenea în Parcul
Natural Apuseni), cu un volum de
aproximativ 25.000 m3.
Este o peşteră micuţă, alcătuită din două
săli, prima şi cea mai mare fiind ocupată
de imensul bloc de gheaţă. Tavanul
acesteia este spart de o fereastră de mari
dimensiuni prin care au căzut înăuntru
buşteni, frunze precum şi zăpadă din

3
exterior, care au format o movilă mare. Prin tavanul peşterii pătrunde suficientă lumină
pentru a dezvălui grupurile de stalagmite de gheaţa aflate în partea opusă intrării în peşteră.
4. Cetăţile Ponorului
Cetăţile Ponorului sunt constituite din trei circuri mari de stâncă, aflate într-o imensă
depresiune împădurită, adâncă de 300
m, partea ei superioară având un
diametru de peste 1 km. Culmile
înconjurătoare care închid circular
depresiunea sunt tăiate doar într-un
singur loc de canionul Văii Cetăţilor.
Imensul portal al Cetăţilor Ponorului,
sugerează o ogivă gotică devenită un fel
de simbol al carstului Munţilor
Apuseni. 
5. Groapa Ruginoasă 
Groapa Ruginoasă reprezintă un fenomen cu totul aparte. Ea este o imensă ravinare
săpată până în creasta culmii care închide
spre sud Valea Seacă, cu o adâncime de
peste 100 m şi un diametru de peste 600
m.

6. Cheile Galbenei
Aproape pe tot parcursul ei, Valea Galbenei
cuprinde sectoare de chei înguste, mărginite de pereţi
verticali şi pante abrupte, având numeroase cascade şi
fiind deosebit de greu de străbătut.

Bibliografie

4
1. https://parcapuseni.ro/index.php?
option=com_content&view=category&layout=blog&id=23&Itemid=113&limitst
art=21

2. https://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-montane/trasee-turistice-in-
parcul-natural-apuseni/traseul-circuitul-cetatile-ponorului/

3. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Parcul_Natural_Apuseni

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Apuseni