Pristiphora abietina (Christ) (Hymenoptera, 1
~enthredinidae)- un diiuniitor important a1
molidului din afara arealului natural de
vegetatie
Introducere
CercetTvile efectuate h fara noasbfi (Ene, 1974),
precum ~i datele statistice (Simionescu et al., 2001)
indica faptul c& pin&in urm&cu un deceniu, viespea
mica cu fefistrzu a acelor de molid, Pristiphora abie-
tina (Christ), nu a creat probleme deosebite in tara
noastrk atacurile din vestul m i (Arad, Timi? $i
Hunedoara) din anii 1986-1988 fiind datorate - dupa
Nanu & Stinescu (1990) - speciei Pristiphora saxe-
senii Htg. in ultimii ani s-au semnalat ins&atacuri pe
suprafete din ce in ce mai mari (peste 2.000 ha) in
diverse zone ale Frii (SHlaj, Cluj, Covasna, Vglcea,
Bacfiu, Botopni, Suceava) yi este posibil ca d&un&toml
s&fie mult mai rgspindit, dar deocamdati neobsewat
yi nesemnalat de atre unele ocoale ce gospodilresc
culturi de molid instalate in afara arealului de vegetatie
al acestei specii. in acest context, personalul din
administratia silvic; se confrunti cu un d&un&tormai
putin cunoscut, despre care literatura noasbfi de spe-
cialitate (Ene, 1971; Marcu & Tudor, 1976;
Simionescu, 1990; Mihalciuc, 2000) o f e a relativ
pufine informatii. De aceea, considerim o scua
sintezi a cuno?tintelor la zi este deosebit de util&atilt
personalului din administrqia silvicq cit ?i celor ce
doresc s& intreprindi yi in fara noastr5 cercetSiri cu
vrivire la acest diungtor.
Fig. 1. Fernel& de Pristiphora abiefina (Female of
Pristiphora abietina).
REVZSTA PKDURILOR And120 2005 Nr I
Nicolai OLENICI
Valentina OLENICI
I
Incadrarea sistematicg yi sinonime
Aceasti specie face parte din ordinul Hymenoptera,
subord'mul Sympbta, suprafamilia Tenthredinoidea,
familia Tenthredinidae, subfamilia Nematinae. D e a
lungul timpului, a fost cunoscuti sub diverse denumiri,
cum ar fi: Tenthredopini Retzius, Tenthredo abietina
Christ, Tenthredo abietinum Hartig, Nematur huncatus
Hartig, Nematur abietinus Christ Nematus abieti-num,
Lygaeonematuspini Knw., Lygaeonematus pini Retz.,
Pristiphora abietina Benson.
Morfologie. Descrieri detaliate ale diferitelor stadii
de dezvoltare se g&sesc in diverse luc&i (Schedl,
1953; Scobiola-Palade, 1981; Pschom- Walcher, 1982;
Klimetzek & Vite, 1989; Novak et al., 1992; LiSka &
Hajek 1997). Femelele (fig. I) au 5-6 mm lungime yi
sunt predominant negre, h s &cu piesele bucale, prono-
tul, tegulele, laturile p@i ventt'ale a abdomenului $i
picioarele galbene (exceptie fac coxele $i femurele,
care sunt partial negre). Antenele sunt filiforme, lungi
cit abdomenul, negre, cu fa@inferiowi3 r o w t i . Aripile
sunt transparente, cu newurile bnme, iar newura
wstali ~i pterostigma galbene. Anvergura aripilor este
de 12-14 mm. Masculii (fig. 2) sunt mai mici, respec-
tiv de 43-5 mm lungime ?i predominant gglbui. Ei au
unele zone ale capului, mezonotul, propodeumul ~i
partea dorsal&a abdomenului de culoare negricioas8.
Fig.. 2. Mascul d e Pristiphora abietina (Male o f
Pn'stiphora abietina).
Tot negre sunt $i primele d o a articule bazale ale
antenelor. Antenele sunt mai lungi dec& abdomenul.
Anvergm aripilor este de 9-11 mm. Femelele au
abdomenul ascutit, in timp ce la masculi este mtunjit.
Teaca ovipozitomlui, v h t i i dorsal, nu este scobitii la
vM, iar v5zutii lateral este tAiata la vM. Ovipozitoml
-
are form5 de fersStrTcu (Prkhphora = pwtitoare de fe-
m u ) cu dinfii lati, sc* $i z i m e .
Oul (fig. 3) este eliptic in secriune longitudinal5 $i
rotund in sectiune
transversali. Are cca.
I mm lungime $i
diametrul sectiunii
transversale de 0,3-
0,4 mm c h d este
proaspat depus, insit
se umfl5 h timpul
I dezvolt&rii embrio-
a,re,l
si modifia dimensi-
F i i 3. Ouli deP&@hom crbim'na h e , in special
erosimea (Schedl.
1953; Pschorn-Walcher, 1982; Govak et al.; 1992):
Imediat dupii depunere, oul este complet incolor, trans-
parent ca sticla, dar dup5 doui zile apare o tulburare a
continutului, care la inceput este uniform% dar treptat
devine mai intens5 h zona de mijloc. C h d larva
eclozaw2, chorionul se mpe de-a lungul m i dorsale
$i & h e timp indelungat prim de ac ca o membrani?
alb5 m&i%oasA (Schedl, 1953).
Larvele (fig. 4) abia ie7ite din ouZt sunt apmape
incolore, hsh pe m h & ce se hrinesc devin verzi, ca
$i acele tinere de molid (ceea ce le face relativ greu de
observat), dar cu ochii negri (Schedl, 1953; Novak et
al., 1992). Capul are un u p r luciu galben-mpt.
Picioarele toracale au o nuan@maronie, mai htunecatii
... . .
82). Au 7 perechi de
picioare false ab-
dominale, din care
prima pe al doilea
segment abdomi-
nal, iar ultima si-
tuati pe ultimul
segment abdomi-
nal. Corpul este
relativ hdesat cu
lungimea cuprinsh
L
i n k 2 $i 15 mm,
in funcfie de
vEustii (I - 2 mm,
I1 - 4 mm, I11 - 6
Fig. 4 - Law3 de P. abldina mm, FI - 9 mm,
V - 12-15 mm), iar ISfimea medie a capsulei cefalice
intre 0,4 ~i 1,3 mm (I - 0,40 mm, I1 - 0,55 mm, I11 -
0,78 mm, IV - 1,05 mm, V - 1,30 mm) (Pschorn-
Walcher, 1982; Klimetzek & Vite, 1989).
Eonimfa are corpul tot de culoare vede, insit mult
mai scud decit h cam1 l w e i mature $i cu segmentarea
corpului mult mai vizibil5 datoritB cutat-ii tegumentu-
lui, capul hdreptat ^haink $i ochii negri, capatul
abdomenului rhucit spre partea ventral5. Pronimfa se
macterizeazH printr-un corp $i mai scurf cu o separare
neti3 htre torace $i abdomen, ~i prin aparitia ochilor
specifici pupei (Schedl 1953).
