Amelioratii

Tema proiectului
Să se întocmească studiul de fezabilitate privind ameliorarea silvică a

terenurilor din perimetrul de ameliorare Coza 1 situat în raza localităţii Coza,
judeţul Vrancea.
Studiul va cuprinde urmatoarele:
1.Caracterizarea generala a perimetrului de ameliorare.
2.Cartarea perimetrului si formularea problemelor ce se cer rezolvate.
3.Solutia tehnica de ameliorare silvica a terenurilor degradate din
perimetru.
4.Detalii tehnice, tehnologice si organizatorice legate de executia
lucrarilor.
5.Figuri si piese desenate.
BRASOV Termen de predare
Indrumător: Şef lucrări dr. ing. Victor Păcurar
Pagina 1
A.Piese scrise
Pagina 2
Proiect de an la Amelioraţii Silvice
Date cu caracter general:

1. Denumirea obiectivului de investiţii
Ameliorarea şi valorificarea prin culturi forestiere a terenurilor degradate din
perimetrul de ameliorare Coza 1.
2. Faza de proiectare: studiu de fezabilitate
3. Titularul de investiţie: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor prin

Regia Naţională a Pădurilor.
4. Proiectant:Universitatea “Transilvania” din Braşov
5. Situatia actuala:terenuri incluse în fond forestier
6. Mod de finanţare -alocaţii bugetare
3 Pagina
CAPITOLUL I
Caracterizarea geografică a perimetrului de ameliorare Coza 1
1.1 Poziţia geografică şi situaţia administrativă a perimetrului de ameliorare
Perimetrul de ameliorare este situat în Munţii Coza care aparţin Carpaţilor de Curbură, pe malul drept
al râului Putna, în raza localităţii Coza.
Teritoriul prezintă coordonatele geografice 460 latitudine nordică şi 26030’ longitudine estică.
Perimetrul de ameliorare este situat din punct de vedere administrativ în judeţul Vrancea, iar în ce
priveşte administraţia silvică se găseşte în raza Ocolului Silvic Tulnici din Direcţia Silvică Vrancea.
Limitele sunt naturale, în partea de nord, perimetrul de ameliorare fiind limitat de râul Putna.
Localizarea perimetrului este evidenţiată şi în figura 1.
Coza
Lepşa
P.A. Tulnici
Figura 1. Schiţa cu localizarea perimetrului
1.2. Condiţii geologice
Unitatea morfo-structurală în care se găseşte perimetrul este cea a Carpaţilor de Curbură – Munţii
Vrancei, Munţii Coza.
În ceea ce priveşte vârsta geologică a teritoriului, aparţine Mezozoicului, perioada Cretacic Superior.
Dintre rocile existente în cuprinsul teritoriului, predominante sunt formaţiunile de fliş marno-gresos de
molasă.
Rocile din perimetru sunt de natură sedimentară, sunt uşor friabile şi, în raport cu degradarea, ele se
încadrează în grupa rocilor uşor erodabile.
1.3. Condiţii geomorfologice
Perimetrul de ameliorare se încadrează în regiunea geomorfologică a Munţilor Vrancei, partea central-

nordică a acestora, respectiv Munţii Coza.
Suprafaţa perimetrului este de 43,699 ha şi reprezintă un versant transformat în bazin de către
procesele de eroziune.
Configuraţia terenului este ondulată.
4 Pagina
Altitudinea medie a perimetrului de ameliorare este de 881m, iar altitudinea minimă 710 m respectiv
cea maximă 1052 m, inregistrându-se o energie de relief de 342 m.
Panta medie a terenului este de 36,2%, cu variaţii mari, având minima de 16% şi maxima de 75%.
Versanţii ce alcătuiesc bazinul format în urma eroziunii au expoziţii N-E şi respectiv N-V iar
expoziţia generală a perimetrului este nordică.
Datele referitoare la caracterizarea geomorfologică a perimetrului se regăsesc în tabelul nr. 1
Sinteza datelor geomorfologice Tabel nr.1.3.

Suprafaţa Altitudinea(m) Panta(%) expoziţia
(ha) Minimă Medie Maximă Minimă Medie Maximă Generală Predominantă
43,7 710 881 1052 16 36,2 75 N N
1.4. Condiţii climatice

După Köpen, perimetrul de ameliorare se încadrează în tipul Dfbk subtipul Dfk- ţinutul climatic de
munţi joşi, subtipul Carpaţilor Orientali, districtul pajiştilor montane şi alpine, pădure. Perimetrul
aparţine topoclimatului complex al Carpaţilor de Curbură, tipul de versant cu expoziţie nordică (umed
şi rece).
Luna:
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Temperaturi -6.8 -4.7 0.4 6.2 11.4 14.4 16.0 15.5 11.8 6.6 0.2 -4.3
medii lunare
Cantităţi medii
lunare de 70 60 80 90 120 120 130 100 70 60 60 50 1030
precipitaţii
Cantităţi 55 43 39,1 47,1 63 78,5 50,5 70 67,9 44 52,2 46,3
maxime în 24h
Temperatura medie anuală este de 50C, iar temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) de –
6.80C, respectiv temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) de 16 0C. Numărul de zile cu
temperatura medie peste 100C este de 174.
Regimul eolian
Vântul dominant bate pe direcţia N-V cu o frecvenţă de 22% şi intensitatea medie de 4m/s.
Caracteristicile ploii critice de asigurare 10%.

a  b lg N F
Pentru calculul intensităţii se foloseşte relaţia Gregory: i= (t  1) = (t+1 ) ; F=7.5 la munte,
n n
n=0.5
S
T=; =
7 .67
√ I
=7.74; i=2.536 mm/min
Cuantumul ploii, h= i*t; h=i*=2.536*7.74=19.63mm; h=19.54mm
5 Pagina
Climatul are un rol primordial în declanşarea şi evoluţia fenomenelor de degradare.
Climatul umed şi rece, precipitaţiile abundente din lunile de vară au determinat spălarea solului pe
suprafeţe întinse din perimetrul de ameliorare după ce a fost eliminată vegetaţia arbustivă şi ierboasă.
1.5. Condiţii hidrografice şi hidrologice
Perimetrul de ameliorare Coza 1se află situat în bazinul hidrografic al Siretului în zona în care râul
Putna colectează cea mai mare parte din afluenţi.
Apele care se scurg din perimetru se varsă în râul Putna, mărind considerabil turbiditatea apelor
acestuia.
Reţeaua hidrografică interioară perimetrului este formată din culoarul ravenei existente. La vărsarea în
râul Putna acesta are lăţimea maximă-32 m, lăţimea minimă fiind de 8 m. Lăţimea medie a culoarului
ravenei este de 20 m.
Gradul de fragmentare al perimetrului este dat de raportul dintre lungimea reţelei hidrografice
interioare şi suprafaţa sa, fiind de 21 m/ha.
Regimul hidrologic este considerat dezechilibrat, ceea ce favorizează fenomenele de eroziune pluvială.
Ecuaţia bilanţului pluvial anual se poate scrie: P=E+S0+F, unde P- precipitaţiile căzute
S0- scurgerea totală
P=E+S0+F E- evapotranspiraţia potenţială
1030=500+S0+F
F=0  S0=530 mm
S
Coeficientul scurgerii totale- k0= P 0
=0.51
S
Coeficientul scurgerii în suprafaţă k= P , unde S este scurgerea superficială, S=463.5 k=0.45
Volumul scurgerii: W= 10S*h*k=10*30.6*1030*0.45=141831m3
Ecuaţia de bilanţ a ploii critice: h= hr+hi+hs unde,
h- cantitatea de aps unde,
h- cantitatea de apă căzută
hr- cantitatea de apă reţinută de covorul vegetal şi de neregularităţile terenului
hi- apa infiltrată în sol
hs- apa scursă
19.54=2+9+ hs hs=8.54 mm
h
coeficientul de scurgere la suprafaţă al ploii critice k= h s= 0.437
Volumul scurgerii la ploaia critică: W= 10S*h*k=10*30.6*19.54*0.437=2613.24 m3
Regimul hidrologic dezechilibrat şi gradul mare de fragmentare al perimetrului, în combinaţie cu

substratul uşor erodabil favorizează fenomenele de degradare prin eroziune pluvială, atât în suprafaţă
cât şi în adâncime, scurgerile puternice pe versanţi antrenând cantităţi apreciabile de materiale, pietre
şi bolovani. Aceste fenomene periclitează stabilitatea terenurilor şi este în detrimentul apelor râului
Putna.
6 Pagina
1.6. Condiţii pedologice
Regiunea pedo-geografică în care se încadrează perimetrul de ameliorare este Regiunea Carpatică,

