Tipuri de Floră PDF

Tipurile de pătură
erbacee
din
Flora indicatoare din pădurile noastre
de A. Beldie şi C. ChiriŃă, 1967
CUPRINS
Cap. I GeneralităŃi...........................................................................................................................................3
1.1. Valoarea indicatoare a plantelor din pătura erbacee a pădurilor ................................................................3
1.2. Categorii ecologice şi comunităŃi de plante indicatoare .............................................................................5
1.3. IndicaŃiile plantelor din pătura erbacee asupra troficităŃii şi umidităŃii solurilor forestiere .......................5
CAP. II Tipuri de pătură erbacee ..................................................................................................................8
2.1. Aspecte generale.........................................................................................................................................8
2.2. Tipuri de pătură erbacee pe mari unităŃi de vegetaŃie forestieră.................................................................9
2.2.1. MOLIDIŞURI ........................................................................................................................................9
TIP 1: Oxalis – Dentaria ...................................................................................................................................9
TIP 2: Chrysanthemum rotundifolium (Leucanthemum waldsteinii) ..............................................................11
TIP 3: Calamagrostis – Luzula........................................................................................................................11
TIP 4: Oxalis – Soldanella ..............................................................................................................................11
TIP 5: Luzula sylvatica....................................................................................................................................12
TIP 6: Vaccinium.............................................................................................................................................12
TIP 7: Hylocomium..........................................................................................................................................13
TIP 8: Polytrichum commune..........................................................................................................................14
2.2.2. PĂDURI DE AMESTEC DE RĂŞINOASE ŞI BRĂDETE PURE.................................................14
TIP 1: Asperula (Galium) – Oxalis..................................................................................................................14
TIP 2: Oxalis – Pleurozium .............................................................................................................................15
TIP 3: Luzula luzuloides – Hieracium transsylvanicum..................................................................................15
TIP 4: Vaccinium.............................................................................................................................................15
2.2.3. PĂDURI DE AMESTEC DE FAG CU RĂŞINOASE ŞI FĂGETE PURE MONTANE..............16
TIP 1: Asperula (Galium) – Dentaria..............................................................................................................16
TIP 2: Symphytum cordatum – Ranunculus carpaticus...................................................................................17
TIP 3: Rubus hirtus..........................................................................................................................................18
TIP 4: Festuca altissima..................................................................................................................................18
TIP 5: Luzula – Galium schultesii ...................................................................................................................19
TIP 6: Luzula – Calamagrostis........................................................................................................................19
TIP 7: Vaccinium.............................................................................................................................................20
2.2.4. PĂDURI DE DEALURI CU PARTICIPAREA FAGULUI (FĂGETE DE DEAL, ŞLEAURI DE
DEAL CU FAG, GORUNETO-FĂGETE) .................................................................................................20
TIP 1: Asperula (Galium) – Asarum................................................................................................................20
TIP 2: Carex pilosa .........................................................................................................................................21
TIP 3: Rubus hirtus..........................................................................................................................................22
TIP 5: Dactylis – Poa nemoralis .....................................................................................................................23
TIP 6: Luzula luzuloides..................................................................................................................................23
TIP 7: Vaccinium – Luzula ..............................................................................................................................23
2.2.5. PĂDURI DE ŞLEAU DE DEAL, FĂRĂ FAG..................................................................................24
TIP 1: Asarum – Brachypodium ......................................................................................................................24
TIP 2: Carex pilosa .........................................................................................................................................25
TIP 4: Luzula luzuloides – Carex montana .....................................................................................................26
2.2.6. GORUNETE ........................................................................................................................................26
TIP 1: Asarum – Stellaria................................................................................................................................27
TIP 3: Melica uniflora .....................................................................................................................................28
TIP 4: Carex pilosa .........................................................................................................................................28
TIP 5: Cytisus (Chamaecytisus) – Genista......................................................................................................29
TIP 7: Festuca heterophylla ............................................................................................................................30
TIP 8: Poa pratensis – Carex caryophyllea ....................................................................................................31
TIP 9: Luzula luzuloides..................................................................................................................................31
TIP 10: Vaccinium – Calluna ..........................................................................................................................32
1
2.2.7. STEJĂRETE........................................................................................................................................32
TIP 1: Brachypodium – Geum – Pulmonaria..................................................................................................32
TIP 2: Rubus caesius – Aegopodium ...............................................................................................................33
TIP 3: Poa pratensis........................................................................................................................................34
TIP 4: Carex brizoides – Agrostis alba (Agrostis stolonifera) .......................................................................34
TIP 5: Carex riparia – Iris pseudacorus .........................................................................................................34
2.2.8. PĂDURI DE ŞLEAU DE CÂMP (inclusiv cero-şleauri şi şleauri de luncă de câmpie)................35
TIP 1: Arum-Pulmonaria.................................................................................................................................35
2.2.9. CERETE, GÂRNIłETE, AMESTECURI DE CER ŞI GÂRNIłĂ ...............................................36
TIP 1: Glechoma hirsuta – Geum urbanum ....................................................................................................36
TIP 2: Carex – Poa pratensis ..........................................................................................................................37
TIP 3: Festuca pseudovina ..............................................................................................................................38
TIP 4: Genista tinctoria – Poa nemoralis .......................................................................................................38
TIP 5: Agrostis alba (Agrostis stolonifera) ....................................................................................................39
2.2.10. STEJĂRETE DE STEJAR BRUMĂRIU........................................................................................39
2.2.11. STEJĂRETE DE STEJAR PUFOS.................................................................................................40
2.2.12. ZĂVOAIE, PLOPIŞURI...................................................................................................................41
PLANŞE ..........................................................................................................................................................42
2
CAP. I – GENERALITĂłI
1.1. Valoarea indicatoare a plantelor din pătura erbacee a pădurilor
Flora din pătura erbacee a pădurilor prezintă o deosebită însemnătate ştiinŃifică şi practică pentru
cunoaşterea, caracterizarea şi clasificarea staŃiunilor forestiere. Această floră, alcătuită din plante erbacee,
arbuşti scunzi, semiarbuşti, muşchi şi licheni, este expresia condiŃiilor de vegetaŃie determinate de climat,
microclimat şi de caracterele edafice, îndeosebi din stratul superior al solului care constituie patul de
încolŃire al seminŃelor arborilor şi mediul de dezvoltare al plantulelor acestora.
Orice schimbare în condiŃiile climatice locale sau în însuşirile fizico-chimice ale solului se manifestă
în compoziŃia floristică şi vitalitatea păturii erbacee, care apare astfel ca un înregistrator sensibil şi permanent
al condiŃiilor de climă şi sol din pădure.
Cunoaşterea indicaŃiilor florei din pătura erbacee este aşadar de mare importanŃă practică, permiŃând
confirmarea indicaŃiilor obŃinute prin cercetarea directă a factorilor staŃionali şi înlocuind chiar în bună
măsură această cercetare, adesea dificilă şi răpitoare de timp.
Interpretarea justă a florei indicatoare asigură adeseori o caracterizare mai completă decât observaŃia
momentană a anumitor stări ale solului supuse variaŃilor în timp. Această floră, fiind condiŃionată de o stare
medie şi predominantă a diferitelor însuşiri ale solului, poate exprima mai sigur anumite caracteristici, ca de
exemplu umiditatea, care poate varia adesea în intervale relativ scurte de timp.
Flora indicatoare ajută astfel în mod deosebit în lucrările de cartare staŃională pentru o expeditivă şi
destul de precisă delimitare pe teren a unităŃilor staŃionale forestiere.
Plantele pot vegeta adesea în condiŃii ecologice mult diferite în raport cu situaŃia staŃiunii respective
faŃă de întreg arealul lor. În teritoriul corespunzător optimului lor climatic, ele pot fi uneori aproape
indiferente faŃă de variaŃia unuia sau mai multor factori edafici, prezentând în general o relativ largă
amplitudine ecologică. Către limitele arealului, devin însă foarte sensibile faŃă de factorul climatic limitativ
al existenŃei lor, legându-le mai strâns de anumite condiŃii de sol şi substrat care sunt în măsură să exercite
un rol compensator al cerinŃelor de ordin climatic. Valoarea indicatoare devine aşadar maximă către periferia
ariei naturale de vegetaŃie. Se cunosc astfel numeroase specii cu centrul răspândirii lor în Europa centrală şi
sudică, frecvente în cadrul acestui teritoriu pe tot felul de substrate geologice, dar care în climatul nordic,
mai rece, la limitele arealului lor, devin strict calcicole şi termofile. Exemple de acest fel sunt Galium
odoratum, iar dintre arbori, Sorbus torminalis. Specii de pădure cu caracter mezofit în Europa centrală, în
clima mai caldă şi mai uscată a Europei sudice devin higrofite. Un exemplu îl poate constitui Galium
odoratum.
VegetaŃia unei anumite specii în condiŃii staŃionale deosebite se poate constata nu numai pe întinsul
marilor spaŃii geografice, dar chiar şi în cadrul unor teritorii mai restrânse, în cuprinsul cărora considerentele
de ordin fitogeografic nu mai prezintă importanŃă. În aceste cazuri intervine de asemenea fenomenul de
substituire şi de compensare parŃială a factorilor ecologici, verificat la o serie de specii, dar încă insuficient
cunoscut la o mulŃime de plante, aparent indiferente faŃă de condiŃiile staŃionale. Unele specii din flora
pădurilor noastre, aparŃinând categoriei plantelor de mull, prezintă o amplitudine relativ largă faŃă de
troficitatea solului, putând vegeta normal pe soluri mijlociu bogate până la foarte bogate în baze în orizontul
superior şi chiar sărace în baze în orizontul podzolit. Ele se comportă însă deosebit faŃă de acest factor în
raport cu altitudinea: în regiunile de dealuri se pot dezvolta atât pe soluri brune tipice cât şi pe soluri puternic
podzolite şi chiar podzolice, pe când la munte, într-un climat mai rece, devin legate de soluri cu conŃinut de
baze ridicat pe tot profilul. Acelaşi caracter eutrof îl prezintă şi în staŃiunile de câmpie, cu precipitaŃii mai
reduse, aici devenind totodată mai exigente faŃă de regimul de umiditate cât şi de starea fizică a acestuia în
orizontul superior.
Se cunosc şi specii extrem oligotrofe (ca Vaccinium myrtillus şi Deschampsia flexuosa) care în
staŃiuni montane şi subalpine se comportă ca mezofite sau mezohigrofite, iar în cele de dealuri, către limita
lor inferioară de vegetaŃie, devin mezoxerofite, datorită condiŃiilor mult mai bune de humificare.
Se constată că, pentru o anumită specie, cu cât valoarea unui factor se apropie mai mult de domeniul
minimului necesar speciei, cu atât mai mult aceasta devine mai exigentă faŃă de alŃi factori care pot exercita
un rol compensator.
Marea amplitudine ecologică a unor specii s-ar putea explica şi prin existenŃa unor ecotipuri greu de
diferenŃiat din punct de vedere morfologic.
În ceea ce priveşte modul de folosire al florei din pătura erbacee ca indicator staŃional, trebuie
precizat că de cele mai multe ori cercetătorii nu au luat în considerare toate speciile prezente într-un anumit
3
punct de cercetare, Ńinându-se seama numai de o serie de specii considerate drept plante indicatoare.
De remarcat că această alegere s-a făcut iniŃial atât la noi cât şi în alte Ńări fără cercetări numeroase,
comparative, în condiŃiile specifice teritoriilor respective. S-au considerat astfel adeseori ca plante
indicatoare numai acele specii menŃionate ca atare în lucrări mai vechi, în parte axate pe concepŃia
indicatoarelor absolute. Deabia în ultimul timp, studii mai amănunŃite asupra vegetaŃiei forestiere şi a
solurilor respective au arătat că, cel puŃin în parte, plantele indicatoare clasice, prezintă o valoare indicatoare
redusă în condiŃiile Ńării noastre; în schimb altele s-au dovedit elemente caracteristice unor anumitor grupări
din pătura erbacee, legate de anumite formaŃii forestiere şi indicatoare staŃionale valoroase.
Cercetătorul este uneori înclinat să treacă cu vederea speciile cu frecvenŃă şi abundenŃă redusă, ceea
ce poate adeseori reprezenta o greşeală, deoarece apariŃia chiar sporadică a acestor specii poate fi
simptomatică pentru anumite tendinŃe de evoluŃie a vegetaŃiei din pătura erbacee, sub influenŃa schimbării
unui factor climatic sau edafic cu acŃiune locală.
Unele specii, datorită modului lor de înmulŃire, nu se pot întâlni niciodată ca dominante sau
abundente, ci numai răzleŃe. Şi tocmai aceste specii, în unele cazuri, pot fi indicatoare preŃioase.
Numeroase specii frecvente în flora pădurilor noastre se prezintă ca dominante sau foarte abundente
în staŃiuni diferite, datorită marilor lor amplitudini ecologice şi în aceste cazuri, indicaŃii mai precise asupra
staŃiunii se pot obŃine numai de la speciile răzleŃe, însă cu exigenŃe staŃionale mai strâns limitate. Aşa de
exemplu, Oxalis acetosella foarte abundentă într-un anumit punct, nu poate da indicaŃii asupra troficităŃii şi
reacŃiei solului în acel punct, deoarece această specie prezintă o foarte largă adaptabilitate faŃă de aceşti
factori, indicând numai un anumit regim de umiditate al solului, prezenŃa humusului de tip moder sau mull-
moder şi condiŃii de iluminare redusă. Nu este însă tot una dacă în pâlcul de Oxalis se află exemplare răzleŃe
de Vaccinium myrtillus sau Lamium galeobdolon; în primul caz solul este puternic până la moderat acid şi
sărac până la mijlociu bogat în baze, iar în cel de-al doilea caz, slab acid până la neutru şi cu conŃinut ridicat
în baze.
În general speciile abundente prezintă adeseori în staŃiunea respectivă o valoare indicatoare
considerabilă, dar se cunosc şi specii care nu sunt indicatoare precise decât atunci când domină exclusiv
(de ex. Luzula sylvatica).
Un însemnat rol în aprecierea valorii indicatoare a speciilor îl are vitalitatea plantelor. În general,
plantele se dezvoltă normal sau viguros numai în staŃiuni în care factorii decisivi ating valori cuprinse în
domeniul corespunzător exigenŃelor speciei; ele pier sau vegetează lânced îndată ce limitele acestui domeniu
nu sunt atinse sau sunt depăşite. Aprecierea vitalităŃii se bazează în primul rând pe modul de dezvoltare a
organelor plantelor, potrivit caracterelor morfologice specifice şi pe posibilitatea de fructificaŃie sau
înmulŃire pe cale vegetativă. Aşadar, se admite în general că plantele au valoare indicatoare atunci când
prezintă o vitalitate normală. PrezenŃa în amestec, alături de acestea, a unor specii cu vitalitate redusă poate
totuşi arăta că acelea se găsesc în condiŃii de limită faŃă de un anumit factor, indicaŃiile negative ale acestora
putând completa şi confirma indicaŃiile pozitive ale celorlalte elemente normal dezvoltate.
Vitalitatea unei plante nu poate fi pusă întotdeauna în legătură cu abundenŃa, respectiv sociabilitatea
ei, aceasta fiind adeseori un caracter specific, legat de modul de reproducere şi uneori de factori cu acŃiune
strict locală.
Cercetările geobotanice şi tipologice întreprinse la noi au arătat o largă răspândire a multora dintre
speciile din pătura erbacee a pădurilor, în diferite formaŃii forestiere. De asemenea mai arată că – exceptând
un număr relativ mic de specii, legate de anumite condiŃii extreme – cele mai multe dispun de o largă
adaptabilitate. Unele din acestea, deşi prezintă exigenŃe mai limitate faŃă de un anumit factor, totuşi, faŃă de
alŃii se comportă aproape indiferente.
Referitor la speciile care vegetează în condiŃii staŃionale diferite, nu se poate spune întotdeauna că
sunt indicatoare pentru un anumit domeniu de valori ale unui anumit factor, ci, cel mult că pot suporta aceste
condiŃii, datorită largilor posibilităŃi de adaptare de care dispun.
