Masurarea volumului

1
 Cuprins

Introducere..................................................................................................................................................3
CAPITOLUL 1. DENDROMETRIA..........................................................................................................5
1.1.Introducere........................................................................................................................................5
1.2.Scurt istoric........................................................................................................................................5
1.3.Terminologie.....................................................................................................................................6
CAPITOLUL 2. ASPECTE ALE MASURARII ARBORILOR.................................................................9
2.1.Forma sectiunii transversal................................................................................................................9
2.2. Forma sectiunii longitudinale...........................................................................................................9
2.3.Indicatorii formei fusului.................................................................................................................10
Capitolul 3. Măsurarea volumului unui arbore..........................................................................................11
Concluzii...................................................................................................................................................14
Bibliografie................................................................................................................................................15

2
 Introducere

Pădurea reprezintă o sursă naturală de bunuri, foloase şi servicii de o

deosebită importanţă  pentru om şi societate. Importanţa şi valoarea acesteia este sporită de
faptul că faţă de alte resurse naturale ca petrolul, gazele naturale, cărbunii etc., pădurea se
caracterizează  prin capacitatea de reproducere, ca urmare a unui proces natural de reînnoire a
generaţiilor de arbori.

Permanenţa pădurilor, în scopul receptării continue a beneficiilor izvorâte din funcţiile de

producţie  şi protecţie atribuite, presupune o perpetuă  înnoire a biocenozei forestiere la nivelul
indivizilor. Viaţa limitată, deşi îndelungată, a arborilor determină  o înlocuire treptată  a acestora
pentru ca biocenoza în ansamblul ei să‐şi păstreze, între anumite limite, structura în scopul
realizării funcţiilor sale. Viaţa pădurii ca întreg nu este determinată de durata de viaţă a
elementelor ce o compun.

Reînnoirea în cazul ecosistemelor forestiere este un produs natural, dictat de legile firii,
ce se produce continuu sau periodic. Asemănător acestui proces, în pădurea cultivată  vorbim
despre regenerarea arboretelor, care presupune înlocuirea arborilor ajunşi la o  anumită vârstă, ce
se extrag prin tăiere, cu exemplare tinere obţinute prin procese generative sau vegetative.
Procesul de înlocuire a vechii generaţii de arbori printr‐una nouă, tânără, este cunoscut sub
numele de regenerare.

Regenerarea pădurii derivă din proprietatea fundamentală, generală a lumii vegetale şi

animale de autoreproducere. Dată fiind importanţa regenerării arboretelor, silvicultorul trebuie
să  acţioneze cu maximă  responsabilitate în vederea conducerii acestui proces deoarece acesta
condiţionează  existenţa arboretului şi implicit realizarea eficientă a funcţiilor sale. Momentul
acesta, de maximă importanţă  în viaţa pădurii, trebuie pregătit cu multă grijă şi presupune
analize atente atât în ceea ce priveşte caracteristicile şi exigenţele speciilor cu care se
lucrează cât şi în ceea ce priveşte însuşirile staţiunii care asigură suportul fizic al regenerării.

Acţiunea de regenerare nu presupune în mod neapărat intervenţia umană. În pădurile

virgine acest proces s‐a derulat şi se derulează în mod natural, sub influenţa exclusivă a factorilor

3
naturali. Regenerarea se produce în acest caz în mod neregulat în timp şi spaţiu, în funcţie de
apariţia unor condiţii favorabile. Procesul se desfăşoară lent, extinderea vegetaţiei forestiere este
întâmplătoare, la fel ca şi structura din punct de vedere al compoziţiei şi consistenţei.

Evoluţia unui arboret este dictată  la un moment dat de două  procese ce se derulează 
concomitent şi oarecum antagonic: un proces negativ de slăbire fiziologică a elementelor
mature şi un altul pozitiv, de instalare şi ulterior de dezvoltare a unor noi seminţişuri. Prin
urmare, premisele împăduriri declanşării procesului de regenerare naturală  sunt asigurate de
apariţia semnelor de slăbire fiziologică a pădurii, combinată cu procesul de fructificaţie al
arborilor.

4
 CAPITOLUL 1. DENDROMETRIA

1.1.Introducere

Cuvântul “dendrometrie” înseamnă din punct de vedere etimologic “măsurarea arborilor”

însă dendrometria este o ştiință mult mai vastă cuprinzând alături de măsurarea dimensiunilor
arborilor şi determinarea volumului arborilor şi arboretelor, stabilirea sortimentelor de lemn
precum şi determinarea creşterilor arborilor şi arboretelor.

Toate aceste măsurători şi determinări se bazează pe cunoştințe de matematică, de aceea

încă de la început sunt prezentate câteva noțiuni de matematică (algebră, analiză matematică,
geometrie plană şi în spațiu) şi de statistică matematică.

