Unul dintre izvoarele nescrise care marturisesc continuitatea romanilor pe teritoriul tarii si care cu greu ar putea fi contestat este...

despadurirea. Cele peste trei sferturi din teritoriul romanesc, acoperite candva cu impozante si nepatrunse masive paduroase, au fost un prim sistem de aparare pentru daci. Retragerea generalului roman Caius Scribone Curio din fata acestor fortificatii verzi, ca si zdrobirea armatei generalului Fuscus, in nord-vestul Olteniei, vin sa sprijine afirmatia facuta. Multe documente pomenesc frecvent, adesea cu o admiratie amestecata cu teama, despre masivele forestiere impresionante care au existat candva in spatiul din jurul Carpatilor. Toate au ramas doar vaga amintire, iar impresia generala este ca se face prea mare drama din destinul padurilor Romaniei, deoarece exista inca suficiente resurse care pot fi exploatate fara nici o grija...

Principala functie a padurii o reprezinta protectia solului impotriva eroziunii, imbunatatirea bilantului hidric si asigurarea puritatii apelor, aerului, ameliorarea factorilor climatici, producand totodata surse de materii prime pentru nevoile populatiei si economiei nationale. Padurea este o sursa naturala inestimabila, care, din timpuri stravechi, a asigurat existenta populatiei rurale, adapost, hrana si lemn, iar in epoca moderna asigura existenta a unei mari parti din populatie, care lucreaza in exploatarea padurilor, industrializarea lemnului, mobila, hartie si celuloza.Padurea conditioneaza civilizatia urbana prin calitatile de igienizare a mediului - functia sanitara, de creare a mediului favorabil pentru odihna si recreerea populatiei -functia recreativa - si de conservarea naturii. Padurea are influenta binefacatoare asupra solului, apelor, climatului si reliefului, avand si functii igienico-sanitare, sociale, estetice, stiintifice. Capacitatea acesteia de a produce in mod direct, prin acumulari treptate, depozite de materii organice vegetale intr-un ritm lent, in subsol si la suprafata, previne sau diminueaza eroziunile. Padurea actioneaza asupra naturii rocii, temperaturii, umiditatii. Intre padure si sol este o interconditionare reciproca, prin radacinile sale padurea contribuie la dezagregarea rocilor, la formarea solurilor, intretinerea umiditatii si imbunatatirea structurii edafice. Padurile protejeaza stancariile, terenurile cu alunecare si eroziune de adancime, grohotisurile, nisipurile mobile, terenurile cu avalanse si inmlastinare,

zonele de carst, de silvostepa si de stepa, terenurile de la mare altitudine, cu conditii extreme de vegetatie sau expuse poluarii. Solurile din padure sunt mai bogate in substante asimilabile pentru plante, rezultate din resturile vegetale si animale care se acumuleaza anual. Defrisarea padurilor din Spania, Italia, Grecia au creat zone cu vegetatie saraca, cu potential economic si de protectia mediului modest. In tara noastra, padurea isi exercita rolul de productie pe mari suprafete, diminuand sau oprind viiturile repezi ale apelor pluviale si in mod indirect contribuie la consolidarea versantilor expusi alunecarilor de teren si la fixarea nisipurilor miscatoare din sudul Olteniei (judetul Dolj) si al Moldovei (judetul Galati). Defrisarea padurilor din perioada anilor 1920-1948, mai ales din judetele Vrancea, Vaslui, Arges, Olt, Dolj, Gorj, Mures si Cluj a fost una din cauzele principale ale extinderii eroziunii in Romania. Reluarea defrisarilor in anii de dupa Revolutia din 1989 a produs aceleasi fenomene cu aspecte agravante. Prin impadurirea terenurilor degradate, pe suprafete reduse intre anii 1920-1948 si pe suprafete mai mari intre anii 1950-1990, padurea a contribuit decisiv la ameliorarea solului si la stoparea eroziunii de adancime si de suprafata, actiune care trebuie considerata de importanta deosebita si in prezent. Rolul hidrologic al padurii consta in incetinirea scurgerii apei ajunsa la sol, prin absorbtia treptata acesteia de litiera si humus, in regularizarea cursurilor de apa datorita asigurarii unui debit constant prin izvoarele care nu seaca niciodata, in diminuarea intensitatii inundatiilor catastrofale si a torentilor de apa. Pdurile influenteaza fluxul praielor i rurilor, a microclimei, protejaz solul, drumurile i canalele, dreneaz apa n exces, contribuind la transformrilor lente ale naturii, pe mari spatii si idelungate perioade. Padurea regleaza in mare masura debitele apelor, retinand in coronament si pe ramuri, tulpini si radacini, excesul de apa din timpul ploilor mari si restituind, treptat si in timp indelungat, acest surplus. Astfel se formeaza un echilibru care asigura buna functionare a resurselor de apa pentru irigatii. Irigaiile in cmpie sunt conditionate de existena pdurii n bazinele hidrografice de formare a fluviilor i rurilor; pdurea este izvorul apelor curgtoare ce servesc pentru irigatii. Padurile destinate sa protejeze terenurile si solurile contra eroziunilor cu functii speciale de protectie a apelor au o pondere mare (17, 0%), justificata prin relieful accidentat din zona de munte si de deal, expus procesului de degradare prin eroziune si alunecare.Padurile protejeaza ,

