Sunteți pe pagina 1din 7

Rolul amenajarii padurilor in cadrul gospodariei silvice.

1.Gospodarie silvica si amenajament.Principii de


amenajare.
In cadrul gospodariei silvice amenajarea padurilor formeaza o activitate
distinctive ce se desfasoara in folosul acesteia. Ea reprezinta o cale, o metoda prin
care gospodraria silvica isi asigura in padure conditii organizatorice proprii pentru
realizarea sarcinilor.

Aratam faptul ca gospodaria silvica reprezinta un sistem complex, constituit


din padure ( subsitem condus ) si administratie silvica ( subsistem conducator ).
Scopul acestui system este punerea in padurii in slujba satisfacerii nevoilor omenesti.

Activitatea ce se desfasoara in cadrul gospodariei silvice in vederea mentinerii,


ingrijirii si aducerii padurilor in starea cea mai corespunzatore indeplinind functiile
social-ecologice si economice formeaza gospodarirea padurilor.

Gospodarirea presupune preocuparea pentru creearea unor conditii de viata


cat mai bune pentru cei in folosul carora are loc. Care sunt nevoile de satisfacut si ce
conditii urmeaza a fi create in vederea realizarii acestor nevoi si stabileste de catre
conducerea gospodariei silvice .Se evidentiaza, astfel, obiectivul social-economic al
gospodaririi si tehnicile de gospodarire.

Amenajarea padurilor este , cum am aratat, o activitate de organizare


sistematica,modelare si conducere structural functionala a padurilor.Ca orice
activitate, are tehnica ei, iar stabilirea acestei tehnici este chiar restul cursului de fata
, prin tehnica intelegand totalitatea procedeelor intrebuintate, cat si
suma cunostiintelor practice despre modul cum se pot obtine anumite rezultate.In
cazul amenajarii padurilor,rezultatele voite decurg chiar din scopul gospodariei: sa
asigure conditii proprii pentru satisfacerea continua si cat mai completa a anumitor
nevoi.Cum aceste sarcini sunt sarcini permanente ale orcarei gospodarii, grija pentru
realizarea lor se concretizeaza in doua principii:

- principiul continuitatii;

- principiul satisfacerii cat mai complete a nevoilor.

Daca principiul continuitatii presupune recolte anuale si permanente si s-a mai


vorbit despre aceasta necesitate in cursul anterior,principiul satisfacerii cat mai
complete a nevoilor s-ar putea exprima prin alte trei principiide gospodarire si anume :

-pricipiul productivitatii ;

-principiul valorificarii optimale si durabile a resurselor padurii ;

-principiul estetic.

a) Principiul continuitatii

1
Reprezinta expresia gandului care a ingrijorat societatea de secole ca ar urma sa
piara din lipsa de lemn.

A fost formulat pentru prima data de catre G.L.Hartig : administratiile silvice


trebuie sa reglementeze taierile din paduri in asa fel incat generatiile viitoare sa poata
avea de pe urma lor cel putin tot atatea avantaje ca si generatia actuala. In ceea ce
priveste disciplina de amenajarea padurilor, dupa Hartig, acesteia ii revenea sarcina
reglementarii recoltelor, astfel incat sa se asigure recolte de material lemnos egale
intre ele si cat mai mari .

La momentul formularii principiului domnea economia naturala, care se


sprijinea exclusiv pe natura.In tinuturile des populate,padurile fusesera in mare parte
distruse, iar cele ramase erau puternic degradate din cauza extractiilor de arbori pe
ales.Acest lucru era cu atat mai grav ,cu cat lipsa mijloacelor de transport face aca
aprovizionarea din padurile mai indepartate sa fie greoaie, daca nu imposibila, ceea
ce le facea practic inaccesibile.

Asa s-a nascut in Europa Occidentala, reglementarea taierilor de asa natura


incat sa permita aprovizionarea continua cu lemn .Vazuta asa, continuitatea ar
reprezenta un acord intre cerintele societatii si avantajele oferite de paduri.

La momentul formularii principiului, aceasta corespundea perfect realitatii


societatii capitaliste,potrivit careia aprovizionarea continua cu lemn ( lecolte anuale si
permanente, agale si cat mai mari ) constituia supremul ideal.Cu timpul insa , lemnul
incepe sa devina tot mai mult o marfa.In felul acetsa apare interesul din ce in ce mai
pregnant pentru realizarea de profit ( renta), iar principiul continuitatii este in timp
imlocuit cu principiul rentabilitatii, definit la anul 1841 de C.Heyer. Potrivit acestuia ,
continuitatea nu mai reprezinta recolte anuale si permanente, egale si cat mai mari
, ci se referea numai la continuitatea regenerarilor ( continuitatea s-ar putea considera
asigurata in orice gospodarie silvica in care padurea se regenereaza imediat dupa
exploatare).