Pupa (fig. 5) este de tip liber, verde $i cu ochii negri,
inchisit h cocon. Coconii (fig. 6) sunt forma@dintr-o
tes5tufi deas& tare ca pielea, de culoare bmn-ropti
.
cu luciu arfuniu la inceout si
apoi bmn-htunecatii ma@ au
.
formi? cilindrick cu capetele
mtunjite. Lungimea lor este
cuprinsi? h intervalul 4,s-7,2
mm, iar diamebul de 2-3,2
mm (Schedl, 1953; Novak et
al., 1992). Cei din care vor ie$i
masculi sunt, de regulk mai
mici (in medie 5-5,6 mm
lungime) dec& cei din care vor
iesi femele (in medie 6-6,5
mk) (Pschorn-Walcher,
1982), insit h intewalul 5,6-
6,4 mm se g h s c coconi din
care ies at& femele, cit $i mas-
%. '. "pH de .' culi (Klimetzek & Viti, 1989).
abidino
-
Fig. 6 Coconi noi
Ciclul biologic
Ie$irea adultilor din coconi are loc primgvara, pe
-me uscatB $i hsorit5, de hdati ce temperahma solu-
lui la 5 cm adhcime nu mai scade sub 7-8OC $i hcep
sh mi& &d temperahua medie zilnici a aerului
dep5$e@ 10-14°C, intensitatea maximi! a zbomlui
REVISTA PADURILOR Anul I20 2005 Nr 1
 fiind la cca. 20°C (Schwerdfeger, 1981; Pschorn-
Walcher, 1982; Klimetzek & Vite, 1989). Cand in&
temperatura este mai redusi3 (media zilnici de doar
10°C sau sub aceasta valoare) ie$irea adulfilor din
coconi se ,,'np@tie" pe o perioaa de timp mai lungh
(Schedl, 1953). Ca urmare, in funcfie de evolutia
vremii $i de expozifie, ie$irea se produce de la sfqitul
lunii aprilie pin& la mijlocul sau chiar sfqitul lunii
mai. Masculii incep si3 i& cu cca. 2 zile mai devrerne
decit femelele. Pe parcursul unei zile, adultii ies pre-
ponderent in orele dinainte de amiazZi $i zboaril mai
ales in orele amiezii, ~ 2 n deste mai cald, mind cu
predilectie la marginile de masiv $i in zonele insorite
ale comanelor (Klirnetzek & Vite, 1989).
Nebulozitatea accentuata chiar trecitoare,determini o
reducere rapidh a intensiwii zborului (Schedl, 1953).
Ei tr5iesc cca. 1-2 & p t h h i (femelele mai mult decit
masculii), timp in care consumh doar lichide (Schedl,
1953; Pschorn-Walcher, 1982).
In perioada zborului are lor imperecherea (in zbor
sau pe ramuri) $i ovipozitia. Depunerea ouHlor p a t e
avea loc chiar daci nu s-a produs imperecherea. Din
ouHle nefecundate rezulta exclusiv masculi, iar din cele
fecundate doar femele (Schedl, 1953; Schwerdfeger,
1981; Pschorn-Walcher, 1982).
Femelele depun ouile pe lujerii tineri aflati intr-o
anurnia fan3 de creqtere, respectiv cind solzii mugure-
lui sunt cizuti, dar acele sunt inch strilnse smoc
(Schedl, 1953; Pschorn-Walcher, 1982; Klimetzek &
Vite, 1989). Totodata mugurii trebuie sii depaseasci o
anumitFi mirime pentru a fi colonizafi. in selectarea
mugurilor potriviti pentru ovipozifie, femelele folosesc
semnale olfactive $i vizuale (Merker & Adlung, 1956
citafi de Schwerdfeger, 1977). Ovipozitia are loc in
special Tn partea supenoat%a coroanei sau pe pmile
libere $i insorite ale acesteia, femelele orientindu-se
optic si - pmbabil - $i termic, pentru gkirea locurilor
potrivite (Schwerdfeger, 1977). Ouille sunt depuse doar
pe acele din interioml smocului. De regul& este depus
cite un singur ou pe ac qi anume, intr-o fanta longitu-
dinal% pe partea exterioa a acului (Schedl, 1953;
Pschorn-Walcher, 1982; Klimetzek & Vite, 1989). Cel
mai adesea, pe un lujer nu sunt depuse mai mult de 6
ou%dar s-au intilnit $i situatii cind au fost qi 35 de oui
(Schwerdfeger, 1981) ori chiar 39 (Klimetzek & Vite,
1989).
Ecloziunea are loc la 3-5 zile dup6 ovipozitie, ouhle
nefecundate avhd nevoie de o perioadi de incubare
mai lungs d&t cele fecundate (Schedl, 1953; Pschorn-
Walcher, 1982; Klimetzek & Vit6, 1989).
Durata dezvol&i larvare variazi3 in functie de tem-
peratuI%~i de sex, femelele avhd 5 vhte, in timp ce
REVISTA PKDURILOR Anul120 2005 N,:I
masculii au doar 4 v h t e . La temperatura optima care
este in jur de 25OC, primele trei v h t e sunt parcurse h
intervale de d t e 2-3 zile, in timp ce ultima v h t i nece-
sit2 5-6 zile (Pschorn-Walcher, 1982). in conditii natu-
rale, larvele din care vor rezulta masculi au nevoie de
14-25 zile, iar femelele de 16-27 zile, timp in care con-
sumi o cantitate de hrani de cca. 65 g (Schwerdtfeger,
1981). Apmape intotdeauna larvele riunh pini la
completa dezvoltare pe lujeml pe care au fost depuse
ouHle din care au eclozat $i numai in cazul in care
lipseyte hrana trec pe alti lujeri (Schedl, 1953;
Schafellner et al., 1996). Trecerea pe alti lujeri pate
avea in& efecte negative, intrucst acele de peace$ noi
lujeri ar putea fi fenologic mai dezvoltate, ceea ce con-
duce la crevterea mortalit&ii in h d u l larvelor ce f o b
sesc o asemenea hrani (Ohnesoge, 1959 citat de
Schwerdfeger, 1977).
De$i in majoritatea cazurilor se aflH mai multe lame
pe un lujer, ele tr5iesc practic separat $i se &esc
exclusiv cu ace tinere, aflate i n d in crgtere. Daci sunt
deranjate, ridid partea posterioarlc a corpului peste
torace $i cap, astfel in& capHta forma literei ,,S" $i
elimini din glandele aflate pe partea ventral2 a
abdomenului o secretie cu un puternic rnims de
plosni@. La maturitate se lasH si3 cadi sau coboarlc pe
tulpina arborelui p h i ajung pe sol (Schedl, 1953).Aici
i ~cauti
i locuri potrivite pentru iernare, locuri in care -
la 3-5 cm adincime - i$i tes cite un cocon dens, bmn-
mFat. Locurile preferate pentru iernare sunt acu-
mulirile de humus brut acid (pH optim 3,l-5,3 du@
Niechziol, 1958 citat de Schwerdfeger, 1957) $i un-
ghiurile formate i n k d k i n i l e superticiale, precum $i
zonele acoperite cu m u ~ h iin, timp ce zonele inierbate
sau cu litieI%bazici de foioase sunt mai degrau evitate
(Schedl, 1953; Pschorn-Walcher, 1982; Novak et al.,
1992). Se mentioneazii Tnsii $i cazuri de *re a
coconilor chiar in solul mineral, la 2-3 cm adtmcime
(Novak et al., 1992) ori in arbori, intre frunze
(Scobiola-Palade, 1981).
Dupii pserea coconului, care dureazi3 doar dteva
ore, larva se transformi in eonimfa. Aceasta intri in
diapauzli p h i ce vremea devine I%comas%in cursul
toamnei (septembrie-octombrie). Abia atunci, isi reia
dezvoltarea $i se transformi in pmnimfi, stadiu in care
ierneaa. Transformarea in p u p are loc in primHvam
urmitoare, in luna aprilie. Pentru aceasta este insii
necesar ca in timpul iernii pmnimfele sii tread prink-o
perioadh de supnu8cire. Durata stadiului de pupZ este
de cca. 14 zile. lgirea din cocon a adultului se face
printr-un orificiu ce rezulta prin taierea cu mandibulele
a unui ciipkel mtund (Schedl, 1953).
Generqia este de un an, in& o parte din populGie
5
poate sH rHmM in d i a p d la 6 ani (Schedl,
1953; Schw&eger, 1981; Pschom-Walcher, 1982).