Districtul Carpaţilor de Curbură.
Solurile din regiune sunt reprezentate de tipul de sol brun acid.
În perimetrul de ameliorare solurile au dobândit însă un aspect de mozaic, fiind reprezentate în cea
mai mare parte a suprafeţei prin soluri brune acide aparţinând subtipului erodat, pe care se găsesc
interpuse erodisoluri sub formă de petice.
Fenomenele declanşate în perimetru au îndepărtat treptat profilul de sol, pojghiţă cu pojghiţă şi se
tinde, în final, la înlăturarea totală a profilului.
În funcţie de gradul atins de eroziunea pluvială în suprafaţă, în perimetrul de ameliorare, solurile au
fost spălate de orizontul cu humus. Acesta mai există în unele suprafeţe insă este subţiat până la
jumătate, iar în situaţiile extreme, eroziunea a ajuns să acţioneze la nivelul orizonturilor intermediare şi
chiar la nivelul rocii mamă.
În cazul zonelor unde a existat un substrat mai dur, prin înlăturarea solului au apărut aflorimente
stâncoase în proporţie de aproximativ 50%, terenurile respective fiind denumite terenuri stâncoase.
În urma celor precizate se apreciază că starea suprafeţei solului este necorespunzătoare
1.7. Condiţii fito-geografice
Marea unitate fito-geografică în care se încadrează perimetrul de ameliorare Coza 1 este Marea
unitate de vegetaţie a pădurilor de tip subatlantic din domeniul fagului. Unitatea din care face parte
perimetrul este cea de păduri amestecate de fag, molid şi brad.
În regiune principalele asociaţii vegetale sunt reprezentate de alternanţe de grupări forestiere, în care
participă în procente diferite, două sau toate trei speciile menţionate. Pe alocuri se pot întâlni făgete
sau brădete pure dar pe suprafeţe mici. De asemenea, la altitudini ceva mai mari se găsesc şi pajişti
secundare, rezultate în urma defrişării în trecut a formaţiunilor forestiere menţionate mai sus.
În perimetrul de ameliorare vegetaţia este reprezentată doar de ierburi răzleţe şi de tufărişuri rare,
neoferind protecţia antierozională necesară terenului. Această stare a vegetaţiei se datorează
despăduririlor din zonă, efectuate în trecut, urmate de o exploatare abuzivă, prin păşunat, a pajiştilor
care au rezultat.
1.8 Condiţii economico-geografice
În ceea ce priveşte aspectul economic se menţionează că majoritatea terenurilor au folosinţă agricolă

sau sunt exploatate ca păşuni sau fâneţe, principala ocupaţie a locuitorilor fiind agricultura.
Pădurile prezintă totuşi un rol destul de important în economia locală, asigurând lemnul de foc şi
antrenând prin operaţiunile culturale care se execută periodic în cadrul O.S. Tulnici o parte din
populaţia activă din zonă.
Terenurile din perimetrul de ameliorare sunt incluse în fondul forestier aparţinând O.S. Tulnici.
Perimetrul de ameliorare se află situat destul de aproape de localităţile Coza, Lepşa şi Tulnici. Se
apreciază că există posibilitatea recrutării forţei de muncă necesare din zonă.
Materialele necesare: puieţi, pari, nuiele, bulumaci se asigură din pepiniera O.S. Tulnici respectiv de
pe urma răriturilor efectuate în cuprinsul ocolului.
7 Pagina
CAPITOLUL II
Caracterizarea perimetrului de ameliorare Coza 1 sub raportul
degradării. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei.
2.1. Procesele de degradare care se desfasoara in perimetru şi modul de
declanşare a acestora.
Aria de eroziune în care se încadrează perimetrul este aria terenurilor cu eroziune moderat-puternică,
cu pericol de accentuare a eroziunii.
Gradul de erodabilitate şi predispoziţia la eroziune a terenurilor din perimetru se determină prin două
metode.
Prima metodă, pe bază de indici, ţine seama de cinci factori: roca R, panta morfologică I, factorul
pluvial P, textura solului T şi factorul vegetal V. în funcţie de valorile şi tipurile acestor factori se
stabilesc fiecare indici care însumaţi dau o valoare care poate caracteriza perimetrul din punctul de
vedere al gradului de erodabilitate şi predispoziţie la eroziune.
R+I+P+T+V=11 deci rezultă o predispoziţie ridicată la eroziune şi gradul de erodabilitate foarte ridicat
Principalii factori care au favorizat procesele de degradare după dispariţia vegetaţiei sunt ploile cu un
cuantum annual ridicat, panta destul de mare a terenului, substratul format din roci friabile.
Procesele de degradare s-au declanşat ca urmare a despăduririi suprafeţei şi a păşunatului intensiv.
Această situaţie se menţine şi în prezent de aceea e necesară intervenţia cu lucrări de ameliorare ca
procesele de eroziune să fie oprite, terenurile să fie stabilizate şi să reintre în circuitul economic.
Procesele de degradare din perimetru sunt determinate de eroziunea pluvială. Eroziunea pluvială
îmbracă două forme: eroziune în suprafaţă şi eroziune în adâncime, ambele forme fiind reprezentate în
perimetru cu grade de intensitate diferite.
Procesele de eroziune în suprafaţă sunt caracteristice pentru terenurile înclinate cu soluri slab coezive,
bătătorite şi lipsite de un scut vegetal protector. În raport cu gradul de eroziune, terenurile erodate se
împart în trei categorii: moderat, puternic şi foarte puternic erodate, după cum s-a îndepărtat mai puţin
de jumătate din orizontul cu humus, peste jumătate sau dacă eroziunea acţionează la nivelul
orizonturilor intermediare.
Eroziunea în adâncime (ravenaţia) este provocată de către şuvoaiele de apă, pe terenuri cu scurgeri
abundente, pe versanţi şi la baza versanţilor. În desfăşurarea procesului se disting două faze: şiroirea
şi ravenaţia. În urma proceselor de eroziune în adâncime iau naştere făgaşe torenţiale- ogaşe şi ravene.
Ravena, în ansamblu, prezintă trei zone: una de desprindere, una de transport şi alta de depozitare.
Zona de desprindere este o râpă unde se concentrează apele scurse din amonte şi de unde se desprinde
sistematic materialul. Zona de transport este un canal cu un pat şi două taluze şi în lungul său sunt
transportate materialele venite din amonte.
Terenurile degradate întâlnite în perimetrul de ameliorare sunt: terenuri moderat erodate, terenuri
puternic erodate, terenuri foarte puternic erodate, terenuri stâncoase şi terenuri ravenate.
Statistica terenurilor degradate este redată în tabelul următor:
Terenuri degradate din perimetrul de ameliorare tabelul 2.1

Nr. crt Specificări Suprafaţa Observaţii
ha %
8 Pagina
1. Terenuri moderat erodate 6,53 14,94 Us 7

2. Terenuri puternic erodate 10,67 24,41 Us 1,Us 6
3. Terenuri foarte puternic erodate 13,42 30,71 Us 5,Us 3
4. Terenuri ravenate 1,86 4,27 Us 4
5. Terenuri stâncoase 11,22 25,67 Us 2
Total 43,70 100,00 -
2.2. Estimarea predispozitei la eroziune si a cuantumului probabil al

acesteia.
2.2.1. Predispozitia la eroziune

a) Metoda indicilor (Ciortuz, 1991)
Fiecare teritoriu prezintă un anumit grad de erodabilitate în raport cu condiţiile geografice (fizice şi
economice) care îl caracterizează. Cunoaşterea gradului de erodabilitate prezintă un mare interes teoretic şi
practic, orientând în mod decisiv activitatea de ameliorare a pădurilor.
În desfăşurarea eroziunii pluviale intervin numeroşi factori şi anume: substratul litologic, relieful,
climatul, solul, vegetaţia şi factorul antropic. Lăsând la o parte factorul antropic, capabil atât să declanşeze
eroziunea pluvială accelerată cât şi să o stopeze, rezultă că gradul de erodabilitate al unui teritoriu depinde pe de
o parte de caracteristicile rocii, reliefului, climei şi solului, care determină o anumită predispoziţie fizico-
geografică la eroziune, iar pe de altă parte de gradul de acoperire a solului cu vegetaţie, care determină o
anumită rezistenţă la acţiunea erozivă a precipitaţiilor atmosferice şi a scurgerii pe care acestea o generează.
Metoda indicilor ia în considerare următorii factori: natura rocilor din substrat (R), panta morfologică a
teritoriului (I), factorul pluvial (P), textura solului (T) şi factorul vegetal (V).
R=3 – roci uşor erodabile
I=3 – pantă > 30% pe bazin, > 60% pe versanţi
P=2 – precipitaţii medii anuale de 600-1000mm
T=1 – textură mijlocie
→ R+I+P+T=9 → predispoziţie la eroziune a teritoriului moderată
V=2 – fâneţe şi păduri ± descheiate, slab productive

→ (R+I+P+T)-V=9-2=7 → erodabilitate a teritoriului puternică
Erodabilitatea puternică arată o susceptabilitate avansată la eroziune şi deci pericolul declanşării cu

uşurinţă a acestui proces.
b) Metoda Corine(A. Giordano, D. Briggs, 1992-98)

Metoda CORINE estimează riscul actual de eroziune în funcţie de erodabilitatea climatică, de
erodabilitatea solului, de pantă şi de gradul de acoperire a terenului cu vegetaţie.
Această metodă foloseşte tot indici, însă care se înmulţesc astfel încăt în final se poate aprecia
un risc potenţial de eroziune şi un risc actual.Riscul actual de eroziune este ridicat la fel şi riscul
potenţial de eroziune.
9 Pagina
Textura 1. grea
solului: 2. uşoară
3. mijlocie
Erodabilitatea 0. 0
Grosimea 1. >75 cm
solului: 1. 0-3
solului: 2. 25-75 cm
2. 3-6
3. < 25 cm
3. >6
Pietruire: 1. >10%
2. <10%
Panta 1. <5% Risc potenţial de
terenului: 2. 5-15% eroziune: 0. 0
3. 15-30% 1. 0-5
4. >30% 2. 5-11
Indicele 1.f. redusă 3. >11 Risc actual de
Furnier: 2. redusă eroziune: 0. 0
3. moderată 1. 0-5
4. mare 2. 5-11
5. f.mare Erozivitatea 1. <4 3. >11
climatului: 2. 4-8 Acoperire cu
3. >8 vegetaţie: 1.
Indicele 1.f. redusă 2.
Bagnoul: 2. redus
Gaussen 3. moderată
4. mare
5. f.mare
10 Pagina
2.2.2.Estimarea cuantumului eroziuni