Ideea a fost preluata ulterior de catre Judeich, un alt adept al teoriei


responsabilitatii, care gandea ca , in sensul dat de catre Hartig continuitatii,aceasta
impiedica realizarea rentabilitatii maxime.Sustinut timp de zeci de ani de catre
numerosi teoriticieni, principiul rentabilitatii nu a gasit conditii proprii decat acolo unde
s-a manifestat un slab spirit gospodaresc si s-au gasit propietari liberi de a dipune
oricum de padurile lor ( in majoritate propietari particulari). Acestea s-au manifestat in
toata liberatatea in spiritul pradalnic capitalist.

Asemenea practici nu au avut insa loc in gospodariile silvice adevarate, care


s-au condus pe ma departe in reglementarea taierilor dupa principiul continuitatii, asa
cum acesta a fost formulat de catre Hartig, in deplin consens cu principiul salidaritatii
intre generatii, intre prezent si viitor.

De remarcat faptul ca , in conditiile interpretarii si amenajarii padurii ca un


sistem cibernetic, daca exploatarile exagerate duc inevitabil la distrugreapadurii ( lucru
care s-a produs, de altfel, in societatea capitalista vest-europeana), obligatia de a
recolta cu orice pret , permanent, cantitati egale de material lemnos devine ,ea insasi,
daunatoare prin faptul ca intarzie, adesea aplicarea masurilor de ridicare a

2
productivitatii paduriolor.A ne multumi numai cu recolte egale, in cazul unor paduri
bracuite, de exemplu, a se multumi cu starea de fapt si a sfida orice idee de progres
pe linia materiei productivitatii.

In acest fel, daca idee de baza a principiului Hartig (existenta unui acord
permanent intre cerintele societatii si avantajele oferite de paduri ) ramane
valabila,este necesara astazi realizarea unui raport progresiv ( raport=recolta) fata
de raportul sustinut, obligatoriu pana acum in ideea:recolte de material lemnos egale
intre ele si cat mai mari.

b)Principiul productivitatii (eficacitatii functionale)

Este al doilea princiupiu fundamental al amenajarilor.El exprima obligatia ce-i


revine amenajistului de a contribui la ridicarea productivitatilor padurii si deriva din
necesitatea realizarii continuitatii cu raport progresiv.

Productivitatea, ca definitie generala, presupune a reliza ( a produce) cat mai


mult intr-o perioada de timp si folosind o anumita dotare.In sens amenajistic,
productivitatea reprezinta cresterea in volum a unei paduri pe suprafata de un hectar
si in timp de un an.Intru-cat marimea acesteia difera de la an la an , pentru mai multa
exactitate productivitatea este interpretata ca o cresteremedie pe unitatea de suprfata
pe perioada de 5,10,20 de ani etc.

Productivitatea unei paduri este atat rezultatul zestrei genetice a acesteia,


conditiilor de mediu in care padurea isi duce existenta, masurile tehnice de
gospodarire dispuse si luate,dar este, mai des, rezultatul varstei acesteia ( arboretele
de varste mici au cresteri cu mult mai intense decat cele ajunse la maturitate sa
batranete).Ca urmare, pentru a inlatura influenta varstei si pentru a pune in evidenta
rezultatul masurilor tehnice de gospodarire, productivitatea este priivta ca o crestere
medie, cresterea medie la exploatabilitatea pe an si pe hectar.

Mijlocul prin care se poate influenta productivitatea prin amenajare il


constituie planificarea, respectiv proiectul de amenajare.Prin acesta se fixeaza in
primul rand obiectivele de atins ( obiectivele social-economice si ecologice), apoi se
fixeaza scopuri de indelinit, intocmindu-se planuri pentru lucrarile de cultura si
exploatare ce urmeaza a se executa si se orienteaza tehnica de lucru prin indicarea
regimului si tratamentului.Rezultatul acestora il constituie fie o inrautatire si o
imbunatatire a conditiilor de productie si , impicit ,a productiei insesi.Productia creste
, de exemplu , prin ameliorarea conditiilor stationale, introducerea de specii valoroase,
alegerea celor mai corespunzatoare regime si tratamente, inlocuirea arboretelor slab
productive etc.