bazinele torentiale, lacurilor de acumulare, constructiile hidrotehnice si industriale construite de-a lungul marilor rauri, resursele de apa potabila si industriala din fondul forestier, luncile apelor interioare, ale Deltei Dunarii. Contributia padurii in atenuarea viiturilor torentiale si diminuarea efectelor inundatiilor rezida in capacitatea de retinere si inmagazinare a apei, in jur de 10 mii mc/an/ha, ceea ce reprezinta un imens rezervor de apa. Pentru producerea lemnului padurea consuma 3-4 mii mc/an/ha, restul este stocat in sol ca rezerva de apa, absorband peste 40 tone/an/ha de dioxid de carbon si eliberand in atmosfera aprox. 30 tone/an/ha oxigen). Prin politici de gospodarire si amenajare, arboretele care indeplinesc aceste functii speciale, sunt conservate si aparate. In aceste arborete se reglementeaza procesul de productie forestiera, iar extragerile de arbori se fac prin lucrari speciale de conservare, in cadrul unor masuri complexe care asigura permanenta padurii. Pentru padurile de interes hidrologic se urmareste realizarea de arborete pluriene multi etajate, care asigura o capacitate sporita de interceptie si retinere a apei si de diminuare a scurgerilor de suprafata. Prin amenajamentele silvice arboretele destinate protectiei solului sunt concepute sa apere impotriva factorilor climatici, industriali si sa promoveze cele cu provenienta locala si formelor genetice rezistente la vant, zapada si poluanti. In padurile de mare altitudine din zona montana se are in vedere conservarea structurilor rezistente la factorii naturali limitativi, acordanduse atentie arboretelor de proveniente locale in benzile de padure limitrofe, golurilor alpine si jnepenisurilor. Padurile de limita alpina sunt cele mai fragile si mai expuse ecosisteme forestiere, datorita actiunilor distructive ale factorilor de mediu (vanturi puternice, caldura redusa, ingheturi, troficitate scazuta a solurilor) sau altor factori negativi: defrisari, pasunat, incendii, interventii silviculturale defectuoase, poluare etc. Prin functiile de protectie, exercitate de molidisurile din zona montana superioara se preintampinar proceselor de eroziune, se atenueaza extremelor climatice, se asigura un regim hidrologic normal, si eliberarea unor insemnate cantitati de oxigen.Monoculturile de molid sunt aproape unice in Europa prin productivitatea si calitatea lor, dar mai putin rezistente la vant si zapada si sensibile la actiunea bolilor si daunatorilor.Pentru conservarea, consolidarea si dezvoltarea arboretelor de limita s-au introdus specii de amestec de rasinoase si foioase, inclusiv a fagul prin plantatii.