Flora din pătura erbacee a pădurilor prezintă diferite aspecte sezonale, caracterizate prin prezenŃa
unor anumite grupe de specii, care răsar, se dezvoltă şi pier în mai multe faze succesive. Pentru a cunoaşte
compoziŃia ei integrală, este necesar ca o anumită staŃiune să fie cercetată în toate aceste faze de vegetaŃie.
Majoritatea plantelor indicatoare de la noi se află dezvoltate de la sfârşitul primăverii până în plină vară,
fiind aşadar suficiente investigaŃiile în perioadele respective. O singură cercetare în plin sezon de vegetaŃie,
poate fi totuşi suficientă, însă presupune identificarea unor specii timpurii numai după organe vegetative.
4
1.2 Categorii ecologice şi comunităŃi de plante indicatoare
Plantele din pătura erbacee a pădurilor dau indicaŃii simultane, în primul rând, asupra troficităŃii,
reacŃiei şi regimului de umiditate al solului, fiecare putând vegeta normal într-un anumit interval de valori,
mai restrâns sau mai larg, al troficităŃii şi al reacŃiei solului şi într-un anumit regim de umiditate, în raport cu
exigenŃele lor ecologice faŃă de aceste elemente. Stabilirea acestor intervale şi regimuri pentru fiecare specie,
prin cercetarea florei în diferite situaŃii şi prin analiza solurilor respective, a permis încadrarea speciilor într-o
serie de categorii, fiecare din acestea cuprinzînd speciile cu exigenŃe identice sau asemănătoare faŃă de una
din caracteristicile edafice menŃionate (troficitate, reacŃie, umiditate) şi fiind corespunzătoare unui anumit
interval de valori ale acestui factor.
Astfel, s-au deosebit categorii de specii indicatoare pentru diferite grade de troficitate a solului,
exprimate prin anumite intervale de valori ale gradului de saturaŃie în baze (V), apoi pentru diferite intervale
ale valorii pH şi, în fine, pentru diferite regimuri de umiditate. În afară de acestea se mai pot stabilii categorii
de plante indicatoare pentru alte însuşiri ale solului, ca structura glomerulară, afânare şi prezenŃa abundentă a
humusului de tip mull, compactitate, înŃelenire, azot accesibil, precum şi grupa plantelor care afânează solul
prin acŃiunea mecanică a rizomilor, stolonilor şi rădăcinilor (contribuind la menŃinerea structurii bune şi
afânării în orizontul humifer).
Plantele care convieŃuiesc în pătura erbacee a unei păduri alcătuiesc o comunitate de plante. În ea
participă, de obicei, specii din mai multe grupe (categorii) ecologice. ComunităŃile de plante sunt unităŃile de
vegetaŃie concrete, care oglindesc acŃiunea întregului complex al factorilor ecologici în staŃiunea respectivă,
structura floristică a lor fiind expresia coexistenŃei speciilor componente într-un anumit regim ecologic, în
care valorile factorilor decisivi sunt cuprinse în domeniul corespunzător exigenŃelor fiecărei din aceste
specii.
Tipul de pătură erbacee este o unitate de vegetaŃie abstractă, ce reuneşte comunităŃi de plante
asemănătoare din punct de vedere floristic şi ecologic. În capitolul 2 sunt prezentate principalele tipuri de
pătură erbacee (tipuri de floră indicatoare) din pădurile României.
Aprecierea staŃiunii devine mult mai precisă atunci când se bazează pe cercetarea întregii grupări de
plante (comunităŃi), cunoscând exigenŃele fiecărei specii faŃă de anumiŃi factori şi Ńinând seama de vitalitatea
plantelor.
Speciile componente ale unui tip de pătură erbacee pot în general vegeta în staŃiuni diferite,
corespunzătoare unor intervale de valori deosebite şi uneori mai mult sau mai puŃin largi ale unui anumit
factor. PoziŃia acestor intervale poate fi însă diferită de la specie la specie şi astfel, în acel tip este evident că
valoarea factorului respectiv se află situată în domeniul corespunzător porŃiunii comune din intervalul
fiecărei specii componente şi care de cele mai multe ori este mai restrâns decât intervalele acestor specii.
Rezultă de aici posibilitatea unei aprecieri între limite mai apropiate a factorului luat în considerare.
1.3 IndicaŃiile plantelor din pătura erbacee asupra troficităŃii şi umidităŃii solurilor forestiere
Troficitatea solului reprezintă însuşirea acestuia de a fi hrănitor pentru plante şi este considerată
astăzi ca o noŃiune ecologică. În ce priveşte solurile forestiere, troficitatea se manifestă prin tipul de humus,
tipul de floră erbacee şi clasa de producŃie a arboretului.
Deşi troficitatea solurilor este condiŃionată de un complex de factori (natura şi cantitatea humusului,
conŃinutul de elemente nutritive, intensitatea mobilizării rezervelor de substanŃe nutritive în forme accesibile
etc.), se consideră totuşi gradul de saturaŃie în baze (indicele V) ca indicator general al troficităŃii potenŃiale a
solului, necondiŃionată de factorul umiditate. Acest indice exprimă în mare măsură însuşirile determinante
ale troficităŃii solului.
După troficitatea potenŃială specifică, solurile sunt grupate astfel:
- Soluri extrem oligobazice şi extrem oligotrofe (extreme nesaturate, acide şi sărace), cu V<10%: podzol histic, podzol
feriluvic cu humus brut inactiv, podzol feriluvic fără humus brut, cu covor de Polytrichum şi alte briofite acidifile, sol scheleto-
turbos,toate pe roci acide sau extreme acide.
- Soluri oligobazice (foarte nesaturate, puternic acide), cu V=10-30%: podzol cu humus brut afânat pe roci acide şi
intermediare, prepodzol brun cu humus brut activ şi moder pe roci acide, podzol de tranziŃie, humosiosol, cu sau fără humus brut
activ, podzol argilo-iluvial. Aceste soluri se comportă ca soluri mezotrofice şi submezotrofice pentru răşinoase (datorită folosirii
eficiente a azotului prin nutriŃia lor microtrofică).
- Soluri oligomezobazice (înaintat nesaturate în baze, acide), cu V=30-55%: alosol albic puternic podzolit, districambosol
tipic şi districambosol slab podzolic cu mull-moder, moder sau mull acid. Aceste soluri sunt submezotrofice pentru fag şi mezotrofice
sau chiar eutrofice pentru răşinoase.
- Soluri mezobazice (mijlociu saturate în baze, moderat până la slab acide), cu V=55-75%: eutricambosol tipic, moderat
podzolit, preluvosol roscat moderat podzolit, faeoziom marnic, faeoziom cambic, argic, faeoziom gleic, cu humus de tip mull sau
5
mull-moder. Având o bună aprovizionare cu azot, aceste soluri sunt mezotrofice până la eutrofice pentru vegetaŃia forestieră, dacă
volumul lor edafic nu este insuficient pentru această vegetaŃie.
- Soluri eubazice (înaintat până la complet saturate în baze, slab acide până la neutre), cu V=75-100%: faeoziom marnic
puternic levigat, eutricambosol tipic şi slab podzolit, preluvosol roşcat tipic şi slab podzolit, faeoziom cambic, argic, faeoziom greic,
toate cu humus de tip mull. Aceste soluri sunt eutrofice pentru vegetaŃia forestieră, cu condiŃia arătată la seria precedentă..
- Soluri eubazice intens humifere (foarte înaintat saturate în baze şi cel mult slab acide), cu V=85-95%: sol brun închis
(melanizat), cernoziom tipic, cambic, faeoziom marnic slab până la moderat levigat. Aceste soluri sunt megatrofice pentru vegetaŃia
forestieră, dacă au şi un volum edafic mare.
- Soluri carbonatic trofice: cernoziom calcaric şi normal (cu profil A-C), faeoziom marnic (sol humico calcaros), rendzină
(mull-rendzină), faeoziom marnic. Regimul de umiditate defectuos sau caracterul xeromorf al humusului (la solul humico-calcaros),
volumul edafic adeseori mic (rendzinele scheletice şi superficiale) sunt deficienŃe care împiedică realizarea unor bonităŃi forestiere
ridicate sau chiar mijlocii a staŃiunilor cu asemenea soluri.
- Soluri mezobazice, eubazice şi carbonatice cu troficitate azotată scăzută şi foarte scăzută: soluri crude (litosoluri,
regosoluri), soluri puternic şi foarte puternic erodate, foarte sărace în humus, soluri aluviale slab humifere etc.
NutriŃia arborilor pe un sol dintr-o anumită serie genetic-trofică (cu indicele V cuprins într-un anumit
interval) este condiŃionată în mod hotărâtor de un anumit volum fiziologic de sol, cât şi de natura şi canti-
tatea humusului. Aşadar, troficitatea potenŃială specifică nu este suficientă pentru caracterizarea completă a
staŃiunii sub raportul condiŃiilor de nutriŃie a arborilor. De aceea a fost necesară introducerea noŃiunii de
troficitate potenŃială globală prin indici. Aceşti indici au fost calculaŃi prin corelarea indicelui V al troficităŃii
potenŃiale specifice cu volumul de sol fiziologic util (determinat in funcŃie de grosimea totală şi volumul de
schelet), cu intensitatea acumulării în sol a humusului şi cu natura, respectiv calitatea nutritivă a acestuia,
determinată în funcŃie de gradul de saturaŃie în baze. Aplicând aceşti indici, s-a realizat o clasificare a
solurilor după troficitatea potenŃială globală.
Troficitatea potenŃială a solului este o însuşire echivalentă cu bogăŃia în elemente nutritive, nu însă
cu fertilitatea acestuia care este condiŃionată şi de alŃi factori, dintre care cel mai important este regimul de
umiditate a solului, în măsura în care condiŃiile de umiditate sunt favorabile dinamicii substanŃelor nutritive
si absorŃiei lor de către rădăcini.łinând cont şi de acest factor, troficitatea potenŃială a solului devine
troficitate efectivă.
Plantele din pătura erbacee a pădurilor reflectă prin natura şi vitalitatea lor troficitatea efectivă a
orizonturilor superioare, în special a orizontului humifer, în care ele îşi dezvoltă obişnuit sistemul radicelar.
Pentru arbori însă, troficitatea efectivă este condiŃionată de întregul volum fiziologic util de sol. Totuşi, este
important de reŃinut că orizontul humifer are o pondere decisivă între factorii determinanŃi ai troficităŃii
solurilor de pădure. De aceea plantele din pătura erbacee, indicatoare a troficitcităŃii efective, constituie un
element de mare importanŃă pentru orientarea asupra acestei însuşiri edafice sintetice.
Considerând că natura şi conŃinutul de humus al solurilor de sub pădure sunt corespunzătoare
stadiului de evoluŃie genetică a acestor soluri, s-a acceptat valoarea gradului de saturaŃie în baze (indicele V)
din orizonturile superioare drept criteriu pentru gruparea plantelor indicatoare de diferite grade de troficitate
a solului.
IndicaŃiile plantelor din pătura erbacee se referă la orizonturile superioare. Este evident că aceste
orizonturi sunt în mare măsură expresive şi pentru restul profilului de sol, de care sunt legate genetic. Totuşi,
indicaŃiile plantelor asupra troficităŃii nu sunt suficiente a ne dispensa de cercetarea întregului profil de sol şi
în special de cunoaştera volumului fiziologic util al acestuia, adeseori şi de cunoaşterea naturii mineralogice
a rocii mamă, dislocate sau afânate, în care arborii îşi trimit frecvent numeroase rădăcini. Completând aşadar
indicaŃiile păturii erbacee cu datele asupra întregului volum de sol folosit de arbori, se obŃine o imagine justă
asupra toficităŃii efective a solului.
În raport de troficitatea solului, s-au deosebit 8 categorii de plante indicatoare:
1. Extrem oligotrofe – pe soluri extrem oligobazice şi oligobazice, cu V = 4-30(35) %.
2. Oligotrofe – pe soluri extrem oligobazice până la oligomezobazice (mezobazice), cu V = 4-55(75) %.
3. Oligo-mezotrofe – pe soluri oligobazice până la mezobazice, cu V = 15-75 %.
4. Eurimezotrofe – pe soluri oligomezobazice până la eubazice, cu V = (25)30-85 %.
5. Mezotrofe – pe soluri mezobazice până la eubazice, cu V = (50)55-85(100) %
6. Eutrofe – pe soluri eubazice (uneori intens humifere), cu V = (70)75-100 %
7. Megatrofe – pe soluri eubazice, intens humifere sau carbonatic trofice, cu V = 85-100 %
8. Euritrofe – specii cu mare ampolitudine ecologică faŃă de troficitatea solului
Umiditatea solului a fost caracterizată, în lucrarile anterioare din domeniul ecologiei plantelor,
silviculturii şi tipologiei pădurilor, de cele mai multe ori prin indicarea unor anumite grade de umiditate,
determinate pe teren în mod organoleptic. Acest mod de exprimare poate lăsa impresia că totdeauna solul ar
avea în întreaga perioadă de vegetaŃie aceeaşi sau predominant aceeaşi umiditate, interpretare de cele mai
multe ori necomformă cu realitatea. O serie de lucrări au scos în evidenŃa faptul că în general solurile sunt
6
supuse unui anumit regim de umiditate, cu variaŃii caracteristice ale gradului de umiditate, atât în timp cât şi
pe profilul de sol. Caracterizarea şi clasificarea regimurilor de umiditate ale solurilor de la noi au facut
obiectul unor lucrări speciale, iar în ultima perioadă teoria regimurilor de umiditate a solurilor s-a detaliat la
studiul şi clasificarea staŃiunilor forestiere.
VariaŃia atât de pronunŃată a umidităŃii solurilor din diferite staŃiuni, în perioada de vegetaŃie,
justifică pe deplin caracterizarea solurilor sub raportul umidităŃii prin regimul lor de umiditate în perioada de
vegetaŃie.
Regimul de umiditate este indicat prin nivelele de umiditate stabilite pe teren în mod organoleptic:
- uscat: nu lasă nici cea mai slabă senzaŃie de umezeală
- uscat-reavăn: strâns bine în mână, lasă o uşoară senzaŃie de umezeală (răcoare)
- reavăn: lasă o senzaŃie clară de umezeală, fără să umezească mâna la strângere puternică
- reavăn-jilav: lasă o senzaŃie de umezeală accentuată, iar prin strângere puternică în mână, pielea se umezeşte slab
- jilav: umezeşte bine mâna, chiar la strângere uşoară, dar nu lasă să se vadă apă, chiar la strângere puternică
- jilav-umed: umezeşte bine mâna la strângere uşoară şi lasă să se vadă puŃină apă la strângere puternică
- umed: umezeşte bine pielea numai luat în mână, fără a fi strâns, iar la strângere lasă să se vadă bine apa, care însă nu
picură
- umed-ud: umezeşte bine pielea chiar şi la simpla atingere, iar prin strângere lasă să picure apa
- ud: saturat complet sau aproape complet cu apă, luat în mână lasă să picue apă de la sine, sau la strângere uşoară
- parŃial sumbers: apa bălteşte în petice la suprafaŃa solului şi saturează orizonturile superioare.
În cazul în care nu se precizează altfel, perioada de referinŃă este cea estivală mijlocie (iulie-august).
În raport de regimul de umiditate al solului, s-au stabilit 8 categorii de plante indicatoare:
1. Xerofite – pe soluri estival uscate până la uscat reavene
2. Mezoxerofite – pe soluri estival uscat-revene până la revene
3. Mezofite – pe soluri estival revene până la reavăn-jilave
4. Mezohigrofite – pe soluri predominant reavăn-jilave până la jilav-umede
5. Higrofite – pe soluri predominant jilav-umede până la umed-ude
6. Ultrahigrofite – pe soluri mlăştinoase, permanent umed-ude până la ude sau parŃial submerse
7. Eurifite – specii care prezintă o relativ mare amplitudine ecologică faŃă de umiditatea solului (uscat-reavăn
până la reavăn-jilav, uscat-reavăn până la jilav sau jilav-umed, reavăn până la jilav-umed, reavăn-jilav până
la umed-ud, jilav până la umed-ud, jilav-umed până la ud sau parŃial submers)
8. Alternant eurifite – specii indicatoare de regim alternant de umiditate între limite relativ largi (primăvara
ude sau temporar parŃial sumberse prin ape stagnante de suprafaŃă, iar vara supuse cu regularitate uscăciunii,
ajungând până la uscat-reavăn)
7
CAP. II – TIPURI DE PĂTURĂ ERBACEE
2.1. Aspecte generale
În acest capitol sunt prezentate cele mai frecvente tipuri de pătură erbacee din pădurile României, pe
formaŃii şi grupe de formaŃii forestiere. Sunt reunite în grupe acele formaŃii în care pătura erbacee se poate
încadra în aceleaşi tipuri, având practic aceaşi valoare indicatoare. Grupele astfel constituite corespund fie
unei zonalităŃi climatice, fie relaŃiilor constatate între alcătuirea florei erbacee şi compoziŃia arboretului.
Sunt descrise tipurile de pătură erbacee separat pentru următoarele unităŃi mai importante de
vegetaŃie forestieră: I Molidişuri; II Păduri de amestec de răşinoase sau brădete pure; III Păduri de amestec
de fag cu răşinoase sau făgete pure montane; IV Păduri de dealuri cu participarea fagului (făgete de dealuri,
şleauri de deal cu fag, goruneto-făgete, diferite amestecuri cu fag); V Păduri de şleau de deal fără fag; VI
Gorunete; VII Stejărete; VIII Păduri de şleau de câmp; IX Cerete, gârniŃete, amestecuri de cer cu gârniŃă;
X Stejărete de stejar brumăriu ; XI Stejărete de stejar pufos; XII Zăvoaie, plopişuri.
Deosebirea tipurilor de pătură erbacee s-a făcut pe baza compoziŃiei floristice specifice şi a ecologiei
elementelor componente, Ńinându-se seama şi de criteriul dominanŃei speciilor, acesta fiind de o deosebită
importanŃă practică pentru identificarea tipurilor, cât şi în ceea ce priveşte condiŃiile regenerării naturale.
Denumirea tipurilor s-a făcut după numele uneia sau a 2-3 specii caracteristice, mai ales din acelea
care pot fi dominante sau abundente în tipul respectiv.
CompoziŃia floristică nu este prezentată în întregime, ci numai prin speciile cu valoare indicatoare
pentru formaŃia respectivă, indiferent de abundenŃa lor, deosebindu-se specii caracteristice ale tipului şi
specii însoŃitoare, acestea din urmă putând fi frecvente sau facultative.
Caracteristice sunt acele specii cu frecvenŃă maximă în tipul respectiv, determinând astfel alcătuirea
floristică specifică tipului; ele sunt adeseori şi dominante sau abundente. Unele specii pot fi caracteristice
pentru mai multe tipuri de pătură erbacee, însă în alte combinaŃii specifice şi cu alte însoŃitoare.
ÎnsoŃitoarele frecvente participă cu o frecvenŃă de 20-50% faŃă de numărul total al ridicărilor
geobotanice, iar cele facultative, cu o frecvenŃă mai mică de 20%.
În afară de acestea, la numeroase tipuri sunt prezentate specii indicatoare diferenŃiale. Ele pot
apărea facultativ în cadrul tipului, prezenŃa lor indicând modificări locale în ce priveşte anumite caractere
edafice sau microclimatice, adeseori ele marcând situaŃii de tranziŃie către alte tipuri.
PotenŃialul productiv al staŃiunilor se exprimă prin clasa de producŃie (I-V) a arboretelor cu tipul
respectiv de pătură erbacee.
Tipurile de pătură erbacee se întâlnesc adeseori fragmentar sau flora poate fi constituită în anumite
puncte din elemente proprii a două sau mai multe tipuri, reprezentând situaŃii de tranziŃie. Uneori diferite
tipuri se pot succeda în mozaic, pe suprafeŃe relativ mici, în funcŃie de variaŃia anumitor caractere ale solului.
În asemenea situaŃii, cercetătorul are posibilitatea orientării asupra staŃiunii, identificând categoriile
ecologice în care se încadrează speciile componente şi interpretând rezultanta determinată de indicaŃiile
comune ale acestor specii.
Prezentarea florei din pătura erbacee s-a făcut în situaŃia arboretelor naturale şi de consistenŃă
normală, neŃinându-se seama de acele specii în mod obişnuit proprii altor asociaŃii vegetale străine de pădure
care pot apărea adeseori în număr mare şi abundente, în cazul întreruperii stării de masiv a arboretelor. În
anumite cazuri, pentru pădurile de munte, s-au arătat succesiunile secundare din pătura erbacee, provocate de
deschiderea arboretului şi în ce măsură flora rezultată astfel influenŃează regenerarea naturală, situaŃia
seminŃişurilor şi lucrările de împădurire. Studiul evoluŃiei diferitelor grupări vegetale din pătura erbacee în
tăieturile de pădure prezintă necontestat un real interes, însă stadiul actual al cunoştinŃelor în acest domeniu
este destul de limitat.
Anumite moduri şi stadii de degradare a pădurilor prilejuiesc de asemenea pătrunderea în flora
pădurii a unor elemente extrasilvatice, cu caracter ubiquist sau ruderal, adeseori cauzată de intervenŃia
omului şi animalelor, şi care pot modifica esenŃial structura naturală a păturii erbacee. Astfel, aceasta nu mai
poate fi indicatoare a condiŃiilor naturale, decât cel mult prin vestigiile florei iniŃiale.
8
2.2. Tipuri de pătură erbacee pe mari unităŃi de vegetaŃie forestieră∗
2.2.1. MOLIDIŞURI
Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură erbacee
1a În pătura erbacee domină Vaccinium myrtillus sau Vaccinium vitis-idaea ...........................................Tip 6