-In perioada de laten@rapoml sexelor in stadiul de
adult este, in mod obiqnuit, echilibrat sau predomina
masculii, in& in gradatie predominh de regulh,
femelele (Pschom-Walcher, 1982). acestea ajungiind la
60-70 % (LiSka & Hbjek, 1997). Totusi, chiar $i in
zonele in care insecta este in @tie, s-a constatat cH
rapoItul sexelor la incheierea stadiul de larva este tot de
1:l (Schedl, 1953). D a d in timpul zbolului vremea
este umedH $i rece, gHsirea reciprocH a indivizilor de
sex diferit este dificik ceea ce face ca mare prte din
ouH sH rHmM nefecundate $i in genera* urm- sH
creascH ponderea masculilor in populatie (Pschorn-
Walcher, 1982). La fel se i n h p l H $i in cazul femelelor
ce depun o d e spre sfqitul perioadei de ovipozitie,
&d majoritatea masculilor sunt deja morti
(Ohnesorge, 1957 citat de Schwerdtfeger, 1979).
Fecunditatea medie este de 80-90 ouH, dar in mod
obignuit o femelH depune 40-70 ouH (Pschom-Walcher,
1982; LiSka & Hajek, 1997). Ohnesorge (1962, citat de
Schwdfeger, 1979) m e n f i o n d in& cB n u m h l de
oui depuse de o femela $i propo$a acestora din totalul
celor pe care ar putea sB le depunH depind de mHrimea
mugurilor favorabili ovipozitiei pe care Pi are la dis-
pozitie. Cu tit substrahll ofea mai putinH h H penm
viitoarele larve, cu atHt sunt depuse mai putine ouH $i
ppor$a ovulelor ce r H m h nedezvoltate este mai
mare.
Dinamica populatiilor de Pristiphora abietina este
de tip aciclic, temporardidmctiv, respectiv gdatiile
se pot extinde pe perioade lungi de timp, ping la dte-
va decenii (Schwerdtfeger, 1979). Acest lucm s-ar
putea datora modului in care atad acest &unHtor,
respectiv faptul cii niciodat3 un arbore nu este debliat
in totalitate (&hind acele vechi), ceea ce asigud
supravietuirea arborilor $i continuitatea sursei de hranh,
dar $i faptul cB tn acewi wnh, de la un an la altul,
punctele cu densitatea maximi a populatiei se schimb&,
muthdu-se cu cca. 200-300 mlan prin migrarea
adulfilor. in plus, o prte din populatie rHmhe mereu in
d i a p a d prelungita
Procentul eonimfelor ce rH m h in diapauzg este de
regulg redus (cca 5%), puthd ajunge in& in unele
locuri p W la 50 % (Gilbler, 1940 citat de Schedl
1953) sau chiar 67 % (Pschom-Walcher, 1982). in
partea de est a Cehiei, mai putin de 1% din insectele ce
i e h rHmh in d i d (Holuw 1999 citat de
Holusa & Drhpela, 2003). Se. pate cB acest procent este
mai mare in parten de nord a arealului, precum $i in
zona de munte (Pschom-Walchq 1982).
In l i t e m (Schedl, 1953; Pschorn-Walcher, 1982;
Schmied, 1994) se ci- mai ales num- specii
de paraziti ai larvelor $i coconilor de Prktiphora abi-
erina, in special ichneumonide. De asemenea, sunt
mentionate diverse categorii de prHdatori (insecte din
familiile Formicidae, Elateridae, Carabidae $i
Stuphilinkhe, pi&, p&ianjeni,wanxi). Cu toate aces-
tea, se apreciad cB prsdBtorii $i parazitii larvelor $i ai
coconilor au adeseori o contributie redusti la reglarea
populafiilor &unsfomlui, ditre acqtia mai eficienti
fiind doar pdlsHrile $i mianjenii (Abgrall& Soutrenon,
1991). Schmied (1994) vorbe$te de o adevhtB insufi-
cien@ a organismelor antagonice daunHtomlui in
m e l e cu atacuri cmnice de Pr&@ha abierina,
respectiv de incapa-citatea du$manilor naturali de a tine
sub control populatiile viespii $i este de p&re cii insu-
ficienta s-ar datora lipsei piiturii erbacee din monocul-
turile de molid, care afecteazil posibilitBtile de Mire a
parazitoizilor in stadiul de adult, dar $i prezenfei
diverselor substanp poluante (in special amoniu,
plumb $i zinc) care reduc durata de via@ a parazi-
toizilor. Ar mai ti de adHugat $i faptul cH unii dintre
du~maniinaturali ai dHunBtomlui, respectiv plddHtorii,
au $i ei un efect negativ asupra parazitoizilor,
Ohnesorge (1957, citat de Schwerdtfeger, 1975)
mentionhd cazuri de coconi parazitati de ichneu-
monide care au fost wnsumati de &re larvele de ela-
teride.
Insuficienm la care se ref& Schmied (1994) s-ar
putea datora $i faptului cB, d q i pe ansamblu sunt
mentionate multe specii, unele denumiri sunt sino-
nime, iar alte specii au fost considerate in mod e m t
ca paraziti ai &unMomlui (PschomWakher, 1982;
Schmied, 1994). in plus, wmplexul de paraziti este
variabil in hncfie de zona geografici $i de faza
gradatiei (Pschorn-Walcher, 1982). in acest wntext,
Schwan (1989, citat de Schmied, 1994) a constatat c3
intre rata de parazitare a coconilor $i densitatea popu-
latiei de Prktiphra este o corelatie negativh, ceea ce
InseamnH cB odata intratB in gradatie, populafia &unH-
torului nu mai poate fi tinuta sub control de dtre para-
ziti.
Dqi se consid6 cB ciupercile entornopatogene nu
contribuie in mod semnificativ la reducerea popuw-
ilor de Prktiphra abietina (Pschom-Walcher, 1982),
in anumite wnditii ele pot fi un factor de mortalitate
dominant (Fiihrer er al., 2001). Dintre acestea, mai
REVISTA PKDURILOR Anul120 2005 Nc 1
importante sunt Beaweria bassiana (Bals. et Vuill.),
Paecilomyces farinosus ((Holm. Fries) Brown and
Smith) gi Metarhizium anisopliae (Metschnikoff).
$i factorii abiotici pot contribui la reducerea popu-
latiilor. Astfel, Merker & Niechziol (1957, citat de
Schwerdfeger, 1957) mentioneazi cii are loc o morta-
litate in mas2 a insectelor din coconi, dacii acegtia stau
un timp indelungat in sol cu exces de api, datoriti insu-
ficientei oxigenului, iar Heiderich (1904, citat de
Schwerdfeger, 1957) a observat c2 un v h t foarte pu-
ternic a provocat ciiderea larvelor pe sol (^mmedie 700
larve/m2)gi cea mai mare parte a lor nu au mai reugit s2
urce din nou h coroanii gi sii continue Knirea.
Nageli (1935, citat de Schedl, 1953) mentioneazi
prezenp insectei h intreg arealul natural al molidului
din Europa Central& dar gi h culturile instalate in afara
arealului natural. Dup2 Schedl (1953), diiuniitorul a
fost semnalat in Slovenia, Bosnia-Herzegovina,
Austria, Polonia, Germania, Belgia, Olanda,
Danemarca, Suedia, Finlanda, Cehoslovacia gi
Ungaria. Se pare c2 ulterior d2un2torul s-a extins gi in
partea de nord-est a Frantei gi in Masivul Central
(Abgrall & Soutrenon, 1991), precurn gi in Italia
(Stergulc & Frigimelica, 1996).
Inca din 1953, Schedl aprecia cii ,,in ultimele
decade diiuniitorul a intrat in gradatie mult mai fiecvent
gi a produs v2tim5iri pe suprafete mai mari decfit h tre-
cut". Acest fapt este confirmat gi de ceea ce s-a intiim-
plat in pra noastr2, unde specia a fost semnalati h tre-
cut, doar ca element de faun4 in judetele Bragov,
Mehedinti, Prahova, Sibiu gi in Muntii Bucegi
(Scobiola-Palade, 1981).
Degi este considerati ca o specie de altitudinijoase,
se htfilnegte gi in zona de munte, la altitudini relativ
mari. in Elvetia a fost semnalati gi la 1750 m (Schedl,
1953).