Padurea intervine ca factor activ in purificarea atmosferei de poluanti, in reducerea concentratiei de bioxid de carbon si punerea in libertate a oxigenului indispensabil vietii, in reducerea intensitatii zgomotelor, in protectia florei si faunei, conservarea si infrumusetarea peisajului. Padurea, ca izvor de sanatate pentru omenire, este pusa in evidenta cu pregnanta in era industriala si poluanta, cand populatia urbana o cauta cu asiduitate pentru odihna in mijlocul naturii binefacatoare. Motivul exodului populatiei in padure, mai ales la sfarsit de saptamana, este justificat si de capacitatea padurii de igienizare a atmosferei si de imbunatatire cu substante fitoncide, capabile sa micsoreze actiunea microorganismelor, bacteriilor si ciupercilor daunatoare si sa influenteze favorabil sanatatea omului. Solurile forestiere sunt depozite ale carbonului pe termen lung, aducndu-i partea de contribuie la reglarea concentraiei de CO2 din atmosfer. Cantitatea de carbon din solurile forestiere se menine relativ constant n timp fa de cea din solurile agricole, unde aceasta scade treptat. In solurile forestiere (Blujdea, Geambasu, Surdu, 1998) din padurile Romaniei ar putea fi stocate circa 1.225 miliarde tone de carbon, din care 41% in arbori si 59% in soluri forestiere din care numai cca. 1, 4% in orizonturile organice, restul de cca. 98, 6% in orizonturile minerale ale acestor soluri. Studierea rolului pdurilor, solurilor forestiere i turbriilor din Europa, a depozitelor i a resurselor de carbon, este de interes european, n special n ciclul mondial al carbonului. De asemenea, padurea contribuie la ionizarea atmosferei, la emanarea de ozon si fitoncide in atmosfera, care neutralizeaza organismele patogene, la amortizarea zgomotelor s.a.m.d. Padurile purifica aerul poluat, favorizeaza sedimentarea, reduce curentii de aer, retine particulele in suspensie de frunzisul arborilor, fixeaza gazele toxice si a pulberilor ca urmare a unor fenomene fizice si biologice de absorbtie si de transpiratie specifice plantelor Padurea contribuie la primenirea aerului prin excedentul de oxigen eliberat de plante in procesul de fotosinteza, comparativ cu consumul de oxigen in procesul de respiratie. Rezultatele cercetarilor lui Bernatsky A., citat de Palade, 1974, evidentiaza ca, o suprafata foliara de 1mp a unui stejar elibereaza ziua intr-o ora 1g de oxigen si consuma noaptea 1, 5g bioxid de carbon si - deci - un stejar matur poate elibera in fiecare ora 1, 7kg oxigen si consuma 2, 3kg bioxid de carbon, intretinand astfel viata oamenilor. Daca tinem seama ca padurile acopera peste o treime din suprafata uscata a globului terestru, se poate aprecia ca acestea contribuie in mare masura la protectia mediului inconjurator si la mentinerea sanatatii oamenilor.

O importanta considerabila pentru sanatatea si confortul populatiei rezulta din calitatea padurilor de a fixa substantele toxice din aer, deci din capacitatea acestora de combatere a poluarii atmosferice. Padurile neutralizeaza si pulberile biologic active, cum ar fi cele radioactive, extrem de nocive pentru sanatatea oamenilor. Cercetarile efectuate au evidentiat ca cesiul radioactiv, care produce boli grave cancer osos, leucemie, tu1burari genetice etc. - este fixat rapid de plante, fiind astfel blocat in mare masura in circuitul natural (Bobic, 1971). Actiunea bactericida a padurii se remarca si prin insusirea acesteia de a emana fitoncide, substante volatile, otravitoare pentru bacterii si ciuperci. Padurea, sub influenta luminii, emite electroni care ionizeaza aerul atmosferic. Prin fotosinteza se elibereaza oxigen si ionii negativi care purifica atmosfera si au influenta binefacatoare asupra metabolismului si psihicului uman. Datorita terebentinei din rasina, ozonul se gaseste in cantitate mare in padurile de rasinoase. Oxigenul ionic eliberat de ozon, fiind un oxidant puternic, activeaza arderile, intensifica metabolismul si astfel contribuie la intarirea si inviorarea organismului uman, exercitand concomitent o actiune narcotica, care reduce irascibilitatea. Importanta recreativa a padurilor rezida in capacitatea acestora de a contribui la realizarea unei ambiante favorabile pentru destinderea si odihna vizitatorilor in mijlocul naturii, sub diferite forme: agrement, turism, camping, vanatoare, pescuit etc. Functiile igienico-sanitare a padurilor pentru oameni se manifesta direct prin moderarea factorilor climatici (temperatura, vant, radiatia solara, umiditate atmosferica etc.) si filtrarea aerului de impuritati (praf, noxe industriale, fum, etc.) si indirect prin efectele de ordin estetic, exercitate asupra starii psihice si fizice a organismului uman (Rucareanu, 1967). Parcurile nationale si parcurile naturale sunt arii protejate, in special pentru protectia ecosistemelor (conservarea peisajului) si recreere. Managementul acestor arii protejate are ca obiective principale conservarea zonelor naturale de importanta internationala sau nationala, in scopuri stiintifice, educationale, spirituale s.a.m.d. si sa creeze publicului posibilitati de deconectare, prin turism si recreere. Functiile de productie a padurilor se desfasoara intr-un ciclu de 80-120 de ani, dela regenerarea naturala sau plantare, curatire, ingrijire, igienizare si pana la recoltarea arborilor prin taieri definitive, dupa care acest ciclu se reia. In continuare, economia forestiera, ca sistem, cuprinde valorificarea