1b În pătura erbacee domină specii de briofite, în strat gros şi continuu ..........................................................2
1c Pătura erbacee altfel constituită ....................................................................................................................3
2a Domină Polytrichum commune sau specii de Sphagnum ......................................................................Tip 8
2b Domină alte specii de briofite ca: Hylocomium splendens, Pleurozium schreberi, Rhytidiadelphus
triquetrus etc...............................................................................................................................................Tip 7
3a Domină Oxalis acetosella.............................................................................................................................4
3b Domină alte specii sau pătura erbacee fără dominante ................................................................................6
4a Alături de Oxalis se află Vaccinium myrtillus ± abundentă şi bine dezvoltată......................................Tip 6
4b Oxalis vegetează pe un strat gros şi continuu de briofite ......................................................................Tip 7
4c Oxalis vegetează direct pe sol sau pe un strat de briofite subŃire şi întrerupt ...............................................5
5a Pe lângă Oxalis se mai află (uneori răzleŃe) Soldanella hungarica, Homogyne alpina, Dryopteris
spinulosa (Dryopteris carthusiana)............................................................................................................Tip 4
5b Pe lângă Oxalis se mai află diferite specii moderat acidifile până la neutrofile, ca Athyrium filix-femina,
Dentaria glandulosa, Geranium robertianum, Mercurialis perennis, Pulmonaria rubra .........................Tip 1
6a Domină Luzula sylvatica .......................................................................................................................Tip 5
6b Domină Luzula luzuloides sau Calamagrostis arundinacea (sau ambele), sau pătura erbacee constituită în
majoritate din aceste specii................................................................................................................................7
7a Pătura erbacee constituită din Luzula luzuloides sau Calamagrostis arundinacea, sau ambele, pe lângă
care mai pot apărea şi specii extrem acidifile şi moderat acidifile .............................................................Tip 3
7b Domină Calamagrostis arundinacea, pe lângă care se găsesc şi specii de mull Dentaria glandulosa,
Ranunculus carpaticus, Mercurialis perennis etc ......................................................................................Tip 1
8a În pătura erbacee se află Chrysanthemum rotundifolium (Leucanthemum waldsteinii) abundentă sau
dominantă, însoŃită obişnuit de Senecio fuchsii şi Stellaria nemorum .......................................................Tip 2
8b Pătura erbacee altfel constituită....................................................................................................................9
9a Domină Athyrium filix-femina (singură sau împreună cu Dryopteris filix-mas) sau pătura erbacee fără
dominante şi constituită în cea mai mare parte din specii de mull (local chiar dominante), de obicei însoŃite
de Oxalis acetosella....................................................................................................................................Tip 1
9b Pătura erbacee altfel constituită..................................................................................................................10
10a Domină sau sunt abundente Deschampsia flexuosa, Homogyne alpina, Soldanella hungarica, Hieracium
transsylvanicum..........................................................................................................................................Tip 4
10b În pătura erbacee, de regulă fără dominante, se află Saxifraga cuneifolia, Campanula abietina, Pyrola
uniflora (Moneses uniflora), Corallorhiza trifida sau parte din acestea ....................................................Tip 4
10c În pătura erbacee, fără dominante, se află Vaccinium myrtillus, uneori abundentă, însoŃită de specii
acidifile şi adesea şi de Oxalis acetosella...................................................................................................Tip 6
TIP 1: OXALIS – DENTARIA
Caracteristice
Athyrium filix-femina – Spinarea lupului
Dentaria glandulosa – Breabăn
Dryopteris filix-mas – Ferigă
Epilobium montanum – PufuliŃă de munte
Oxalis acetosella – Măcrişul iepurelui
Pulmonaria rubra – Mierea ursului
ÎnsoŃitoare facultative
Actaea spicata – OrbalŃ
∗
Numele speciilor este cel din lucrarea originală; în paranteză – denumirea actuală (conform Ciocârlan 2000)
9
Asperula odorata (Galium odoratum) – VinariŃă
Campanula abietina – ClopoŃei
Dryopteris disjuncta (Gymnocarpium dryopteris) – Ferigă
Dryopteris phegopteris (Phegopteris connectilis) – Ferigă
Euphorbia amygdaloides – Alior, laptele cucului
Geranium robertianum – Năprasnică
Hieracium transsylvanicum – Vulturică
Lamium galeobdolon – Sugel galben
Mercurialis perennis – Brei
Milium effusum – Meişor
Mycelis muralis – Susai de pădure
Paris quadrifolia – Dalac
Ranunculus carpaticus – Gălbinele de munte
Rubus hirtus – Mur
Salvia glutinosa – Jale cleioasă, cinsteŃ
Saxifraga cuneifolia – Ochii şoricelului
Stellaria nemorum – SteluŃă
Symphytum cordatum – Brustur negru
Tipul se caracterizează prin prezenŃa speciilor euri-mezotrofe, mezotrofe şi eutrofe, în parte indicatoare de
mull. Apare şi în molidişurile derivate din fostele amestecuri de molid, brad şi fag.
Acoperire, dominante: În general gradul de acoperire este ridicat. Adeseori domină Oxalis acetosella sau
speciile sunt distribuite în pâlcuri, fără dominante categorice.
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor; în nord între 600-1300 m alt.; în Sud între 1000-1700 m alt.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi cu înclinări variabile, pe toate expoziŃiile. Arborete de regulă cu consistenŃă
plină sau aproape plină (pe soluri scheletice şi la altitudini mari, redusă). Alosoluri preluvice şi tipice sau
luvosoluri tipice, slab până la moderat podzolite, rendzine sau rendzine degradate, cu troficitate mijlocie
până la ridicată (V=(50)55-85%), moderat până la slab acide (pH=5,6-6,5), mijlociu profunde până la
profunde (pe calcare pot fi superficiale şi scheletice), afânate, permeabile, bogate în humus de tip mull sau
mull-moder, reavene până la reavăn-jilave. Substrate de regulă din roci bazice; la altitudini mari, către limită,
totdeauna pe calcare.
Indicatoare diferenŃiale∗:
a) Ferigile Athyrium filix-femina, Dryopteris filix-mas (uneori şi alte specii de ferigi), abundente şi chiar
dominante, indică o creştere apreciabilă a umidităŃii atmosferice (versanŃi nordici, chei), determinând un
facies cu caracter mezohigrofit. De menŃionat că în condiŃii de umiditate şi mai ridicată în sol, aceste ferigi
devin mai pretenŃioase la lumină, participând la alcătuirea buruienişurilor higrofile din lungul pâraielor.
b) Ranunculus carpaticus şi Symphytum cordatum indică o mare cantitate de humus, adesea coluvionat.
c) Creşterea umidităŃii solului prin ape mobile de infiltraŃie laterală, în condiŃii de umbră şi semiumbră, este
indicată progresiv, după nivelul de umiditate, mai întâi de Senecio fuchsii şi Salvia glutinosa, apoi de
Stellaria nemorum, Chrysosplenium alternifolium şi Crepis paludosa, iar în punctele acumulare de humus
hidromorf, de Impatiens noli-tangere.
d) Umiditatea stagnantă în sol, care determină fenomene de gleizare este indicată mai întâi de Carex remota,
apoi în grade mai accentuate, de Equisetum palustris şi Myosotis scorpioides.
e) Mercurialis perennis, în pâlcuri dese şi în condiŃii de umbră şi semiumbră, indică o acumulare de humus
coluvionat.
f) Soldanella hungarica şi Homogyne alpina indică o accentuare a acidităŃii solului, formare de moder şi
tranziŃii către tipul 4.
g) Calamagrostis arundinacea apare adesea abundentă sau dominantă pe versanŃi mai puternic înclinaŃi, pe
soluri scheletice sau stâncării, în arborete cu consistenŃă redusă sau rarişti de limită.
h) În situaŃiile de la punctele a) şi b), o uşoară creştere a iluminării la sol (consistenŃă subnormală, deschidere
de ochiuri mici), are ca efect apariŃia abundentă şi viguroasă a speciilor din buruienişuri ca: Adenostyles
orientalis, Carduus personata, Leucanthemum waldsteinii (Chrysanthemum rotundifolium), Doronicum
austriacum, Rumex arifolius, etc., care stânjenesc seminŃişurile prin copleşire.
Regenerarea naturală se face în general în condiŃii bune.
Clasa de producŃie a arboretelor: I-II; pe soluri superficiale şi la altitudini mari, către limită, III.
∗
Pentru a simplifica textul, Indicatoarele diferenŃiale sunt redate numai la acest tip, deşi astfel de specii sunt prezentate
şi la alte tipuri în lucrarea originală (Beldie şi ChiriŃă 1967)
10
TIP 2: CHRYSANTHEMUM ROTUNDIFOLIUM (LEUCANTHEMUM WALDSTEINII)
Caracteristice
Chrysanthemum rotundifolium (Leucanthemum waldsteinii) – Ochiul boului
Senecio fuchsii – CruciuliŃă
ÎnsoŃitoare frecvente
Adenostyles alliariae – Ciucuraşi
Acoperire, dominante: Pătura erbacee de regulă bogată, fără dominante categorice; uneori Chrysanthemum
rotundifolium (Leucanthemum waldsteinii), Senecio fuchsii sau Adenostyles alliariae pot fi local abundente
sau dominante.
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi uşor până la moderat înclinaŃi, de obicei umbriŃi, forme de teren uşor
depresionare, adesea la altitudini mari. Soluri brune mezotrofe, bogate în humus de tip moder sau moder-
mull, cu troficitate mijlocie până la ridicată (V=60-85%), moderat până la slab acide (pH=6,0-6,5), reavăn-
jilave până la jilave. StaŃiuni cu umiditatea atmosferică ridicată.
Clasa de producŃie a arboretelor: III-V.
TIP 3: CALAMAGROSTIS – LUZULA
Caracteristice
Calamagrostis arundinacea – Trestioară
Luzula luzuloides – Mălaiul cucului
Maianthemum bifolium – LăcrămiŃă
Poa nemoralis – Iarbă deasă
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire este variabil şi foarte sensibil faŃă de iluminarea la sol. În
arborete mai închise, ierburile sunt răzleŃe, puŃin viguroase şi sterile. În ochiuri şi la consistenŃe mai reduse,
ele câştigă mult în abundenŃă. În aceste cazuri domină Calamagrostis singur sau împreună cu Luzula.
Răspândire: În tot cuprinsul formaŃiei.
IndicaŃii staŃionale: Acest tip se poate afla în situaŃii de contiguitate cu celelalte asociaŃii, fiind determinat
adesea numai local, de anumite situaŃii de relief şi stare fizică a solului. VersanŃi puternic înclinaŃi până la
abrupŃi. Soluri scheletice sau scheleto-pietroase, cu troficitate foarte scăzută până la mijlocie (V=16-70%),
puternic până la moderat acide (pH=4,8-5,8), alosoluri preluvice şi luvisoluri tipice sau prepodzoluri tipice,
cu humus de tipul moder, de regulă superficiale sau puŃin profunde, ± înŃelenite, cu înŃelenire discontinuă,
slab structurate, bine drenate, uscat-reavene până la reavăn-jilave. Arborete cu consistenŃă redusă sau rarişti.
Substrate variate.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune, cât timp ierburile nu sunt prea dezvoltate.
Clasa de producŃie a arboretelor: III-IV.
TIP 4: OXALIS – SOLDANELLA
Caracteristice
Dryopteris spinulosa (Dryopteris carthusiana) – Ferigă
Homogyne alpina – Rotunjioare
Soldanella hungarica – DegetăruŃ
Deschampsia flexuosa
11
Luzula sylvatica – Horşti
Pleurozium schreberi – Muşchi de piatră
Moneses uniflora – PărăluŃe de munte
Rhytidiadelphus triquetrus
Saxifraga cuneifolia – Ochii şoricelului
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire de obicei redus.
Răspândire: În tot cuprinsul formaŃiei; în nord între 800-1400 m alt.; în sud între 1300-1700 m alt.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi cu înclinare variabilă, dar mai adesea moderată, frecvent în apropierea limitei
superioare a pădurii sau în vecinătatea golurilor din arborete (poieni mari, picioare de munte despădurite).
Arborete cu consistenŃa plină sau aproape plină. Districambosoluri tipice, alosoluri tipice, luvosoluri tipice
sau prepodzoluri tipice de regulă cu troficitate foarte scăzută până la scăzută (V=9-40%), puternic până la
moderat acide (pH=4,4-5,5), nestructurate sau slab structurate, mijlociu profunde până la profunde, cu
conŃinut variabil de schelet, reavene până la reavăn-jilave, cu humus de tipul moder sau şi cu un strat subŃire
de humus brut afânat, neînŃelenite. Substrate variate (şisturi cristaline, gresii silicioase, conglomerate
poligene, etc.), mai rar calcare şi numai la altitudini mari.
Regenerarea naturală se face în general în condiŃii bune, cu excepŃia ochiurilor în care domină
Deschampsia flexuosa.
Clasa de producŃie a arboretelor: II-III
TIP 5: LUZULA SYLVATICA
Caracteristice
Luzula sylvatica – Horşti (dominantă)
Vaccinium myrtillus – Afin
Acoperire, dominante: Tipul se caracterizează prin dominanŃa exclusivă a speciei Luzula sylvatica.
Răspândire: Cu deosebire în partea de nord a CarpaŃilor Orientali; în rest sporadic şi pe suprafeŃe mici.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi foarte slab înclinaŃi sau locuri aşezate. Arborete cu consistenŃă redusă. StaŃiuni
cu umiditate atmosferică ridicată. Prepodzoluri tipice, cu troficitate foarte scăzută (V=12-35%), puternic
acide, slab scheletice până la semischeletice, în orizontul superior afânate, cu structură fină, instabilă, foarte
bogate în moder, cu permanentă circulaŃie a apei, jilave, cu înŃelenire superficială şi continuă. Substrate uşor
permeabile din roci silicioase.
Regenerarea naturală este puternic stânjenită prin concurenŃă şi înŃelenire.
Clasa de producŃie a arboretelor: II-III.
TIP 6: VACCINIUM
Caracteristice
Vaccinium vitis-idaea – Meişor
Hylocomium splendens
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire de obicei ridicat. Domină Vaccinium myrtillus singură sau
împreună cu V.vitis-idaea, uneori împreună şi cu Oxalis acetosella.
12
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi de obicei slab sau moderat înclinaŃi, mai ales în părŃile superioare ale acestora,
coame sau porŃiunile de sub coame, adesea în arborete de limită, pe toate expoziŃiile; pe substrate din roci
calcaroase cu deosebire pe versanŃi umbriŃi sau către funduri de văi. Arborete cu structură variabilă, de la
foarte redusă (rarişti) până la aproape plină (0,8). Podzoluri feriluvice sau prepodzoluri tipice, mai rar
districambosoluri tipice intens humifere (subalpine), cu troficitate foarte scăzută (V=4-30%), puternic acide
(pH=3,5-5,0), nestructurate, slab scheletice până la scheleto-pietroase sau scheleto-turboase, reavene până la
reavăn-jilave, superficiale până la profunde, totdeauna cu formaŃie evidentă de humus brut turbos şi
înŃelenire cu rădăcini de Vaccinium. Substrate de obicei din roci silicioase (şisturi cristaline, gresii silicioase,
roci vulcanice, etc.), pe roci cu conŃinut ridicat de carbonat de calciu şi pe calcare; tipul se află în condiŃii de
umiditate atmosferică foarte ridicată şi temperaturi scăzute (chei, versanŃi nordici către funduri de văi, etc.).
În aceste situaŃii vegetează pe soluri foarte superficiale sau pe bolovănişuri şi stâncării, cu un strat gros de
humus brut şi pâslă de rădăcini, aşezat direct pe rocă. Dezvoltarea în pătura erbacee a speciilor de Vaccinium
este legată de procesul formării şi acumulării de humus brut, ca urmare a condiŃiilor specifice care împiedică
descompunerea normală a materiei organice (temperaturi reduse, activitate redusă a microorganismelor,
litieră acidă, etc.).
Regenerarea naturală este stânjenită, seminŃişurile instalându-se mai ales în spaŃiile dintre tufele de
Vaccinium.
Clasa de producŃie a arboretelor: IV-V.
TIP 7: HYLOCOMIUM
Caracteristice
Eurhynchium striatum
Polytrichum commune – Muşchiul de pământ
Ptilium crista-castrensis
Acoperire, dominante: Tipul se caracterizează prin acoperirea completă a solului cu un strat continuu şi
gros (de regulă peste 10 cm) de muşchi. De obicei domină Hylocomium splendens, uneori alături de
Pleurozium schreberi în covoare alternante. Uneori însă mai multe specii de briofite îşi împart dominanŃa în
pâlcuri aşezate în mozaic. Oxalis acetosella vegetează pe stratul de muşchi şi poate deveni codominant cu
aceştia.
Răspândire: În tot cuprinsul formaŃiei, dar cu deosebire frecvent pe mari suprafeŃe în părŃile nordice ale
CarpaŃilor Orientali.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat sau slab înclinaŃi (în CarpaŃii Meridionali de regulă cu expoziŃii
umbrite sau semiumbrite), mai ales în partea inferioară a acestora, platforme, găvane, depresiuni largi, în
staŃiuni cu umiditate atmosferică ridicată, adeseori în apropierea fundurilor de văi, mai rar pe versanŃi cu
înclinări mai accentuate, însă cu umiditate ridicată în sol, datorită scurgerilor de ape subterane la mică
adâncime. Arborete cu consistenŃă plină, dese, cu luminozitate foarte scăzută la sol. Soluri cu troficitate
scăzută (V=7-55%), puternic sau moderat acide (pH=4,0-5,6), prepodzoluri tipice sau podzoluri feriluvice,
superficiale până la mijlociu profunde, semischeletice sau scheletice, nestructurate sau slab şi nestabil
structurate, reavăn jilave până la jilave, cu circulaŃia lentă a apei în adâncime, cu formaŃie abundentă de
moder de muşchi. Substrate din roci silicioase, greu permeabile (şisturi cristaline, gresii silicioase sau
decalcificate etc.).
Regenerarea naturală în general activă este totuşi stânjenită atunci când pătura de muşchi este prea groasă.
SeminŃişurile se instalează mai ales pe trunchiuri putrede, cioate, răgălii.
Clasa de producŃie a arboretelor: III-V.
13
TIP 8: POLYTRICHUM COMMUNE
Caracteristice
Mastigobryum trilobatum (Bazzania trilobata)
Polytrichum commune – Muşchi de pământ
Sphagnum acutifolium – Muşchi de turbă
Sphagnum cymbifolium – Muşchi de turbă
Sphagnum girgensohni – Muşchi de turbă
Sphagnum squarrosum – Muşchi de turbă
Sphagnum medium – Muşchi de turbă
Acoperire, dominante: Pătura erbacee este formată dintr-un strat continuu şi gros de muşchi, în care domină
de obicei Polytrichum commune, dar uneori şi specii de Sphagnum.
IndicaŃii staŃionale: Arborete cu consistenŃa redusă (<0,7) sau rarişti. VersanŃi slab înclinaŃi sau locuri
aşezate, adesea în luncile pâraielor (mai rar pe versanŃi cu înclinare mai accentuată, dar umbriŃi şi cu scurgeri
bogate de apă în orizonturile superioare). Podzoluri feriluvice, cu troficitate foarte scăzută (V=7-20%),
puternic acide (pH=3,5-5,0), jilav-umede până la umede, cu drenaj greu şi tendinŃă de înmlăştinare, cu
formaŃie de humus brut turbos. Substrate din roci silicioase.
Regenerarea naturală în general activă, este totuşi stânjenită atunci când pătura de muşchi este prea
groasă. SeminŃişurile se instalează mai ales pe trunchiuri putrede, cioate, răgălii.
2.2.2 PĂDURI DE AMESTEC DE RĂŞINOASE ŞI BRĂDETE PURE
TIP 1: ASPERULA (GALIUM) – OXALIS
Caracteristice
Pyrola secunda (Orthilia secunda) – Perişor
Salvia glutinosa – CinsteŃ, jale cleioasă
Sanicula europaea – Sânişoară
Acoperire, dominante: Pătura erbacee este formată de obicei din covoare sau pâlcuri, în porŃiunile mai
luminate din arboret, sau adeseori numai din plante răzleŃe. Uneori domină Oxalis acetostella, Asperula
odorta (Galium odoratum), sau Pyrola secunda (Orthilia secunda), mai rar Geranium robertianum.
Răspândire: În tot lanŃul CarpaŃilor.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat înclinaŃi sau locuri aşezate. Alosoluri preluvice sau luvisoluri tipice,
cu troficitate mijlocie până la ridicată (V=60-80%), slab acide (pH=6,0-6,5), mijlociu profunde până la
profunde, uneori cu conŃinut variabil de schelet, reavene până la reavăn-jilave, cu humus de tip mull sau
mull-moder, afânate şi bine structurate în orizontul superior. Substrate din roci de regulă calcaroase: calcare,
gresii calcaroase, conglomerate, marne.
Regenerarea naturală se face cu uşurinŃă în ochiurile din arboret.
Clasa de producŃie a arboretelor: I-III.
14
TIP 2: OXALIS-PLEUROZIUM
Caracteristice
Chrysosplenium alternifolium – Splină
Petasites albus – Captalan
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Dominante sunt Oxalis acetostella şi Pleurozium
schreberi (şi alte specii de briofite).
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor, în brădete.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi de obicei umbriŃi, foarte uşor înclinaŃi, platforme. Alosoluri preluvice slab
podzolite, pseudogleice în profunzime, cu troficitate uşor scăzută până la ridicată (V=50-85%), moderat până
la slab acide (pH=5,5-6,5), jilave până la jilav-umede.
Clasa de producŃie a arboretelor: I-II
TIP 3: LUZULA LUZULOIDES – HIERACIUM TRANSSYLVANICUM
Caracteristice
Eurhynchium striatum
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire este variabil după consistenŃa arboretului. Adesea speciile sunt
distribuite în pâlcuri aşezate în mozaic şi fără dominante categorice. Uneori domină Luzula luzuloides,
alteori Oxalis acetosella.
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor, mai ales în amestecurile de brad cu molid; în brădete numai la
altitudini relativ mari.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat până la puternic înclinaŃi sau coame, de obicei cu expoziŃii umbrite
(N, NE, NV); în regiunile nordice ale CarpaŃilor Orientali şi pe expoziŃii însorite. Districambosoluri tipice şi
luvosoluri tipice, mai rar prepodzoluri tipice şi podzoluri de tranziŃie, cu troficitate scăzută (V=25- 55%),
puternic până la moderat acide, mijlociu profunde, adeseori divers scheletice, reavene până la reavăn-jilave,
cu humus de tipul moder. Substrate de regulă din roci silicioase, uneori alternanŃe de marne şi gresii, marne
gresoase sau calcare în nord.
Clasa de producŃie a arboretelor: I-II la molid; II-III la brad.
TIP 4: VACCINIUM
Caracteristice
15
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Domină Vaccinium myrtillus împreună cu briofitele.
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor, în molideto-brădete.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi slab înclinaŃi, coame largi, locuri aşezate la poalele pantelor, platforme.
Arborete cu consistenŃă redusă. Prepodzoluri tipice sau luvisoluri tipice şi podzoluri feriluvice, cu troficitate
foarte scăzută până la scăzută (V=7-25%), puternic acide (pH=4,0-5,0), nestructurate sau slab şi instabil
structurate, slab scheletice până la scheletice, mijlociu profunde sau superficiale, adesea îndesate şi greu
permeabile în orizontul B, cu moder de muşchi şi humus brut, reavene până la jilave. Substrate de regulă din
roci silicioase; pe roci calcaroase numai pe staŃiuni reci şi cu ridicată umiditate atmosferică.
Regenerarea naturală se face în condiŃii grele.
Clasa de producŃie a arboretelor: la molid II; la brad III-IV.
2.2.3. PĂDURI DE AMESTEC DE FAG CU RĂŞINOASE ŞI FĂGETE PURE MONTANE
1 a Domină Vaccinium myrtillus, exclusivă sau împreună cu Luzula luzuloides.......................................Tip 7