Predispozitia arborilor yi arboretelor la atac
Larvele de Pristiphora abietina se hriinesc doar cu
ace tinere, aflate h curs de cregtere, iar cele din primele
vkste nu se pot m i decfit cu ace foarte fiagede. De
aceea, pentru ovipozitie gi pentru supraviepirea
larvelor, este esentialii coincidenp fenologicii dintre
deschiderea mugurilor gi zborul adultilor. Un mugur
individual este corespunziitor pentru ovipozitie doar
timp de cateva zile. in conseciR arborii care sunt pre-
dispugi genetic s2-gi deschid2 mugurii mai devreme
sau rnai k i u decfit restul arboretului pot sdpa de atac
REVISTA P~DURILOR Anul120 2005 Nr. I
(Schafellner et al., 1996). Aceasta explicii de ce, une-
ori, se pot ht6lni arbori f?i~-ii nici o urm2 de atac.
htrucfit deschiderea mugurilor depinde de evolutia
vremii, pentru ovipozifie sunt preferati fie arborii care
^muguresc rnai devreme, fie cei care inrnuguresc mai
&iu (Schwerdtfeger, 1981;Klimetzek & Vite, 1989),
degi Brauns (199 1) gi Novak et al. (1992) mentioneazi
cii sunt in mod evident preferati arborii care
hmuguresc rnai tilrziu. Schedl (1953) a constatat in&
c2 in acelagi arboret, in hnctie de conditiile
microstationale, pot fi rnai atacati fie arborii ce
hmuguresc devreme, fie cei cu ^uunuguriretiirzie, ori
cei cu o situatie intermediar5.
Pe de alti parte, s-au semnalat gi cazuri in care
arbori al5iturafi, ce au ^mugurit h acelagi timp, au fost
atacati in mod diferit de c2tre acest d2uniitor, acele
tinere ale arborilor neatacati a v h d ins2 un continut de
fenoli semnificativ rnai mare decfit cele ale arborilor
atacafi (Schafellner et al., 1996). Totodati, s-a constatat
c2 arborii ce au fost defoliati puternic aveau, la 2 ani
dup2 defoliere, un continut mai mic de tanin, respectiv
un raport intre continutul de tanin ~i cel de azot din ace
rnai mare decfit arborii slab defoliati, ceea ce ar putea
hsemna o diminuare a rezistentei arborilor la atac dup2
defoliere (Schafellner et al., 1999).
Cele rnai grave atacuri au loc la altitudini joase (de
obicei sub 500 m, dar uneori gi la 700 m), unde piidurile
naturale de foioase au fost hlocuite cu monoculturi de
molid (Schedl, 1953; LiSka & Hajek, 1997; HoluSa &
Svestka, 2000). fnc2 din 1953, Schedl a f m a c2 aceasti
specie, care in arealul natural a1 molidului nu se mani-
fes6 ca dguniitor, poate fi considerati ca un d5un2tor
tipic gi de prim rang a1 culturilor de molid artificiale.
Degi h repetate rhduri s-au semnalat atacuri de
Pristiphora abietina in regiuni afectate de poluare
industrial% ori cu un regim hidric dereglat,
Schwerdtfeger (1981) este de pkere c2 atacurile nu se
datoreaz2 unei sliibiri evidente a arboretelor. Cregterea
fi-ecventei gi a duratei gradatiilor h zonele poluate cu
sulf gi azot (Sierpinski, 1985; Berger, 1992 cit$i de
Berger & Katzensteiner, 1994) se datoreazi faptului cii
surplusul de azot din sol determini5cregterea continutu-
lui de azot gi de zaharuri din acele de molid, simultan
cu reducerea continutului de fenoli, fibre gi acizi
organici, ceea ce hseamnii o cresere a valorii nutritive
a acelor pentru larvele diiun2torului gi o diminuare a
capacit5tii de apirare a arborilor (Schafellner et al.,
1994; 1996). Ca urmare, Pristiphora abietina este con-
siderati un d2un2tor care beneficiazi de pe m a
poluibii (Dajoz, 2000).
in plus, Stergulc & Frigimelica (1996) arati cii
d2uniitorul preferii plant@ile de molid instalate pe
 foste terenuri agriwle, h e w sau pajigi. in astfel de
cazuri, predispozitia mai mare la atac s-ar putea datora
ssriicirii solului in cationi bazici +i - ca urmare -
aprovizion5rii necorespufitoare a arborilor cu mag-
neziu $i calciu (Polli & Fiihrer, 1992 citat de Nopp et
al., 1999).
Diunfitoml prefefi locurile insorite +iferite de v h t
(vacele, culturi inconjurate de arborete mai in vhta).
Initial sunt atacati in special arborii inlati sau grupurile
mici de arbori $i marginile de masiv, abia mai apoi
arborii din interioml masivului. Sunt afectafi mai ales
lujerii terminali ai arborilor predominan(i, dar in cazul
unor populatii foarte numeroase atacul se extinde $i la
lujerii situati mai spre baza comanei. Atacurile apar in
mod obivnuit in culturile pure cte 10-30 de ani, care sunt
$i cele mai afectate, dar se extind apoi $i in arboretele
, mai R v m inclusiv in cele de amestec (Schedl,
1953; Schwerdfeger, 1981;Brauns 1991; Novak et al.,
1992). Faptul cii gradaeile incq in arborete tinere ar
putea avea mai multe cauze. in primul r&14este vorba
de faptul cii arborii tineri inmuguresc mai devreme
decht arborii maturi dim aceeqi specie $i in arboretele
tinere existii o diversitate mai mare a arborilor dim
punct de vedere fenolo-gic, ceea ce ofera mai multe
wse insectelor aflate in perioada de zbor SAg&e&
muguri potrivifi pentru ovipozitie. Pe de alta parte, in
arboretele tinere, dese, lipsite de vegetatie erbacee, se
creeaza conditii microstationale ce favorizeazfi
supravietuka in mai mare mkw5 a insectelor dm
coconi (Nopp et al., 1999).
0 descriere foarte exact& a caracteristicilor
vithiirii prezinta Schedl (1953). Acele pe care sunt
depuse ou&lese vestejesc $i se brunificH rnai in^ in
jurul inciziei in care s-a introdus oul. Apoi acestea
devin de culoare verdspalid pWi la galben-palid ~i in
cele dm m& se usucii fki a mai ajunge la lungimea
normalfi. htrudt aceste ace nu reprezinta o hranfi adec-
vatA penbu larve, nu sunt consumate +i rSmh pe lujer
hc8 mult timp dupfi ce s-a produs defolierea totali,
fiind u p r de munoscut $i dup6 corioanele pe care le
parti (fig. 7).
Larva proaspiit eclozata roade pe muchia exte-
rio& incephd de la jumitatea acului spre b a a
scheletizihdu-I. Ca urmare, v&hl acului & h e
nevitimat. in continuare, p h & la inceputul v h e i a
3-a, larvele rod acele tot pe muchie $i nu in totalitate,
dar poqiunea ro& devine treptat tot mai lung&.
Resturile de ace roase, adeseori de grosimea unui fir de
p5r, se usuci rapid, se ^ m $ e x(fig. 8) $i se hcrepx
sau se &kg in unghi drept in jos ori in d i f i a v h -
turilor dominante. Acestea riXnIin timp de s&ptam%ni
sau chiar pi3118 vara e i u pe lujeri.
fncephd din v h a 3-a, larvele rod acele diispre
virfspre b e adeseori wmplet, iar &d rSmh resturi
de ace, acestea sunt scurte, ca ni$te cioturi. fntrucht
roadem incepe de sub vhful acului, cel mai adesea
acesta cade pe sol. Frecvent sunt mase in acest fel
majoritatea acelor de pe lujer. Daci rSmh inlat ace
nevfitamate, acestea se usuci mai e i u +icad.
Recunoqterea timpurie a atacului este dificili,
datorita dezvolt&ii rapide a larvelor a c5ror culoare se
wnfundfi cu cea a acelor tinere de molid. De aceea,
atacul este adeseori observat doar atunci c h d larvele
sunt deja pe sol, in locurile de iemare (Schedl, 1953;
Abgrall & Soutrenon, 1991) +i atunci, adeseori,
viltimsrile sunt puse pe seama altor facton. Lujerii
tineri defoliati se
c u r b e d vi se
^uuo+esc, astfel cfi de
la distanm par a fi
afectati de inghet
(Schedl, 1953;
Lmann, 1990).