Metoda Gaspar-Apostol
Formula elaborată de Gaspar şi Apostol porneşte de la natura folosinţelor existente într-un caz
dat şi de la valoarea indicilor de eroziune (stabiliţi prin cercetare) corespunzători diverselor folosinţe.
Conform formulei Gaşpar -Apostol: E = A · ∑(si · ei ) / S, unde:
E=cuantumul spălării (m3/ an ha);
si=suprafeţele care revin diverselor folosinţe din teritoriu (ha);
ei=indici medii de eroziune corespunzători folosinţelor existente m3/an ha;
S=suprafaţa totală a teritoriului vizat (ha);
A=coeficient de corcţie care ţine seama de circumstanţele locale.
E=2 · (6,53·10+10,67·25+13,42·25+1,86·50+11,22·50)/43,7
E=60,48 m3/ an ha
2.3. Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei
Având în vedere gradul ridicat de degradare a terenurilor din perimetru cât şi riscul potenţial de
eroziune, se conturează o serie de consecinţe grave şi dintre cele mai diverse.
Consecinţele pedologice sunt cele mai evidente şi numeroase. Astfel solul a fost bătătorit,
destructurat iar orizontul humifer înlăturat în totalitate pe mari suprafeţe din cuprinsul perimetrului.
Consecinţele de ordin hidrologic: în urma aportului de materiale aduse de pe versant turbiditatea
apelor râului Putna creşte considerabil după fiecare ploaie. Materialele aduse de pe versant sunt în
mare parte substanţe organice provenite din orizontul humifer care este sărăcit continuu.
Din punct de vedere climatic are loc o modificare în plan local a bilanţului caloric. Datorită lipsei
vegetaţiei solul nu îşi îndeplineşte rolul de reţinător de apă astfel încât seceta atmosferică atrage
imediat după sine seceta pedologică. Pe plan local climatul este mai arid.
Principalul obiectiv pus în pericol de fenomenele care au loc pe versant este râul Putna. Acesta este
un factor important pentru populaţia din zonă şi poate afecta o zonă mai întinsă datorită faptului că
fenomenele de degradare acţionează pe cursul său superior.
Procesele de degradare au un caracter dinamic ascendent astfel încât este posibil ca în urma unor
ploi abundente şi de lungă durată materialele aduse din amonte să nu mai poată fi în totalitate spălate şi
transportate iar nivelul apelor râului şi chiar configuraţia albiei acestuia să se modifice cu consecinţe
puţin previzibile.
Caracterul dinamic ascendent al proceselor face ca neexecutarea la timp a intervenţiei face ca
aceasta să devină tot mai nesigură şi mai costisitoare.
2.4. Lucrari executate in trecut
Pagina
Nu s-au executat lucrari in trecut.
CAPITOLUL III
Cartarea terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare
Coza 1 şi problemele care se cer rezolvate
3.1. Metoda de cartare adoptată
Prin cartare se înţelege operaţia complexă de identificare, descriere şi caracterizare a unităţilor din
cuprinsul unui perimetru de ameliorare, având ca scop raionarea ameliorativă a terenurilor, stabilirea
unităţilor operative de lucru şi în final formularea problemelor care se cer rezolvate în perimetru.
Metoda folosită pentru cartarea acestui perimetru de ameliorare este metoda de cartare staţională
elementară, scara la care se cartează fiind de 1:2500. Această metodă utilizează criterii de ordin
staţional şi foloseşte notaţii şi unităţi taxonomice specifice. Concret, criteriile metodei de cartare sunt
următoarele:
1. Natura degradării şi forma de teren degradat

2. Poziţia fitoclimatică a terenului
3. Caracteristica definitorie a terenului (aspect)
4. Solul şi proprietăţile sale (caracteristica pedologică)
Se observă că primul şi cel de-al treilea criteriu se referă la specificul ecologic al suprafeţei iarcel de-al
doilea respectiv al patrulea se referă la potenţialul productiv al terenului.
Unităţile taxonomice folosite sunt:
1. Clasa de terenuri degradate

Este unitatea taxonomică ce grupează toate terenurile care sunt afectate de o anumită formă de
degradare, neţinând cont şi de amplasarea lor geografică. Clasele de terenuri degradate cuprind
terenuri degradate sub acţiunea factorilor naturali şi terenuri degradate antropic şi sunt în număr de
treisprezece, numerotate cu cifre romane
În perimetrul de ameliorare Coza 2 se întâlnesc următoarele clase de terenuri degradate
I Terenuri erodate generate de eroziunea în suprafaţă
II Terenuri stâncoase generate de eroziunea în suprafaţă, cu eroziune activă sau stabilizată
III Râpi şi taluzuri naturale rezultate în urma procesului de eroziune torenţială şi de alunecare
sau surpare
2. Seria zonală a staţiunii reuneşte terenurile degradate din diferite clase şi din acelaşi areal
fito-climatic. Există patu serii ce corespund zonelor de câmpie, deal, munţi joşi şi munţi înalţi notate
C, D, M1 şi M2.
Pagina
3. Subclasa de staţiuni este determinată după caracteristica definitorie a terenului degradat care
îi conferă un anumit aspect. Pentru fiecare clasă de terenuri degradate s-au stabilit câte două subclase,
notate cu cifrele arabe 1 sau 2.
4. Grupa staţională ţine seama de caracteristica pedologică fundamentală (structura, textura

solului), grupând terenurile degradate care au condiţii asemănătoare. În cadrul fiecărei subclase s-au
identificat câte două grupe staţionale notate cu a respectiv b.
5. Tipul staţional este gruparea de unităţi staţionale cu acelaşi specific ecologic şi potenţial
productiv, determinate de cele patru criterii ale metodei, având deci şi aceeaşi formulă de cartare
staţională.
6. Unitatea staţională este unitatea taxonomică concretă, delimitată ca o porţiune de teren

omogenă din punct de vedere al specificului ecologic şi al potenţialului productiv.
Perimetrul de ameliorare Coza 1 aparţine seriei zonale M, terenuri degradate din zona munţilor joşi.
3.2. Separarea, descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale din

perimetru
În cuprinsul perimetrului de ameliorare Coza 2 s-au identificat un număr de cinci unităţi staţionale. In
funcţie de formele de degradare, ele au fost delimitate pe teren prin şiruri de ţăruşi, iar pe planul de
situaţie cu linie întreruptă şi notate cu cifre arabe. Procesele de degradare şi porţiunile degradate din
perimetru au fost notate:
E1- eroziune de gradul I, terenuri moderat erodate
E2- eroziune de gradul II, terenuri puternic erodate
E3- eroziune de gradul III, terenuri foarte puternic erodate
R- eroziune în adâncime, terenuri ravenate
Stc- terenuri stâncoase, unde în urma eroziunii în suprafaţă au apărut la zi aflorimente
stâncoase
Descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale se va face sub formă de fişe:
Unitatea Staţională nr. 1;

 suprafaţa 11,2 ha
 eroziune de gradul II (E2)
 teren puternic erodat
 teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi
 condiţii geomorfologice:
-altitudinea: minimă 690 m
maximă 795 m
medie 742.5 m
-panta: minimă 20%
Pagina
Unitatea stationala nr. 1:

- suprafaţa: 6,872 ha
- felul degradării: eroziune pluvială în suprafaţă
- forma de teren degradat generată: teren puternic
erodat (E2 )
- arealul fitoclimatic: M1- munţi joşi
- condiţii geomorfologice: versant mijlociu-
inferior, ondulat
- altitudine: minimă – 710m; maximă – 854m;
medie – 782m
- pantă: medie – 30%
- expoziţie: N-V
- tipul de sol:
- substratul:
- gradul de înierbare:moderat slab inierbat
- formulă de caracterizare staţională: ID1a
Schiţa unităţi
Observaţii:

- suprafaţa: 11,219ha
- forma de teren degradat generată: teren stancos
(Stc)
- condiţii geomorfologice: versant superior,
ondulat
medie – 938,5m
- pantă: medie – 43,6%
- expoziţie:N-V
- tipul de sol:
- substratul:
- gradul de înierbare: teren nud
Schiţa unităţi
Observaţii:
Pagina

- forma de teren degradat generată: teren foarte
puternic erodat (E3 )
inferior, ondulat
medie – 932,5m
- pantă: medie –41%
- expoziţie: N-V
- tipul de sol:
- substratul:
- gradul de înierbare:teren foarte slab inierbat
Schiţa unităţi
Observaţi:

- felul degradării: eroziune pluvială în adancime
- forma de teren degradat generată: teren ravenat
(R)
ondulat
medie – 929m
- pantă: medie – 16%
- expoziţie: N
- tipul de sol:
- substratul:
- gradul de înierbare: teren nud
Schiţa unităţi
Pagina
Observaţii:

- forma de teren degradat generată: teren foarte
puternic erodat (E3 )
inferior, ondulat
medie – 896,5m
- expoziţie:N-E
- tipul de sol:
- substratul:
- gradul de înierbare:teren foarte slab inierbat
Schiţa unităţi
Observaţii:

- forma de teren degradat generată: teren puternic
erodat (E2)
ondulat
medie – 864m
- expoziţie: N-E
- tipul de sol:
- substratul:
- gradul de înierbare: teren slab inierbat
Pagina
Schiţa unităţi
Observaţii:

- forma de teren degradat generată: teren moderat
erodat (E1 )
inferior, ondulat
medie – 752m
- expoziţie: N-E
- tipul de sol:
- substratul:
- gradul de înierbare:teren moderat inierbat
Schiţa unităţi
Observaţii:
maximă 50%
medie 21.4%
-expoziţia: N-V
-sol brun acid erodat, având spălat peste jumătate din orizontul cu humus
-teren slab înierbat
 formula de cartare staţională: IM11a
Unitatea Staţională nr. 2

 suprafaţa 5.28 ha
 eroziune de gradul III (E3)
 teren foarte puternic erodat
maximă 1005 m
medie 900 m
-panta: minimă 35%
maximă 75%
medie 50%
Pagina
-expoziţia: N-V
-erodisol cu textură uşoară pe fliş marno-gresos şi depozite de molasă
-teren nud

 teren stâncos (Stc)
maximă 1005 m
medie 912.5 m
-panta: minimă 30%
maximă 60%
medie 37.5%
-expoziţia: N-E
-solul zonal a dispărut complet, rămânând doar petice de erodisol litic
-teren nud
 formula de cartare staţională: IIM11b

 eroziune în adâncime-ravenaţie (R)
 teren ravenat cu substrat molasic
maximă 820 m
medie 762.5 m
-panta: minimă
maximă
medie 16%
-expoziţia: N
- erodisol cu textură uşoară pe depozite de molasă
-teren nud
 formula de cartare staţională: IIIM11a

 eroziune în suprafaţă moderată (E1)
 teren moderat erodat
-suprafeţe cu pante diferite
a) 1.84 ha cu pante 48%
b) 6.16 ha cu panta 19%
Pagina

maximă 880 m
medie 745 m
-panta: minimă 17%
maximă 50%
medie 26%
-expoziţia: N-E
-sol brun acid erodat, având spălat peste jumătate din orizontul cu humus
-teren slab înierbat
3.3 Stabilirea şi caracterizarea tipurilor staţionale
După cum s-a menţionat, tipul staţional cuprinde toate unităţile staţionale cu aceeaşi formulă
staţională. În perimetrul de ameliorare Coza 1 au fost identificate 4 tipuri staţionale notate simbolic
T1, T2, T3, T4, a căror caracterizare este redată în tabelul următor.
Caracterizarea tipurilor staţionale din perimetrul de ameliorare Tabelul 3.3

Tip staţional Unităţi Formula
staţionale Caracterizarea tipurilor staţionale staţională
Simbol Supr. (ha) Nr. Supr. (ha)
1 6,87 Terenuri cu eroziune în suprafaţă din arealul
T1 17,2 6 3,80 fitoclimatic de munţi joşi, cu eroziune moderată şi IM11a
7 6,53 puternică cu soluri zonale cu textură uşoară
T2 13,42 3 2,64 Terenuri erodate din arealul fitoclimatic de munţi joşi,
5 10,78 cu eroziune foarte puternică şi erodisoluri cu textură IM12a
uşoară
T3 11,22 2 11,22 Terenuri stâncoase din arealul fitoclimatic de munţi
joşi, cu aflorimente necalcaroase cu erodisol litic IIM11b
superficial
T4 1,86 4 1,86 Râpi şi taluzuri naturale din arealul fitoclimatic
de munţi joşi, terenuri cu substrat molasic IIIM11a
neconsolidat şi erodisol cu textură uşoară
În cadrul tipului T1 s-au diferenţiat, în funcţie de pantă, două subtipuri, α şi β, dintre care T1α are o
suprafaţă de 6.16 ha, iar T2β o suprafaţă de 13.04 ha.
Stabilirea tipurilor staţionale prezintă utilitate practică, acestea constituind unităţi operative pentru care
se stabilesc soluţiile tehnice în funcţie de condiţiile de lucru caracteristice.
În funcţie de condiţiile de lucru, în cadrul perimetrului de ameliorare,tipurile staţionale au fost grupate
în trei grupe de tipuri :
1. tipuri cu condiţii moderate de lucru T1 17,2 ha
2. tipuri cu condiţii grele de lucru T2 13,42 ha
3. tipuri cu condiţii foarte grele de lucru T3 şi T4 14,08 ha
3.4. Probleme ce se cer rezolvate
Pagina
Din subcapitolele anterioare rezultă faptul că în perimetrul de ameliorare Coza 2 se găsesc situaţii
dintre cele mai diverse sub raportul gradului şi formelor de degradare, al solului şi al pantei. Astfel se
întâlneşte eroziunea în suprafaţă dar şi ravenaţia.
Gradele eroziunii în suprafaţă cuprind atât eroziunea moderată şi puternică cât şi cea foarte puternică
întâlnindu-se chiar şi situaţii extreme cum sunt terenurile cu aflorimente stâncoase la zi.
În funcţie de gradele eroziunii, solurile din perimetrul de ameliorare aparţin de la tipurile zonale
erodate şi moderat înierbate până la erodisolurile litice din terenurile nude, neprotejate de vegetaţie.
Panta este de asemenea foarte variabilă, pornind de la sub 20% la baza versantului şi ajungând la peste
70% în extremitatea amonte a perimetrului.
Obiectivele avute în vedere prin activitatea de ameliorare sunt:

 Stoparea proceselor de degradare
 Ameliorarea stării terenurilor şi protejarea solurilor
 Protejarea apelor din aval
 Punerea în valoare a terenurilor
 Estetizarea terenurilor
În condiţiile existente în perimetrul de ameliorare, având în vedere şi obiectivele urmărite, se
pun următoarele probleme care se cer rezolvate:
1. curăţirea de pietre a terenului
2. consolidarea versanţilor erodaţi, a râpelor şi taluzelor
3. consolidarea obârşiei albiei de scurgere
4. reducerea compactităţii solurilor
5. înlăturarea insuficienţei solului şi a carenţelor de nutriţie
6. ameliorarea generală a condiţiilor de mediu
7. asigurarea liniştii în perimetru prin protejarea lucrărilor efectuate
8. corectarea reacţiei solurilor acide
Pagina
CAPITOLUL IV
Soluţia tehnică de ameliorare a terenurilor degradate din perimetrul de
ameliorare Coza 1
4.1. Complexul de măsuri şi lucrări ameliorative

( Soluţia tehnică de ansamblu )
Ţinând cont de obiectivele urmărite, de diversitatea situaţiilor existente în perimetrul de ameliorare, de

problemele care se cer rezolvate şi de suprafaţa perimetrului ( fiind practic scoasă din circuitul
productiv o suprafaţă importantă sub raportul mărimii ), se impune necesitatea adoptării unui complex
de măsuri şi lucrări ameliorative.
Având în vedere în permanenţă problemele existente şi care se cer rezolvate, se pot determina
componentele complexului ameliorativ, cu care sunt în strânsă legătură.
1. Curăţirea de pietre 1. Adunat pietre

2. Consolidarea versanţilor erodaţi, a râpelor şi 2. Terasare
taluzelor
3. Consolidarea obârşiei albiei de scurgere 3. Garnisaje
4. Reducerea compactitaţii solurilor 4. Pregătire în vetre
5. Inlăturarea insuficienţei solului şi a carenţelor 5. Fertilizare cu pământ vegetal
de nutriţie
6. Ameliorarea generală a condiţiilor de mediu 6. Lucrări de împădurire
7. Asigurarea liniştii în perimetru prin protejarea 7. Măsuri de pază şi lucrări de împrejmuire
lucrărilor efectuate
8. Corectarea reacţiei solurilor acide 8. Amendare
Se observă din lista de mai sus că pentru fiecare problemă apărută în perimetru se găseşte soluţia în
lista componentelor complexului ameliorativ.
Măsurile ameliorative care se impun, se referă atât la ansamblul perimetrului de ameliorare cât şi la
terenurile înconjurătoare şi constau în: restricţii de folosinţă, reguli de exploatare, măsuri de pază şi
alte măsuri. Aceste măsuri au drept scop prevenirea apariţiei şi extinderii proceselor de degradare.
Restricţiile de folosinţă se referă la faptul că terenul din perimetrul de ameliorare nu poate deveni
păşune sau teren agricol, folosinţe care ar reactiva procesele de degradare.
Regulile de exploatare: în urma lucrărilor de împădurire, arboretele rezultate nu vor fi exploatate prin
tăieri rase, se interzice păşunatul, strângerea de fructe de pădure, activităţile turistice.
Măsurile de pază vor fi luate de conducerea ocolului şi vor fi aplicate de către pădurarul în cantonul
căruia se găseşte perimetrul.
De asemenea, pe timpul lucrărior şi după, perimetrul va fi scos în evidenţă prin panouri de atenţionare
şi prevenire asupra pericolelor potenţiale.
Lucrările ameliorative sunt intervenţii tehnice care se execută exclusiv în cuprinsull perimetrului de
ameliorare, cu scopul refacerii terenurilor degradate şi se împart în patru categorii:
a) Lucrări fito-ameliorative
b) Lucrări de pregătire şi ameliorare a solului
c) Lucrări de amenajare a terenurilor
d) Lucrări de împrejmuire
Pagina
4.2. Localizarea şi volumul lucrărilor ameliorative propuse
Stabilirea localizării şi a extensiunii lucrărilor ce se vor executa în perimetrul de ameliorare sunt de

primă importanţă pentru determinarea costului lucrării şi a necesarului de forţă de muncă.
Lucrările care se vor executa în perimetrul de ameliorare, volumul şi localizarea fiecărei lucrări sunt
prezentate în tabelul care urmează:
Volumul şi localizarea lucrărilor Tabelul 4.2

