Sunteți pe pagina 1din 216

Copyright Marian Drăgoi

Cuprins

1. AMENAJAREA PĂDURILOR - DISCIPLINĂ DE STUDIU ŞI

DOMENIU DE PROIECTARE ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

6

DEFINIREA DOMENIULUI AMENAJAREA PĂDURILOR ŞI CELELALTE DISCIPLINE FORESTIERE

2. PRINCIPIILE AMENAJĂRII PĂDURILOR ŞI EVOLUŢIA

LOR ISTORICĂ

6

8

10

10

13

23

27

31

31

31

33

35

39

39

39

39

42

43

43

45

46

48

51

51

51

52

52

CONTINUITATEA RENTABILITATEA PĂSTRAREA ECHILIBRULUI ECOLOGIC PRINCIPIILE AMENAJĂRII PĂDURILOR ŞI POLITICA FORESTIERĂ

3. ZONAREA FUNCŢIONALĂ

GESTIONAREA MULTIFUNCŢIONALĂ A PĂDURILOR

MOTIVAŢIA ZONĂRII FUNCŢIONALE A PĂDURILOR

SISTEMUL ROMÂNESC AL ZONĂRII FUNCŢIONALE

GRUPE, SUBGRUPE ŞI CATEGORII FUNCŢIONALE

4. BAZELE DE AMENAJARE

GENERALITĂŢI

EXPLOATABILITATEA

DEFINIŢIE

EXPLOATABILITATEA FINANCIARĂ

EXPLOATABILITATEA ECONOMICĂ

CICLUL

REGIMUL

TRATAMENTUL

COMPOZIŢIA-ŢEL

5. ORGANIZAREA TERITORIALĂ A PĂDURILOR

UNITATEA DE PRODUCŢIE PARCELA LINIILE PARCELARE SUBPARCELA (UNITATEA AMENAJISTICĂ U.A.)

SERII DE GOSPODĂRIRE, SUBUNITĂŢI DE PRODUCŢIE ŞI/SAU PROTECŢIE

 

56

6. FONDUL DE PRODUCŢIE ŞI PROTECŢIE

58

IMPORTANŢA CUNOAŞTERII MĂRIMII FONDULUI DE PRODUCŢIE

58

1

Copyright Marian Drăgoi

STRUCTURA FONDULUI DE PRODUCŢIE LA CODRU REGULAT MĂRIMEA FONDULUI NORMAL DE PRODUCŢIE LA CODRU REGULAT

Metoda tabelelor de producţie Metoda creşterii medii la exploatabilitate Metoda diametrului mediu al arboretelor Metoda înălţimii medii a arboretelor exploatabile Modelul stochastic

STRUCTURA FONDULUI DE PRODUCŢIE LA CODRUL GRĂDINĂRIT

Particularităţi Determinarea elementelor progresiei Liocourt

FONDUL DE REZERVĂ

7.

Modelul clasic Modelul stochastic

METODE DE AMENAJARE

CONSIDERAŢII GENERALE

METODE BAZATE PE PRINCIPIUL REPARTIŢIEI

Metoda parchetaţiei simple

Metoda parchetaţiei proporţionale (pe volum)

Metoda afectaţiilor pe volum

Metoda afectaţiilor pe suprafaţă

Metoda afectaţiilor mixte

Afectaţiile permanente

Metoda afectaţiilor revocabile

Metoda afectaţiilor unice

Recapitularea metodelor bazate pe afectaţii

METODE DE NORMALIZARE A MĂRIMII FONDULUI DE PRODUCŢIE

Pădurea normală

Metoda cameralistă

Metoda Karl Heyer Metoda raţională Metoda Masson-Mantel Metoda Mélard

58

60

60

60

61

62

62

64

64

66

67

67

68

71

71

73

73

73

74

75

76

77

77

77

78

78

78

79

79

80

80

81

METODE DE NORMALIZARE A STRUCTURII FONDULUI DE PRODUCŢIE. 83

Metoda claselor de vârstă, varianta românească

83

Descrierea metodei

83

Încadrarea arboretelor pe urgenţe de regenerare

85

Stabilirea posibilităţii prin metoda claselor de vârstă

87

Metoda creşterii indicatoare

89

Analiza comparativă a metodei claselor de vârstă şi a creşterii indicatoare

97

2

Copyright Marian Drăgoi

NORMALIZAREA CREŞTERII FONDULUI DE PRODUCŢIE - METODA CONTROLULUI

97

Principiul metodei

97

Descrierea metodei

98

8. AMENAJAREA PĂDURILOR ŞI GESTIONAREA DURABILĂ

A MEDIULUI NATURAL

99

EVENIMENTE ŞI IPOTEZE CE AU MODIFICAT MODUL DE ABORDARE A AMENAJĂRII PĂDURILOR CONCEPTE NOI

Hemerobia

SPECIA UMBRELĂ NECESITATEA ARMONIZĂRII POLITICILOR FORESTIERE NAŢIONALE

Sisteme complementare de management forestier

Monitoringul forestier

Certificarea pădurilor

FSC

PEFC (sistemul pan-european de certificare a pădurilor)