I in primul rind
Il~jerii terminali ~i
JIfOli-*ect-
erticilele supe-
r i m (fig. 9), dar la
m a r g i n i l e
arboretelor mai in
Fig. 7 - Ace cu resturi de v& pot fi atacati
coriosne lujerii tineri pe toata
suprafap lateral8 a coroanei. VithFuiIe riXnIh vizibile
phfi la formarea lujerului dm anul urmitor (fig. 10).
Atacurile repetate provoacZi deformarea lujerilor ~ iin,
cazuri exceptionale, chiar uscarea virfurilor. in
arboretele tinere, arborii atacati in mod repetat pot
c?ipHta un aspect de ,,mituri de mijitm': ca m a r e a
u&i lujerului terminal $i transformarea v&hlui
in@-ot u g ori aspect de ,,wad&de m & W ,&d sunt
distrugi lujerii laterali, dar nu $i cel terminal (Abgrall &
Soutrenon, 1991).Aspectul de tufa din zona v&hlui se
poate datora $i faptului ci pe lujerii atacati se formeazi
mai multi muguri dedt in mod normal.
Consecintele atacului
De$i vatim8 arbori dm toate clasele de v m vies-
pea micfi cu ferIisMiu a acelor de molid nu este consi-
derata un dfiuniltor care sH pericliteze existenla
arboretelor de molid, de situatiile in care arborii
REVISTA PADUMLOR Anul I20 2005 NK 1
 I

Fig. 8. Acele roase de pe lujerii tineri se inrosesc

debilitati sunt atacati de gindaci de scoargi (LWF,
A Fig. 9. Atac tipic de Prisfiphoraabiefina la vsrful arborilor
arboretele de molid sunt dese.
2002). Totu~i;in arboretele aflate Fn primele stadii de Ca efecte secundare ale atacului de Pristiphora se
dezvoltare (culturi. desi~uri)existi pericolul ca arborii mentioneazi o incidenp mai mare a gindacilor de
s5 capete aspect de tufe, iar in celelalte stadii arborii
suferi pierderi de cre~teriin iniltime $i uneori chiar de
uscare a v f i l u i , mai rar insi uscarea treptata a arbo-
rilor ce sunt putemic atacati ani la rind (Schedl, 1953;
LWF, 2002). Astfel, Nageli (1936, citat de Schedl,
1953) a constatat, in Elvetia, c i atacul de Pristfphora
abietina a determinat o reducere a cre~teriiin iniltime
a arborilor cu 33-40 % in intervalul 19 17- 1934, ins5
HoluSa & Drapela (2003) mentioneazi ci: in cazul
defolierilor putemice. creSterea in iniltime se reduce
rapid ~i dupi mai mulri ani de defoliere repetati ajunge
la zero, ~i c i pierderile de crestere cele mai grave se
intilnesc in arborete tinere.
Si pierderile in volum sunt apreciabile. in cazul
unor atacuri de lung&durata s-au raportat pierderi de
10 m3/ha/an (Niechziol, 1958 citat de Schwerdtfeger,
1981 $i Klimetzek & Viti, 1989), iar in arborete aflate
in stadiul de prijini$-pi5riq pierderile de creStere in
volum au variat intre 26 % $i 38% h anii cu atacuri $i
intre 5% $i 11% in anii de dupa atac (Rannert &
Minneli, 1961 citati de Sommerauer, 2003). $i Abgrall
& Soutrenon (1991) sustin ci? pierderile de productie
cauzate de atacuri repetate sunt foarte importante, ins2
ei afirmz yi faptul c i viti%n&ile devin neglijabile dacs Fig. 10.Urmele atacului din anul anterior incH sunt vi-
zibile la inmugurirea arborilor, esnd incepe un nou atac
REVISTA PADUNLOR Anul120 2005 NK 1 9
s c o w $i a ciupercii Armillaria (Fisher, 1942 citat de
Schedl, 1953), a speciilor de Cherines (Reier. 1938
citat de Schedl, 1953), precum yi lipsa de fructificatie a
acestor arborete (Schedl, 1953).
Cercetarea stational%
in monografia consacrati acestui diunitor, Schedl
(1953) arita c i stabilirea densititii populatiei este
deosebit de dificils. in stadiile de ou yi de larva, timpul
disponibil este fdarte scurt. in plus, sunt mari dificultiti
legate de calcularea densititii populatiei la unitatea de
suprafa@ sau pe un arbore, dati fiind neuniformitatea
distributiei ouilor yi a larvelor de la un arbore la altul,
dar $i in coroana unuia $i aceluiayi arbore, intrucit nu
toti molizii inmuguresc in acelayi timp, iar in cadrul
aceluiasi arbore nu toti mugurii se deschid odati. in
plus, insecta preferi mugurii cei mai man, terminali
(Ohnesorge & Thalenhorst, 1956; Ohnesorge, 1962
citqi de Schwerdfeger, 1979).
Pe de alti parte, determinarea densititii populatiei
c h d larvele coboari pe sol sau imediat dupi teserea
coconilor necesiti foarte multi munci yi rezultatele nu
permit obtinerea unor concluzii suficient de sigure cu
privire la n u m m l de adulti ce vor ie$i in anul urmitor.
deoarece in intervalul de timp de la formarea coconilor
$i p h i la ie~ireaadultilor populatia este afectati de
numeroyi factori de mortalitate. Cu toate acestea. avind
in vedere timpul suficient pentru efectuarea deter-
minirilor yi pentru luarea unei decizii cu privire la
combatere, in literaturi se recomandi ca densitatea
populatiei s i se faci in stadiul de cocon. Pentru a miri
precizia prognozei, recoltarea probelor ar trebui ins&s i
se faci primivara. inainte de zbor (Ohnesorge. 1957
citat de Pschorn-Walcher, 1982). Determinarea abun-
dentei diunitotului, a stirii de sinitate $i a ponderii
femelelor yi pronirnfelor se face prin analizarea in la-
borator a unor probe de litieri $i sol de 25x25 cm situ-
ate la 1 m distan@de tulpinile arborilor. Schwerdtfeger
(1981) yi Klimetzek & Vit6 (1989) mentioneazi cite 8
probe pentru fiecare arboret, ins2 Ohnesorge (1957)
recomandi 16 sau chiar 32 de probe. fn Cehia, LiSka &
Hajek (1997) recomandi 8-12 probe de cite 50x50 cm
la o suprafa@ de pins la 50 ha. Este de qteptat o
defoliere totali a lujerilor tineri (creyterea din anul
urmitor) cind densitatea populatiei in culturi tinere
este mai mare de 0,5 pronimfe femele/m2, in prijinig
pfiriy peste 15, iar h codriyor (40-60 mi) mai mare de
50 (Ohnesorge, 1957; Bogenschutz, 1986 citati de
Klimetzek & Vite, 1989). Valori asem%nitoare sunt $i
In literatura italiani. Pentru arborete de cca. 20 de ani,
Stergulc & Frigimelica (1996) mentioneazi c i sunt
de avteptat atacuri putemice daci la inceputul
primiverii sunt 15-25 pronimfe femelelm2. in Cehia se
consider: drept numir critic o densitate de 50
coconilm2 (LiSka & Hajek, 1997), incluzind tori
coconii viabili, indiferent c i din ei vor ieyi masculi sau
femele $i fai o diferentiere in raport cu virsta
arboretelor.
Intrucit acest procedeu este foarte laborios $i nece-
siti foarte multi atentie, la depistarea yi analizarea
coconilor Schedl (1953), LiSka & Hajek (1997) reco-
mandi ca altemativi utilizarea fotoeclectoarelor pentm
capturarea adultilor la ieyirea lor din coconi $i anume 5
dispozitive in fiecare focar, numirul critic fiind acela~i
ca ~i in cazul coconilor. Procedhd in acest fel, rezul-
tate concludente cu privire la nivelul populatiei se pot
obtine doar la incheierea ieqirii adultilor, c h d timpul
necesar pentru pregitirea unui eventual tratament este
prea scurt sau chiar trecuf deoarece dezvoltarea embri-
onari este de c2teva rile, htimp ce zborul dureazi 2-3
siptim2ni.