Aceste noțiuni alături de cunoştințelor necesare măsurării dimensiunilor arborilor stau la

baza cubajului arborilor şi arboretelor iar apoi la stabilirea sortimentelor de lemn.

Un alt aspect important îl constituie cunoştințele legate de creşterile arborilor şi

arboretelor fapt pentru care a fost alocat un capitol pentru stabilirea creşterilor diferitelor
elemente dendrometrice: diametru de bază, înălțime, suprafață de bază şi volum. Operatia
determinarii volumului atat la arbore cat si arboret poarta denumirea cubare sau cubaj.

1.2.Scurt istoric
Dendrometria nu a constituit dintotdeauna o ramura aparte a stiintelor silvice. La inceput
ea era anexata la alte discipline silvice ca amenajarea padurilor (stiinta si practica organizarii
padurilor in conformitate cu sarcinile gospodariei silvice) exploatarea si valorificarea padurilor.

Ea a inceput sa se contureze ca disciplina independenta abia la sfarsitul sec. al XVIII-lea

inceputul sec. al XIX-lea cand au aparut si primele lucrari in materie in Germania, Franta dar si
Rusia tarista.

La inceput, problemele dendrometrice au fost abordate pur matematic . Se depuneau

eforturi pentru a stabili formule de cubaj care sa aiba a aplicabilitate cat mai mare, sa fie valabile
5
pentru un numar cat mai mare de corpuri geometrice. Metodele de cercetare aveau un caracter
deductiv (de la general la particular) si nu acorda suficienta atentie formei neregulate a arborilor
si cauzelor acestora.

Pe la mijlocul sec al XIX-lea si-a facut loc o noua orientare bazata pe metoda de cercetare
inductiva care se bazeaza pe experimene si observatii de masa (de la particular la general). Se 2
efectueaza un numar mare de masuratori pe teren care apoi se prelucreaza. Ca urmare a acestei
orientari au aparut “tabele dendrometrice” ce au la baza masuratori exacte. Daca la inceput
cercetarile au fost orientate spre cubajul arborelui doborat ulterior ele au inceput sa fie orientate
spre cubajul arborilor in picioare si cel al arboretelor.

In Romania, cunostiintele de dendrometrie au aparut in sec. al XIX prin intermediul scolii

franceze. Dezvoltarea cercetarilor dendrometrice este strans legata de aparitia si dezvoltarea
Institutului Silvic Superior si mai ales de aparitia Institutului de Cercetari Forestiere (1933).
Dintre lucrarile de referinta amintim:

- 1957 - Tabele dendrometrice – V.N. Stinghe si G.T. Toma

- 1958 – Dendrometrie - V.N. Stinghe si G.T. Toma (primul tratat de dendrometrie)
- 1969 si 1979 – Dendrometrie – V. Giurgiu
- 1972 – Biometria arborilor si arboretelor din Romania – V. Giurgiu, I.Decei, S.
Armasescu
- 1994 – Dendrometrie – Iosif Leahu

1.3.Terminologie

In dendrometrie se folosesc unele expresii al caror inteles il precizam:

Arbore = planta lemnoasa cu inaltimi mai mari de 7 m Este alcatuit din : radacina,
tulpina, coroana.

6
 Figura 1. Descrierea unui arbore

Cioata = partea de deasupra coletului care ramane dupa doborarea arborelui (1/3 din
diametrul dar nu mai mare de 30cm).

Trunchi = partea de tulpina de la cioata la punctul de insertie al coroanei (prima ramura

verde) (foioase).

Catarg = partea de tulpina de la ciota pana la locul de taiere al varfului. (rasinoase)

Varf = partea de tulpina cu diametru mai mic de 5 cm

Fus = partea din tulpina cuprinsa intre cioata si mugurele terminal.

Lemn rotund = lemn cu sectiunea transversala circulara sau aproape circulara provenit
din trunchiuri curatite de craci si de cioturi.

Lemn despicat = lemn cu sectiunea transversala diferita de cea circulara obtinut prin
despicarea lemnului rotund.

Lemn de lucru = lemn rotund si despicat propriu pentru industrializare precum si pentru
utilizare in diverse constructii.

Bustean = Lemn rotund cu diametrul la capatul subtire de min 14 cm si lungimea min

2.5m.

Butuc = bustean scurt cu grosimea de de min 14 cm la capatul subtire si lungime mai

mica de 2.5 m (In practica lungimea poate fi de 2 m).

7
Lemn de foc = lemn provenit din orice parte a arborelui destinat pentru combustibil.

Craci – elemente laterale dezvoltate din tulpina cu diametrul mai mare de 2 cm .

Ramuri – elemente laterale dezvoltate din tulpina cu diametrul mai mic de 2 cm.