Nr. Denumirea lucrării U.M. Cantităţi Localizare Observaţii
crt.
1. Lucrări de împădurire ha 27.89 T1, T2, T3, T4
2. Pregătire în vetre ha 6.16 T1α
3. Fertilizare cu pământ vegetal ha 7.76 T2, T3
4. Terase simple ha 13.04 T1β
Terase sprijinite cu banchete cu ha 2.98 T2
gărduleţe ha 2.3
5. Garnisaje m2 1200 T4
6. Adunat pietre ha 4.96 T3
7. Imprejmuire m 2552
8. Amendare ha 9.6 T1α, T1β
4.3. Detalierea soluţiei tehnice
4.3.1 Detalii tehnice şi tehnologice privind lucrările de împădurire
a) Rolul culturilor forestiere create.

Suprafaţa care urmează a fi împădurită în perimetrul de ameliorare este de 27.89 ha, reprezentând 91%
din totalul suprafeţei perimetrului.
Culturile create în urma lucrărilor de împădurire vor avea rol mixt, de producţie şi protecţie a solului şi
apelor.
b) Comparând condiţiile staţionale existente în perimetrul de ameliorare cu cerinţele ecologice ale
speciilor, pentru efectuarea lucrărilor de împădurire s-au ales următoarele specii arborescente: pinul
silvestru, molidul, paltinul, laricele, aninul alb, iar dintre arbuşti măceşul.
Formula de împădurire redă asortimentul şi proporţia speciilor şi se stabileşte în funcţie de intensitatea
degradării prin eroziune. Astfel, pe terenurile moderat erodate, se vor introduce specii arborescente în
proporţie mare, terenurile cu eroziune puternică vor avea şi un etaj de arbuşti iar în cazurile extreme
din terenurile foarte puternic erodate şi ravenate se recurge la monoculturi, rezultând pinete respectiv
aninişuri de anin alb.
Desimile care se adoptă pentru diferitele suprafeţe diferă la rândul lor în funcţie de condiţiile existente.
Astfel, în suprafeţele aparţinând tipului T1 staţional, culturile vor avea desimi de 5000 puieţi/ha, în
suprafeţele aparţinând tipului staţional T2, desimi de 6700 puieţi/ha. La larice, culturile vor avea desimi
mai mici, iar suprafaţa cu stâncărie 3500 puieţi/ha. Pe taluzele de ravenă şi pe culoarul de scurgere se
instalează puieţi de anin în cordon cu o desime de 10.000 puieţi/ha.
Procedeul de plantare utilizat în mare parte din suprafeţe este cel de plantare în gropi normale de
30x30x30 cm, iar în cazul în care rândul de puieţi se găseşte între terase- în gropi lărgite, de 40x40x30
cm.
Pagina
În suprafaţa ravenată se aplică metoda de plantare în cordon, cu executarea unor terasete de 40 cm pe

care puieţii se dispun culcaţi. Distanţa între rândurile de puieţi şi între terasete este de 1.0 m.
Formulele de împădurire, modul de asociere, desimile şi detaliile referitoare la procedeul de
împădurire folosit sunt prezentate în tabelul următor, în funcţie de tipurile staţionale.
Detalii tehnice privind lucrarile de impadurire Tabelul 4.3.1.a

Tip staţional
Formula de Modul de Distanţe Nr. de Elemente privind
simbol Supra împădurire asociere de lucru puieţi la procedeul de împădurire
formula f ha
ha
T1α 6.16 7Mo3Pa Benzi din zece 2x1 5000 Plantare în gropi normale,
IM11a rânduri de puieţi teren pregătit parţial în vetre
T1β 13.04 6Pi3Pa1Mă Benzi din zece 2x1 5000 Plantare în gropi normale,
IM11a rânduri de puieţi pe terase simple
T2 5.28 10Pi - 1.5x1 6700 Plantare în gropi normale
IM11a pe terase sprijinite şi în
gropi lărgite între terase
T3 2.48 8La2An Benzi din cinci 2x1.5 3500 Plantare în gropi normale
IIM11b rânduri de puieţi
T4 0.93 10An - 1x1 10000 Plantare în cordon, pe
IIIM11a terasete
c) Completarea şi întreţinerea culturilor

Recepţia lucrărilor de împădurire şi controlul anual al culturilor se vor face utilizând suprafeţe de
probă, care să însumeze aproximativ 40% din totalul suprafeţei împădurite. În funcţie de cele
constatate cu ocazia controalelor, se stabileşte procentul de puieţi necesari pentru completarea
culturilor precum şi durata şi eşalonarea lucrărilor de întreţinere. Pentru zona de munte, procentele
necesare pentru completări se încarează în intervalul dintre 10% şi 30% în funcţie de condiţiile
existente în suprafeţele împădurite, de la moderate la foarte grele.
Lucrările de întreţinere vizează îmbunătăţirea stării de vegetaţie a puieţilor prin îndreptarea lor,
acoperirea rădăcinilor cu pământ în cadrul revizuirilor dar şi îmbunătăţirea condiţiilor de sol prin
mobilizări.
Volumul de completări estimat, lucrările de completare şi de întreţinere şi eşalonarea lor, în funcţie de
tipurile staţionale din perimetrul de ameliorare, sunt redate în tabelul următor
Lucrări de completare şi întreţinere şi eşalonarea lor pe tipuri staţionale Tab 4.3.1.b
Tip staţional Lucrări de întreţinere
Formula de Volumul estimat
simbol Supra împădurire al completărilor Durată Nr. de Eşalonarea
formula f % (ani) lucrări
ha
T1α 6.16 7Mo3Pa 10 5 8 2+2+2+1+1
IM11a
T1β 13.04 6Pi3Pa1Mă 20 5 9 3+2+2+1+1
IM11a
T2 5.28 10Pi 30 5 10 3+3+2+1+1
IM11a
T3 2.48 8La2An 20 4 7 3+2+1+1
IIM11b
Pagina
T4 0.93 10An 20 3 6 3+2+1

IIIM11a
4.3.2. Detalierea lucrărilor de pregătire şi ameliorare a solului
4.3.2.1. Lucrări de pregătire a solului

Pregătirea solului se prevede pe o suprafaţă de 6.16 ha, pe această suprafaţă culturile având desimea de
5000 puieţi/ha.
Lucrările de pregătire a solului sunt lucrări de pregătire parţială, în vetre cu dimensiuni de 60x80 cm.
Rolul lor este acela de a reduce compactitatea solului şi de a realiza un raport aerohidric favorabil
vegetării puieţilor, astfel încât aceştia să îşi poată dezvolta rapid sistemul radicelar.
Pregătirea solului în vetre este prevăzută în suprafaţa de la baza versantului, mai aşezată, unde
materialele fine provenite din amonte, ca urmare a eroziunii pluviale se depun, iar după uscare
formează o crustă, împiedicând astfel instalarea vegetaţiei.
4.3.2.2. Lucrări de fertilizare

Lucrările de fertilizare cu pământ vegetal se execută pe o suprafaţă de 7.76 ha, unde culturile au o
desime de 6700 puieţi/ha respectiv 3500 puieţi/ha în cazul laricelui.
Pământul vegetal utilizat la lucrările de fertilizare provine din apropierea perimetrului de ameliorare.
Lucrările au rolul de a elimina insuficienţa solului şi de a înlătura carenţele nutritive. Dozele în care se
administrează: 10 dm3 (o găleată) la fiecare groapă de plantare.
Transportul pământului până la marginea perimetrului se va face cu un tractor cu remorcă, urmând a fi
transportat la locul unde va fi utilizat cu tărgi sau cu găleţi.
Aceste lucrări asigură vegetarea puieţilor în codiţii vitrege, de teren foarte puternic erodat şi stâncos.
4.3.2.3. Lucrări de amendare

Lucrările de amendare se vor executa pe o suprafaţă de 9.6 ha, suprafaţă în care culturile au desimea de
5000 puieţi/ha. Amendarea va fi parţială şi se va face cu filer de calcar. Rolul acestor lucrări este de a
aduce reacţia solului la un nivel mai apropiat de cel optim pentru speciile folosite la lucrările de
împădurire. Dozele folosite în acest caz sunt de 1 kg de filer pentru fiecare groapă de plantare.
4.3.3. Detalierea lucrărilor de consolidare a terenurilor
4.3.3.1. Terase simple