1 b Domină alte specii sau dominantele lipsesc ................................................................................................2
2 a Luzula luzuloides sau Calamagrostis arundinacea sunt dominante sau abundente (uneori flora este
compusă din tufe izolate de Luzula) ..................................................................................................................3
2 b Festuca altissima este dominantă sau abundentă .................................................................................Tip 4
2 c Pătura erbacee altfel constituită ...................................................................................................................4
3 a Luzula luzuloides este ± abundentă, fără a fi dominantă categorică, alături de aceasta se mai află Galium
schultesii, Poa nemoralis, Asperula odorata (Galium odoratum), Hieracium transsylvanicum etc..........Tip 5
3 b Luzula luzuloides sau Calamagrostis arundinacea sunt dominante sau codominante ........................Tip 6
4 a În pătura erbacee se află specii extrem oligotrofe şi oligotrofe; Vaccinium myrtillus este totdeauna
prezentă, însoŃită de Calamagrostis arundinacea, Deschampsia flexuosa, Luzula luzuloides, Hieracium
transsylvanicum, sau parte din acestea. Dominantele lipsesc sau uneori domină Oxalis acetosella..........Tip 7
4 b Vaccinium lipseşte. Pătura erbacee este formată din Luzula luzuloides, Galium schultesii, Poa nemoralis,
Asperula odorata (Galium odoratum), Hieracium transsylvanicum etc ....................................................Tip 5
4 c Pătura erbacee formată în majoritate din specii mezotrofe şi eutrofe..........................................................5
5 a Domină Rubus hirtus............................................................................................................................Tip 3
5 b Domină Ranunculus carpaticus, Symphytum cordatum, Adenostyles alliariae sau împreună, câte 2 din
acestea ........................................................................................................................................................Tip 2
5 c Dominante pot fi Asperula odorata (Galium odoratum), Dentaria bulbifera, Dentaria glandulosa,
Isopyrum thalictroides, Allium ursinum, Oxalis acetosella sau alte specii mezotrofe şi eutrofe; uneori pătura
erbacee formată din amestecuri din aceste specii, fără dominante .............................................................Tip 1
TIP 1: ASPERULA (GALIUM) – DENTARIA
Caracteristice
Dentaria bulbifera – ColŃişor
Anemone nemorosa – Floarea paştilor
16
Isopyrum thalictroides – Găinuşi
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil, după consistenŃa arboretului, grosimea litierei, etc.
Uneori flora este prezentă numai primăvara, înainte de înfrunzirea completă a fagului, şi reprezentată
aproape numai prin geofite vernale ca Isopyrum thalictroides, Dentaria bulbifera, Dentaria glandulosa,
Anemone nemorosa. Frecvent dominante pot fi Oxalis acetostella, Galium odoratum, Dentaria glandulosa,
şi nu rareori codominante câte 2 din aceste specii. Localizat mai pot fi dominante sau abundente: Allium
ursinum, Carex remota, Geranium robertianum, Lamium galeobdolon, Impatiens noli-tangere, Pulmonaria
rubra, ş. a.
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor, în nord între 600-1200 m alt., în sud între 700-1500 m alt.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi uşor până la moderat înclinaŃi, locuri aşezate, depresiuni largi, pe coaste mai
puternic înclinate numai în condiŃii de spor de umiditate în sol şi pe roci bazice. Preluvosoluri şi luvosoluri
tipice, sau faeoziomuri, cu troficitate mijlocie până la foarte ridicată (V=70-98%), slab acide (pH=6,0-6,8),
mijlociu până la foarte profunde, fără schelet până la divers scheletice, în orizontul superior bine structurate
glomerular, afânate şi cu conŃinut moderat până la foarte ridicat de humus de tip mull sau mull moder. În
faciesurile tipice ale asociaŃiei, caracterizate prin abundenŃa ridicată a speciilor caracteristice, solurile sunt
reavene până la reavăn-jilave (uneori jilave). Substrate diferite dar mai ales din roci bazice.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune. Poate fi însă stânjenită local de Allium ursinum sau
Mercurialis perennis, atunci când acestea formează covoare dese.
Clasa de producŃie a arboretelor: la brad I-II; la fag II-IV (în funcŃie de volumul fiziologic util al solului).
TIP 2: SYMPHYTUM CORDATUM – RANUNCULUS CARPATICUS
Caracteristice
Adenostyles alliariae – Ciucuraşi
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Dominante pot fi: Adenostyles alliariae, Ranunculus
carpaticus, Symphytum cordatum. Adeseori aceste specii sunt codominante 2 câte 2 sau câte una din ele
împreună cu Dentaria glandulosa sau Geranium robertianum, iar în arborete mai închise, împreună cu
Oxalis acetostella.
Răspândire: În CarpaŃii Orientali şi Meridionali până la Valea Oltului, precum şi în Apuseni (lipseşte din
munŃii Olteniei şi Banatului). În nordul Ńării frecvent în făgetele cu răşinoase. În CarpaŃii Meridionali cu
deosebire către limita superioară de vegetaŃie a fagului, mai ales în făgete pure de mare altitudine.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi uşor înclinaŃi sau platforme la baza pantelor, în staŃiuni cu umiditate
atmosferică ridicată şi adeseori reci. Arborete de cele mai multe ori cu consistenŃa redusă. Preluvosoluri şi
alosoluri tipice, cu troficitate mijlocie până la ridicată (V=60-80%), moderat acide (pH=5,2-6,1), de obicei
scheletice, bogate în humus de tipul moder sau mull-moder, mărunt structurate, foarte afânate şi aerisite,
17
adesea formate pe coluvii de grohotişuri, reavăn jilave până la jilave. Substrate mai ales din roci bazice.
StaŃiuni mai indicate pentru molid.
TIP 3: RUBUS HIRTUS
Caracteristice
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire este ridicat. Rubus hirtus domină categoric, adesea pe suprafeŃe
mari.
Răspândire: În cuprinsul CarpaŃilor.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi slab înclinaŃi, locuri aşezate la poalele pantelor, coame largi, pe coaste mai
repezi numai în condiŃii de activă circulaŃie a apei în sol. De asemenea în staŃiuni cu umiditate atmosferică
ridicată, dar nu prea reci, la altitudini relativ mici, în apropierea pâraielor. În regiunile mai calde şi mai
uscate (munŃii Banatului) tipul se întâlneşte către coame şi în partea superioară a versanŃilor, în zonele
învăluite frecvent de neguri. Arborete cu consistenŃa redusă până la aproape plină (0,5-0,8). Luvosoluri
tipice, cu troficitate mijlocie până la ridicată în orizontul superior (V=50-85%) şi până la scăzută în orizontul
podzolit (Vmin=30%), moderat până la slab acide (pH=5,8-6,4; în orizontul podzolit coborând până la 4,7),
mijlociu profunde, semischeletice până la scheletice, bine structurate şi afânate în orizontul superior, cu
conŃinut de humus moderat sau ridicat (până la 6%) numai în primii cm, scăzând repede în adâncime, reavăn-
jilave, uneori jilave şi cu uşoare fenomene de pseudogleizare. Substrate diferite.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune.
TIP 4: FESTUCA ALTISSIMA
Caracteristice
Festuca altissima – Păiuş de pădure
Festuca drymeia – Scradă
Acoperire, dominante: Pătura erbacee este de regulă formată aproape exclusiv din Festuca altissima, în tufe
± dese.
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor Meridionali şi Apuseni, între 700-1300 m alt.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi uşor până la moderat înclinaŃi (mai rar pe coaste repezi) şi locuri aşezate, de
regulă pe expoziŃii însorite. Luvosoluri tipice, moderat până la puternic podzolite, cu troficitate scăzută până
la mijlocie (V=30-70%), moderat acide (pH=5,2-6,0), mijlociu profunde, mai rar profunde, slab scheletice
până la scheleto-pietroase, slab structurate, cu conŃinut de humus redus până la moderat (2-4% în primii 10
cm), de tipul moder sau moder-mull, de regulă reavene, uneori temporar cu uscăciune superficială ajungând
până la uscat-reavene. Substrate diferite dar mai ales din roci bazice.
Regenerarea naturală este stânjenită în cazul în care Festuca formează pâlcuri prea dese. SeminŃişurile se
instalează mai uşor în spaŃiile dintre tufe.
18
TIP 5: LUZULA – GALIUM SCHULTESII
Caracteristice
Galium schultesii – Cucută de pădure
Acoperire, dominante: Pătura erbacee în pâlcuri, fără dominante categorice, de regulă cu grad de acoperire
redus.
Răspândire: Tipul s-a întâlnit în CarpaŃii Meridionali, mai ales în făgete pure montane şi amestecuri de fag
cu molid
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi însoriŃi, moderat până la puternic înclinaŃi. Luvosoluri tipice, sau alosoluri
tipice cu troficitate scăzută (V=40-55%), moderat acide (pH=5,0-6,0), reavene, relativ sărace în humus,
adesea erodate. Substrate diferite.
Tipul reprezintă tranziŃia între tipurile 1 şi 6 şi se află obişnuit pe teren în situaŃii de contiguitate cu
aceste tipuri.
TIP 6: LUZULA – CALAMAGROSTIS
Caracteristice
Epilobium montanum – PufuliŃă de munte
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. De cele mai multe ori domină Luzula luzuloides,
exclusivă sau împreună cu Calamagrostis, uneori domină aceasta din urmă. În arborete cu consistenŃă plină,
Luzula apare numai în tufe răzleŃe.
Răspândire: În tot cuprinsul CarpaŃilor, mai ales în făgete pure montane.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi de regulă puternic înclinaŃi, coame, muchii, platforme din lungul coamelor, pe
toate expoziŃiile. Arborete cu consistenŃa 0,5-0,9. Luvosoluri tipice, podzoluri tipice sau prepodzoluri tipice
cu troficitatea foarte scăzută până la mijlocie (V=10-70%), puternic până la moderat acide (pH=4,7-6,0),
superficiale până la mijlociu profunde, relativ uşoare, nisipo-lutoase, slab scheletice până la scheleto-
pietroase, slab structurate, de regulă uscat reavene până la reavene (local până la reavăn-jilave), cu orizont
humifer subŃire, cu conŃinut moderat sau redus de humus de tipul moder, moder cărbunos şi uneori cu puŃin
humus brut, concentrat mai mult în stratul înŃelenit. Substrate mai ales din roci acide (şisturi cristaline, gresii
sau conglomerate silicioase), mai rar roci cu un oarecare conŃinut de carbonat de calciu (marne,
conglomerate poligene, etc.). StaŃiuni mai indicate pentru molid.
Regenerarea naturală, în general satisfăcătoare, se face în condiŃii mai grele atunci când ierburile sunt
deosebit de abundente.
Clasa de producŃie a arboretelor: la fag IV-V; la molid I-III.
19
TIP 7: VACCINIUM
Caracteristice
Dicranum scoparium
Bruckenthalia spiculifolia – Coacăză
Acoperire, dominante: Pătura erbacee este formată adeseori dintr-un covor ± continuu de Vaccinium
myrtillus şi briofite. Codominante sunt uneori Luzula luzuloides sau Oxalis acetostella. Dominantele pot lipsi
şi în aceste cazuri Vaccinium vegetează în tufe sau pâlcuri răzleŃe, însoŃite de puŃine alte specii.
Răspândire: Tipul se cunoaşte până în prezent în CarpaŃii Meridionali şi Apuseni.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi de obicei puternic înclinaŃi, coame, platforme din lungul coamelor, locuri
aşezate din apropierea firelor de văi, pe expoziŃii din sectorul nordic şi vestic. Arborete adeseori cu
consistenŃa redusă. Prepodzoluri tipice, podzoluri feriluvice sau criptopodzoluri, cu troficitate foarte scăzută
(V=5-30%), puternic acide (pH=(3,5) 4,0-5,0), nestructurate, superficiale până la mijlociu profunde, adesea
scheletice, reavăne până la reavăn jilave. Substrate din roci silicioase. StaŃiuni mai indicate pentru molid.
Regenerarea naturală este în general stânjenită, mai ales la fag.
Clasa de producŃie a arboretelor: la fag V; la molid II-III.
2.2.4. PĂDURI DE DEALURI CU PARTICIPAREA FAGULUI (FĂGETE DE DEAL, ŞLEAURI