99

100

100

101

101

101

102

103

105

106

Natura 2000 – Reţeaua europeană de conservare a biodiversităţii107

Indicatorii biodiversităţii

108

Convenţii internaţionale privind protecţia biodiversităţii, la care

110

Instituţii şi organizaţii internaţionale implicate în conservarea

biodiversităţii

Păduri cu Valoare Ridicată de Conservare

Amenajarea pădurilor ca ecosisteme

Amenajamentul adaptativ

Fundamentarea deciziilor prin consultarea grupurilor de interese119

119

117

114

România a aderat

111

Amenajarea în condiţii de risc şi incertitudine

ARIILE PROTEJATE DIN ROMÂNIA RESTRICŢIILE ECOLOGICE ŞI INFLUENŢA ACESTORA ASUPRA REGLEMENTĂRII PRODUCŢIEI

Ce sunt restricţiile ecologice Modelarea matematică a restricţiilor ecologice

121

123

125

126

126

9. INTRODUCERE ÎN EVALUAREA FUNCŢIILOR DE

PROTECŢIE

130

UTILITATEA CUNOAŞTERII TEHNICILOR ŞI METODELOR DE EVALUARE A

FUNCŢIILOR DE PROTECŢIE

130

FUNDAMENTELE ECONOMICE

131

METODE CONSACRATE DE EVALUARE

133

Evaluarea condiţionată

133

3

Copyright Marian Drăgoi

Estimarea plăţii liber consimţite (metoda preţului hedonic) Costul călătoriei Costul minim al prevenirii efectelor negative Costul de oportunitate al menţinerii vegetaţiei forestiere Costul de oportunitate al zonării funcţionale Analiza comparativă

136

137

137

138

139

140

10. MODELAREA STATISTICO-MATEMATICĂ ŞI

AMENAJAREA PĂDURILOR

CONSIDERAŢII GENERALE MODELE DESCRIPTIVE

Tabele de producţie Estimarea ratei eliminării naturale - regresia logistică Fundamente teoretice

Exemple

134

134

135

135

135

135

137

Corectarea gradului de uscare a unui arboret în funcţie de

rezultatele monitorizării stării de sănătate a pădurilor

MODELE DECIZIONALE

Decizii multicriteriale

Metoda analizei ierarhizate

Exemplu numeric

Analiza ierarhizată în trepte

Modele de partiţionare

138

140

140

143

146

148

151

Ce sunt problemele de partiţionare

Crearea subunităţilor de producţie şi protecţie prin analiză fuzzy

151

Crearea rezervaţiilor

Delimitarea zonelor de protecţie hidrologică

METODE DE PROGRAMARE MATEMATICĂ

Determinarea structurii normale a fondului de producţie Stabilirea compoziţiei-ţel prin programare liniară Constituirea planului de recoltare prin programare liniară Programarea dinamică Programarea scop

METODE PROBABILISTICE

151

155

159

160

160

164

165

166

167

169

Alegerea tratamentelor prin analiză discriminatorie Reţele neuronale

Determinarea exploatabilităţii celei mai mari rente a pădurilor prin

169

173

 

simulare Monte Carlo

174

SISTEME EXPERT

177

11.

APLICAŢII INFORMATICE UTILIZATE ÎN

AMENAJAREA PĂDURILOR

180

4

Copyright Marian Drăgoi

PROGRAMUL AMENAJAMENTUL SILVIC (AS)

180

CARACTERISTICILE GENERALE ALE PROGRAMULUI AS

188

SISTEME INFORMATICE GEOGRAFICE (GIS)

189

Prezentare generală

189

Concepte de bază

189

Teme, obiecte grafice, tipuri de fişiere

189

Georeferenţierea

190

Avantajele utilizării GIS

190

Utilizarea foilor electronice la editarea tabelelor sintetice

191

ALTE APLICAŢII INFORMATICE UTILIZATE ÎN AMENAJAREA PĂDURILOR

Simulatoare Sisteme de asistare a deciziilor

CONSIDERAŢII FINALE PRIVIND UTILIZAREA CALCULATOARELOR

ELECTRONICE ŞI A MODELĂRII ÎN AMENAJAREA PĂDURILOR

BIBLIOGRAFIE

5

194

194

196

197

202

Amenajarea Pădurilor – Partea I

Copyright Marian Drăgoi

1. AMENAJAREA PĂDURILOR - DISCIPLINĂ DE STUDIU ŞI DOMENIU DE PROIECTARE ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

Definirea domeniului

Potrivit accepţiunii IUFRO 1 , „amenajarea pădurilor este procesul de adoptare a deciziilor pe termen mediu (10-20 ani) la nivelul unei unităţi de producţie forestieră, pe baza obiectivelor pe termen lung şi a datelor ce descriu pădurea la un moment dat”. În literatura forestieră românească, amenajarea pădurilor a fost definită drept ştiinţa şi practica organizării pă- durilor în conformitate cu sarcinile gospodăriei silvice (Rucăreanu, 1967). Aşadar, scopul amenajării pădurilor este unul de organizare a bio-

producţiei forestiere, nu de conducere efectivă a activităţilor presupuse de

organizarea producţiei.

Termenul „amenajarea pădurilor” provine din limba franceză

(aménagement forestiere), corespondentul german fiind Forsteinrichtung. În

literatura anglo-saxonă, corespondentul cel mai potrivit este forest mana-

gement planning, ce se confundă deseori cu forest management, a cărui deno-

taţie este aceea de management propriu-zis, care, potrivit IUFRO înseam-

nă aplicarea în practică a principiilor biologice, economice, sociale şi politice în

vederea regenerării, utilizării şi conservării pădurilor, astfel încât să fie îndeplini-

te scopurile şi obiectivele stabilite, păstrând productivitatea pădurilor”. Chiar

dacă se doreşte şi este bine-venită o delimitare clară între cele două activi-

tăţi, o serie de interferenţe sunt inevitabile, deoarece amenajarea, potrivit

etimologiei franceze înseamnă organizarea producţiei, pe când termenul

management, de origine engleză, înseamnă conducerea activităţii.