Terasele simple sunt lucrări de consolidare a terenurilor degradate care se prevăd pe o suprafaţă de
13.04 ha. Se lucrează cu terase continue care se dispun la distanţe de doi metri între axele lor.
Terasele simple au rolul de a susţine puieţii în primii ani de la instalare, de a fragmenta scurgerea
apelor pe versant şi de a reţine materialele grosiere rostogolite de ape. Lucrările se vor dispune paralel
faţă de curbele de nivel.
Elemente constructive şi dimesionale: lăţimea platformei va fi de 1m şi va fi înclinată spre amonte cu
5-100. taluzurile care mărginesc terasa vor fi de asemenea înclinate cu 60 0 cel de debleu şi cu 450 cel de
rambleu.
Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii:

-fixarea şi materializarea traseelor;
Pagina
-executarea terasei: realizarea platformei pornind din aval spre amonte şi taluzarea pereţilor
platformei;
-finisarea lucrării: mobilizarea solului, mărunţirea bulgărilor de pământ, îndepărtarea pietrelor şi a
altor resturi, nivelarea platformei.
În continuare se prezintă schiţa lucrărilor cu elementele constructive dimensionale
Fig.2 Elementele constructive şi dimensionale şi modul de amplasare la terasele simple
Aceste lucrări de consolidare s-au adoptat pentru suprafeţele cu eroziune moderată şi puternică
cu pante mai mari de 20% unde există pericolul ca datorită şuvoaielor formate în urma unor ploi
torenţiale puieţii să fie dezrădăcinaţi prin spălarea solului în care au fost instslaţi.
Terasele se vor executa toamna, urmând ca primăvara timpuriu să se realizeze reparaţiile care se
impun şi să se treacă apoi la plantare.
4.3.3.2. Terase sprijinite de gărduleţe

Suprafaţa efectivă pe care se prevăd lucrări cu terase sprijinite de gărduleţe este de 4.38 ha. Terasele
vor fi întrerupte.
Ele au rolul de a reduce scurgerea, de a reţine materialele antrenate de ape şi de a susţine puieţii un
timp mai îndelungat respectiv 5-6 ani.
Dispunerea teraselor va fi în şiruri paralele faţă de curbele de nivel, cu distanţe între şiruri de 3m.
Terasele sprijinite de gărduleţe întrerupte au tronsoane uşor arcuite care se mai numesc “solzi”.
Lungimea unui “solz” este de 6 m.
Elemente constructive: lăţimea platformei este de 0.5 m. Platforma este sprijinită în partea din aval de
un gărduleţ cu lăţimea de 30 cm. Taluzul de debleu va avea înclinarea de 600.
Tehnica de execuţie a teraselor sprijinite de gărduleţe presupune mai multe operaţii, în următoarea
ordine: fixarea şi materializarea traseelor; construirea unor terasete cu lăţimea de 40 cm; baterea
parilor pe terasete; realizarea împletiturii de nuiele şi legarea ei din loc în loc cu sârmă; execuţia terasei
propriu-zise şi taluzarea peretelui din amonte; mobilizarea şi nivelarea platformei; acoperirea cu
pământ a piciorului gărduleţului şi bătătorirea pământului.
Pagina
Pentru realizarea gărduleţelor sunt necesare materiale diverse: pari dintr-un lemn rezistent, nuiele verzi
de salcie, alun, carpen, anin şi sârmă.
Amplasarea teraselor şi elementele lor constructive dimensionale sunt redate în figura 3.
Figura 3 Terase cu gărduleţe de sprijin
4.3.3.3. Terase sprijinite de banchete

Suprafaţa efectivă pe care sunt prevăzute terase sprijinite cu banchete este de 0.9 ha. Ele sunt tot terase
întrerupte cu acelaşi rol şi aceeaşi dispunere ca şi terasele sprijinite de gărduleţe. Au fost prevăzute
datorită cantităţii mari de piatră strânsă de pe terenul stâncos, fiind din această cauză mai ieftine şi în
plus prezintă avantajul că susţin puieţii timp mai îndelungat ( 10-15 ani ). Terasele sunt sprijinite de
banchete din zidărie uscată, realizate din lespezi de piatră aşezate cu grijă una peste alta.
În secţiune banchetele au formă trapezoidală şi au următoarele caracteristici dimensionale: lăţimea la
coronament 0.2 m, lăţimae la bază 0.3 m iar înălţimea de 0.3 m.
Pagina
Tehnologia de execuţie a teraselor sprijinite de banchete presupune următoarea succesiune de operaţii:

stabilirea şi marcarea rândului de tronsoane; construirea unei terase în contrapantă cu lăţimea de 50-60
cm şi cu peretele amonte uşor teşit; executarea zidăriei din lespezi de piatră şi consolidarea din loc în
loc cu brazde de iarbă; executarea terasei din spatele banchetei; taluzarea peretelui; umplerea
eventualelor goluri şi acoperirea cu pământ bătut a coronamentului şi piciorului zidăriei.
Lungimea teraselor, intervalele libere şi distanţele între rândurile de terase sunt la fel cu cele precizate
la terasele sprijinite de gărduleţe.
Schiţa secţiunii unei terase sprijinită de banchete cu elementele constructive dimensionale, este dată în
figura 4
Figura 4 Terasă cu banchete din zidărie uscată
4.3.3.4. Garnisaje
Garnisajele sunt lucrări de amenajare a terenurilor care au drept scop consolidarea obâşiei albiei de
scurgere. Ele se prevăd pe intrândul în râpa de desprindere, care are o lungime de 160 m. Suprafaţa de
garnisare prevăzută este de 1200m2. Lucrările care se execută sunt de tip I. Garnisajele au rolul de a
proteja patul albiei de eroziunea în adâncime prin reducerea vitezei de scurgere a apelor.
Elemente constructive şi dimensionale: tipul I de gernisaje este format dintr-un strat de nuiele de 30
cm grosime, nuielele fiind dispuse longitudinal. Nuielele sunt fixate cu pari bătuţi la distanţa de 1 m
unul de celălalt şi legaţi între ei prin longrine. Distanţa dintre rândurile de pari este de 2 m, iar
longrinele se fixează pe partea
Fig.8. Secţiunile longitudinale şi transversale ale unui garnisaj

Pagina
4.3.3.5 Lucrari de consolidare a malurilor subminate
Pe culoarul de ravenă, pentru consolidarea malurilor subminate, se prevăd aceste lucrări de

consolidare, pe o lungime de 22,4m, reprezentând 1/10 din lungimea malurilor subminate.
Fig.9. Schiţa anrocamentelor cu cleionaj

a)vedere in sectiune trensversaa ; b)vedere de sus.
Pe această lungime se vor executa arocamente cu cleionaj, cu rolul de a refacesprijinul lateral
distrus şi de a asigura stabilitatea versanţilor.
Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii:
- amenajarea suprafeţei;
- executarea arocamentului (baterea parilor, împletirea nuielelor, fixarea lor cu longrine,
umplerea golului cu pietre zidite);
- finisarea lucrării.
Materialul utilizat se va procura din apropierea perimetrului.
4.3.4. Detalierea lucrărilor de împrejmuire

Imprejmuirea se va face pe o lungime de 2552 m. Lucrările de împrejmuire constau în ridicarea unui
gard de sârmă ghimpată din cinci rânduri şi în plantarea unui gard viu la interior.
Pagina
Lucrările de împrejmuire au rolul de a asigura liniştea în perimetru şi, alături de celelalte lucrări bine
executate, are un rol primordial în asigurarea succesului acţiunii de ameliorare. Concret, lucrările de
împrejmuire trebuie să protejeze perimetrul de animale sau oameni.
Elemente constructive şi dimensionale. Imprejmuirea cu gard de sârmă se execută din bulumaci de
lemn de foioase sau răşinoase, cu diametre cuprinse între 15-25 cm şi lungimi de 2.2 m. Bulumacii se
îngroapă în pământ 0.7 m şi se dispun la distanţe de 2.5 m unul de celălalt. Capătul care se îngroapă în
pământ se va carboniza prin ardere superficială. Cele cinci rânduri de sârmă ghimpată se prind pe
bulumaci cu ajutorul unor cuie speciale. La fiecare al zecelea bulumac şi la colţuri gardul se întăreşte
cu contrafişe.
Schiţa lucrărilor pentru gardul de sârmă ghimpată este redată în continuare:
Figura 6 Elemente dimensionale ale gardului de sârmă ghimpată
Gardul viu de pe interior se va realiza cu ajutorul puieţilor de molid, amplasaţi la distanţe de 0.5x0.5 m
pe trei rânduri.
4.4. Breviar de calcule privind soluţia tehnică
4.4.1. Calcule referitoare la lucrările de împădurire

a) Calculul numărului de puieţi plantaţi pentru instalarea şi completarea culturilor
forestiere
Este redat pe tipuri staţionale în tabelul următor:
Tabel de calcul al necesarului de puieti Tabel 4.4.1.a
Tip staţional Nr. Puieţi necesari la plantare Puieţi
Formula de completări puieţi Total Nr de puieţi pe specii necesari
împădurire % mii pentru
mii
buc/ha buc completări
simbol Supraf Mo Pa Pi La An Mă
formula ha
T1α 6.16 7Mo3Pa 10 5 30.8 21.56 9.24 - - - - 3.08
IM11a
T1β 13.04 6Pi3Pa1Mă 20 5 65.2 - 19.5639.12 - - 6.52 13.04
IM11a
T2 5.28 10Pi 30 6.7 35.376 - - 35.37 - - - 10.613
IM11a
T3 2.48 8La2An 20 3.5 8.68 - - - 6.9441.736 - 1.736
IIM11b
Pagina
T4 0.93 10An 20 10 9.3 - - - - 9.3 - 1.85

IIIM11a
TOTAL 149.35 21.56 28.8 74.496.94411.03 6.52 30.329
În total, pentru instalarea culturilor forestiere şi pentru completarea lor sunt necesari 179,685 mii
puieţi. Din acest număr 30,329 mii puieţi sunt utilizaţi pentru completări şi reprezintă 20% din totalul
de puieţi necesari. La instalarea culturilor se folosesc102,994 mii puieţi aparţinând speciilor răşinoase,
39,86 mii puieţi de foioase arborescente şi 6,52 mii puieţi de arbuşti.
Majoritatea puieţilor sunt obţinuţi în pepinieră, în număr de 138,32 mii iar puieţii de anin, 11,036 mii
bucăţi provin din regenerări naturale.
b) Puieti plantati in gardului viu.