DE DEAL CU FAG, GORUNETO-FĂGETE)
1 a În pătura erbacee se află întotdeauna Vaccinium myrtillus, răzleaŃă până la dominantă, Luzula luzuloides
poate fi de asemenea dominantă.................................................................................................................Tip 7
1 b Vaccinium myrtillus lipseşte........................................................................................................................2
2 a Domină Festuca altissima ...................................................................................................................Tip 4
2 b Domină Carex pilosa ...........................................................................................................................Tip 2
2 c Domină alte specii, sau dominantele lipsesc ...............................................................................................3
3 a Domină Rubus hirtus............................................................................................................................Tip 3
3 b Domină alte specii, sau dominantele lipsesc ...............................................................................................4
4 a Abundente sau dominante pot fi Dactylis glomerata şi Poa nemoralis, alături de care mai vegetează
obişnuit Galium schultesii şi Lathyrus vernus, uneori şi Luzula luzuloides...............................................Tip 5
4 b Pătura erbacee cu altă compoziŃie ...............................................................................................................5
5 a Luzula luzuloides domină sau vegetează în pâlcuri răzleŃe. În rest, pătura erbacee cuprinde puŃine alte
specii oligotrofe până la mezotrofe ............................................................................................................Tip 6
5 b Luzula luzuloides lipseşte (poate apărea facultativ, local, în situaŃia de tranziŃie). Pătura erbacee formată
în majoritate din specii mezotrofe şi eutrofe ..............................................................................................Tip 1
TIP 1: GALIUM (ASPERULA) – ASARUM
Caracteristice
Asarum europaeum – Pochivnic
Glechoma hirsuta – Silnic
20
Lathyrus vernus – Pupezele
Pulmonaria officinalis – Mierea ursului
Allium ursinum – Leurdă
Brachypodium sylvaticum – Obsigă de pădure
Carex pilosa – Rogoz
Carex sylvatica – Rogoz
Geum urbanum – CerenŃel
Glechoma hederacea – Silnic
Melica uniflora – Mărgică
Polygonatum multiflorum – Pecetea lui Solomon
Stellaria holostea – Iarbă moale
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire foarte variabil. Dominante sau abundente pot fi: Asarum
europaeum, Asperula odorata (Galium odoratum) , Euphorbia amygdaloides, Geranium robertianum,
Sanicula europaea, Allium ursinum, Dentaria bulbufera. Adesea dominantele lipsesc, flora fiind compusă
din elemente puŃin abundente sau răzleŃe.
Răspândire: În regiunea de dealuri din întreaga Ńară, începând de la limita inferioară a fagului până la 600-
800 m alt.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi cu înclinare variabilă pe toate expoziŃiile. Alosoluri preluvice şi luvosoluri
tipice, mai rar podzoluri tipice gălbui sau faeoziomuri, cu troficitate mjlocie până la foarte ridicată în
orizontul superior (V=55-100%) şi moderat acide (pH=5,5-7,2), uneori în orizontul podzolit cu troficitate
scăzută (V=30%) şi puternic acide (pH=minim 4,5), de regulă profunde, uneori semischeletice până la
scheletice, în orizontul superior bine structurate şi cu humus de tipul mull sau mull-moder, reavene până la
reavăn-jilave, uneori jilave. Substrate diferite: gresii silicioase sau calcaroase, marne, nisipuri, calcare
gresoase, argile, luturi, etc.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune
Clasa de producŃie a arboretelor: I-II; pe soluri scheletice III.
TIP 2: CAREX PILOSA
Caracteristice
Hedera helix – Iederă
Acoperire, dominante: Carex pilosa este dominantă exclusivă, acoperind aproape complet solul.
Răspândire: În regiunea de dealuri din întreaga Ńară.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi uşor înclinaŃi, locuri aşezate, platforme, adeseori pe terenuri vălurate de
alunecări. Alosoluri preluvice şi luvosoluri stagnice cu troficitate ridicată în orizontul superior (V=70-80%)
şi scăzută până la mijlocie în orizontul podzolit (V=30-70%), moderat acide până la neutre (pH=5,5-6,7; în
orizontul podzolit coboară până la 4,5), în orizontul superior uşoare, bine structurate, permeabile, reavăn-
jilave până la jilave, cu înŃelenire slabă şi superficială, în orizontul B compacte, cu stagnări de ape la
adâncime la nivel oscilant, putându-se ridica până aproape de suprafaŃă. Drenajul intern greu şi
21
pseudogleizarea se manifestă prin prezenŃa concreŃiunilor feri-manganice (bobovine) şi marmorarea
orizontului B.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune; seminŃişurile se instalează între tufele de Carex pilosa, care
oferă adăpost plantulelor.
TIP 3: RUBUS HIRTUS
Caracteristice
Acoperire, dominante: Rubus hirtus este dominantă sau foarte abundentă, adesea pe suprafeŃe mari.
Răspândire: În regiunea de dealuri din întreaga Ńară, în făgete.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi cu înclinări variabile, coame largi, terenuri adesea frământate. Luvosoluri
tipice moderat podzolite, cu troficitate mijlocie (V=50-70%), moderat acide (pH=5,3-6,0), mijlociu profunde,
scheletice, reavăn-jilave până la jilave.
Caracteristice
Festuca drymeia – Păiuş de pădure
Genista tinctoria – DrobiŃă
Melampyrum bihariense – Sor-cu-frate
Veronica officinalis – Ventrilică
Acoperire, dominante: Pătura erbacee, cu grad de acoperire ridicat, este compusă aproape exclusiv din
Festuca altissima în tufe dese sau Festuca drymeia în pâlcuri ± întinse.
Răspândire: În regiunea de dealuri din întreaga Ńară, în făgete şi făgete cu carpen sau cu gorun.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat până la puternic înclinaŃi, de obicei însoriŃi, coame largi. Luvosoluri
tipice moderat până la puternic podzolite sau prepodzoluri tipice, cu troficitate scăzută până la mijlocie
(V=30-70%), moderat acide (pH=5-6,2), mijlociu profunde, de regulă uşoare, uneori semischeletice sau
scheletice, reavene, sărace până la foarte sărace în humus, cu formaŃie de moder. Substrate din roci silicioase
sau conglomerate poligene.
Regenerarea naturală este stânjenită când Festuca formează covoare dese; seminŃişurile se instalează mai
uşor în spaŃiile dintre tufe.
22
TIP 5: DACTYLIS – POA NEMORALIS
Caracteristice
Dactylis glomerata – GolomăŃ
Campanula persicifolia –ClopoŃei
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil, adeseori redus. Dominante sau codominante pot fi
Dactylis glomerata şi Poa nemoralis. ÎnsoŃitoarele facultative pot apărea în pâlcuri neregulate.
Răspândire: Tipul s-a întâlnit în dealurile subcarpatice.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi însoriŃi, moderat înclinaŃi în partea superioară, în apropierea coamelor.
Luvosoluri tipice moderat până la puternic podzolite, cu troficitate scăzută până la mijlocie (V=30-75%),
moderat până la slab acide (pH=5,0-6,5), sărace în humus, adesea erodate, uscat reavene până la reavene.
Substrate din roci silicioase (gresii, nisipuri, pietrişuri, etc.).
TIP 6: LUZULA LUZULOIDES
Caracteristice
Cytisus nigricans – Lemnul bobului
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil. Adesea domină Luzula luzuloides, însă uneori
dominantele lipsesc, pătura erbacee fiind alcătuită din exemplare răzleŃe.
Răspândire: În regiunea de dealuri din întreaga Ńară.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat până la puternic înclinaŃi, pe toate expoziŃiile. Prepodzoluri tipice, sau
alosoluri preluvice şi luvosoluri tipice puternic podzolite, cu troficitate scăzută până la mijlocie (V=20-60%),
puternic până la moderat acide (pH=4,5-6,0), mijlociu profunde sau superficiale, adesea semischeletice până
la scheletice, de regulă nisipo-lutoase, slab structurate, cu humus de tipul moder, uscat reavene până la
reavene. Substrate de obicei din roci silicioase.
Regenerarea naturală este satisfăcătoare atâta timp cât pătura erbacee nu se dezvoltă prea viguros.
TIP 7: VACCINIUM – LUZULA
Caracteristice
Calluna vulgaris – Iarbă neagră
23
Dicranum scoparium
Polytrichum juniperinum
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil. Vaccinium myrtillus este adesea dominantă singură sau
împreună cu Luzula luzuloides. Uneori flora se reduce la puŃine specii, reprezentate prin exemplare răzleŃe,
Vaccinium myrtillus fiind totdeauna prezentă.
Răspândire: Tipul s-a întâlnit numai pe suprafeŃe mici, în regiunea dealurilor înalte din Vrancea, în unele
puncte de la poalele CarpaŃilor Meridionali (MunŃii Bârsei, Cozia) şi în Banat.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi puternic înclinaŃi, cu expoziŃii umbrite, cumpene şi muchii înguste. Arborete
cu consistenŃă redusă. Prepodzoluri tipice sau luvosoluri tipice, şi podzoluri de tranziŃie cu humus brut, cu
troficitate foarte scăzută (V=15-25%), puternic acide (pH=4,0-5,2), uşoare, slab structurate sau nestructurate,
superficiale, de obicei cu mult schelet sau scheleto-pietroase, în faciesul tipic uscat-reavene. Substrate din
roci silicioase sau vulcanice. StaŃiuni indicate pentru pin.
Regenerarea naturală este evident stânjenită.
2.2.5. PĂDURI DE ŞLEAU DE DEAL, FĂRĂ FAG
TIP 1: ASARUM – BRACHYPODIUM
Caracteristice
Lathyrus niger – Orăştică
Polygonatum latifolium – Pecetea lui Solomon
Convallaria majalis – Lăcrămioare
Aegopodium podagraria – Piciorul caprei
Ranunculus auricomus – Gălbinele
Ranunculus cassubicus – Piciorul cocoşului
Veronica chamaedrys – ŞopârliŃă
Tipul se caracterizează prin prezenŃa a cel puŃin uneia dintre speciile: Asarum europaeum, Brachypodium
sylvaticum, Stellaria holostea, Asperula odorata (Galium odoratum), Melica uniflora, bine dezvoltate şi
frecvente.
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire mijlociu până la ridicat. Dominante în pâlcuri pot fi: Asarum
europaeum, Melica uniflora, Poa nemoralis şi mai rar Geranium robertianum sau Sanicula europaea.
Abundente locale sunt uneori Carex pilosa, Galium schultesii, Glechoma hirsuta.
Răspândire: În toate pădurile de deal.
24
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat înclinaŃi, platouri, coame largi, cu diferite expoziŃii. Sub raport
genetic, solurile arată o relativ largă amplitudine. Astfel, în alcătuirea sa normală, tipul se întâlneşte pe
alosoluri tipice sau cel mult slab podzolice, cu troficitate ridicată până la foarte ridicată pe tot profilul (V=70-
95%), slab acide până la neutre (pH=6,0-7,2). Se mai dezvoltă însă şi pe soluri moderat podzolite, cu
troficitate ridicată în orizontul superior, însă mijlocie în orizontul podzolit (V=(50) 55-70%) şi moderat acide
în acest orizont (pH=5,0-6,0). Solurile sunt mijlociu profunde până la foarte profunde, de obicei fără schelet,
luto-nisipoase până la lutoase, bine structurate şi afânate în orizontul humifer, adeseori compacte în orizontul
B, reavene până la reavăn-jilave. Substrate variate: gresii, calcare, marne, argile, luturi, nisipuri.
Clasa de producŃie a arboretelor: I-III.
TIP 2: CAREX PILOSA
Caracteristice
Acoperire, dominante: Carex pilosa este de obicei dominantă exclusivă, cu grad de acoperire ridicat.
Uneori dominanŃa se împarte între această specie şi Poa nemoralis, Melica uniflora şi Hedera helix.
Răspândire: În regiunile de dealuri din întreaga Ńară.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi foarte uşor înclinaŃi, platforme, platouri de culme, depresiuni largi, terenuri
adesea frământate de alunecări. Alosoluri şi luvosoluri pseudogleizate, cu troficitate ridicată în orizontul
superior (V=70-90%), şi mijlocie până la scăzută în orizontul podzolit (V=30-70%), slab acide până la neutre
în orizontul humifer (pH=6,0-7,0) şi puternic până la moderat acide în cel podzolit (pH=4,5-6,0), bine
structurate, afânate, reavăn-jilave şi permeabile în orizontul superior, cu înŃelenire slabă şi superficială, în
orizontul B compacte, cu stagnări de ape în adâncime la nivel oscilant, putându-se ridica până aproape de
suprafaŃă. Drenajul intern greu şi pseudogleizarea se manifestă prin prezenŃa concreŃiunilor feri-manganice
(bobovine) şi marmorarea orizontului B.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune, seminŃişurile instalându-se cu uşurinŃă printre tufele de
Carex pilosa care oferă adăpost plantulelor.
Caracteristice
Campanula persicifolia – ClopoŃei
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil. Dominante sau codominante pot fi Dactylis glomerata
şi Poa nemoralis.
Răspândire: În dealurile subcarpatice din Oltenia şi Muntenia.
25
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi însoriŃi şi moderat înclinaŃi, în partea superioară, sub coame. Luvosoluri tipice
moderat până la puternic podzolite, cu troficitate scăzută până la mijlocie (V=35-75%), moderat până la slab
acide (pH=5,0-6,5), sărace în humus, uscat-reavene până la reavene. Substrate din roci silicioase.
TIP 4: LUZULA LUZULOIDES – CAREX MONTANA
Caracteristice
Carex montana – Rogoz
Hierochloë australis – Iarba Sfintei Mării
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Domină fie Luzula, singură sau împreună cu Carex
montana, fie aceasta din urmă.
Răspândire: Acest tip s-a întâlnit numai în podişul Transilvaniei, în gorunete cu carpen sau carpen cu stejar.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi uşor până la moderat înclinaŃi, culmi, cu expoziŃii din sectorul nordic şi vestic.
Arborete de regulă cu consistenŃă redusă (0,6-0,7). Alosoluri şi luvosoluri puternic podzolite şi prepodzoluri
tipice, cu troficitate scăzută până la mijlocie în orizontul podzolit (V=20-55 (60)%), puternic până la moderat
acide (pH=4,5-5,8), relativ uşoare (nisipo-lutoase) în orizontul superior şi slab structurate, cu conŃinut redus
de humus de tipul moder, în general uscat reavene. Orizontul B compact, îndesat.
Regenerarea naturală este stânjenită în cazul când Luzula formează pâlcuri prea dese.
2.2.6. GORUNETE
1a În pătura erbacee domină Vaccinium myrtillus, Calluna vulgaris sau Bruckenthalia spiculifolia sau una
din acestea este abundentă până la codominantă, împreună cu Luzula luzuloides ...................................Tip 10
1b În pătura erbacee domină Luzula luzuloides, Carex montana, Deschampsia flexuosa sau Calamagrostis
arundinacea; Vaccinium şi Calluna pot fi prezente însă puŃin abundente .................................................Tip 9
1c Domină alte specii sau dominantele lipsesc ................................................................................................ 2
2a Domină sau sunt abundente Poa pratensis ssp. angustifolia, Carex caryophyllea, Carex praecox sau
Ranunculus constantinopolitanus...............................................................................................................Tip 8
2b Domină Festuca heterophylla ...............................................................................................................Tip 7
2c Domină alte specii sau dominantele lipsesc .................................................................................................3
3a Festuca altissima sau Festuca drymeia sunt dominante sau abundente................................................Tip 6
3b Chamaecytisus hirsutus, C. heuffelii sau Genista tinctoria domină sau sunt abundente ......................Tip 5
4a Domină Carex pilosa.............................................................................................................................Tip 4
4b Domină Melica uniflora ........................................................................................................................Tip 3
5a În pătura erbacee domină sau este abundentă una din speciile: Asperula odorata (Galium odoratum),
Asarum europaeum, Brachypodium silvaticum, Lamium galeobdolon, Lithospermum purpureocoeruleum,
Polygonatum latifolium, Sanicula europaea, Stellaria holostea ................................................................Tip 1
5b În pătura erbacee domină sau este abundentă Dactylis glomerata, însoŃită obişnuit de Galium schultesii,
Poa nemoralis şi Lathyrus vernus ..............................................................................................................Tip 2
6a Domină Poa nemoralis.................................................................................................................................7
6b Domină Carex brizoides...............................................................................................................................*
6c Pătura erbacee fără dominante......................................................................................................................8
26
7a Pe lângă Poa nemoralis se mai află constant Dactylis glomerata, Galium schultesii, Lathyrus vernusTip 2
7b Pe lângă Poa nemoralis se mai află Luzula luzuloides, Cytisus nigricans, Genista tinctoria,
Calamagrostis arundinacea sau cel puŃin una din acestea.........................................................................Tip 9
7c Pe lângă Poa nemoralis se mai află Carex praecox, Carex caryophyllea sau Poa pratensis ssp.
angustifolia.................................................................................................................................................Tip 8
8a În pătura erbacee se află: Asarum europaeum, Asperula odorata (Galium odoratum), Geum urbanum,
Lamium galeobdolon, Lathyrus vernus, Pulmonaria officinalis sau parte din acestea; lipsesc speciile de
Carex de la 7c şi Poa pratensis ssp. angustifolia .......................................................................................Tip 1
8b În pătura erbacee se află totdeauna Carex caryophyllea, Craex praecox şi Poa pratensis ssp. angustifolia,
uneori pe lângă speciile de la 8a.................................................................................................................Tip 8
8c În pătura erbacee se află totdeauna Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa sau Cytisus nigricans ..Tip 9
* O grupare în care domină Carex brizoides, însoŃită de un amestec de specii eurifite şi mezoxerofite.
Aceasta s-a întâlnit în regiunea de N-V a Transilvaniei, pe terase şi platforme, pe soluri grele, puternic
podzolite, îndesate şi compacte, cu înmlăştinare periodică.
TIP 1: ASARUM – STELLARIA