Ca activitate integrată într-un sistem economic şi administrativ, amenajarea pădurilor este o activitate de proiectare tehnologică, specifică silviculturii, prin care sunt transpuse în practică, la un moment dat, cele mai bune practici silviculturale. Un concept cheie în terminologia amena- jării pădurilor este cel de obiectiv. Obiectivul este o condiţie sau stare dezira- bilă, pentru realizarea căreia sunt consumate mai multe resurse, între care cea mai importantă este timpul (Nute et al., 2000). Obiectivele generale ale amenajării pădurilor sunt următoarele:

asigurarea continuităţii recoltelor de lemn

1 Uniunea Internaţională a Organizaţiilor de Cercetări Forestiere.

6

Amenajarea Pădurilor – Partea I

Copyright Marian Drăgoi

asigurarea concordanţei dintre structura fondului de producţie şi funcţiile atribuite pădurii;

transferul tehnologic al unor rezultate ale cercetărilor şi studiilor aplicative, în măsura în care acestea s-au finalizat prin îndrumări sau normative tehnice relevante din punct de vedere al efectelor asupra organizării bio-producţiei forestiere sau conservării ecofondului şi genofondului forestier.

Principalele mijloace prin care se asigură realizarea acestor obiecti- ve sunt, la rândul, lor, ur- mătoarele:

normalizarea struc-

Cerinţe economice, ecologice şi sociale; condiţionări legislative
Cerinţe economice,
ecologice şi sociale;
condiţionări
legislative

Normative şi

instrucţiuni

tehnice

Obiective economice, sociale şi ecologice

iuni tehnice Obiective economice, sociale ş i ecologice turii ş i m ă rimii fondului de

turii

şi

mărimii

fondului

de

pro-

ducţie;

planificarea lucrări- lor de îngrijire şi conducere a arboretelor şi a ce- lor de regenerare;

evidenţa suprafeţei fondului forestier.

Funcţii de producţie şi de protecţie

Func ţ ii de produc ţ ie ş i de protec ţ ie
Func ţ ii de produc ţ ie ş i de protec ţ ie
Func ţ ii de produc ţ ie ş i de protec ţ ie
Ţeluri de producţie şi de protecţie Structuri ţel adecvate funcţiilor
Ţeluri de producţie şi
de protecţie
Structuri ţel adecvate
funcţiilor

Baze de amenajare ce permit crearea structurilor ţel

Baze de amenajare ce permit crearea structurilor ţ el
Baze de amenajare ce permit crearea structurilor ţ el
Baze de amenajare ce permit crearea structurilor ţ el
Metode de amenajare
Metode de amenajare

Metode de amenajare

Metode de amenajare
Metode de amenajare
Metode de amenajare
ce permit crearea structurilor ţ el Metode de amenajare Planuri de recoltare ş i regenerare a

Planuri de recoltare şi regenerare a pădurilor

Figura 1-1 Procesul decizional specific amena- jării pădurilor

Spre deosebire de

toate celelalte ecosisteme

terestre cultivate (culturile

agricole, în general) pădu-

rea se caracterizează printr-

un ciclu natural de produc- ţie mult mai mare, fapt ce face necesară o distincţie clară între deciziile strategi-

ce (pe termen lung), tactice (pe termen mediu) şi operative (pe termen scurt). Deciziile operative sunt mijloace de realizare a obiectivelor pe termen mediu, pe când deciziile pe termen mediu sunt mijloace prin care sunt îndeplinite deciziile pe termen lung.

Prin amenajament se iau decizii pe termen mediu (decizii tactice), în concordanţă cu obiectivele strategice, respectiv deciziile pe termen lung.

7

Amenajarea Pădurilor – Partea I

Copyright Marian Drăgoi

Această corelare se realizează treptat, prin parcurgerea unui proces des- cris în figura 1-1.

Cum orice fel de decizie nu are numai consecinţe pozitive, ci şi ne- gative, a organiza producţia fără a ţine cont de modul în care se adoptă deciziile operative poate fi riscant deoarece, cel puţin teoretic, pot apărea situaţii în care decizii tactice corect adoptate nu permit adoptarea nici unei decizii operative care să fie conformă obiectivelor strategice 2 .

Amenajarea pădurilor şi celelalte discipline forestiere

Ca domeniu de cercetare-dezvoltare, amenajarea pădurilor este o

sinteză a principalelor discipline forestiere, ce preia şi de la acestea cunoş- tinţe, principii şi tehnologii, în măsura în care ajută în fiecare etapă a planifi- cării bioproducţiei forestiere pe termen lung. Unele cunoştinţe au doar

caracter aplicativ, pe când altele sunt importante doar din punct de vede-

re teoretic. Cunoştinţele teoretice permit o mai bună înţelegere a procese-

lor biologice ce au loc în pădure, fapt ce facilitează modelarea lor adecvată.

Aşadar, amenajarea pădurilor este strâns legată de modelarea proce-

selor biologice – pe de o parte – şi de integrarea acestor modele în procese

de optimizare – pe de altă parte, motive pentru care în structura prezentu-

lui suport de curs au fost incluse două capitole distincte, referitoare la

modelare, respectiv fundamentarea deciziilor cu ajutorul aplicaţiilor in-

formatice specifice.

În tabelul 1-1, sunt sintetizate raporturile dintre amenajarea păduri-

lor şi disciplinele forestiere sau ne-forestiere, în paranteză fiind specificat

sub-domeniul în care respectivele cunoştinţe sunt aplicate cu predilecţie.

Activitatea de cercetare-dezvoltare în amenajarea pădurilor se finalizează

prin actualizarea periodică a instrucţiunilor şi normativelor tehnice (figura 1-1),

în raport de rezultatele cercetărilor aplicative întreprinse în domeniile co- laterale.

2 O astfel de situaţie poate să apară, de exemplu, la aplicarea planului decenal de produse principale, când nu pot fi respectate restricţiile ecologice privind alăturarea parchetelor.