Numărul de puieţi de molid necesari la plantarea în gardul viu se calculează cu ajutorul
formulei:
L∗r Pc
N= d
1+ (
100 ) N- număr de puieţi necesari
L- lungimea gardului
r- numărul de rânduri
d- distanţa dintre puieţi pe rând
L= 2552 m Pc- procentul de completări
r= 3
d=0,5 m
Pc=20
N= 18.374 puieţi de molid
c) calculul suprafeţei de întreţinere

Este dat în tabelul următor, în funcţie de eşalonarea
lucrărilor de întreţinere.
Tabel de calcul al suprafetei de intretinut Tabel 4.4.1.b
Tip staţional Lucrări de întreţinere Suprafeţe întreţinute
simbol Supraf număr eşalonare Suprafaţa de întreţinut în anii

formula ha 2001 2002 2003 2004 2005
T1α 6.16 8 2+2+2+1+1 12.32 12.32 12.32 6.16 6.16
IM11a
T1β 13.04 9 3+2+2+1+1 39.12 26.08 26.08 13.04 13.04
IM11a
T2 5.28 10 3+3+2+1+1 15.84 15.84 10.56 5.28 5.28
IM11a
T3 2.48 7 3+2+1+1 7.44 4.96 2.48 2.48 -
IIM11b
T4 0.93 6 3+2+1 2.79 1.86 0.93 - -
IIIM11a
TOTAL 77.51 61.06 52.37 26.96 24.48
Pagina
4.4.2. Calcule referitoare la lucrările de pregătire şi ameliorare a solului
a) Calculul numărului de vetre şi a suprafeţei pregătite

Numărul de vetre necesar este egal cu numărul de puieţi instalaţi în suprafaţa în care s-a prevăzut
pregătirea solului în vetre. Tipul staţional în care se fac aceste lucrări este T 1 cu suprafaţa de 6.16 ha
şi desime a culturilor de 5000 de puieţi/ha rezultând 30,8 mii puieţi necesari pentru instalarea culturilor
forestiere. Se vor pregăti deci un număr de 30800 de vetre.
Suprafaţa totală pregătită în vetre se calculează cu formula:
Sp= NrvxSv (ari) Unde Sp- suprafaţa pregătită
Nrv- numărul de vetre
Nrv= 30800 Sv- suprafaţa unei vetre
Sv=0.6*0.8=0.5 m2
Sp=30800*0.5=15400 m2= 154 ari
b) Calculul cantităţii de pământ vegetal

Se efectuează ţinând cont de numărul de puieţi care se fertilizează cu pământ vegetal şi de doza
Pagina
곚 곚 h 굂 ì 긮‫ ؼ‬੪ 磬 Ũ 둶‫ ׈‬먾 4
c) calculul cantităţii de amendament se face cu ajutorul formulei:

Am= D1puiet*nr. puieţi= 1kg*96000 puieţi
Am=96000 kg= 96t filer de calcar Am- cantitatea de amendament necesară
D1puiet- doza pentru un puiet
4.4.3. Calcule referitoare la lucrările de amenajare a terenurilor
a) Calculul cantităţii de pietre şi bolovani rezultate din curăţirea terenurilor
Vp=S*30 m3/ha= 4.96*30=149 m3 piatră, unde

Vp- volumul de piatră rezultat
S- suprafaţa de stâncărie
b) Calculul lungimii teraselor simple
Se construiesc terase simple continui, lungimea lor calculându-se cu ajutorul următoarei formule:
10 .000∗S 10. 000∗13 , 04
= =65200 m
Lts= d 2
c)Calculul teraselor sprijinite cu gărduleţe
Se prevăd terase sprijinite cu gărduleţe întrerupte. Lungimea lor se calculează cu formula
10000 10000
l= 6=2222, 2
Ltg= d 1 d 2 3∗9 m/ha, unde:
d1- distanţa dintre rânduri
d2- lungimea unui tronson
l- lungimea unui solz;
Suprafaţa pe care se prevăd terase sprijinite de gărduleţe este de 4.38 ha. Rezultă în total 9733.3 m de
terase sprijinite de gărduleţe.
Numărul de pari necesari pentru construirea teraselor se calculează cu formula:
10000 S 10000∗4 . 38
(2l+1 )= (2∗6+1)=21089
N= d d
1 2 3∗9 pari unde,
S- suprafaţa cu gărduleţe sprijinite
Consumul de nuiele se calculează în funcţie de înălţimea gărduleţului şi consumul specific
C= Lg*Hg*0.06125(m.st.)= 9733.3 *0.3*0.06125=178.8 m.st. unde,

Hg- înălţimea gărduleţului
Lg- lungimea gărduleţului
C- consumul total de nuiele
d) Calculul teraselor sprijinite de banchete, este similar cu cel de la terasele sprijinite
Pagina
de gărduleţe. Lungimea totală, distanţele între rânduri, lungimea solzilor şi distanţele între solzi sunt
identice. Rezultă deci o lungime de 2222.2 m/ha. Suprafaţa cu terase sprijinite de banchete este de 0.9
ha în total lungimea lor fiind de 2000 m.
Volumul de piatră din banchete depinde de suprafaţa secţiunii- în acest caz trapezoidală.
(0.3+0.2 )0 .3
Asect= 2 =0.075m2.
Volumul de piatră necesar pentru banchete se determină cu relaţia:
Vp =AsectLtb=0.075*2000=149 m3
Deci, la construcţia teraselor cu banchete se utilizează întreaga cantitate de piatră strânsă de pe
suprafaţa cu stâncărie.
Pagina
CAPITOLUL V
Eşalonarea şi organizarea lucrărilor
5.1. Lista cantităţilor de lucrări propuse
Această listă trebuie să conţină toate lucrările propuse spre execuţie în perimetrul de ameliorare, pe
categorii, fiecare lucrare având un cod specific. Se va preciza în listă unitatea de măsură pentru fiecare
lucrare şi cantitatea necesară. Lista redă cuantumul lucrărilor, serveşte la planificarea şi evaluarea
lucrărilor, la determinarea costurilor lucrărilor şi a necesarului de forţă de muncă.
Lista cantităţilor de lucrări Tabel 5.1.

Categoria de Codul Denumirea lucrării U.M. Cantităţi
lucrări lucrării
A. Lucrări de A1 Instalarea culturilor forestiere mii buc. 149.356
împădurire A2 Completarea culturilor forestiere mii buc. 30.329
A3 Intreţinerea culturilor forestiere an 1 ha 77.51
an 2 ha 61.06
an 3 ha 52.37
an 4 ha 26.96
an 5 ha 24.48
Total ha 242.38
B. Lucrări de B1 Pregătire în vetre ari 154
pregătire şi B2 Fertilizare cu pământ vegetal m3 440.56
amendare a solului B3 Lucrări de amendare t 96
C. Lucrări de C1 Adunat pietre şi bolovani m3 149
amenajare a C2 Terase simple m 65200
terenurilor C3 Terase cu gărduleţe m 9733.3
C4 Terase cu banchete m 2000
C5 Garnisaje m2 1200
D. Lucrări de D1 Gard de sârmă ghimpată m 2552
împrejmuire D2 Gard viu perimetral mii buc. 18374
5.2. Eşalonarea lucrărilor propuse
Lucrările se vor executa în perioada 2001 până în 2006, în primul an realizându-se lucrările de
amenajare a terenului şi instalare a culturilor forestiere urmând ca în anii următori să se intervină
numai cu lucrări pentru întreţinerea culturilor. În continuare este prezentat planul de eşalonare a
lucrărilor propuse.
Pagina
Planul de eşalonare a lucrărilor propuse Tabel 5.2.

Nr. Codul şi denumirea lucrării U.M. Cantităţi de executat în anul
crt. 2001 2002 2003 2004 2005
1 Instalarea culturilor forestiere mii buc 149.35
6
2 Completarea culturilor forestiere mii buc. 30.329
3 Intreţinerea culturilor forestiere ha 77.51 61.06 52.37 26.96 24.48
4 Pregătire în vetre ari 154
5 Fertilizare cu pământ vegetal m3 440.56
6 Lucrări de amendare t 96
3
7 Adunat pietre şi bolovani m 496
8 Terase simple m 65200
9 Terase cu gărduleţe m 9733.3
1 Terase cu banchete m 2000
0
1 Garnisaje m2 1200
1
1 Gard de sârmă ghimpată m 2522
2
1 Gard viu perimetral mii buc. 18.374
3
5.3. Elemente de organizare a execuţiei lucrărilor
Lucrările se vor executa în regie proprie, de către O.S. Tulnici.