Caracteristice
Lapsana communis – ZgăbunŃică
Milium effusum – Meişor
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil. Speciile sunt reprezentate prin exemplare răzleŃe,
dominantele categorice lipsind. Abundente sunt adesea Asarum europaeum, Asperula odorata (Galium
odoratum), Dactylis glomerata, Lamium galeobdolon, Sanicula europaea, Stellaria holostea.
Răspândire: În regiunea deluroasă din întreaga Ńară, cu deosebire în podişul Transilvaniei.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat înclinaŃi, de regulă cu expoziŃii în sectorul vestic şi nordic, dar şi pe
expoziŃii însorite, în părŃile inferioare ale versanŃilor, adeseori în apropiere de arborete în a căror compoziŃie
intră şi fagul. Alosoluri preluvice sau slab până la moderat podzolite, cu troficitate ridicată în orizontul
superior (V=70-95%) şi numai cu puŃin mai coborâtă sub acest orizont, moderat până la slab acide (pH=5,8-
6,8), mijlociu profunde până la profunde, în general bine structurate în orizontul superior şi bogate în humus
de tipul mull, reavene, cu regim de umiditate favorabil şi permanent în toate orizonturile. Substrate diferite:
gresii, marne, conglomerate, calcare, argile, luturi, etc.
Regenerarea naturală se face cu uşurinŃă.
Clasa de producŃie a arboretelor: I-II.
27
Caracteristice
Campanula persicifolia – ClopoŃei
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil, adesea redus. Dominante sau codominante pot fi
Dactylis glomerata şi Poa nemoralis (uneori ambele codominante). ÎnsoŃitoarele facultative pot apărea în
pâlcuri neregulate.
Răspândire: În dealurile subcarpatice.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi însoriŃi sau semiumbriŃi, moderat până la puternic înclinaŃi, în partea
superioară a acestora, sub culmi. Luvosoluri moderat până la puternic podzolite, cu troficitate scăzută până la
mijlocie (V=30-75%), moderat până la slab acide (pH=5,0-6,5), sărace în humus, adesea erodate, uscat-
reavene până la reavene. Substrate din roci silicioase: gresii, pietrişuri, nisipuri,etc.
TIP 3: MELICA UNIFLORA
Caracteristice
Acoperire, dominante: Melica uniflora domină categoric sau este foarte abundentă. Pătura erbacee cu grad
de acoperire ridicat se reduce adeseori la această specie, însoŃită numai de Carex pilosa.
Răspândire: Tipul se cunoaşte din regiunea de dealuri subcarpatice din Moldova, Muntenia şi Oltenia.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi slab până la moderat înclinaŃi şi platouri, de regulă cu expoziŃii însorite.
Alosoluri preluvice sau luvosoluri tipice, totdeauna moderat până la puternic podzolite, cu troficitate scăzută
până la mijlocie chiar şi în orizontul superior (V=25-60%), podzolirea începând de la suprafaŃă, puternic
până la moderat acide (pH=4,7-5,8), mijlociu profunde, uneori semischeletice sau scheletice, în orizontul
superior cu structură parŃială, glomerulară, degradată, moderat afânate sau chiar îndesate, cu conŃinut de
humus relativ redus (până la 4%), în orizontul B îndesate şi adesea cu caractere de pseudogleizare, reavene
până la reavăn-jilave. Substrate diferite: gresii, marne, argile, luturi, nisipuri, pietrişuri. Tipul prezintă un
caracter uşor termofil, lipsind din staŃiunile reci.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune. Melica uniflora crează un uşor adăpost puieŃilor şi nu
produce înŃelenire nici când este foarte abundentă.
Clasa de producŃie a arboretelor: I-III
TIP 4: CAREX PILOSA
Caracteristice
28
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Carex pilosa este dominantă exclusivă.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi foarte uşor înclinaŃi, platouri, platforme, depresiuni largi, poale de coaste, pe
toate expoziŃiile, dar mai ales pe cele însorite. Terenuri adesea frământate de alunecări. Alosoluri preluvice
sau luvosoluri tipice, pseudogleizate, puternic podzolite, în orizontul superior cu troficitate mijlocie (V=(50)
55-70%) şi moderat acide (pH=5,5-6,0) în cel podzolit cu troficitate scăzută (V=25-40%) şi puternic până la
moderat acide (pH=4,5-5,5), mijlociu profunde sau profunde, uneori semischeletice sau scheletice, cu schelet
de pietriş, în orizontul superior bine structurate şi slab înŃelenite, cu conŃinut redus până la moderat de
humus, reavene până la reavăn-jilave, în orizontul B compacte, cu stagnări de ape în adâncime la nivel
oscilant. Drenajul intern greu şi fenomenele de pseudogleizare se manifestă prin prezenŃa concreŃiunilor feri-
manganice (bobovine), adesea de la suprafaŃă, şi prin marmorarea orizontului B.
Regenerarea naturală se face în condiŃii bune, seminŃişurile instalându-se printre tufele de Carex pilosa.
TIP 5: CYTISUS (CHAMAECYTISUS) – GENISTA
Caracteristice
Cytisus hirsutus hirsutus (Chamaecytisus) – Drob
Cytisus heuffelii (Chamaecytisus heuffelii) (regională) – Drob
Festuca heterophylla – Păiuş
Fragaria viridis – Căpşuni
Galium pseudaristatum – Sânzâiene de pădure
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil, în general mijlociu. Dominante pot fi: Chamaecytisus
hirsutus, Chamaecytisus heuffeli, Genista tinctoria, Poa nemoralis. De obicei una din speciile de
Chamaecytisus domină exclusiv sau C. hirsutus este codominant cu Genista tinctoria
Răspândire: În regiunea de dealuri, începând din cotul CarpaŃilor Meridionali până în Banat.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat până la puternic înclinaŃi, cu expoziŃii însorite, coame, porŃiunile de
sub coame ale versanŃilor. Arborete cu consistenŃa redusă. Luvosoluri puternic podzolite şi prepodzoluri
tipice, uneori crude, eluviale, cu troficitate de regulă scăzută (V=30-55%), puternic până la moderat acide
(pH=4,5-5,7), superficiale până la mijlociu profunde, slab structurate şi adesea îndesate, semischeletice şi
adesea până la scheleto-pietroase sau chiar stâncoase, foarte sărace în humus, puternic drenate uscate până la
uscat-reavene. Substrate din roci silicioase.
Clasa de producŃie a arboretelor: III-IV
Caracteristice
Festuca drymeia – Păiuş de pădure
29
Scrophularia nodosa – Buberic
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Festuca altissima este dominantă exclusivă sau foarte
abundentă.
Răspândire: Tipul este frecvent cu deosebire în gorunetele din regiunile de nord-vest şi sud-vest ale Ńării
(MunŃii Oaş-Gutâi, Bihorului, Metaliferi, Zarandului, Banat) şi sporadic la poalele sudice ale CarpaŃilor
Meridionali, unde apare adesea localizat, sub formă de pâlcuri, în alternanŃă cu alte tipuri, ca tipul 3 (Melica
uniflora), tipul 9 (Luzula luzuloides) ş.a.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat până la puternic înclinaŃi, pe toate expoziŃiile, în CarpaŃii Meridionali
îndeosebi pe cele umbrite, de cele mai multe ori în partea mijlocie şi inferioară a versanŃilor, în arborete
învecinate cu făgete cu floră de tipul 6 (Festuca altissima). În arborete se află de regulă şi fagul, diseminat în
etajul dominant. StaŃiuni cu umiditate atmosferică relativ ridicată faŃă de caracterul general climatic al
subzonei respective. Alosoluri şi luvosoluri moderat până la puternic podzolite sau prepodzoluri cu troficitate
scăzută până la mijlocie pe tot profilul, moderat acide (pH=5,2-6,0), mijlociu profunde, adesea
semischeletice sau scheletice, destul de bine structurate în orizontul superior, cu conŃinut moderat de humus
de tipul moder şi moder-mull, reavene. Substrate din roci silicioase.
Regenerarea naturală în general nu este stânjenită, seminŃişurile instalându-se cu uşurinŃă în spaŃiile dintre
tufele de Festuca. La o deschidere moderată a arboretului şi în special în ochiuri nu prea mari, Festuca
devine fertilă, se dezvoltă viguros şi produce înŃelenirea solului, stânjenind seminŃişurile prin concurenŃă.
Dimpotrivă, în plină lumină (tăieri rase), Festuca dispare curând, cedând locul unor buruienişuri complexe,
la adăpostul cărora seminŃişurile se dezvoltă bine.
Clasa de producŃie a arboretelor: III
TIP 7: FESTUCA HETEROPHYLLA
Caracteristice
Festuca heterophylla – Păiuş
Galium pseudaristatum – Sânzâiene de pădure
Acoperire, dominante: Gradul de închidere ridicat. Festuca heterophylla domină în covoare continue sau
pâlcuri mari.
Răspândire: Tipul este destul de frecvent în arboretele cu Quercus pertaea ssp. dalechampii din regiunea
dealurilor subcarpatice din Oltenia şi Banat şi mai puŃin în podişul Transilvaniei, având un caracter uşor
termofil.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat înclinaŃi, mai ales în partea superioară a acestora, de obicei sub
coame, cu deosebire pe expoziŃii însorite. Luvosoluri puternic podzolite sau prepodzoluri tipice, cu podzolire
superficială, pseudogleizate, cu troficitate puŃin scăzută sau mijlocie în primii centimetri (V=40-65%) şi
moderat acide (pH=5,2-6,0), în orizontul podzolit cu troficitate scăzută sau foarte scăzută (V=15-40%), şi
puternic până la moderat acide (pH=4,0-5,5), mijlociu profunde sau profunde, în orizontul superior cu
textură mijlocie până la grosieră (luto-nisipoasă până la nisipo-lutoasă), slab structurate, moderat afânate şi
foarte sărace în humus, uscat-reavene, cu drenaj uşor în orizontul superior, însă cu orizonturi profunde sau
substrate compacte greu permeabile, cu stagnări periodice de ape la nivel oscilant. Substrate diferite: argile,
luturi, pietrişuri, nisipuri.
Regenerarea naturală este stânjenită de Festuca heterophylla care produce înŃelenire superficială.
Clasa de producŃie a arboretelor: III.
30
TIP 8: POA PRATENSIS – CAREX CARYOPHYLLEA
Caracteristice
Carex caryophyllea – Rogoz
Poa pratensis ssp. angustifolia (Poa angustifolia)– FiruŃă
Agrostis alba (Agrostis stolonifera) – Iarba câmpului
Calamagrostis epigeios – Trestie de câmpuri
Carex praecox – Rogoz
Lysimachia nummularia – DreŃe
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil. Poa pratensis ssp. angustifolia este de regulă
dominantă sau abundentă. Carex caryophyllea, aproape nelipsită, poate de asemenea domina.
Răspândire: Tipul se cunoaşte din regiunea dealurilor subcarpatice.
IndicaŃii staŃionale: Platouri, platforme, versanŃi foarte uşor înclinaŃi, însoriŃi. Arborete adesea cu cer sau
gârniŃă (sau ambele) diseminate. Luvosoluri slab la moderat stagnice, în orizontul superior cu troficitate
mijlocie până la ridicată (V=60-80%) şi moderat până la slab acide (pH=5,5-6,2) în orizontul podzolit cu
troficitate scăzută până la mijlocie (V=30-70%) şi puternic până la moderat acide (pH=4,5-5,4), profunde,
fără schelet, îndesate şi compacte, sărace în humus, cu textură grea, lutoase până la luto-argiloase, sau în
orizontul B argiloase, cu drenaj greu şi evidente caractere de pseudogleizare până la mare adâncime. Aceste
soluri se caracterizează printr-un regim de umiditate puternic alternant în perioada de vegetaŃie. Astfel, în
primăvară apa stagnează la suprafaŃa solului, iar în vară acesta se usucă în orizontul superior, până la nivelul
de uscat-reavăn.
Regenerarea naturală este stânjenită atunci când Poa pratensis formează covoare dese, producând
înŃelenire superficială, continuă, a solului.
TIP 9: LUZULA LUZULOIDES
Caracteristice
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil. De obicei domină Luzula luzuloides singură sau
împreună cu Poa nemoralis. Pe alocuri pot fi abundente sau chiar dominante Deschampsia flexuosa, sau
Calamagrostis arundinacea. În arborete mai închise dominantele lipsesc, pătura erbacee fiind reprezentată
prin tufe sau exemplare răzleŃe de Luzula luzuloides şi alte specii dintre caracteristice şi însoŃitoare.
IndicaŃii staŃionale: VersanŃi moderat până la puternic înclinaŃi, mai ales în părŃile superioare ale acestora,
pe toate expoziŃiile, coame, muchii, platouri. Luvosoluri tipice puternic podzolite, sau prepodzoluri tipice, cu
troficitate foarte scăzută până la scăzută pe tot profilul (V=10-35 (55)%), puternic până la moderat acide
(pH=4,0-5,5), mijlociu profunde până la superficiale, adesea scheletice până la scheleto-pietroase, de regulă
nisipo-lutoase, slab structurate, sărace în humus de tipul moder, uscat-reavene. Substrate din roci silicioase:
gresii, pietrişuri, nisipuri, adesea formaŃiuni torenŃiale.
31
Regenerarea naturală nu este stânjenită, Luzula luzuloides producând numai o înŃelenire uşoară şi
discontinuă. SeminŃişurile pot fi concurate numai în ochiurile de lumină, prin dezvoltarea mai viguroasă a
ierburilor.
TIP 10: VACCINIUM – CALLUNA
Caracteristice
Calluna vulgaris – Iarbă neagră
Polytrichum juniperinum
Genista sagittalis – Grozamă
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Dominante sau abundente pot fi: Vaccinium myrtillus
(uneori împreună cu Luzula luzuloides sau cu Calluna vulgaris ), Calluna vulgaris sau Bruckenthalia
spiculifolia. Calluna apare adeseori în arborete în care participă în amestec şi pinul silvestru.
Răspândire: În tot cuprinsul formaŃiei, în gorunete cu Quercus petraea ssp. polycarpa, adesea numai pe
suprafeŃe mici.
IndicaŃii staŃionale: Coame, muchii sau în partea superioară a versanŃilor. Prepodzoluri tipice, podzoluri de
tranziŃie sau de destrucŃie, cu troficitate foarte scăzută în orizontul podzolit (V=7-10%), gradul de saturaŃie în
baze ridicându-se cel mult până la 25% în orizontul superior, puternic până la moderat acide (pH=4,0-5,2),
cu formaŃie de moder cărbunos şi humus brut, superficiale, adesea scheletice, nestructurate sau slab
structurate, uşoare, uscat-reavene. Substrate din roci silicioase: gresii silicioase, şisturi cristaline, roci
vulcanice, nisipuri şi pietrişuri cuarŃifere. Arborete cu consistenŃa de obicei redusă.
Clasa de producŃie a arboretelor: V.
2.2.7. STEJĂRETE
TIP 1: BRACHYPODIUM – GEUM – PULMONARIA
Caracteristice
Lapsana communis – ZgăbunŃică
Polygonatum multiflorum – Pecetea lui Solomon
Alliaria petiolata – UsturoiŃă
Arum maculatum – Rodul pământului
32
Acoperire, dominante: Pătura erbacee de obicei cu grad de acoperire ridicat şi în general lipsită de
dominante. Local abundente pot fi Asarum europaeum, Asperula odorata (Galium odoratum),
Brachypodium sylvaticum ş.a.
Răspândire. În tot cuprinsul formaŃiei, în regiunea de câmpie şi de dealuri.
IndicaŃii staŃionale. Câmpii joase şi înalte, neinundabile, terase, platouri, versanŃi uşor înclinaŃi, văi largi,
depresiuni uşoare. În faciesul său normal, tipul vegetează pe alosoluri, adesea aluviale, preluvosoluri sau pe
cernoziomuri puternic levigate, toate cu troficitate ridicată în orizontul superior (V>70%) şi până la mijlocie
în orizontul podzolit (Vmin=55%), slab acide până la neutre (pH=6,3-7,2) în orizontul humifer şi până la
moderat acide în cel podzolit (pHmin=5,0), profunde până la foarte profunde, lutoase până la luto-argiloase,
uneori cu schelet, de regulă cu conŃinut moderat de humus de tip mull, bine structurate în orizontul cu
humus, reavene până la reavăn-jilave, cu regim favorabil de apă în adâncime.
Clasa de producŃie a arboretelor: I–III.
TIP 2: RUBUS CAESIUS – AEGOPODIUM
Caracteristice
Eupatorium cannabinum – Cânepa codrului
Festuca gigantea – Păiuş mare
Galium aparine – TuriŃă
Rubus caesius – Mur de câmp
Solanum dulcamara – Lesnicior
Alliaria petiolata – UsturoiŃă
Circaea lutetiana – Tilişcă
Geranium phaeum – Pălăria cucului
Impatiens noli-tangere – Slăbănog
Paris quadrifolia – Dalac
Physalis alkekengi – Păpălău
Acoperire, dominante: Pătura erbacee este de regulă foarte bogată, acoperind complet solul. Dominante sau
abundente sunt adesea Rubus caesius sau Aegopodium podagraria.
Răspândire: În regiunea de câmpie şi de dealuri din întreaga Ńară.
IndicaŃii staŃionale: Lunci inundabile, terase joase. Alosoluri preluvice sau preluvosoluri de luncă sau de
terase de luncă, sau aluvisoluri, profunde, bogate în humus, cu apa freatică la mică adâncime, supuse
inundaŃiilor temporare, jilave până la umed-ude, cu troficitate ridicată (V>70%), slab acide până la neutre
(pH=6,0-7,2), luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, uneori cu stagnări de apă în adâncime şi fenomene de
gleizare.
Clasa de producŃie a arboretelor: I–II (pe soluri negleizate în profunzime); în cazurile când din cauza
condiŃiilor hidrografice (cuvete, depresiuni închise) apa stagnează în profunzime, orizonturile inferioare sunt
gleizate şi compacte, iar arboretele sunt de clasa III–IV de producŃie.
33
TIP 3: POA PRATENSIS
Caracteristice
Poa pratensis ssp. angustifolia – FiruŃă
Juncus effusus – Rugină
Ranunculus auricomus – Gălbinele
Ranunculus constantinopolitanus
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat. Poa pratensis domină sau este abundentă. Uneori
domină Ranunculus constantinopolitanus.
Răspândire: În regiunea de câmpie şi dealuri.
IndicaŃii staŃionale: Platouri, terase orizontale sau foarte uşor înclinate. Alosoluri preluvice şi podzolite,
puternic pseudogleizate, cu troficitate scăzută până la ridicată (V=30-85%), puternic până la slab acide
(pH=4,5-6,5), adesea aluviale, lutoase până la argiloase, îndesate până la compacte, cu drenaj intern greu şi
regim de umiditate puternic alternant, în primăvară cu apă stagnantă la suprafaŃă şi supuse uscăciunii
superficiale în vară, ajungând până la uscat-reavene în orizontul superior.
Regenerarea naturală este stânjenită atunci când Poa pratensis formează covoare dese, continue.
Clasa de producŃie a arboretelor: III–IV.
TIP 4: CAREX BRIZOIDES – AGROSTIS STOLONIFERA (AGROSTIS ALBA)
Caracteristice
Carex brizoides – Rogoz
Deschampsia cespitosa – Târsă
Polygonum hydropiper – Dintele dracului
Acoperire, dominante: Pătura erbacee acoperă complet solul. Dominante sau abundente pot fi Agrostis alba
(Agrostis stolonifera), Carex brizoides, Juncus effusus, Polygonatum hydropiper.
Răspândire: Tipul, bogat în faciesuri, s-a întâlnit în regiunea de câmpie din vestul Transilvaniei.
IndicaŃii staŃionale: Câmpii joase, terase de luncă, cu fenomene de înmlăştinare. Stagnosoluri, divers
podzolite, grele, compacte; orizontul superior cu exces temporar de apă şi înmlăştinare superficială, supus
periodic zvântării sau chiar uscăciunii mai accentuate; orizonturile inferioare impermeabile, foarte compacte
şi cu deficit pronunŃat de umiditate. Soluri cu troficitate scăzută până la mijlocie (V=30-70%), puternic până
la moderat acide (pH=4,0-6,0). Arborete cu consistenŃă scăzută. În arborete mai închise, din câmpii joase, de
asemenea pe soluri humico-pseudogleice sau pe terase înalte cu stagnări de apă, în pătura erbacee se constată
tranziŃii între acest tip şi tipurile 2 şi 3, caracterizate printr-un amestec complex de specii, din care adesea nu