8

Amenajarea Pădurilor – Partea I

Tabelul 1-1

Cunoştinţe utilizate în amenajarea pădurilor, preluate de la alte dis- cipline forestiere sau neforestiere

Disciplina

Cunoştinţe necesare în activitatea de proiectare (AP) sau în aceea de cercetare-dezvoltare (CD)

Topografie, fotogramme- trie şi teledetecţie, siste- me geografice informatice (GIS)

Ridicarea în plan a suprafeţelor forestiere, raportarea acestora pe planurile de bază, actualizarea bazei cartografice şi elabo- rarea hărţilor (AP); Analize pe spaţii mari, zonare funcţională

(CD)

Biometrie şi auxologie forestieră

Estimarea mărimii fondului de producţie şi a creşterii pe ele- mente de arboret, (AP,CD)

Meteorologie şi climato- logie forestieră

Utilizarea şi interpretarea diagramelor şi sintezelor climatice

(AP)

Pedologie şi staţiuni fo- restiere

Copyright Marian Drăgoi

Cunoaşterea elementelor definitorii ale potenţialului staţional,

factorii limitativi, tendinţe de evoluţie a solurilor (AP), in-

teracţiunea condiţiilor climatice cu cele de sol şi vegetaţie

(CD)

 

Tipologie forestieră

Prin încadrarea arboretelor în tipuri de păduri se reduce volu-

mul de date ce descriu suficient de precis fitocenozele foresti-

ere (AP)

Ecologie forestieră

Împreună cu tipologia şi ecologia forestieră, ajută la înţelege-

rea funcţionării ecosistemelor forestiere (CD, AP)

Cultura pădurilor

Tratamente şi lucrări de îngrijire şi conducere (AP)

Economie forestieră

Principii generale privind rentabilitatea investiţiilor, estimarea funcţiilor productive, protective şi recreative pentru a argu- menta zonarea funcţională (CD)

Drept şi legislaţie

Regimul juridic al circulaţiei terenurilor (AP), convenţii in- ternaţionale legate de conservarea biodiversităţii (AP, CD)

Cercetări operaţionale, teoria fiabilităţii şi statis- tică matematică

Modele de optimizare şi de fundamentare a deciziilor (pro- gramare lineară, modele de estimare a riscului apariţiei diver- selor perturbaţii, metode de decizii multicriteriale, etc.) (CD, AP)

9

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

2. PRINCIPIILE AMENAJĂRII PĂDURILOR ŞI EVOLUŢIA LOR ISTORICĂ

„Mersul este o cădere neîncetat împie- dicată” Francisc Reiner – profesor al Facultăţii de Medicină din Bucureşti în perioada interbelică

de Medicin ă din Bucure ş ti în perioada interbelic ă Continuitatea În Europa Central ă

Continuitatea

În Europa Centrală primele reglementări – în sens generic - privind exploatarea pădurilor datează din Evul Mediu (secolele XI-XII). Potrivit acestora, din timp în timp, de

pe domeniile feudale se recoltau fie arbori individuali (control pe număr

de arbori), fie se parcurgeau cu tăieri rase anumite suprafeţe de pădure

(control pe suprafaţă), fie se recoltau anumite cantităţi de lemn (control pe

volum). În această perioadă pădurile aveau un rol vital în economia

comunităţilor, întrucât furnizau lemn pentru construcţii, hrană (carne de

vânat, ciuperci, fructe) şi, mai ales, lemn pentru foc.

Începând cu secolul XV, explozia demografică a dus la dezvoltarea

comerţului, urbanizare şi, în cele din urmă la prima revoluţie industrială,

respectiv concentrarea forţei de muncă prin trecerea la producţia

manufacturieră la producţia de masă. Suprafaţa pădurilor s-a redus

dramatic în zonele de câmpie, unde folosinţa forestieră a fost schimbată în

folosinţă agricolă. Nici în zonele mai înalte, inadecvate altor folosinţe în

afara celei forestiere pădurile nu au rămas neatinse, întrucât trebuiau să

alimenteze cu lemn şi energie exploatarea altor resurse, precum cărbunele

şi minereurile. Consecinţa a fost degradarea pronunţată a pădurilor prin

aşa-numitul tratament „mittelwald”.

În sudul Europei, la mică altitudine, unde domină speciile de foioase, marile masive forestiere au fost fragmentate, iar regimul crângului a devenit dominant. Drept consecinţă, stresul climatic a crescut, fapt ce a condus la fenomene ciclice de uscare anormală a unor specii foarte valoroase, precum cvercineele (Alexe, 1985, 1986).

Ca reacţie la acest proces de diminuare a resurselor forestiere a apărut un domeniu profesional nou – silvicultura; mai întâi în Germania şi în Franţa. Motivaţia acestor preocupări a fost de la bun început una economică: asigurarea aprovizionării cu lemn, ce era la vremea

10

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

respectivă 3 unul dintre principalele materiale de construcţii, respectiv una dintre puţinele resurse energetice. În Germania, prima acţiune întreprinsă în acest sens a fost substituirea pădurilor degradate, rămase în urma exploatării pe alese a arborilor din pădurile virgine, cu plantaţii de molid, brad şi pin silvestru. Aşa s-a născut ceea ce se numeşte acum silvicultura pădurii cultivate, a cărei principală menire este producţia de lemn (lignicultura), pentru diverse utilizări.

Potrivit principiului continuităţii, prin planificarea amenajistică trebuie să se asigure recolte constante pe un orizont de timp infinit. Principiul continuităţii nu este specific doar amenajării pădurilor, ci tuturor activităţilor economice în care principalul mijloc de producţie este o populaţie biologică a cărei structură poate fi controlată într-un fel sau altul.