produselor lemnoase ale padurii pentru nevoile populatiei si economiei forestiere, care trebuie asigurate fara a afecta rolul si functiile de protectie a padurilor. Prin urmare, valorificarea lemnului, inclusiv exploatarea padurilor, industrializarea si chimizarea lemnului face parte, alaturi de paduri, din economia forestiera. Aceste ramuri si subramuri este necesar sa faca parte din aceeasi autoritate centrala, minister sau departament, care sa raspunda si de exploatarea padurilor. Aceeasi Autoritate centrala trebuie sa cuprinda si probleme specifice de statistica, valorificare complexa la intern si export pentru aceste ramuri. Prezentarea din partea Romaniei pentru organismele Uniunii Europene, a unor propuneri de protejare si dezvoltare a padurilor, este o obligatie, iar ncheierea unor acorduri cu rile limitrofe, n vederea reglementrii, ntr-un sistem unitar, a prevenirii i gestionrii crizelor provocate de calamiti naturale este o datorie. Gospodarirea intensiva a padurilor si apelor a aparat timp de 50 de ani Romania de secete excesive si inundatii catastrofale Starea alarmanta a modificarilor climatice din ultimii ani din Romania dar si pe plan european si global impune o analiza fundamentala privind rolulul , functiunile si contributia padurilor la asigurarea unui echilibru climatic de durata. Din datele climaterice si hidrologice, corelate cu evolutia gospodaririi padurilor din perioada interbelica, se constata ca dupa perioadele de defrisari masive a peste 3 mil.ha paduri, fenomenele de inundatii catastrofale si de secete au bantuit ciclic tara pana in anii 1946, 1947 cand secetele excesive au determinat crearea pentru prima data in Romania a unui minister al padurilor, punandu-se in practica politica de refacere si dezvoltare a fondului forestier. Incepand cu anul 1948, intr-o perioada de 50 de ani, de gospodarire intensiva a padurilor, se constata ca in Romania au fost ani normali sau mai ploiosi dar fara ani excesiv secetosi cu distrugeri de recolte si infometarea populatiei, iar inundatii catastrofale cu victime omenesti si distrugeri masive nu au fost decat in anul 1971, cand s-au inregistrat ploi cu debite mari, concentrate intr-un numar relativ redus de bazine hidrografice in care sau practicat exploatari fortate. La aceasta normalitate climatica a contribuit impadurirea a cca 1.2 mil.hectare suprafete ramase goale din perioada interbelica si refacerea altor peste 1 mil hectare de paduri degradate, si plantari masive de perdele

de protectie, in total s-a ajuns la o suprafata cca 7mil. Ha. vegetatie forestiera cu functie de protectie a apei, solului si aerului (vanturi). Padurile de fag ce acopereau masivele muntose au fost protejate pentru rtolul lor deosebit de aparare a solului si apelor. Vanturile fierbinti venite dinspre Africa, preluau umiditatea padurilor de fag, multe virgine, din muntii dintre Banat si Oltenia iar si duceau ploi in Oltenia, unde nisipurile miscatoare erau consolidate si aparate de plantatiile de salcam. Reteaua de lacuri de acumulare de interes hidroenergetic, pentru alimentari cu apa, pentru piscicultura etc si mai ales umiditatea permanenta din sol si atmosfera asigurata de cele peste 3, 5 milioane hectare de terenuri agricole udate prin irigatii, de apa permanenta din canalele de reglare ale excesului de ape, realizate prin lucrarile de imbunatatiri funciare au creeat unclimat cu umiditate normala in zonele cele mai afectate de seceta a tarii. Se poate sustine ipoteza ca prin actiunea corelata a padurile, perdelele de protectie, lacurile de acumulare, lucrarile de irigatii, imbunatatiri funciare etc.care si-au exercitat functiile de echilibru climateric pe aproape jumatate din teritoriul tarii timp de o jumatate de secol, in Romania s-a instaurat si mentinut un adevarat microclimat cu un regim aproape normal al apelor, fara calamitati, inundatii si secete catastrofale. Aceasta ipoteza are confirmare si prin comparatie cu cele petrecute in mai putin de 10 ani dupa ce structura de organizare si conceptiile de gospodarire a padurilor s-a schimbat radical. A urmat defrisarea padurilor, lucrarile de irigatii si imbunatatiri funciare au fost abandonate si distruse, au revenit secetele excesive si calamitatile catstrofale si se mentine un adevarat dezastru ecologic.Au aparut tendinte de modificari climatice accentuate, incalzirea atmosferei terestre pe teritorii mari, efectul de sera si chiar manifestari de evolutie spre desertificare in anumite zone ale tarii. Aceste fenomene pot fi oprite sau temperate prin reluarea gospodariri functionale a padurilor, care trebuie sa asigure apa necesara si pentru lacurile de acumulare si irigatii. Politica forestiera si de dezvoltare a agriculturii din Romania terbuie sa prevada strategii si masuri pentru oprirea dezastrului ecologic si climateric, strategii care sa fie sustinute politic si finanaciar de Uniunea Europeana.