Recrutarea forţei de muncă necesare se va face din localităţile din apropiere.
În anul de vârf pentru executarea lucrărilor sunt necesari 92 de muncitori.
Puieţii necesari provin din pepiniera O.S. Tulnici, cu excepţia celor de anin, care provin din
regenerările naturale din vecinătatea perimetrului de ameliorare.
Pământul vegetal va fi adus din apropiere cu tractorul cu remorcă. Parii şi bulumacii sunt asiguraţi de
O.S. din lucrările culturale făcute anterior. Piatra pentru terasele cu banchete provine din perimetrul de
ameliorare.
Muncitorii vor fi organizaţi în echipe, fiecare echipă cuprinzând trei muncitori.
Este necesară construirea de barăci pentru adăpostul muncitorilor şi de gheţării pentru protejarea
puieţilor împotriva deshidratării.
Pentru adăpostul materialelor şi uneltelor se construiesc şoproane.
Accesul in perimetru se va face pe drumuri şi poteci, amenajate anterior.
Pentru asigurarea apei potabile sunt necesare captări de izvoare. De asemenea, şantierul de lucru va fi
dotat cu truse medicale.
Aspectele privind protecţia muncii in şantier se referă la instructajul necesar înaintea începerii
activităţii. O atenţie specială din acest punct de vedere o reclamă activităţile de împădurire şi
consolidare de pe zonele cu pantă accentuată.
Măsuri care trebuie luate:
 Lucrările să se desfăşoare cu muncitorii dispuşi in linie pe curbele de nivel, pornind de sus in
jos;
 Muncitorii să fie echipaţi cu unelte corespunzătoare, bine prinse in cozi;
 Muncitorii să fie echipaţi cu echipament de protecţie (căşti, cizme, mănuşi);
Pagina
 Marcarea punctelor periculoase prin plăcuţe de avertizare;

 Intrarea în perimetru va fi marcată de panouri;
 Se vor amenaja locuri speciale de fumat, cu lăzi sau gropi cu nisip.
CAPITOLUL VI
Costul lucrărilor şi principalii indicatori tehnico-economici
6.1. Evaluarea costului lucrărilor
Nr. Codul şi denumirea lucrării U.M. Cantităţi Indici de cost Costul

crt. (lei/u.m.) lucrărilor
1 Instalarea culturilor forestiere mii buc 149.356 1,500,000 224,034,000
2 Completarea culturilor forestiere mii buc 30.329 1,800,000 54,592,200
3 Intreţinerea culturilor forestiere ha 242.38 1,000,000 242,380,000
4 Pregătire în vetre buc 30.800 2,000 61,600,000
5 Fertilizare cu pământ vegetal m3 440.56 100,000 44,056,000
6 Lucrări de amendare t 96 200,000 19,200,000
7 Adunat pietre şi bolovani m3 496 200,000 99,200,000
8 Terase simple m 65200 7,000 456,400,000
9 Terase cu gărduleţe m 9733.3 30,000 153,333,000
1 Terase cu banchete 2000
0 m 15,000 99,332,400
1 Garnisaje 1200
1 m2 50,000 60,000,000
1 Gard de sârmă ghimpată 2522
2 m 50,000 126,100,000
1 Gard viu perimetral 18.374
3 mii buc. 1,200,000 22,048,800
COST TOTAL, la care se adaugă: 1,731,610,000
23%CAS 398,270,300
5% şomaj 86,580,500
7% sănătate 121,212,700
1% neprevăzute 17,316,100
TOTAL GENERAL 2,355,000,000
6.2. Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei
1. Valoarea totală a investiţiei: 2355 milioane lei
2. Suprafaţa ameliorată: 30.6ha
3. Investiţia specifică: 76,960 milioane/ha
4. Durata de realizare a investiţiei: 5 ani

Pagina
Pagina
Bibliografie
1. Ciortuz, I,1981- Amelioraţii Silvice, E.D.P., Bucureşti
2. Ciortuz, I,1991- Indrumar de aplicaţii practice la Amelioraţii Silvice,

Universitatea Transilvania Braşov
3. Chiriţă, C,1977- Solurile României, Editura Academiei, Bucureşti
4. Marcu, M,1967- Meteorologie şi climatologie forestieră, E.D.P., Bucureşti
5. Gurmăzescu, H,- Judeţul Vrancea
6. ***,1983- Geografia României, vol I, Editura Academiei, Bucureşti
7. ***,1966- Atlasul climatologic al R.S.R., Bucureşti
8. ***,1961- Clima României, vol II, Editura Academiei, Bucureşti
Tema proiectului.....................................................................................................................1
A. Piese scrise...................................................................................................................2
CAPITOLUL I..................................................................................................................................4
1.1 Poziţia geografică şi situaţia administrativă a perimetrului................................................................4
1.2. Condiţii geologice..............................................................................................................................4
1.3. Condiţii geomorfologice....................................................................................................................4
1.4. Condiţii climatice...............................................................................................................................5
1.6. Condiţii pedologice................................................................................................7 ꗬ Á
‷Љ ዸ¿ က Ѐ 퉜
Pagina
橢橢 ᙕᙕ Љ 黫簷簷  ^ ҭ l‫ݞ‬ ‫ݞ ݞ‬ ‫ݞ‬ ਸ਼ ਸ਼
$ 穔 Ƞ 籴° 甹ͅ ਸ਼
殺 큤‫ڲ‬ 휖 " 殺殺甹 oc518444247 \h 8
Pagina
B. Piese desenate
Pagina

Amelioratii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Amelioratii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema proiectului

Să se întocmească studiul de fezabilitate privind ameliorarea silvică a

BRASOV Termen de predare

Indrumător: Şef lucrări dr. ing. Victor Păcurar

Date cu caracter general:

2. Faza de proiectare: studiu de fezabilitate

3. Titularul de investiţie: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor prin

4. Proiectant:Universitatea “Transilvania” din Braşov

5. Situatia actuala:terenuri incluse în fond forestier

6. Mod de finanţare -alocaţii bugetare

1.1 Poziţia geografică şi situaţia administrativă a perimetrului de ameliorare

Figura 1. Schiţa cu localizarea perimetrului

1.2. Condiţii geologice

1.3. Condiţii geomorfologice

Perimetrul de ameliorare se încadrează în regiunea geomorfologică a Munţilor Vrancei, partea central-

Sinteza datelor geomorfologice Tabel nr.1.3.

1.4. Condiţii climatice

Caracteristicile ploii critice de asigurare 10%.

1.5. Condiţii hidrografice şi hidrologice

Regimul hidrologic dezechilibrat şi gradul mare de fragmentare al perimetrului, în combinaţie cu

1.6. Condiţii pedologice

Regiunea pedo-geografică în care se încadrează perimetrul de ameliorare este Regiunea Carpatică,

1.7. Condiţii fito-geografice

1.8 Condiţii economico-geografice

În ceea ce priveşte aspectul economic se menţionează că majoritatea terenurilor au folosinţă agricolă

Terenuri degradate din perimetrul de ameliorare tabelul 2.1

1. Terenuri moderat erodate 6,53 14,94 Us 7

2.2. Estimarea predispozitei la eroziune si a cuantumului probabil al

2.2.1. Predispozitia la eroziune

V=2 – fâneţe şi păduri ± descheiate, slab productive

Erodabilitatea puternică arată o susceptabilitate avansată la eroziune şi deci pericolul declanşării cu

b) Metoda Corine(A. Giordano, D. Briggs, 1992-98)

2.2.2.Estimarea cuantumului eroziuni

2.3. Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei

2.4. Lucrari executate in trecut

Nu s-au executat lucrari in trecut.

3.1. Metoda de cartare adoptată

1. Natura degradării şi forma de teren degradat

Unităţile taxonomice folosite sunt:

1. Clasa de terenuri degradate

4. Grupa staţională ţine seama de caracteristica pedologică fundamentală (structura, textura

6. Unitatea staţională este unitatea taxonomică concretă, delimitată ca o porţiune de teren

3.2. Separarea, descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale din

Unitatea Staţională nr. 1;

Unitatea stationala nr. 1:

Unitatea stationala nr. 2:

Unitatea stationala nr. 3:

Unitatea stationala nr. 4:

Unitatea stationala nr. 5:

Unitatea stationala nr. 6:

Unitatea stationala nr. 7:

Unitatea Staţională nr. 2

Unitatea Staţională nr. 3

Unitatea Staţională nr. 4

Unitatea Staţională nr. 5

-altitudinea: minimă 710 m

3.3 Stabilirea şi caracterizarea tipurilor staţionale

Caracterizarea tipurilor staţionale din perimetrul de ameliorare Tabelul 3.3

3.4. Probleme ce se cer rezolvate

Obiectivele avute în vedere prin activitatea de ameliorare sunt:

4.1. Complexul de măsuri şi lucrări ameliorative

Ţinând cont de obiectivele urmărite, de diversitatea situaţiilor existente în perimetrul de ameliorare, de

1. Curăţirea de pietre 1. Adunat pietre

Vp=S30 m3/ha= 4.9630=149 m3 piatră, unde

C= LgHg0.06125(m.st.)= 9733.3 0.30.06125=178.8 m.st. unde,