În definiţia dată prima dată principiului continuităţii de către

Ludwig Hartig la 1785, se recunosc şi serviciile protective asigurate de

vegetaţia forestieră: “Administraţiile silvice trebuie să reglementeze tăierile din

păduri în aşa fel încât generaţiile viitoare să poată avea de pe urma lor cel puţin

tot

este

cuprinzătoare dar şi vagă totodată, deoarece sintagma “cel puţin tot atâtea

avantaje” nu spune nimic despre avantajele de care beneficiază generaţia

actuală şi nici despre faptul că aceste avantaje – adică obiectivele spre care

tinde gospodărirea pădurilor – se exclud reciproc în multe situaţii.

atâtea

avantaje

ca

şi

generaţia

actuală”.

Această

formulare

Obiectivele gestionării pădurilor se schimbă în timp, deoarece apar noi

cerinţe din partea societăţii dar şi noi cunoştinţe referitoare la

componentele ecosistemelor forestiere. Ca urmare, principiile de

amenajare s-au cristalizat ca rezultante a două procese: exploatarea excesivă

a resurselor forestiere şi cunoaşterea tot mai amănunţită a legităţilor ce

guvernează creşterea arborilor şi a modului în care sunt structurate ecosistemele forestiere.

Odată cu apariţia modelului pădurii normale, adică a unei păduri în care clasele de vârstă sunt egal repartizate ca suprafaţă, continuitatea a fost definită doar aparent mai precis, ca fiind un echilibru între recoltele de lemn şi creşterea pădurii (R. Weber, citat de Rucăreanu, 1967). Spunem „aparent” deoarece acest echilibru nu mai este precizat din punct de vedere temporal: într-o perioadă se poate tăia mai mult, în alta mai puţin iar structura pe specii a ceea ce se recoltează poate fi diferită de structura pe specii a creşterii fondului de producţie. Datorită acestui fapt, unele specii cu valoare comercială ridicată la un moment dat au fost recoltate preferenţial, fapt ce

3 Sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX.

11

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

a îngustat diversitatea speciilor şi, în final, a condus la declinul unor specii: este cazul bradului, stejarilor precum şi a multor specii tropicale.

Un alt punct de vedere, ce reflectă preocupările de ameliorare a

componentelor biotopului dar şi renunţarea la ideea egalităţii recoltelor

de lemn, este cel lansat de Karl Gayer (citat de Rucăreanu, 1967), potrivit

căruia continuitatea este: “îngrijirea atentă şi continuă a forţelor naturale productive ale staţiunii şi punerea lor pe de-a-ntregul în slujba scopurilor

noastre”. A fost un pas înainte, deoarece s-a recunoscut astfel cât de importantă este adecvarea intervenţiilor silviculturale la particularităţile ecosistemului, fără a renunţa însă raportul susţinut.

Dar pe măsură ce economia de piaţă şi-a cristalizat regulile de funcţionare şi continuitatea a căpătat alte interpretări: Christian Heyer

(citat de Rucăreanu, 1967), fără a respinge obiectivele formulate de Hartig,

a relaxat cumva sensul continuităţii propunând două căi principale:

creştere continuă şi exploatări anuale (continuitate strictă);

o

o

recolte anuale şi egale (continuitate cu raport susţinut);

recolte anuale inegale, dar recolte decenale egale;

creştere continuă şi exploatări intermitente (continuitate în sens larg).

Structura normală pe clase de vârstă depinde de mărimea ciclului

de producţie care, la rândul lui, depinde de exploatabilitate 4 . Datorită

acestei condiţionări logice, complexitatea structurală a pădurii cultivate s-

a

diminuat continuu, fapt ce atras după sine reducerea stabilităţii

funcţionale a acesteia, din toate punctele de vedere, inclusiv cel productiv.

Astfel, la pădurile echiene de amestec (codru regulat) condiţia de optim, presupusă de exploatabilitate, poate fi îndeplinită pentru una sau două specii, nu pentru toate speciile existente într-un arboret; prin urmare, unele specii vor fi inevitabil eliminate în timp, deoarece selecţia pozitivă va fi orientată exclusiv spre favorizarea speciei principale, care este de regulă cea mai productivă.

De asemenea, dacă se adoptă vârste ale exploatabilităţii inferioare

vârstei la care arborii fructifică abundent în masiv, regenerarea artificială

se va impune de la sine – de aici tendinţa de a crea arborete pure. O

4 Bazele de amenajare fac subiectul capitolului patru.

12

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

asemenea structură orizontală reduce eficacitatea funcţională, din mai multe puncte de vedere: sistemul radicelar va asigura armătura de rezistenţă a solului pe o adâncime redusă, biodiversitatea, la orice nivel trofic, va fi şi ea redusă, iar efectul estetic al unei astfel de structuri este inferior oricărei păduri de amestec cu structură echienă sau ne-echienă.

Fridrich Judeich, primul promotor al rentabilităţii financiare, a renunţat la a se mai referi într-un fel sau altul la mărimea recoltelor anuale, subliniind că esenţiale sunt menţinerea folosinţei forestiere şi gospodărirea pădurilor potrivit principiului rentabilităţii. Raportul susţinut nu trebuie privit ca egalitate a recoltelor de la un an la altul, ci ca un raport cât mai puţin fluctuant între creşterea pădurii şi volumul recoltat din aceasta, astfel încât să se asigure rentablitatea gestionării pădurilor.

Dar continuitatea producţiei are şi o dimensiune

socială, lemnul fiind una din materiile prime tradiţionale, de

care a depins şi depinde în continuare dezvoltarea rurală.