8
 CAPITOLUL 2. ASPECTE ALE MASURARII ARBORILOR

Inca de la inceputurile dendrometrie forma fusului la arbori sau a unor portiuni de fus a
fost asimilata cu diferite corpuri geometrice de rotatie: cilindru, trunchi de con, paraboloid...
Forma sectiunii transversale a fost asimilata cu cercul sau elipsa

2.1.Forma sectiunii transversal

Forma sectiunii transversale depinde de modul de depunere de noi celule lemnoase. Acest
proces de depunere anuala de noi celule lemnoase este strans legat de o serie de factori cum sunt:
lumina, directia si intensitatea vantului, expozitia, panta terenului, etc.

Cercetarile efectuate arata ca forma sectiunii transversale:

- este mai regulata pentru fusul cojit fata de fusul necojit;

- este foarte neregulata in imediata apropiere a solului si in partea superioara a fusului

mai ales atunci cand se dezvolta coroane asimetrice si mai regulata in zona de sub coroana

- este mai regiulata in cazul arborilor proveniti din samanta decat din lastari, acestia din
urma avand in special in partea inferioara a trunchiului forme foarte neregulate.

- Se modica odata cu varsta arborelui

Ca urmare a influentelor factorilor mediului inconjurator ca si a factorilor ce tin de

natura interna a fiecarui arbore, forma sectiunii transversale se apropie dar se si deosebeste de de
forma cercului, elipsei sau a combinatiilor dintre acestea.

In practica insa, forma sectiunii transversale se asimileaza cu cea a cercului si se foloseste

formula suprafetei circulare.

2.2. Forma sectiunii longitudinale

Forma sectiunii longitudinale variaza in functie de:

9
 - specie , - speciile de umbra prezinta forme mai pline, apropiate de forma cilindrica, in
timp ce speciile de lumina prezinta forme mai „trase” , mai apropiate de forma conului, iar in
cadrul aceleeasi specii de :

- varsta – in aceleasi conditii stationale arbori mai tineri prezinta forme mai cilindrice
comparativ cu cei mai in varsta la ace stagneaza cresterea in inaltime iar forma tinde sa devina
mai conica

- consistenta arboretului – arboretele cu consistenta plina prezinta arbori cu forme mai

pline comparatuv cu cei crescuti in arborete de consistenta redusa.

- provenienta – arborii din samanta au forme mai pline comparativ cu cei proveniti din
lastari

- vantul – determina asimetria trunchiurilor si deci forma fusului.etc.

2.3.Indicatorii formei fusului

Caracterizarea formei fusului la arbori se poate face cu ajutorul :

- coeficientilor de descrestere (indicii de forma)

- coeficientilor de forma.

10
 Capitolul 3. Măsurarea volumului unui arbore

Diametrul rămânr cea mai important caracteristică ce se măsoară în vederea determinării

volumului total şi pe sortimente în cazul arborilor de recoltat. Este luat în considerare diametrul
de bază (d), măsurat la înălțimea pieptului ( la 1,30 m de la sol) şi se exprimă în cm.

Măsurarea diametrelor se execută cu clupa forestieră standardizată, format în general dintr-o

riglă gradată şi două brațe perpendicular pe ea, dintre care unul este mobil, iar celălalt este fix.
Pentru ca operația de măsurare să se poată realiza în condiții corespunzătoare sub raportul
preciziei, se impune aplicarea următoarelor reguli:

- Folosirea de clupe forestiere, în perfectă stare tehnică având brațele paralele şi

perpendicular pe rigla gradată, ceeaa ce se verifică periodic chiar în cursul aceleiaşi zile
de lucru, eventualele devieri urmând a fi corectate;
- Respectarea riguroasă a înălțimii de măsurare (1,30 m de la sol). Pe terenurile în pantă
măsurarea se efectuează pe partea din amonte a arborelui ( figura de mai jos). Operatorul
care lucrează cu clupa va avea un semn distinctive la înălțimea de 1,30 m;

Figura 3.1.Poziția corectă a clupei la măsurarea diametrului arborelui pe terenuri în pantă

- Aşezarea clupei perpendicular pe axul arborelui, astfel încât să se realizeze trei puncte de
contact ale clupei cu arboreal,la acelaşi nivel, citirea efectuăndu-se în timpul cât
instrumental este fixat pe arbore ( se va evita strângerea a clupei pe arbore);
- Curățirea locului de clupare de licheni şi muşchi, fără însă a afecta coaja arborelui ce se
măsoară;
- La arborii cu secțiuni transversal neregulate se măsoară două diametre perpendiculare,
înregistrându-se apoi media aritmetică a celor două citiri;