Tot in Cehia, HoluSa & Drapela (2003) recomandi
utilizarea curselor vizuale de culoare galbeni (panouri
incleiate pe ambele p*) pentru estimarea densititii
relative a populatiilor in stadiul de adult, Tntruc2t adultii
aflati in zbor sunt atrayi de culoarea galbeni. Pentru
obtinerea unei medii a cirei eroare s i nu fie mai mare
de 113 din valoarea mediei sunt necesare 20-30 de
panouri pentru fiecare culturi in parte (HoluSa &
Drapela, 2003), ceea ce inseamni i a r i ~ iun volum
foarte mare de lucfiri $i intirzierea prognozei.
Stergulc & Frigimelica (1996 ?) mentioneazi c i se
cunosc $i atractanh sintetici ce se pot utiliza penhu cap-
turarea masculilor de Pristiphora abietinu, fai a da
insi alte detalii. Si un asemenea procedeu are acelea$
dezavantaje ca ~i in cazul folosirii curselor vizuale. In
plus, la capcanele amorsate cu atractanti se prind numai
masculi yi abundenw acestora este de ayteptat s i fie
putin relevanti pentru intensitatea ata-cului ce va urma,
din moment ce raportul sexelor se schimbi In functie
de faza gradatiei $i reproducerea se poate face, la fel de
bine ~i partenogenetic.
Prevenirea atacurilor
Cu mai bine de 50 de ani in urmi, Schedl (1953)
atentiona asupra faptului ci, pentru prevenirea
atacurilor de Pristiphora abietina, ar trebui in primul
rind s i se evite instalarea culturilor de molid la altitu-
dini joase, in afara arealului natural al acestei specii ori
acesta s i se cultive in amestec cu foioase, recomandiri
ce sunt valabile $i astizi. in plus: Stergulc &
Frigimelica (1996) mentioneazi c i trebuie evitate in
REVISTA PA-DURILOR Anul I20 2005 Nr: I
special locurile puternic insorite $i tereriurile ce au fost
folosite anterior ca terenuri arabile. tiinete sau m u n i .
Tinind cont de faptul c i inmultirea i;i ni& a
diunitorului este conditionati de coincidcn~fenolo-
gici dinhp inmugurirea molidului $i zboml adultilor de
Pristipliora abieti~ta.se recomandi extiniie~eain cul-
tur3 a varietitilor de molid tardiv. a c%or inmugurire si3
nu se suprapuni cu perioada de mavilnB ovipozitie a
diunitorului (Abgrall & Soutrenon. 1991). Acelqi
lucru il recornand2 $i Dajoz (2000). insi in anumite
conditii microstationale pot fi atacati $i arborii ce
in~nuguresctirziu. a$a incit aplicarea acestei rnisuri
este putin probabil c i ar conduce la rezolvnrea proble-
mei.
Totodatk x recomandi mentinerea unei densititi
mari a arboretelor tinere pentru ca efectele atzcurilor s5
fie reduse. urmind ca acestea s5 se r3reasci atunci cind
arborii sunt mai mari (Abgrall & Soutrenon. 1991:
Stergulc 6i Frigimelica. 1996). Respectarea acestei
recomandiri face ins5 ca in arboretele respective si se
acumuleze mult humus brut. foarte favorabil pentru
iemarea insectelor $i s i dispafi vegetatia erbacee. cu
efecte nefavorabile asupra parazitilor $i pfiditorilor.
0 alti mbur& recomandati de catre Konig (1988.
citat de Evers & Gussone. 1991). Abgrall & Soutrenon
(1991) $i Dajoz (2000) consti in favorizarea cre~terii
arborilor prin fertilizare. pentru a avea loc o inchidere
tnai rapidi a masivului $i pentru a crea astfel o situatie
mai putin favorabili diunitorului. Evers & Gussone
(1991) apreciazii insi c i succesul acestei masuri este
dependent de statiune $i de evolutia vremii. ir: anii cu
precipitaii reduse $i in statiuni mai uscate. raportul din-
tre proteine $i zaharuri din ace se modifici in Cdvoarea
zaharurilor. ceea ce favorizeazii demoltaret-, insectelor
defoliatoare. in acest context. administrarca de azot
contribuie la diminuarea atacului, luc~uce rlu se iintim-
plain anii cu precipitarii bogate sau pe solurile ~naibine
aprovizionate cu api. Existi chiar indicii c i fenilizarea
in special cu azot. favorizeazil diunitotul prin cresterea
valorii nutritive a acelor $i reducerea rezistentei arbo-
rilor la atac (Schafellner, 1996).
Combatere
Ca $i in cazul altor diunatori, din considerente
legate de aplicabilitate $i costuri, s-a acordat foarte
multi atentie in special combaterii chimice a dBunH
totului. De-a lungul timpului au fost testate. cu efecte
foarte variate. diverse categorii de substante (Schedl,
1953: Schwerdtefeger. 1981: Pschom-Walcher. 1982).
in prezent se recomandi mai ales insecticide ce inhibi
sinteza chitinei. cum ar fi Dimilin 48SC. Trebon 10F
REVISTA PADUNLOR Anul I20 2005 Nr I
$i Alsystin. aplicate prin stropic aetiene ULV (Stergulc
& Frigimelica 1996: L.iSka & Hajek. 1997: Svestka &
Holu@ 2000 Holuja & Dkpela, 2003: Sommerauer.
2003). Ca exemplu, produsul Trebon 10F se utilizeaz?
in dozi de 0.45 Vha in amestec cu portantul Dedal
90EC in dozi de 9.55 Vha. Piretroizii de sintea sunt
recomandati doar pentru infestiri foarte putemice
(Holuja & Dkpela 2003).
in cazul wmbaterii chimice. kbuie avute in vedere
&a aspate asupra churn se ahage atentia in lkrahu2
(Schedl. 1953; Schwerdtfeger. 1981 ; Pschom-Wakher.
1982). in primul h d , este necesar ca insecticidul fie
administrat in a* fel incit si ajungB in exteriotul
c o m e l o r $i la vArfurile ahrilor, unde se @sc lmele ce
se hrhesc. Pe de a k park, momenhrl cel mai W v i t pen-
f~ a p l i m tratamentului este f i e g e u de nabilit
in- larvele au o dezvoltm f e rapid& ceea ce face
ca primele lawe, care ecloimzA la scutl timp d u p
d e c l a n v zbomlui adultilor, a ajungi deja in ultimele
v k t e &d zborul $i ovipozitia abia se incheie. De aceea
unii recornand2 ca batamentele chimice a se aplice &d
larvele sunt in primele dou;i v k t e (HoluSa & M ~ l a
2003). al$i rewmandi3 ca interventia si3 a i k loc in momen-
tul in care lujerii tineri sunt tsvorabili ovipozipei (Atgall&
S o u m n , 199I), la 2 zile d u p ce ies ultimele viespi din
m n i (Schedl. 1953) ori cu citeva zile inainte de igirea
femelelor (Sommerauer. 2003). E de avut in vedere ~i fap
tul& in cazurile in c m o n i m patte a popula$ei k i n e
in diapam se impune repetarea tratamentului cihva ani
consecutivi, mai ales CA s-a constatat o creqere npi& a
populatiilor chiar $i d u p combateri nusite (Schwerdtfeger.
1981: Sommerauer, 2003). DatoritA acestui fapt.
Schwerdtfeger (1981) recornan& si se aplice mai d@
m%uri eticiente din puna de vedcie ecologic pe termen
lung mpativ adminis- de in-inte $i c o b
nizarea ahoretelor afecbte de Pr~~tiplwra cu cuiburi de
fi~mici.