Aşadar continuitatea recoltelor înseamnă şi păstrarea unor locuri

de muncă. Bernetti (1990) a elaborat un model de programare

lineară cu două funcţii obiectiv şi două seturi de restricţii

tehnologice, utilizate alternativ. Funcţiile obiectiv au fost

veniturile obţinute din valorificarea lemnului, respectiv valoarea estetică

şi recreativă a pădurii, iar cele două seturi de restricţii au fost

continuitatea recoltelor

şi menţinerea locurilor de muncă. Comparând

soluţiile de optim ale celor două probleme, autorul a obţinut o estimaţie a

„costului la hectar” al menţinerii locurilor de muncă.

la hectar” al men ţ inerii locurilor de munc ă . În virtutea principiului continuit ăţ

În virtutea principiului continuităţii s-a trecut treptat de la pădurea

naturală la pădurea cultivată, deoarece cunoaşterea structurii celei dintâi

este mult mai dificilă şi costisitoar. Pentru mult timp, nu s-a putut

cunoaşte suficient de riguros structura pădurii normale şi modul în care aceasta reacţionează la diverse intervenţii, motiv pentru care nu se poate

evalua calitatea deciziilor operative, ca mijloace de realizare a obiectivelor tactice.

Rentabilitatea

Mediul, în general, este un loc al conflictelor dintre valori şi grupuri de interese (Martinez-Alier et al, 1998). Obiectivele legate de biodiversitate, de peisaj, de serviciile furnizate direct de un factor de me- diu sau un altul, de tradiţiile culturale şi istorice, sunt, în primul rând, generatoare de conflicte deoarece, în raport cu cerinţele societăţii, orice resursă naturală devine la un moment dat insuficientă. Din punct de vede-

13

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

re economic, folosinţa forestieră a terenului nu este perenă: ea depinde, în mare măsură, de propria-i eficienţă economică, dar şi de aceea a folosinţei alternative.

ă , dar ş i de aceea a folosin ţ ei alternative . Primul autor ce

Primul autor ce a dezvoltat o teorie a alocării spaţiale a folosinţelor funciare a fost Wilhelm Launhardt, pionier al economie matematice (citat de Blaug, 1992). Acesta a dezvol- tat, la mijlocul secolului XIX, aşa-numita teorie a inelelor, ce explică într-o manieră logică modul în car folosinţa funciară a unei anumite suprafeţe depinde de rentă, cost mediu de pro- ducţie, preţ de desfacere a produsului agricol, rată medie de încărcare şi distanţă faţă de piaţă.

de înc ă rcare ş i distan ţă fa ţă de pia ţă . Launhardt a

Launhardt a presupus că, pe o suprafaţă uniformă, într-o regiune

complet omogenă, se produc mai multe bunuri ce alimentează un singur

punct de consum, plasat în centru zonei respective. Regiunea pe care se va

produce un anumit bun va avea o formă circulară, cu raza z, cantitatea

totală de produs fiind Q=xπ r

prafaţă). Dacă c este costul de producţie, f cheltuielile medii de transport

(x = cantitatea produsă la unitatea de su-

2

(gradul mediu de încărcare), considerate constante într-o anumită zonă iar

p preţul dorit a fi realizat pe piaţa „centrală” atunci zona circulară pe care

se va produce bunul respectiv va avea raza z ce satisface relaţia:

( 2-1)

p = c + f z

Din relaţia 2-1 rezultă că z=(p-c)/f. Aşadar folosinţa optimă a tere-

nurilor din jurul unei pieţe pe care se vând n produse va fi reprezentată

de n cercuri concentrice, ale căror raze sunt date de distanţele critice la

care un produs este mai rentabil decât celălalt.

Pornind de la modelul lui Launhardt, dacă se reprezintă grafic (fi- gura 2-1) rentele medii anuale ale folosinţei agricole şi forestiere, pentru aceeaşi categorie de teren, în raport cu distanţa de transport până şi de la proxima localitate, se constată că există o distanţă critică de transport în funcţie de care, de-a lungul istoriei, oamenii au optat pentru una dintre cele două folosinţe: pentru zonele mai apropiate de localităţi, agricultura a adus rente anuale mai mari, pe când în zonele mai îndepărtate s-a preferat păstrarea pădurii, ce aduce rente periodice dar fără a fi necesare cheltuieli anuale de mărimea celor presupuse de folosinţa agricolă (pregătirea anuală a terenului, recoltarea anuală, combaterea dăunătorilor etc.).

14

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

Poziţia

relativă

funcţii

reprezentate

figura

de productivitatea muncii în cele două

două

celor

a

în

2-1 depinde

Rentă/ha

ramuri

şi ratele

medii

ale

Renta din folosinţa agricolă Renta din folosinţa forestieră
Renta din folosinţa
agricolă
Renta din folosinţa
forestieră

profiturilor obţinute în cele două ramuri. Într-o economie dinamică, continuitatea producţiei de lemn

nu

fi

asigurată dacă renta periodică a folosinţei forestiere nu creşte, întrucât

rentele anuale din folosinţa agricolă cresc mai repede, datorită

progresului tehnic şi îndesirii reţelei de transport.