lipsesc şi speciile de mull, mezohigrofite. Fenomenele de înmlăştinare sunt indicate în aceste cazuri de
prezenŃa remarcabilă a speciilor Carex riparia şi Deschampsia cespitosa.
Regenerarea naturală a stejarului este foarte îngreunată, mai ales de pâlcurile dese de Carex brizoides şi de
regulă aproape lipseşte.
Clasa de producŃie a arboretelor: IV–V.
TIP 5. CAREX RIPARIA – IRIS PSEUDACORUS
Caracteristice
Carex riparia – Rogoz
Carex vulpina – Rogoz
34
Iris pseudacorus – Stânjenel de baltă
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire ridicat, pe alocuri flora acoperind complet solul. Dominantele
sunt Carex riparia sau Iris pseudacorus.
Răspândire: Tipul se cunoaşte din regiunea de câmpie din nord-vestul Transilvaniei; se întâlneşte adesea în
vecinătate cu tipul 4.
IndicaŃii staŃionale: Câmpii joase, terase de luncă, cu fenomene de înmlăştinare prelungită sau aproape
permanentă. Stagnosoluri, divers podzolite, grele, înmlăştinate, ajungând uneori în vară cel mult până la
nivelul de jilave.
Clasa de producŃie a arboretelor: II–III.
2.2.8. PĂDURI DE ŞLEAU DE CÂMP (inclusiv cero-şleauri şi şleauri de luncă de câmpie)
TIP 1: ARUM – PULMONARIA
Caracteristice
Anemone ranunculoides – PăştiŃă
Arum maculatum – Rodul pământului
Viola sylvestris (Viola reichenbachiana) – ColŃunii popii
Allium ursinum – Leurdă
Asperula taurina – SteluŃe
Acoperire, dominante: Pătura erbacee cu grad de acoperire de obicei ridicat şi adesea fără dominante. Local
pot domina în pâlcuri: Allium ursinum, Asperula odorata (Galium odoratum), Carex pilosa, Mercurialis
perennis, Polygonatum latifolium, Polygonatum multiflorum etc.
IndicaŃii staŃionale: Preluvosoluri, tipice sau slab până la moderat podzolite, sau aluvisoluri intens
humifere, cu troficitate ridicată sau foarte ridicată (V=75-98%) şi slab acide până la neutre (pH=6,0-7,2), în
orizontul podzolit cu troficitate mijlocie (Vmin=40%) şi moderat până la slab acide (pH=5,8-6,3), profunde
până la foarte profunde, luto-nisipoase până la luto-argiloase, relativ bogate în humus de tipul mull, foarte
bine structurate glomerular şi afânate în orizontul humifer, tipic reavene.
Clasa de producŃie a arboretelor: I–III.
35
2.2.9. CERETE, GÂRNIłETE, AMESTECURI DE CER ŞI GÂRNIłĂ
1 a În pătura erbacee domină sau sunt abundente una sau două specii de Carex, sau Poa pratensis
ssp.angustifolia, sau Calamagrostis epigeios.............................................................................................Tip 2
1 b Domină alte specii sau dominantele lipsesc ................................................................................................2
2 a Domină Luzula luzuloides ...........................................................................................................................*
2 b Domină Poa nemoralis................................................................................................................................3
2 c Domină alte specii sau dominantele lipsesc ................................................................................................4
3 a Alături de Poa nemoralis se mai află o specie de Carex (de obicei C. spicata sau C. divulsa) ...........Tip 2
3 b Alături de Poa nemoralis se mai află Genista tinctoria sau Cytisus nigricans, sau ambele ................Tip 4
3 c Alături de Poa nemoralis se mai află Luzula luzuloides..............................................................................*
4 a Domină sau sunt abundente Genista tinctoria sau Cytisus nigricans...................................................Tip 4
4 b Domină Festuca valesiaca sau Festuca pseudovina ............................................................................Tip 3
4 c Domină alte specii sau dominantele lipsesc ................................................................................................5
5 a Agrostis alba (Agrostis stolonifera) domină sau este abundentă.................................................................6
5 b Domină Lithospermum purpureocaeruleum sau Vinca herbacea.............................................................**
5 c Pătura erbacee altfel constituită ...................................................................................................................7
6 a Alături de Agrostis alba (Agrostis stolonifera) se mai află Deschampsia cespitosa, Juncus effusus sau
Molinia caerulea ........................................................................................................................................Tip 5
6 b Alături de Agrostis alba (Agrostis stolonifera) se află alte specii........................................................Tip 2
7 a Domină Glechoma hirsuta....................................................................................................................Tip 1
7 b Pătura erbacee fără dominante ....................................................................................................................8
8 a În pătura erbacee se află Cytisus nigricans, Genista tinctoria, Poa nemoralis ....................................Tip 4
8 b În pătura erbacee se află Galium schultesii, Geum urbanum, Lathyrus vernus sau parte din acestea ........9
8 c Speciile de la 8 a şi 8 b lipsesc, în schimb este prezentă o specie de Carex.........................................Tip 2
9 a Pe lângă speciile de la 8b se mai află şi o specie de Carex ................................TranziŃii între tipul 1 şi 2
9 b În pătura erbacee nu se află specii de Carex ........................................................................................Tip 1
* O grupare în care domină Luzula luzuloides, adeseori însoŃită de Poa nemoralis (uneori codominantă) şi de
specii de briofite. Acesta s-a întâlnit în regiunea dealurilor, pe culmi, la trecerea de pe platouri pe versanŃi, pe
suprafeŃe mici pe soluri podzolice argilo-iluviale, puternic acide, uscat-reavene. Arborete mijlociu până la
slab productive.
** 1. O grupare în care domină exclusiv Lithospermum purpureocaeruleum s-a semnalat în cerete de câmpie,
preluvosoluri tipice sau de tranziŃie către cernoziom puternic levigat de silvo-stepă, slab acide până la neutre,
cu un orizont superior bogat în humus, foarte bine structurat şi afânat, tipic uscat-reavăn. StaŃiuni indicate
pentru stejar brumăriu
2. Vinca herbacea dominantă şi însoŃită adesea de Poa pratensis ssp. angustifolia determină o grupare
sporadic întâlnită în cerete şi cereto-gârniŃete de câmpie, pe aceleaşi soluri ca şi gruparea de mai sus, însă
slab podzolite şi cu slabe caractere de pseudogleizare în profunzime, cu troficitate foarte ridicată în orizontul
humifer (V>80%), de asemenea foarte bine structurate şi afânate , reavene. StaŃiuni indicate pentru stejar
brumăriu.
3. Mai exista o grupare, catacterizată în primul rând prin prezenŃa speciei Hieracium pavichii , însoŃită pe
lângă alte specii de muşchiul Polytrichum piliferum. S-a întâlnit în Bantul de sud, în gârniŃete şi amestecuri
de gârniŃă, cer şi gorun, pe versanŃi însoriŃi, puternic înclinaŃi şi pe soluri scheleto-pietroase, în arborete slab
productive.
TIP 1: GLECHOMA HIRSUTA – GEUM URBANUM
Caracteristice
36
Lychnis coronaria – Curcubeu
Potentilla argentea – Scrântitoare
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire de obicei redus. Adeseori însă Glechoma hirsuta este abundentă
sau dominantă, mai rar Poa nemoralis. Tipul se caracterizează prin absenŃa sau prezenŃa cu totul sporadică a
speciilor de Carex.
Răspândire: În regiunea de dealuri subcarpatice, în gârniŃete şi gârniŃete cu cer (sau cer şi gorun).
IndicaŃii staŃionale: Platouri sau versanŃi uşor înclinaŃi. Preluvosoluri slab sau moderat podzolite, sau de
tranziŃie către cernoziomuri puternic levigate, cu troficitate ridicată în orizontul superior(V=70-85%) şi
mijlocie în orizontul podzolit (V=(50)55-70%), moderat până la slab acide (pH=5,5-6,5), luto-nisipoase până
la lutoase, compacte în orizontul B, însă cu un orizont superficial bine structurat şi suficient afânat, cu
conŃinut moderat de humus. Soluri uscat-reavene, cu permeabilitate redusă, însă evident mai bună decât tipul
2, cu stagnări de apă cel mult de foarte scurtă durată la suprafaŃă şi fără caractere de pseudogleizare.
TIP 2: CAREX – POA PRATENSIS
Caracteristice
Carex caryophyllea – Rogoz
Carex contigua (Carex spicata) – Rogoz
Carex divulsa – Rogoz
Carex tomentosa – Rogoz
Centaurium umbellatum – Fierea pământului
Festuca pseudovina – Păiuş
Acoperire, dominante: Gradul de acoperire variabil, adesea 50-70%. Dominantele sau abundentele
obişnuite sunt: Carex spicata, Poa pratensis ssp. angustifolia, Poa nemoralis. Mai puŃin frecvent pot domina
Carex michelii, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Agrostis alba (Agrostis stolonifera). Tipul, foarte
bogat în faciesuri, se caracterizează prin prezenŃa a cel puŃin uneia dintre speciile de Carex sau a speciei de
Poa pratensis, însoŃite de specii xerofite sau mezoxerofite.
Răspândire. În regiunea de dealuri şi de câmpie, în tot cuprinsul formaŃiilor respective.
IndicaŃii staŃionale. Platouri, versanŃi slab înclinaŃi. Prepodzoluri tipice, puternic pseudogleizate, cu
troficitate mijlocie până la foarte ridicată în orizontul superior (V=55-90%) şi scăzută până la ridicată în
orizontul podzolit (V=30-75%), moderat acide (pH=5,6-6,0), profunde, cu textură fină, lutoase până la
argiloase (argila în orizontul B de regulă peste 60%), cel mult luto-nisipoase în primii centimetrii, îndesate şi
compacte (mai ales în orizontul B), greu permeabile de la suprafaŃă, cu drenaj insuficient. Aceste soluri se
caracterizează prin regim de umiditate puternic alternant: stagnări de apă la suprafaŃă în primăvară, urmate de
perioade mai lungi de uscăciune ± accentuată. Drenajul intern greu şi fenomenele de pseudogleizare sunt
evidenŃiate prin prezenŃa concreŃiunilor feri-manganice (bobovine) şi marmorarea accentuată până la
puternică a orizontului B şi a părŃii inferioare a orizontului A2. ConŃinutul de humus de regulă redus (2,5-
3,5). StaŃiunile sunt indicate în special pentru gârniŃă.
37
Regenerarea naturală se face în general în condiŃii bune, fiind adesea abundentă, cu excepŃia cazurilor când
domină Poa pratensis care produce înŃelenirea continuă.
Clasa de producŃie a arboretelor: II – III.
TIP 3: FESTUCA PSEUDOVINA
Caracteristice
Festuca valesiaca – Păiuş
Peucedanum alsaticum – Mărarul porcului
Phlomis tuberosa – SolovârfiŃă
Potentilla alba – SclipeŃi
Teucrium chamaedrys – DumbăŃ
Tordylium maximum – łăpoşică
Acoperire, dominante: Tipul se caracterizează prin dominanŃa ierburilor Festuca pseudovina sau F.
valesiaca (uneori ambele).
Răspândire. În regiunea colinară inferioară şi regiunea de câmpie, în cerete şi gârniŃete.
IndicaŃii staŃionale. Platouri, câmpii. Arborete adesea cu consistenŃă redusă. Alosoluri preluvice,
preluvosoluri sau de tranziŃie către cernoziomuri levigate, slab podzolite, cu troficitate ridicată pe tot profilul
(V > 70%), moderat până la slab acide (pH=5,7-6,3), profunde, cu textură fină, însă cu drenaj intern bun,
± înŃelenite superficial, dar cu orizontul A1 moderat îndesat sau afânat, bine structurat, cu conŃinut relativ
ridicat de humus (5-7%). Soluri fără caractere de pseudogleizare, uscate până la uscat-reavene, expuse
întăririi.
Regenerarea naturală este îngreunată din cauza înŃelenirii continue care devine puternică după iluminarea
mai intensă a solului.
Clasa de producŃie a arboretelor: III–V.
TIP 4: GENISTA TINCTORIA – POA NEMORALIS
Caracteristice
Carex spicata – Rogoz
Galium pseudaristatum – Sânziene de pădure
Lapsana communis – ZgrăbunŃică
Acoperire, dominante: Pătura erbacee cu acoperire variabilă, adesea redusă la exemplare răzleŃe, fără
dominante. Pe alocuri pot fi abundente Poa nemoralis, Genista tinctoria sau Cytisus nigricans, mai rar
Lapsana communis. Tipul se mai caracterizează prin lipsa sau prezenŃa sporadică a speciilor de Carex,
Calamagrostis epigeios şi Poa pratensis. Când acestea apar în mod remarcabil, au loc tranziŃii către tipul 2.
Răspândire. În regiunea de dealuri, în gârniŃete, cerete, amestecuri de cer şi gârniŃă sau cer, gârniŃă şi gorun.
IndicaŃii staŃionale. VersanŃi moderat înclinaŃi. Luvosoluri de pantă, cruzite prin eroziune, podzolite, cu
troficitate mijlocie în orizontul superior (V=60-75%) şi scăzută în orizontul podzolit (V=30-50%), moderat
până la slab acide (pH=5,0-6,3), în orizontul podzolit până la puternic acide (pH=4,5), majoritatea profunde,
în general mai uşoare decât celelalte tipuri, luto-nisipoase, cu permeabilitate destul de bună, uneori cu schelet
de pietriş, uscat-reavene până la reavene. StaŃiuni mai indicate pentru gorun.
Clasa de producŃie a arboretelor: I–II.
38
TIP 5: AGROSTIS ALBA (AGROSTIS STOLONIFERA)
Caracteristice
Molinia caerulea – Iarbă albastră
Acoperire, dominante: De obicei domină Agrostis alba (Agrostis stolonifera). Uneori însă toate speciile
sunt distribuite răzleŃ.
Răspândire. Tipul este destul de rar, în regiunea de câmpie din vestul Transilvaniei, în cerete şi cerete cu
stejar.
IndicaŃii staŃionale. Câmpii aluvionare, terase, versanŃi foarte uşor înclinaŃi, aşezături în lungul versanŃilor.
Stagnosoluri, puternic podzolite sau prepodzoluri tipice, cu troficitate scăzută (V=30-55%), puternic acide
(pH=4,0-5,0), compacte, îndesate, cu regim de umiditate stagnantă accentuată şi prelungită, estival
predominant jilav-umede, până la umede însă cu perioade relativ scurte de uscăciune superficială, ajungând
până la uscat-reavene.
Regenerarea naturală se face în condiŃii grele din cauza înmlăştinării şi uscăciunii.
Clasa de producŃie a arboretelor: IV–V.
2.2.10. STEJĂRETE DE STEJAR BRUMĂRIU
Pătura erbacee din stejăretele de stejar brumăriu prezintă în general un caracter complex şi neomogen,
consistenŃa adesea redusă a arboretelor prilejuind pătrunderea a numeroase elemente heliofile, extrasilvatice,
din vegetaŃia caracteristică stepei şi silvostepei. Rezultă astfel o mulŃime de faciesuri ale florei, care se pot
succeda în mozaic pe suprafeŃe relativ mici şi care cu greu se pot încadra în tipuri distincte.
Majoritatea speciilor ce compun flora acestor păduri sunt elemente eutrofe, mezo-xerofite sau xerofite şi
unele din ele sunt specifice solurilor din seria cernoziomurilor.
Specii obişnuite
Achillea neilreichii – Coada soricelului
Althaea cannabina – Nalbă
Asparagus tenuifolius – Umbra iepurelui
Astragalus glycyphyllos – Unghia găii
Berteroa incana – Ciucuşoară
Carex spicata – Rogoz
Digitalis lanata – Degetar
Filipendula hexapetala (Filipendula vulgaris) – Aglică
Inula germanica – Cioroi
Inula salicina –SovârvoriŃă salicină
Koeleria pyramidata – Coleria
Linaria dalmatica – LinariŃă
Lithospermum purpureocaeruleum – Mărgeluşe
Melica ciliata – Mărgică ciliată
Muscari comosum – Ceapa ciorii
Nepeta cataria – Cătuşnică
Origanum vulgare – Sovârv
Peucedanum alsaticum – Mărarul porcului
39
Phlomis tuberosa – SolovârfiŃă
Poa pratensis – FiruŃă de luncă
Polygonatum officinale (polygonatum odoratum) – Pecetea lui Solomon
Silene nutans – MiliŃea
Stachys germanica – Jaleş
Stachys officinalis – Vindecea
Tordylium maximum – łăpoşică
Turritis glabra – Turicel
IndicaŃii staŃionale generale: Cernoziomuri divers levigate şi textural degradate, cernoziomuri levigate
podzolite sau soluri cernoziomice, mai rar faeoziomuri marnice sau cernoziomuri ciocolatii sau castanii, cu
troficitate ridicată sau foarte ridicată (V=75-95%), slab acide până la neutre (pH=5,8-7,2), profunde, bogate
în humus (5-8,5%) în orizontul A1, cu orizontul humifer în general bine structurat glomerular, afânat sau ±
îndesat, în profunzime totdeauna mai îndesate, moderat până la accentuat compacte, cu structură grosolană şi
degradată, uscat-reavene până la reavene.
2.2.11. STEJĂRETE DE STEJAR PUFOS
Ca şi formaŃia precedentă, flora stejăretelor de stejar pufos reprezintă amestecuri complexe, în care intră
numeroase elemente heliofile. CompoziŃia floristică se caracterizează prin participarea remarcabilă a
elementelor xerofite şi mezoxerofite, eutrofe sau megatrofe.
Specii frecvente
Achillea neilreichii – Coada şoricelului
Althaea cannabina – Nalbă
Andropogon ischaemum (Dichantium ischaemum) – Bărboasă
Artemisia austriaca – PeliniŃă
Asperula cynanchica – Lipitoare
Carex humils – Rogoz
Cerinthe minor – Pidosnic
Chrysopogon gryllus – Sadină
Digitalis lanata – Degetar
Echium italicum – Iarba şarpelui
Echium rubrum (Echium maculatum) – Capul şarpelui
Filipendula hexapetala (Filipendula vulgaris) – Aglică
Inula ensifolia – SovârvoriŃă enzifolie
Koeleria pyramidata – Coleria
Linaria dalmatica – LinariŃă
Lithospermum purpureocaeruleum – Mărgeluşe
Marrubium peregrinum – Voronică
Melica ciliata – Mărgică ciliată
Nepeta cataria – Cătuşnică
Phlomis pungens – Scorogoi ghimpos
Poa pratensis – FiruŃă de luncă
Salvia aethiopis – Şerlai
Silene otites – Guşa porumbelului
Stachys germanica – Jaleş
Stachys recta – Jaleş de câmp
Trinia kitaibelii
Turritis glabra – Turicel
Xeranthemum annuum – PlevaiŃă
40
IndicaŃii staŃionale generale: Soluri cu troficitate ridicată sau foarte ridicată pe tot profilul, neutre, mai rar
foarte slab acide, uscate până la uscat-reavene: cernoziom vertic şi tipic sau slab levigat, cernoziom castaniu
sau ciocolatiu, faeoziomuri marnice sau rendzină, în zona forestieră din regiunea de dealuri totdeauna pe
substrate din roci calcaroase, adesea scheletice sau scheleto-pietroase.
2.2.12. ZĂVOAIE, PLOPIŞURI
Flora zăvoaielor şi plopişurilor este alcătuită mai ales din specii higrofite în amestec cu mezohigrofite sau
ultrahigrofite.
Specii frecvente
Bidens cernua – DentiŃă
Bidens tripartita – DentiŃă
Carex acutiformis – Rogoz
Carex riparia – Rogoz
Carex vulpina – Rogoz
Eupatorium cannabinum – Cânepa codrului
Galium aparine – TuriŃă
Glycyrrhiza echinata – Lemn dulce
Lycopus europaeus – Cervană
Lysimachia vulgaris – Gălbăşoară
Phragmites australis – Trestie, stuf
Rubus caesius – Mur de câmp
Scutellaria galericulata – Gura lupului
Solanum dulcamara – Lesnicior
Stachys palustris – Jaleş de baltă
Symphytum officinale – Tătăneasă
Telekia speciosa; se întâlneşte preponderent în aninişuri.
IndicaŃii staŃionale generale: Aluvisoluri, crude şi divers evoluate, adesea cu caractere de lăcoviştire,
obişnuit cu orizont de gleizare la baza profilului, (jilave) jilav-umede până la ude, temporar supuse
inundaŃiilor.
41
Achillea neilreichii Actaea spicata Adenostyles orientalis
(Achillea nobilis ssp. neilreichii)
Adonis vernalis Aegopodium podagraria Agrostis alba

