INGRIJIREA SI CONDUCEREA PADURII

Ingrijirea si conducerea padurii se refera in sens larg la sistemul de lucrari si interventii silvotehnice privind dirijarea cresterii si dezvoltarii padurii de la intemeierea acesteia pana in apropierea termenului exploatarii sale in vederea indeplinirii obiectivelor fixate. Acest sistem de interventii are denumirea de lucrari de ingrijire a arboretelor sau operatiuni culturale. Aceste operatiuni culturale se concentreaza asupra arboretului, dar prin modificarea repetata a structurii acestuia se actioneaza intr-un fel sau altul si asupra celorlalte etaje de vegetatie.

Operatiunile culturale actioneaza asupra padurii in urmatoarele directii principale: - amelioreaza permanent compozitia si structura genetica a populatiilor, calitatea

arboretului, starea fitosanitara a padurii; - reduc convenabil consistenta, largind treptat spatiul de nutritie al arborilor valorosi si intensificand cresterile acestora (indeosebi cea in grosime), fara insa a inrautati conditiile de producere a elagajului natural (nu putem scadea consistenta sub 0,8 sub nicio forma); - regleaza convenabil raporturile interspecifice si intraspecifice la nivelul arboretului si intre etajele de vegetatie ale padurii; - modifica treptat si amelioreaza mediul padurii cultivate, astfel incat programele sale proprii sa sporeasca capacitatile ei productive si protectoare; - permit valorificarea unei cantitati de masa lemnoasa sub forma produselor de masa lemnoasa secundare;

Prin aplicarea sistematica a operatiunilor culturale, se urmareste realizarea la termenul exploatarii (varsta exploatabilitatii arboretele echiene) a unor paduri cat mai corespunzatoare telurilor fixate si concomitent obtinerea unor cantitati de masa lemnoasa suplimentare care de altfel s-ar pierde prin procesul de eliminare naturala. Eficienta operatiunilor culturale se observa prin valoarea arboretelor conduse la termenul exploatarii si nu prin rentabilitatea produselor intermediare (secundare) care se obtin dupa fiecare interventie, desi nici acest aspect nu poate fi neglijat in productie.

Clasificarea lucrarilor de ingrijire si conducere a padurii:

Tinand cont de obiectivele si premisele lucrarilor de ingrijire si conducere a padurii, acestea vor diferi ca scop si tehnica de executie in diferitele faze din dezvoltarea padurii. Ca urmare, lucrarile mentionate se diferentiaza in functie de structura padurii, stadiul de dezvoltare si obiectivele urmarite.

Denumirea tipului de lucrari

Stadiile de dezvoltare in care se executa

Scopul principal

A: Lucrari de ingrijire cu caracter sistematic (operatiuni culturale) Degajari Semintis, desis - salvarea de coplesiri si promovarea speciilor valoroase; Depresaje Semintis, desis - reglarea desimii regenerarilor naturale excesiv de dese; Curatiri Nuielis, prajinis - inlaturarea exemplarelor necorespunzatoare ca specie si conformare; Rarituri Paris, codrisor, codru mijlociu - ridicarea valorii productive (cantitative si calitative) si protectoare a padurii; B: Lucrari de ingrijire cu caracter special Lucrari de igiena Prajinis-codru batran - realizarea si mentinerea unei stari fitosanitare cat mai bune a padurii; Elagaj artificial Prajinis, paris - ameliorarea accesului in arborete si cresterea valorii lemnului la exploatabilitate Emondaj (un fel de elagaj artificial) Ingrijirea marginii de masiv (lizierelor) Toate stadiile Prajinis, paris - mentinerea calitatii lemnului; - formarea unor liziere rezistente la actiunea vanturilor periculoase;

In arboretele echiene si relativ echiene acestea se aplica, cu caracter generalizat in succesiunea: degajari (depresaj) curatiri rarituri. Lucrarile de ingrijire cu caracter special se aplica numai atunci cand este oportun. Prin recomandarile noilor norme tehnice in vigoare aceste lucrari se sisteaza dupa parcurgerea dupa circa a doua treimi din varsta exploatabilitatii. In arboretele relativ pluriene si pluriene, lucrarile de ingrijire si conducere a padurii se aplica cu caracter continuu, partial sau generalizat, pe intreaga suprafata, ca lucrarile distincte sau complexe de lucrari. Astfel in portiunile din arboret cu palcuri in faza de desis se aplica degajari sau depresaje; in grupele de arbori cu dimensiuni caracteristice fazelor de nuielis si prajinis se aplica curatiti, in timp ce in restul arboretului se aplica rarituri sau se extrag arborii exploatabili, care au depasit diametrul-el (se intervine cu taieri principale).