In ultimii 15 ani, in tara noastra au disparut, ca urmare a defrisarilor ilegale, padurile de pe o suprafata de peste 300.000 de hectare. La ora aceasta, in Romania,

suprafata declarata a padurilor este de 6,3 milioane hectare, ceea ce reprezinta doar 26,7% din suprafata totala a tarii. Situatia grava cu care ne confruntam din acest punct de vedere a fost sesizata si de Banca Mondiala, care atragea atentia intr-un studiu ca, din 1991 si pana in 2003, Romania a inregistrat pagube de 1,5 miliarde USD din cauza defrisarilor ilegale si a furturilor de lemn. Situatia a fost agravata si de modul haotic in care au fost retrocedate padurile. In foarte multe cazuri, trecerea padurilor in proprietate privata a dus la o amplificare a fenomenului taierilor ilegale si a furturilor, fara insa ca autoritatile sa intervina prompt pentru stoparea fenomenului. Toate aceste distrugeri produse cu inconstienta de unii semeni ai nostri, in multe cazuri ajutati chiar de cei care au fost pusi sa apere aurul verde, au o singura explicatie: interesul economic prevaleaza in fata interesului general de conservare a biodiversitatii. Recuperarea pagubelor provocate de setea de bani a unora se face cu foarte mare greutate si numai in urma unor procese extrem de lungi. Ani de procese pentru recuperarea unor pagube evidente.

De ce se spune c proprietarii taie ilegal pdurile?

Exist tendina de a se tia mai mult dect trebuie, care pleac din dorina proprietarilor de a se mbogi foarte repede. Legea e permisiv, chiar dac ncearc s interzic anumite situaii. Iat un exemplu: chiar dac eti pe proprietatea ta, eti pedepsit dac tai din pdure. n mod normal, poi s tai dac te duci la un administrator atestat care s fac mai nti o evaluare. Dac tai fr s respeci anumite etape, e contravenie, poate s fie i infraciune, n funcie de cantitatea pe care o tai. Tu te superi, c eti pe pmntul tu, te duci n instan i instana are cam aceeai reacie: e pmntul omului i face ce vrea cu el. Mai bine i dm un avertisment dect s-l trimitem la nchisoare. Aici este problema. Numai un dialog permanent, prin care s nvm unii de la alii, ne poate arta soluia pentru protejarea pdurilor Ca s putem proteja pdurea, n Romnia e nevoie de o educaie special, mai ales n mediul rural. La ora, de bine, de ru, chiar dac nu acionezi n spiritul unei educaii, o contientizezi. Dar n mediul rural s-a ntmplat un lucru foarte grav, n urma a 50 de ani de comunism. Oamenii sunt aa de sraci, nct nici nu-i pun problema s nu taie pdurea. S-a modificat esenial mentalitatea. ns ei trebuie s nceap din nou s priveasc pdurea drept un prieten necesar, s ncerce s o introduc n circuitul economic. Atunci cnd tai prea mult, pdurea nu-i mai poate ndeplini celelalte funcii, i o pierzi. Trebuie ca ranul s contientizeze: pdurea poate s-mi dea lemn, recreere, poate s-mi dea multe lucruri, dar eu trebuie s iau din ea numai ciuperci, fragi,

alune, lemne de foc i apoi trebuie s o ntrein ca s-i rmn ntreag i fiului meu, i fiului lui. Asta nseamn gospodrire durabil. Categoric c este un proces foarte lent. Legea n statul romn se aplic aa: Dac tai pdurea, plteti o anumit sum. Dar n multe state europene se aplic o altfel de lege, de tip acadea. Adic: S tii c dac tai pdurea, vei putea s ctigi banii respectivi, ns dac n-o tai, eu i dau aceiai bani. i sta e un mod eficient de a educa populaia. Ar trebui s se nceap cu sistemul educativ, dar nu neaprat prin constrngere, ci printr-o metod prietenoas, prin care omul vede c, respectnd anumite principii ecologice, el i familia lui au de ctigat. n schimb, dac vede c are de pierdut,