(Agrostis stolonifera )
Alliaria petiolata Allium ursinum Althaea cannabina
42
Andropogon ischaemum Anemone nemorosa Anemone ranunculoides
(Dichanthium ischaemum)
Artemisia austriaca Arum maculatum Asarum europaeum
Asparagus tenuifolius Asperula cynanchica Asperula odorata

(Galium odoratum)
43
Asperula taurina Astragalus glycyphyllos Astragalus monspessulanum
Athyrium filix-femina Berteroa incana Bidens tripartita
Brachypodium sylvaticum Bromus ramosus Bruckenthalia spiculifolia
44
Bupleurum falcatum Calamagrostis arundinacea Calamagrostis epigeios
Calluna vulgaris Campanula abietina Campanula persicifolia
Campanula rapunculoides Cardamine amara Cardamine impatiens
45
Carex brizoides Carex caryophyllea Carex contigua
(Carex spicata)
Carex digitata Carex divulsa Carex humilis
Carex michelii Carex montana Carex pendula
46
Carex pilosa Carex praecox Carex remota
Carex riparia Carex sylvatica Carex stellulata

(Carex echinata)
Carex tomentosa Carex vulpina Cerinthe minor
47
Chaerophyllum temulum Chrysanthemum corymbosum Chrysanthemum rotundifolium
(Tanacetum corymbosum) (Leucanthemum waldsteinii)
Chrysopogon gryllus Chrysosplenium alternifolium Circaea alpina
Circaea lutetiana Convallaria majalis Corallorhiza trifida
48
Crepis paludosa Cytisus heuffelii Cytisus hirsutus
(Chamaecytisus heuffelii) (Chymaecytisus hirsutus)
Cytisus nigricans Dactylis glomerata Dentaria bulbifera
Dentaria glanduligera Deschampsia cespitosa Deshampsia flexuosa
49
Dictamnus albus Digitalis lanata Dryopteris disjuncta
(Gymnocarpium dryopteris)
Dryopteris filix-mas Dryopteris phegopteris Dryopteris spinulosa

(Phegopteris connectilis) (Dryopteris carthusiana)
Echium rubrum Elymus europaeus Epilobium montanum

(Echium maculatum) (Hordelymus europaeus)
50
Equisetum palustre Equisetum sylvaticum Equisetum telmateia
Eriophorum vaginatum Eupatorium cannabinum Euphorbia amygdaloides
Festuca altissima Festuca drymeia Festuca gigantea
51
Festuca heterophylla Festuca pseudovina Festuca valesiaca
Filipendula hexapetala Filipendula ulmaria Fragaria viridis

(Filipendula vulgaris)
Galega officinalis Galium aparine Galium pseudaristatum
52
Galium schultesii Genista sagittalis Genista tinctoria
(Genistella sagittalis)
Geranium phaeum Geranium robertianum Geum urbanum
Glechoma hederacea Glechoma hirsuta Glycyrrhiza echinata
53
Gypsophila muralis Gypsophila paniculata Hedera helix
Hieracium pavichii Hieracium transsylvanicum Hierochloe australis

(Hieracium piloselloides ssp. pavichii)
Homogyne alpina Impatiens noli-tangere Inula ensifolia
54
Inula germanica Inula salicina Isopyrum thalictroides
Juncus effusus Koeleria glauca Koeleria pyramidata
Lamium galeobdolon Lamium maculatum Lapsana communis
55
Lathyrus niger Lathyrus vernus Linaria dalmatica
Lithospermum purpureocaeruleum Luzula luzuloides Luzula sylvatica
Lychnis coronaria Lycopodium clavatum Lycopus europaeus
56
Lysimachia nummularia Lysimachia vulgaris Maianthemum bifolium
Marrubium peregrinum Melica ciliata Melica nutans
Melica uniflora Melampyrum bihariense Mercurialis perennis
57
Milium effusum Molinia caerulea Muscari comosum
Mycelis muralis Nepeta cataria Origanum vulgare
Oxalis acetosella Paris quadrifolia Petasites albus
58
Peucedanum alsaticum Phlomis tuberosa Physalis alkekengii
Physocaulis nodosus Poa nemoralis Poa pratensis ssp. angustifolia

(Myrrhoides nodosa) (Poa angustifolia)
Polygonatum latifolium Polygonatum multiflorum Polygonatum officinale

(Polygonatum odoratum)
59
Polygonatum verticillatum Polygonum hidropiper Polystichum lonchitis
Potentilla alba Potentilla argentea Potentilla recta
Pulmonaria officinalis Pulmonaria rubra Pyrola secunda

(Orthilia secunda)
60
Pyrola uniflora Ranunculus auricomus Ranunculus cassubicus
(Moneses uniflora)
Ranunculus carpaticus Ranunculus constantinopolitanus Rubus caesius
Rubus hirtus Ruscus aculeatus Salvia aethiopis
61
Salvia glutinosa Sanicula europaea Saxifraga cuneifolia
Scrophularia nodosa Scutellaria hastifolia Sedum maximum
Senecio fuchsii Silene nutans Silene otites

(Senecio ovatus)
62
Solanum dulcamara Soldanella hungarica Stachys germanica
Stachys officinalis Stachys palustris Stachys recta
Stachys sylvatica Stellaria holostea Stellaria nemorum
63
Symphytum tuberosum Symphytum cordatum Teucrium chamaedrys
Tordylium maximum Trinia kitaibelii Turritis glabra

(Trinia ramosissima)
Vaccinium myrtillus Vaccinium vitis-idaea Valeriana officinalis
64
Veronica chamaedrys Veronica latifolia Veronica officinalis
(Veronica urticifolia)
Vinca herbacea Viola hirta Viola mirabilis
Viola sylvestris
(Viola reichenbachiana)
65

Tipuri de Floră PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tipuri de Floră PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tipurile de pătură

1.1. Valoarea indicatoare a plantelor din pătura erbacee a pădurilor

2.1. Aspecte generale

Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură erbacee

1a În pătura erbacee domină Vaccinium myrtillus sau Vaccinium vitis-idaea ...........................................Tip 6

TIP 1: OXALIS – DENTARIA

TIP 3: CALAMAGROSTIS – LUZULA

TIP 4: OXALIS – SOLDANELLA

TIP 5: LUZULA SYLVATICA

2.2.2 PĂDURI DE AMESTEC DE RĂŞINOASE ŞI BRĂDETE PURE

TIP 1: ASPERULA (GALIUM) – OXALIS

TIP 3: LUZULA LUZULOIDES – HIERACIUM TRANSSYLVANICUM

2.2.3. PĂDURI DE AMESTEC DE FAG CU RĂŞINOASE ŞI FĂGETE PURE MONTANE

Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură erbacee

1 a Domină Vaccinium myrtillus, exclusivă sau împreună cu Luzula luzuloides.......................................Tip 7

TIP 1: ASPERULA (GALIUM) – DENTARIA

TIP 2: SYMPHYTUM CORDATUM – RANUNCULUS CARPATICUS

TIP 3: RUBUS HIRTUS

TIP 4: FESTUCA ALTISSIMA

TIP 6: LUZULA – CALAMAGROSTIS

2.2.4. PĂDURI DE DEALURI CU PARTICIPAREA FAGULUI (FĂGETE DE DEAL, ŞLEAURI

Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură erbacee

TIP 1: GALIUM (ASPERULA) – ASARUM

TIP 2: CAREX PILOSA

TIP 3: RUBUS HIRTUS

TIP 4: FESTUCA ALTISSIMA

TIP 6: LUZULA LUZULOIDES

TIP 7: VACCINIUM – LUZULA

2.2.5. PĂDURI DE ŞLEAU DE DEAL, FĂRĂ FAG

TIP 1: ASARUM – BRACHYPODIUM

TIP 2: CAREX PILOSA

TIP 3: DACTYLIS – POA NEMORALIS

TIP 4: LUZULA LUZULOIDES – CAREX MONTANA

Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură erbacee

TIP 1: ASARUM – STELLARIA

TIP 3: MELICA UNIFLORA

TIP 4: CAREX PILOSA

TIP 5: CYTISUS (CHAMAECYTISUS) – GENISTA

TIP 6: FESTUCA ALTISSIMA

TIP 7: FESTUCA HETEROPHYLLA

TIP 9: LUZULA LUZULOIDES

TIP 10: VACCINIUM – CALLUNA

TIP 1: BRACHYPODIUM – GEUM – PULMONARIA

TIP 2: RUBUS CAESIUS – AEGOPODIUM

TIP 4: CAREX BRIZOIDES – AGROSTIS STOLONIFERA (AGROSTIS ALBA)

TIP 5. CAREX RIPARIA – IRIS PSEUDACORUS

2.2.8. PĂDURI DE ŞLEAU DE CÂMP (inclusiv cero-şleauri şi şleauri de luncă de câmpie)

TIP 1: ARUM – PULMONARIA

Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură erbacee

TIP 1: GLECHOMA HIRSUTA – GEUM URBANUM

TIP 2: CAREX – POA PRATENSIS

TIP 3: FESTUCA PSEUDOVINA

TIP 4: GENISTA TINCTORIA – POA NEMORALIS

2.2.10. STEJĂRETE DE STEJAR BRUMĂRIU

2.2.11. STEJĂRETE DE STEJAR PUFOS

2.2.12. ZĂVOAIE, PLOPIŞURI

Adonis vernalis Aegopodium podagraria Agrostis alba

Alliaria petiolata Allium ursinum Althaea cannabina

Artemisia austriaca Arum maculatum Asarum europaeum

Asparagus tenuifolius Asperula cynanchica Asperula odorata

Athyrium filix-femina Berteroa incana Bidens tripartita

Brachypodium sylvaticum Bromus ramosus Bruckenthalia spiculifolia

Calluna vulgaris Campanula abietina Campanula persicifolia