Distanţa de

transport

Figura 2-1 Modul în care renta forestieră şi renta agricolă determină distribuţia spaţială a celor două folosinţe

poate

Aşadar, pe termen lung, nu poate fi asigurată continuitatea fără

ameliorarea productivităţii şi fără un cadru legislativ ferm, care să

protejeze folosinţa forestieră, indiferent de forma de proprietate. Un

asemenea cadru este necesar dar nu şi suficient în condiţiile în care există mai

multe forme de proprietate asupra terenurilor, deoarece legile depind de sistemul

politic, care poate fi mai mult sau mai puţin orientat spre încurajarea şi

garantarea proprietăţii private.

spre încurajarea ş i garantarea propriet ăţ ii private. Pentru a preveni posibilele influen ţ e

Pentru a preveni posibilele influenţe negative pe care

legislaţia - sau lipsa acesteia - le poate avea la un moment dat asupra folosinţei forestiere, silvicultorii au fost preocupaţi permanent de creşterea productivităţii muncii dar şi de creşterea capacităţii ecosistemelor forestiere de a produce lemn. Şi unul din aceste mijloace este ameliorarea productivităţii pădurilor prin:

înlocuirea speciilor slab productive cu specii mai productive – ţinând cont de compatibilitatea dintre cerinţele speciilor ce urmează a fi extinse în cul- tură şi condiţiile staţionale;

creşterea productivităţii unor specii de interes economic prin ameliorare genetică, rata internă de revenire putând creşte până la 14%, ca urmare a unor programe de ameliorare genetică (Porterfield et al., 1975);

conducerea arboretelor astfel încât să se amelioreze fie creşterea, fie calita- tea masei lemnoase recoltată la exploatabilitate;

15

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

valorificarea superioară şi a altor resurse nelemnoase, precum fructele de pădure, ciupercile, vânatul.

Oriunde fondul forestier public şi privat este protejat prin lege (Codul Silvic), mecanismul descris în figura 2-1 încetează să funcţioneze, în sensul transformării folosinţei forestiere în folosinţă agricolă.

În numele rentabilităţii, mai toate ţările europene au promovat, la un moment dat, ample programe de extindere a speciilor repede crescătoare, în special a răşinoaselor în afara arealului, toate soldându-se, mai mult sau mai puţin, cu un eşec, în ciuda calculelor de eficienţă extrem de convingătoare pe care s-au bazat respectivele politici (Sabău, 1966; Marcu et al., 1974, 1980).

Creşterea unei păduri şi producţia acesteia nu înseamnă acelaşi

lucru, deoarece arborii – purtătorii creşterii – sunt mijloace de producţie

pe parcursul întregului ciclu şi doar la exploatabilitate devin produse.

Prin urmare, printr-o planificare adecvată a tuturor lucrărilor – începând

cu regenerarea şi încheind cu exploatarea – se poate influenţa în sens

pozitiv creşterea, deci şi producţia. În virtutea principiului rentabilităţii,

amenajistul poate:

modifica structura arboretelor naturale – promovând într-o

rezonabilă speciile repede crescătoare sau speciile

valoroase din punct de vedere economic şi ecologic

măsură

(laricele, paltinii, cireşul);

înlocui complet arboretele naturale cu cele artificiale, dacă

cele din urmă sunt mai productive;

propune un anumit tip de lucrări de îngrijire şi un anumit

sortiment-ţel, a cărui producţie trebuie să fie urmărită

consecvent.

Fără principiul rentabilităţii, ce presupune un mai mare accent pe mijloacele tehnice de ameliorare a productivităţii pădurilor, continuitatea, în sensul definit de Hartig, nici nu ar fi putut fi respectată.

Preocupările de ameliorare a productivităţii speciilor au condus la stabilirea unor reguli privind transferul materialului genetic destinat regenerării artificiale a pădurilor. O bună perioadă de timp, motivaţia acestor reguli a fost strict economică: reducerea riscului de a compromite plantaţiile forestiere aducând variatăţi ce intră repede în vegetaţie pe staţiuni în care se produc îngheţuri târzii şi promovarea unor varietăţi mai productive sau mai rezistente la factori biotici sau abiotici. Dar în

16

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

ultima vreme motivaţia controlului circulaţiei materialului reproductiv s- a schimbat, interesul fiind focalizat pe creşterea biodiversităţii intra şi interspecifice condiţionată, fireşte, de acelaşi control asupra riscului compromiterii culturilor forestiere în staţiunile extreme. Aşadar aceeaşi măsură – controlul circulaţiei materialului genetic destinat regenerării artificiale a pădurilor – a fost impusă la început în virtutea principiului rentabilităţii, devenind în ultimii ani şi un mijloc de amelioare a biodiversităţii.

ani ş i un mijloc de amelioare a biodiversit ăţ ii. Chiar dac ă nu exist

Chiar dacă nu există o legătură directă, de tip cauză- efect, între cheltuielile făcute pentru gospodărirea pădurilor şi volumul producţiei de lemn, rentabilitatea măsurilor silviculturale trebuie urmărită până în punctul în care devine îndoielnică respectarea principiului continuităţii.

Deoarece există un mare decalaj de timp între momentul efectuării

lucrărilor şi cel în care rezultatele economice ale acestora pot fi evaluate

prin preţul de vânzare al produselor lemnoase, mijloacele tehnice de

estimare a rentabilităţii sunt şi puţine, şi discutabile, dar aceste motive nu

justifică subestimarea importanţei pe care o are în activitatea zilnică

rentabilitatea, înţeleasă ca fiind capacitatea de a produce plus-valoare.

Rentabilitatea poate fi exprimată prin unul din următorii indicatori:

valoarea prezentă netă a investiţiilor făcute prin crearea şi

menţinerea vegetaţiei forestiere ;

5

rata internă de revenire;

renta anuală netă.

Valoarea prezentă netă a unui teren acoperit cu un arboret echien se

determină cu ajutorul unei formule al cărei autor este Martin Faustmann,

primul economist ce a soluţionat într-o manieră unitară problema investiţiilor în silvicultură. Pentru a înţelege raţionamentul de la care a pornit sunt necesare câteva cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte sistemul economiei de piaţă (ce nu se pot rezuma doar la câteva definiţii) şi reprezentarea grafică a echilibrului dintre cerere şi ofertă.