11
 - La arborii bifurcați la înălțimi de sub 2 m, fiecare bifurcație se va considera ca un arbore
distinct;
- În cazul când la 1, 30 m de sol arboreal prezintă gâlme, noduri sau deformări, diametrul
se măsoară deasupra acestor neregularități;
- În cazul arborilor înclinați, diametrul se măsoară la o distanță de 1,30 m de la sol, potrivit
schemei din figura de mai jos;

Figura 3.2.Măsurarea diametrului la arborele înclinat

- Pentru tăierile în scaun, măsurarea sulinailor se va face la înălțimea de 0.30 m de la baza

scaunului;
- La arbori mai groşi decât deschiderea clupei se va măsura circumferința prin folosirea
ruletei, în funcție de care se va calcula diametrul ( pentru împărțirea circumferinței de
3,14);
- Rotunjirea diametrelor citite de clupă trebuie să se facă cu mare atenție, evitându-se
erorile sistematice de citire.

Rotunjirile utilizate în condiții de producție sunt de 2 cm. Se admit şi rotunjiri din 4 în 4

cm, în cazul prelucrării manual a datelor la inventarierea arborilor de extras din arboreta cu
diametrul mediu mai mare de 30 cm, având un număr de arbori mai mare de 200.

În perspective imediată, având în vedere necesitatea deschiderii silviculturii româneşti

spre tehnica dendrometrică modernă, este necesar să se doteze cu instrumente performante, cum
sunt clupele informatizate, inregistratoarele electronice portabile care înlocuiesc creionul şi
carnetul de teren.

12
 Figura3.3.Clupa forestieră dotată cu memorie de date, compatibile cu calculatoarele PC

Metoda tabelolor de cubaj se aplică pentru fiecare arboreta în parte, iar în cadru acestuia
pe stecii şi etaje.

Diametrul, clasa de calitate şi înălțimea arborilor se determină potrivit recomandărilor

date anterior. Înălțimea se măsoară

13
 Concluzii

Măsurarea poate fi definitivată ca operația experimentală de determinare a unei mărimi

cu ajutorul unor mijloace specifice, în raport cu unitatea de măsura luată în considerare.

Prin unitate de măsură se înțelege o mărime aleasă în mod arbitrar ca element de comparație.

Măsurarea directă constă în compararea printr-o observare de coincidențe a unor mărimi

asemănătoare, pentru a determina valoarea uneia dintre ele.

Măsurarea indirectă înseamnă compararea mărimii de măsurat cu o mărime de altă speță

de care depinde în virtutea unei legi, valoarea mărimii de măsurat obținundu-se prin rezolvarea
numerică a relației de legătură.

Metodele de măsurare reprezintă procedeele raționale de executare a operațiilor de

măsurare. Dupa precizia și rapiditatea impusă determinărilor, se disting metode de laborator și
metode tehnice. Metodele de măsurare pot fi prin contact, caz în care măsura sau aparatul de
măsurat vine în contact direct cu mărimea de măsurat, și metode de măsurare fără contact. După
modul de obținere a valorii numerice a mărimii, metodele de măsurare pot fi clasificate în:
directe, indirecte și combinate.

Mijloacele de măsurare sunt cele cu ajutorul cărora se determină cantitativ mărimile de

măsurat. Măsurătorile sunt mijloace de măsurare care materializează o unitate de măsură a unei
mărimi, unul sau mai mulți multiplii sau submultiplii ai acesteia, pot fi cu valoare unică, cu
valori multiple sau cu valori convenționale.  Aparatele sau instrumentele de măsurat sunt
mijloacele de măsurare care servesc la compararea directă sau indirectă a mărimii de măsurare cu
unitatea de măsură. În această categorie se încadrează marea majoritate a mijloacelor de
măsurare în domeniul silviculturii.

14
15
 Bibliografie

1. Ceapoiu, N., 1968, Metode statistice aplicate în experienŃele agricole şi biologice,

Bucureşti, Ed. Agro-silvică.
2. ChiriŃă, C. şi col, 1981, Pădurile României. Studiu monografic. Bucureşti, Ed.
Academiei R.S.R.
3. Giurgiu, V., 1954, Metode grafice de cubaj, Ed. Agro-silvică de stat, Bucureşti.
4. Giurgiu, V., 1967, Studiul creşterilor la arborete, Bucureşti, Ed. Agro-silvică.
5. Giurgiu, V., 1968, Cercetări privind inventarierea statistică a arboretelor, Bucureşti, Ed.
Agrosilvică.
6. Giurgiu, V., 1969, Dendrometrie, Bucureşti, Ed. Agro-silvică. 7
7. Giurgiu, V., 1979, Dendrometrie şi auxologie forestieră, Bucureşti, Ed. Ceres
8. Giurgiu, V., Decei, I., 1997, Biometria arborilor din România – Metode dendrometrice,
Ed. Snagov, Bucureşti.

16