Utilizarea in acest scopa ingri@mintelor $i aamen-
damentelor a fost testati cu mai multe decenii in urmi.
Astfel. Ohnesorge (1957). citat de Evers & Gussone
(1991). mentione& faptul c& pe suprafetele pe care
s-a administrat var ars in dozi de 5000 kgiha, s-a reusit
si3 se obtini o diminuare cu 75% a densititii populatiei
de Pristiphora abierina comparativ cu suprafetele
netratate. Mortalititi de 58-96% a constatat $i Biittner
(1956, 1961) in rindul lawelor ce s-au hfinit pe arbori
bine aprovizionari cu calciu (Evers Pc Gussone. 1991:
Nopp et a/.. 1999). Ca urmare. administrarea de calciu
in arboretele afectate de acest daunitor este recoman-
dati penhu a spori mortalitatea atit a ininseelor in sta-
diul de larva. cit $i a celor din coconi.
Evers & Gussone (1991) arati, de asemenea c i
Merker (1963) a reuVit s i realizeze a d e v h t e ..oaze de
neatins" de citre Pristiphora abietina prin adminis-
trarea pe suprafetele respective a 1000 kgiha salpehu
(care contine 13,5 % N sub forms de azotat 13.5 % N
sub formi de amoniu $i 22 % CaCO,) sau uree, ins2
efectul a fost de scurti durat2, respectiv pin8 la 5 ani.
in plus. administrarea aceluiqi i n g f i ~ i h i n tin alte
zone nu a avut acela~iefect, chiar daci s-au folosit ace-
lea$ doze (Schwerdtfeger, 198 1 ).
in ce prive~teutilizarea hmicilor (in special din
speciile Formica polyctena $i Formica rufa) pentru
tinerea sub control a populatiilor de Pristiphora, existi
atit experiente reu~ite,c2t $i unele mai putin reu~ite
(Schwerdtfeger, 198 1; Pschom-Walcher, 1982:
Gosswald, 1990). 0 conditie de bazi a succesului unei
asemenea operatiuni o reprezinti eliminarea posibi-
lititilor de imigrare a viespilor in arboretele protejate
(Schwerdtfeger, I98 I), lucru greu de realizat. Daci se
are in vedere $i faptul c i arboretele tinere de molid
sunt. de regulH dese $i intunecoase, putin favorabile
fumicilor, precum qi faptul c i larvele diunitorului pot
constitui o sursi de hrani pentru fumici doar un timp
foarte scurt, sunt de inteles rezervele manifestate de
Gebert (1995) $i Sommerauer (2003) cu privire la
asemenea lucriri.
Rezewe similare sunt exprimate de autorii mentio-
nati $i fa@ de alte misuri care favorizeazi du~manii
naturali ai diunitorului, cum ar ti colonizarea
arboretelor de molid cu p i a r i insectivore, prin insta-
larea de cuiburi artiticiale ori favorizarea inmultirii
parazitoizilor.
Avind in vedere multiplele dificultiti privind
tinerea sub control a populatiilor acestui diunitor.
efectele ecologice negative ale tratamentelor repetate $i
faptul c i din punct de vedere economic interventiile nu
Nicolae OLENlCl
Valentina OLENlCl
I.C.A.S. Campulung Moldovenesc
E-mail: olenici.nicolae@icassv.ro
AbgraII.J..F..Soutrenon.A..1991:La/or(.tel
sex ennemis. CEMAGREF Grenoblc. 400 p.
A m a n n . G.. 1990: Kerfe des Waldes. 10. Aufl.. Natur
Verlag. Augsburg. 344 p.
B e r g e r . R.. K a t z e n s t r i n e r . K.. 1994:
Massenauq'irelen der Kleinen Fichtenblarmespe Pristiphora
ahierina (Christ) irn Hausruck. Teil 11: Immisionsokologischc
Einfliisse. J. Appl. Ent. 118: 253-266.
B r a u n s . A,. 199 1 : Taschenbuch der Waldinsekren. 4.
Auflage. Gustav Fischer Verlag. Stuttgdn. Jena. 860 p.
D a j o r . R.. 2000: Insects andJkests. The role anddiver-
s i q ofinsects in the forest environmenr. Intercept Ltd. Londra.
12
sunt in toate cazurile rentabile. in zonele cu gradatii
prelungite se recomandi tot mai insistent exploatarea
arboretelor de molid $i inlocuirea lor cu arborete de
foioase. alcituite din specii corespunz5toare statiunilor
in cauzi, ori - dupi caz - transformarea lor treptati in
arborete de amestec, prin &ire $i introducerea in
golurile formate a altor specii (Schedl, 1953;
Schwerdtfeger, 198 1 ; Pschom-Walcher, 1982:
Schmied, 1994; Gebert, 1995; LWF, 2002;
Sommerauer. 2003).
Concluzii
Pristifora abietina este un diunitor specific cul-
turilor de molid din afara arealului natural de vegetatie
~i numai in situatii deosebite (de exemplu piduri afec-
tate de populare) se inmulte~tein ma.%% in arboretele din
arealul natural a1 molidului.
Specia are anumite particularit@i biologice, ecolo-
gice $i comportamentale care fac destul de dificili sta-
bilirea densititii populatiilor, precum $i a numerelor
critice, mai ales in anumite stadii (ou, larvi $i adult). De
asemenea este destul de dificili stabilirea momentului
optim de interventie penhu combaterea diunitorului
prin tratamente chimice, iar procedee de combatere
biologici aplicabile pe scari largi $i eficiente in
conditii variate nu existi. Solutia de perspectivi pentru
arboretele afectate de atacuri cronice pare a consta in
inlocuirea molidului cu alte specii, insi o decizie in
acest sens presupune o fundamentare adecvati. in con-
secin8 este necesar ca $i in Dra noash2 s i se efectueze
ample cercetiri cu privire la acest diunitor, menite
conduci la adoptarea celor mai adecvate misuri de
gospodaire a arboretelor de molid din afara arealului
natural de vegetqie.
I'aris. N e u York. 668 p.
En e . M.. 1971: 1;ntornologie forestierir. Editura Ccrcs.
Hucure$ti. 427 p.
I: n 4. M.. 1974: llirunirtorii n~oliduluiin afara areaiului
,tarttral. In Marc". Gh. (coord.):Ccrcetari pribind cxtindcrea
culturii molidului in R.S. Rornhia. Editura Ccres. Bucure~ti.
pp. 307-338.
E v e r s . F.. H.. G u s s o n c . H.-A,. 1991: Ernahrung
und Diingung der Fichte. In Schmidt-Vogt. 11.: Dic I'ichtc.
Hand 1113. Waldbau - iikosysteme - Urwald -
Winschaftswald- Ernahrung - Dungung - Ausblick. Verlag
Paul Parey. Hamburg und Berlin. pp. 524-600.
F i i h r e r . E.. R o s n e r . S.. S c h m i e d . A..
W e g c n s t c i n e r . R.. 2001: Studies on the signrjcance of
REVISTA PKDURILOR And120 2005 Nr. I
parhogenic fungi in the population dynamics of the lesser
spruce sawfly. Pristiphora abietina Christ. (Hyrn.,
Tenthredinidae). J. Appl. Ent. 125 : 235-242.
G e b e r t . A.-K.. 1995: Neue Erkenntnisse zur Kleinen
Fichtenblattwespe (Pristiphora abietina), http:liwww.lwf.bay-
ern.de/lwfaktuell/LWFaktuell2-95lfiblatrhtm (accesat
22.01.2005).
G o s s w a I d . K.. 1990: Die Waldameise. Band 2. Die
Waldameise im Okosystem Wold, ihr Nutzen und ihre He@.
AULA-Verlag GmbH. Wiesbaden. 510 p.
HoIuSa.J..~vestka.~..2000:Pilatkosmrkov~na
severov9chodni Morme a ve Slezku. Vpsledky studia bionomie
a skuSenosti z obranngch zAsah0 v letech 1997-1999. Lesnicka
Prdce 6. 4 p.