Rezulta de aici rolul hotarator al amenajistului in ridicarea productivitatii


padurilor prin identificarea solutiilor organizatorice cele mai bune, care sa asigure, in
acelasi timp, atat contnuitati cat si cresterea eficientei padurii in cadrul unei functii
date.In felul acesta, principiul productvitatii trebuie definit ca un principiu mai larg, al
eficacitatii functionale (respectiv cresterea productivitatii padurilor urmate de sporirea
capacitatii lor de protectie ).

c) Principiul valorificarii optimale si durabile a produselor padurii

3
Padurile aduc foloase multiple omului, datorita numeroaselor lor insusiri si
potentialului lor chiar daca sunt destinate sa indeplineasca anumite
functiuni.Astfel,padurile destinate productiei de lemn,produc in acelasi timp
:fructe,flori,rasina,asigura adpost si hrana,imbunatatesc conditiile climatice ale
regimului,stocheaza dioxid de carbon.

Dar aceste resurse ale padurii trebuie descoperite,sarcina care ii revine


amenajarii padurii prin apecialistii sai,inginerii amenajistici,intrucat aceasta atitudine a
specialistului amenajist trebuie sa rezulte dintr-un principiu,acesta a fost denumit
principiul valorificarii optimale si durabile ( denumit in trecut principiul valorificarii
integrale rationale) a resurselor padurii.

Acest principiu poate fi invocat ori de cate ori interesele societatii reclama
protectia mediului inconjurator,mentinerea echilibrului ecologic etc.In felul acesta se
promoveaza formarea unei constiinte ecologice si forestiere in randul populatiei, care
sa cultive atasamentul omului fata de padure,al carei aparator tre sa devina.

d)Principiul estetic

Deriva din necesitatea promovarii frumosului in natura.S-ar putea spune ca


insusirile estetice ale padurii reprezinta si ele resurse ale acestora si ca ar putea si
valorificate in virtutea principiului valorificarii optimale si durabile a produselor
naturii.Cum aceste insusiri formeaza o categorie de valori pentru unii mai greu
sesizabile,al patrulea principiu fundamental a padurilor.

Prin influenta pozitiva deosebita pe care o exercita asupra omului,efectul estetic


poate determina in cea mai mare masura formarea constiintei forestiere,acea
convingere intima cu privire la necesitatea padurilor, din care deriva interesul general
pentru apararea si ingrijirea lor.Pentru aceasta, probabil,inca din antichitate scriitorul
roman Pliniu cel Batran spunea despre padure ca :summun munus homiri daten.

Mijloacele ce pot fi folosite in vederea cultivarii frumosului in padure constau


in :realizarea de culturi amestecate,trasarea cu grija a drumurilor si potecilor
,amenajarea unor poieni,infrumusetarea marginilor de masaiv etc.

Cu timpul ,alaturi de cele 4 principii fundamentale in amenajarea


padurilor,descrise mai sus,au fost definite si enuntate si altele,astfel:

- principiul fiabilitatii si stabilitatii;

- principiul realizarii, conservarii si ameliorarii biodiversitatii;

- principiul interactiunii si interdisciplinitatii;

- principiul integrarii;

- principiul autoreglarii.

Obiective social-ecologice si economice ale padurilor.Functiuni.Teluri de


gospodarire.

4
a)Teluri (obiective) social-ecologice si economice.Teluri de gospodarire.

Interesele social-ecologice si economice legate de paduri sunt foarte variate si


sunt date de nevoile societatii pe care aceste paduri sunt destinate a le
satisface.Aceste sarcini se stabilesc in procesul planificarii,reprezinta atributiile
ministeruui de resort,sunt corelate cu strategia de dezvoltare a economiei nationale si
in procesul acesta de stabilire a obiectivelor social-ecologice si economice se
fixeaza,practic,destinatia padurii ( sa produca lemn pentru gater,sa preotejeze un lac
de acumulare,sa protejeze un obiectiv industrial, sa joace rol recreativ etc.) Aceste
obiective mai poarta denumirea de tel economic.

Punerea de acord a acestor obiective cu posibilitatiile de productie ale fiecarei


paduri in parte se realizeaza prin intermediul amenajamentului.In felul acesta,si
amenajistul participa intr-o masura mai mare sau mai mica la fixarea obiectivelor
social-ecologice si economice de padure in procesul de redactare a arboretului sau
amenajamentul.

Cu ocazia elaborarii amenajamentului , in vederea realizarii destinatiei (


telurilor,obiectivelor economice), amenajistl are in vedere stabilirea starii spre care
trebuie sa fie condusa padurea, astefl incat sa-si indeplineasca functiile atribuite ( ex:
natura,dimensiunile,modul de asezare a arborilor sau arboretelor). Se defineste,in
felul acesta,o anumita stare care urmeaza a fi realizata si acre se denumeste ,din
aceasta cauza ,tel la care trebuie ajuns, respectiv tel de gospodarire.