Începând din a doua jumătate a secolului XIX creşterea economică a depins tot mai mult de schimburile comerciale, de specializarea prin introducerea progresului tehnic dar şi de criteriile de eficienţă impuse de sistemul bancar. Toate modelele economice dezvoltate de atunci se bazează pe conceptul de piaţă perfectă, ce presupune ca:

5 Acest indicator se bazează pe ipoteza că folosinţa forestieră este opţională.

17

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

2. preţul de vânzare cerut de orice vânzător să fie cunoscut de orice cumpărător;

3. toate preţurile produselor disponibile la un moment dat să se regleze aproape instantaneu – consecinţă firească a premisei anterioare;

4. oricine să poată împrumuta oricât, iar mărimea creditelor contractate la un moment dat să nu influenţeze rata dobânzii.

Corolarul celei de-a treia premise este că orice mijloc de producţie sau orice bun imobiliar poate fi utilizat drept garanţie pentru contractarea unui credit bancar. Prin urmare, orice bun trebuie să aibă o valoare prezentă maximă, pentru a putea fi utilizat drept garanţie la contractarea unui credit bancar cât mai mare.

Aşadar, apariţia creditului ipotecar a produs o mutaţie de fond în modul

de evaluare a terenurilor, indiferent de folosinţa acestora. Valoarea prezentă

netă a terenului destinat folosinţei forestiere este relevantă doar punctual,

pentru fiecare hectar de pădure. Dacă se consideră un capital C depus în

bancă cu dobânda p, în fiecare an se poate retrage o sumă egală cu R, pe o

perioadă nelimitată de timp (capitalul iniţial nu se modifică). În acest caz,

valoarea capitalului C ce aduce anual renta R este dată de relaţia (2-2).

C =

R

p

( 2-2)

Dacă R se retrage la fiecare t ani, atunci valoarea rentei – periodice

de data aceasta – se calculează ca diferenţă între capitalul acumulat C t şi

cel iniţial, C. C t este dat de relaţia (2-3), iar renta periodică de relaţia (2-4).

R

=

C

C

(1

t

= C + Cp

+

p

)

t

C

t

=

(

= C 1 + p

)

C

[(1

+

p

)

t

t

1]

( 2-3)

( 2-4)

Aşadar, valoarea de capital a unui mijloc de producţie ce aduce la fiecare „t” ani renta R este

C

=

R

(1 +

p

)

t

1

( 2-5).

Un arboret aduce doar rente periodice – odată cu răriturile comerciale şi exploatarea finală – dar gospodărirea lui presupune totuşi unele cheltuieli anuale, ce pot fi considerate rente anuale negative. La rândul ei, renta periodică este compusă din venitul la exploatabilitate,

18

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

plus veniturile anterioare acesteia, aduse de răriturile comerciale. Pentru a face comparabile veniturile sau cheltuielile ce apar la anumite intervale de timp este nevoie ca acestea să fie capitalizate de perioada de timp respectivă. Aşadar, renta la exploatabilitate este dată de formula (2-6):

R = E +

n

i

= 1

I

(

i

t

)

p

r

t

c

p

C

(

1

+

p

) r

( 2-6)

în care E este venitul la exploatabilitate (momentul zero),

din a „n”-a răritură făcută făcut în anul t al ciclului r, p este rata dobânzii,

c este costul anual al întreţinerii arboretului, iar C este costul regenerării la fiecare r ani a acestuia.

este venitul

I

(t)

i

Includerea în membrul drept al relaţiei (2-5) a costului regenerării

semnifică faptul că după fiecare ciclu de producţie menţinerea folosinţei

forestiere şi a aceloraşi specii în compoziţia arboretului sunt opţiuni ale

celui ce deţine pădurea. Dacă menţinerea folosinţei forestiere este

obligatorie, atunci din veniturile la exploatabilitate trebuie scăzute

cheltuielile de regenerare.

Combinând relaţiile (2-5) şi (2-6) rezultă bine-cunoscuta formulă a

lui Faustmann (1849), potrivit căreia valoarea prezentă netă VPN

(valoarea de capital) a unui hectar de pădure este dată de relaţia (2-7)

VPN =

E

+

n

i = 1

I

(

i

t

)

(

1

+

p)

r

t

C(

1

+

p)

r

c

p

(

1

+

p)

r

1

( 2-7)

Pentru silvicultură, adoptarea VPN ca indicator sintetic al eficienţei

a însemnat promovarea speciilor repede crescătoare, indiferent de valoarea ecologică şi economică 6 a speciilor pe care acestea le-au înlocuit.

În

formă

analitică,

relaţia

logaritmilor naturali (relaţia 2-8).

(2-3)

poate

fi

scrisă

folosind

baza

6 Speciile încet crescătoare, ce produc lemn cu mare valoare economică la vârste înaintate sunt defavorizate din punct de vedere al rentabilităţii financiare în raport cu speciile repede crescătoare, chiar la rate ale dobânzii de 2-3%.

19

Amenajarea pădurilor – partea I

Copyright Marian Drăgoi

C

'

= C e

pt

( 2-8)

În formula lui Faustmann foarte frecvent termenii (1+p) t sunt înlocuiţi cu e pt , pentru a soluţiona pe cale analitică problema exploatabilităţii financiare, adică a acelei vârste la care valoarea prezentă a terenului este maximă. Rescriind formula lui Faustmann potrivit acestei convenţii, VPN este dată de relaţia (2-9):

VPN =

V(t)

Ce

pt

e

pt

1

=

V(t)

C(e

pt

1

)

 

e

pt

1

C

=

V(t)

C

e

pt

1

C

( 2-9)

în care V(t) este venitul exprimat ca funcţie de timp, adică de momentul în care acesta apare.

Considerând că funcţia V(t) este continuă şi derivabilă, soluţia se

obţine egalând cu zero derivata parţială în raport cu timpul, respectiv

relaţia (2-10).