H o I u S a . J.. D r a p e I a . K.. 2003: lntegratedmanage-
ment of little spruce sawfly (Prisriphora abietina): design pat-
tern. In MacManus. M.L.. Liebhold. A.M. (eds). Proceedings:
Ecology. Survey and Management of Forest Insects. USDA
For. Serv.. Northeastern Research Station. Gen. Tech. Rep. NE-
311. pp. 16-24.
H o I u S a . J.. H o I u S a . 0.. 2002: Monitoring ofsawfly
.
/Humenoatera: Tenthredinidaej. inkstation on saruce. 1. For.
S C ~48:
. 219-224.
K l i m e t z e k . D.. V i t e . J.. P.. 1989: Tierische
Schadlinge. In Schmidt-Vogt. H.: Die Fichte. 1112 Krankheiten.
Schdden. Fichtensterben. Verlag Paul Parey. Hamburg und
Berlin. pp. 40-133.
L i S k a . I.. H j e k . I.. 1997: Pilatka smrkova -
Prisriphora abietha (Christ). Lesnicka Prace 12. 4 p.
LWF (Bayerische Landesanstalt fur Wald und
Forstwirtschat). 2002: Kleine Fichtenblattwespe. Merkblatt Nr.
9. 4 p.
M a r c u . 0.. T u d o r . 1.. 1976: ProtecIia pddurilor.
Editura Didactics $i Pedagogic& Bucure~ti.423 p.
M i h a l c i u c . V.. 2000: Pristiphora abietina Hart. In
Simionescu. A,. Mihalache. Gh. (coord.): Protectia pgdurilor.
Editura Mu~atinii.Suceava. pp. 21 1-213.
N a n u . N.. S t & n e s c u . D.. 1990: Pristiphora sme-
senii Htg. - defoliator nou semnalat in p1anta;iile tinere de
molid (Picea abies L/ din vesrul tdrii. Analele Banatului.
Stiintele naturii. 2. Muzeul Banatului. Timiqoara. Pp. 322-327.
N o p p . U.. N e t h e r e r . S.. F u h r e r . E.. 1999:
Bestimmangsschl~sselfLr die Schadens-pradispositionfichten-
reicher Bestrinde gegeniiber verschiedenen biotischen und abi-
otischen Schadfaktoren. In: Miiller. F. (Hrsg.). Mariabrunner
Waldbautaee:Umbau sekundarer Nadelwalder. FBVA-
L
Berichte. 11 1. 85-93.
N o v a k . V.. H r o r ~ n k a .F.. S t a r * . B.. 1992:
Atlas schadlicher Forstinsekten. 5. Auflage. ~eidinandEnke
Verlag. Stuttgart, 127 p.
P s c h o r n - W a l c h e r . H.. 1982: Unterordnung
Symphyta. Pflanzenwespen. In Schwenke. W. Die
Forstschadlingc Europas. IV. Hautfliigler und Zweifliigler.
Vcrlag Paul Parey. Hamburg und Berlin. pp. 4-196.
S c o b i o I a - P a I a d e . G.. X.. 1981: Fauna Republicii
Socialiste Romrinia. Insecta. Volumul IX. fascicula 9.
Hymenoptera Symphyta. Tenthredinoidea. Fam.
Tenthredinidae - Subfam. Blennocampinae. Nematinae.
Editura Academiei Republicii Socialiste Romhia. 328 p.
.
S c h a f e l l n e r . C.. B e r g e r , R.. M a t t a n o -
v i c h . I.. F u h r e r E.. 1993: Pristiphora abietina (Hym..
Tenthredinidae) - ein Bioindikotor f i r Luf~erschmutiung?
Besanderheiten irnreifen Fichtennadeln als Larvenfutter.
Forstw. Cb. 112: 116-128.
Schafellner, C., Berger, R..
M a t t a n o v i c h . J.. F u h r e r . E., 1994: Food qulity. of
suruce needles and the ~erfoormanceofthe Little Suruce Sawfly. ,.
~ r i s t i ~ h o rabietina
a d h r i t (Hyrn.. fenthredinidk). The pro-
tein orecioitating ability of the . voung- needles. Acta horticultur-
ae, i81. 717-726
Schafellner. C., Berger, R..
M a t t a n o v i c h . I.. F ii h r e r . E.. 1996: Variations in
spruce needle chemistw and implications for the little spruce
sawfly. Pristiphora abietina. In Mattson, W.J., Niemela P.,
Rousi. M. (eds.): Dynamics of forest herbivoty: quest for pat-
tern and principle. USDA For. Serv. Gen. Tech. Rep. NC-183,
N.C. For. Exp. Sta.. St. Paul. MN 55108. pp. 248-256.
Schafellner.C..Berger.R..Dermutz,A..
F ii h r e r . E.. M a t t a n o v i c h , I. (1999): Relationship
between foliar chemistry and susceptibility. of N o r w q spruce
(Pinacead to Pristiphora abietina (Hymenoptera:
Tenthredinidae). Can. Ent., 131: 1-12.
S c h e d l , E., K.; 1953: Die kleine Fichtenblattwespe
(Lygaeonematus pini Retz.). Forstliche Bundesversuchsanstalt
Mariabrunn, Wien. pp. 1-140.
S c h m i e d . A., 1994: Untersuchungen der Ursachenfur
die Anragonisteninsufizienzienz in Dauerschadgebiten der Kleinen
Fichtenblattwespe. Pristiphora abietina (Christ) (Hyrn..
Tenthredinidae). Dissertation am Institut fur Forstentomologie.
Forstpathologie und Forstschutz der Universitat fur
Bodenkultur Wien. 136p.
S c h w e r d t f e g e r . F.. 1975: Okologie der Tiere.
Band111 Synokologie. Verlag Paul Parey, Hamburg und Berlin.
451 .-n
r
S c h w e r d t f e g e r . F.. 1977: Okologie der Tiere.
Band I. AutBkologie. Verlag Paul Parey. Hamburg und Berlin,
460 p.
.
S c h w e r d t f e g e r F.. 1979: Okologie der Tiere.
Band 11. Demokologie. Verlag Paul Parey, Hamburg und
Berlin. 450 p.
S c h w e r d t f e g e r . F.. 1981: Die Waldkrankheiten.
Ein Lehrbuch der Forstpathologie und des Forstschutzes. 4.
Auflage. Verlag Paul Parey. Hamburg. Berlin, 486 p.
S i m i o n e s c u , 1990: Protec;iapddurilorprin metode
de combatere integratd. Editura Ceres. Bucure~ti.284 p.
Simionescu.A..Mihalciuc,V..Lupu,D..
Vlliduleasa.A..Badea,O.,Fulicea,T..2001:
Starea de srjndtate apddurilor din Romrinia in intewalul 1986-
2000. Editura Mu~atiniiSuceava. 940 p.
S o m m e r a u e r . M.. 2003: Die Kleine
Fichtenblattwespe (Pristiphora abietina [Christ.]). http:il
www.somcon.com/die.htm (accesat 24.02.2004).
S t e r g u I c , F.. F r i g i m e I i c a , G.. 1996: lnsetti e
funghi dannosi ai boschi nel Friuli - Venezia Giulia. Regione
Autonoma Friuli - Venezia Giulia. Direzione Regionale delle
Foreste e dei Parchi. Servirio Selvicoltura. 364 p.

Prisfiphora abiefina (Christ.)(Hymenoptera, Tenthredinidae) - an important

insect pest of Norway spruce planted out of its natural area
A bstract
The paper presents a short synthesis of the knowledge concerning the biology. ecology, damages. survey and control of the little
spruce sawfly. aiming to ~nformthe Romanian forest workers about this insect pest that is less known in our countty and that threat-
ens the spruce cultures situated at low altitudes. There are already more than 2.000 ha infested stands and we suppose that damages
occurred in many other places, but they have been overlooked due to the lack of awareness.
Keywords: Norway spruce, Prisfiphora abiefina, biology, ecology, damages, survey, confrol
REVISTA PADURILORAnd120 2005 N,: I 13