Se defineste,deci,tel de gospodarire a imagine,un model,un aspect,o stare


structurala a padurii ( a unui arboret) preconizata a se realiza la un moment dat prin
proiectul de amenajare.Acesta se deosebeste de obiectivul ( telul) social-ecologic si
economic care exprima, denumeste produsele ( serviciile) care se cer realizate.

b)Fixarea functiunilor padurii

Rezulta din cele de mai sus faptul ca amenajistului ii revine rolul repartizarii
padurilor pe functiuni ( destinatii) si ca pentru aceasta el trebuie sa cunoasca
obiectivele social-ecologice si economice actuale si de perspectiva fixate prin planul
economic de catre ministerul de resort.Aceste obiective constituie pentru amenajist un
deziderat ,dar devin obligatorii pentru gospodraia silvica dupa repartizarea prin
proiectul de amenajare a padurilor pe functiuni.

In vederea evitarii greselilor la stabilirea obiectivelor social ecologice si


economice, amenajistul trebuie sa se documenteze si sa se informeze temeinic.Tot in
acelasi scop ,in demersurile sale amenajistul este sprijinit de existenta unor elaborate
legistlative ( legi,dispozitii,oficiale) prin care sarcinile ( obiectivele) padurii sunt
reglementate ,acesta nemaiavand altceva de facut decat sa adopte pentru fiecare
padure ( arboret) in parte obiectivele ( sarcinile) corespunzatoare reglementarilor
legale existente.

Primul act normativ din tara noastra care cuprinde dispozitii obligatorii menite
sa asigure valorificarea padurilor in conformitate cu interesele vietii sociale il constituie

5
ACM 114/1954 .Dispozitiile acesteia au fost preluate in Codul Silvic din 1962, Codul
Silvic din 1996 etc.

Trebuie amintit aici ca, daca prin ACM 114/1954 se prevedea ca delimitarea
padurilor si fixarea functiilor sa se faca de catre ocoalele silvice , pentru care operatia
s-a numit zonare functionala.

Cu timpul sistemul de zonare functionala a fost revizuit,iar competentele din


trecut, in timp, de la specialistii de la ocol la inginerii amenajisti.Actualul sistem de
clasificare functionala a arboretelor este rezultatul prelucrarii si adoptarii in timp al celui
din anul 1954 si consta in impartirea padurilor in doua grupe functionale ,sapte
subgrupe functionale si 55 de categorii functionale,astfel:

- Grupa I vegetatie forestiera cu functii speciale de protectie:

subgrupa I : paduri cu functii de protectie a apelor(8 categorii functionale);

subgrupa a II-a : paduri cu functii de protectie a solurilor( 11 grupa functionale);

subgrupa a III-a : paduri cu functii de protectie contra factorilor climatici si industriali


daunatori( 12 categorii functionale);

subgrupa a IV-a : paduri cu functii de recreare ( 6 categosrii functinale);

subgrupa a V-a : paduri cu interes stiintific si de ocrotire a aerofondului si


ecofondului ( 14 categorii functionale).

- Grupa II vegetatie forestiera cu functii de protectie si productie:

subgrupa I : paduri cu functii de productie a lemnului ( 3 categorii functionale);

subgrupa II : paduri cu functii prioritare de productie cinegetica ( 1 categorie


functionala).

In scopul stabilirii telurilor de gospodarire, cele 55 de categorii functionale au


fost grupate in 6 tipuri de categorii functionale, astfel:

- T I paduri cu functii speciale pntru ocrotirea naturii pentru care, prin


lege, este interzisa orice fel de exploatare de lemn;

- T II paduri cu functii speciale de protectie, situate in statiuni cu


conditiigrele sub raport ecologic,precum si arborete in care nu e posibila sau
admisa recoltarea de masa lemnoasa, impunandu-se numai lucrari speciale
de conservare;

- T III paduri cu functii speciale de protectie pentru care nu se admit, de


regula, decat tratamente intensive-gradinarit, cvasigradinarit;

6
- T IV paduri cu functii speciale de protectie pentru care sunt admise. Pe
langa gradinarit si cvasigradinarit si alte tratamente, cu impunerea unor
restrictii speciale de aplicare;

- T V paduri cu functii de productie si protectie destinate productiei de


lemn de calitate superioara, in care sunt admise tratamente adecvate
telurilor urmarite:gradinarit,cvasigradinarit,taieri progresive;

- T VI paduri cu functii de productie si protectie la care se poaye aplica


intreaga gama a tratamentelor prevazute in formele tehnic de alegere si
aplicare a tratamentelor, potrivit conditiilor ecologice, social-economice si
tehnico-organizatorice.

S-ar putea să vă placă și