DEGAJARILE SI DEPRESAJUL

Dupa realizarea starii de masiv exemplarele speciilor arborescente trec de la existenta izolata specifica fazei de semintis, la existenta gregara (in grup) constituind un nou arboret, cu toate atributele si functiile sale specifice. In arboretele amestecate unele specii datorita vigorii sporite de crestere in tinerete, tind sa le copleseasca pe celelalte, intre ele incepand sa se manifeste o concurenta intensa pentru spatiu si hrana atat in sol cat si in atmosfera. In conditii naturale, fara interventia omului, din aceasta concurenta nu ies intotdeauna invingatoare speciile cele mai valoroase din punct de vedere economic si ecologic. Astfel este necesara interventia omului prin inlaturarea partiala sau integrala a speciilor sau exemplarelor coplesitoare, lucrare care poarta denumirea de degajare. In arboretele pure, regenerate pe cale naturala si excesiv de dese aflate in aceeasi faza de dezvoltare se executa depresaje.

Obiectivele urmarite prin aplicarea degajarilor: 1. Dirijarea competitiei interspecifice prin tinerea in frau a exemplarelor din speciile invadante, repede crescatoare, care ar putea coplesi (elimina), partial sau integral, specia sau speciile valoroase; 2. Dirijarea competitiei intraspecifice prin tinerea in frau sau inlaturarea din masiv a preexistentilor, a lastarilor, a exemplarelor vatamate si promovarea exemplarelor viabile si sanatoase;

3. Ameliorarea compozitiei si desimii arboretului si crearea unor conditii mai favorabile de crestere si dezvoltare a desisului din specia sau speciile de valoare; 4. Ameliorarea mediului intern specific; 5. Mentinerea integritatii structurale a arboretului (coeficientul mai mare de 0,8);

Tehnica de lucru:

In cazul foioaselor, pentru a slabi producerea lastarimii si a nu modifica mediul natural al arboretelor, varfurile exemplarelor se frang sau se taie de la o inaltime astfel aleasa incat cel putin jumatate din inaltimea arborelui/puietului de protejat sa ramana libera; In cazul rasinoaselor exemplarele de extras se taie de jos. Aceeasi metoda se recomanda si in situatia degajarilor intarziate, a reniurilor de salcie (in care mladitele rezultate se pot valorifica) sau pentru preexistentii care trebuie secuiti si lasati pe loc.

Degajarile se pot executa astfel: a. Degajari mecanice realizate fie manual, fie folosind unelte taioase - se pot executa pe intreaga suprafata sau partial cand se executa pe benzi de 1-3 metri; b. Degajari chimice folosirea unor substante chimice care administrate in

padure, produc vatamarea si uscarea masei exemplarelor din speciile nevaloroase;

Sezonul de executare a degajarilor se executa in perioada 15 august-30 septembrie, dar in arboretele amestecate se recomanda sa se aplice doar in timpul sezonului de vegetatie, cand arborii sunt infrunziti si speciile se pot recunoaste mai usor; In arboretele pure de rasinoase, lucrarea se poate executa si in timpul repausului vegetativ.

Intensitatea degajarilor se exprima prin raportul dintre numarul de exemplare inlaturate (Ne) si numarul de exemplare din arboretul initial (Ni) exprimat in procente. Periodicitatea = intervalul de timp cand se intervine cu o noua degajare pe aceeasi suprafata si depinde de: natura speciei, conditiile stationale, de starea si structura padurii. In general periodicitatea variaza intre 1 si 3 ani, fiind mai mica in arboretele constituite din specii repede crescatoare, cu temperaturi de lumina, ca si in amestecurile situate in conditii stationale cele mai prielnice.

Amplasarea suprafetelor de parcurs anual cu degajari. - se fac in urma observatiilor din teren; - dupa stabilirea stariiexacte a arboretelor aflate in starea de desis din fiecare unitate de productie;

CURIRILE Curirile (lmuririle) reprezint intervenii aplicate n pdurea cultivat n fazele de nuieli i prjini, n vederea nlturrii exemplarelor necorespunztoare ca specie i conformare. Scopul curirilor este nlturarea din arboret a exemplarelor copleitoare din speciile de valoare economic redus, precum i a celor necorespunztoare, indiferent de specie. Ca obiective urmrite, din executarea curirilor amintim: - continuarea ameliorrii compoziiei arboretului, n concordan cu compoziia el fixat, cerin realizat prin nlturarea exemplarelor copleitoare din speciile nedorite; - mbuntirea strii fitosanitare a arboretului prin eliminarea treptat a exemplarelor uscate, rupte, vtmate, defectuoase, preexistente, a lstarilor, etc., avnd grij s nu se ntrerup n nici un punct starea de masiv; - reducerea desimii arboretelor pentru a permite regularizarea creterii n grosime i n nlime, precum i a configuraiei coroanei; - ameliorarea mediului intern al pdurii, cu efecte favorabile asupra capacitii productive i protectoare, ca i asupra stabilitii generale a acesteia; - meninerea integritii structurale (K0,8). Etape pentru aplicarea curirilor: - alegerea anual a arboretelor de parcurs (prin elaborarea borderoului de amplasare pentru un anumit an de producie), n funcie de caracteristicile bioecologice ale acestora, de planul decenal al lucrrilor de ngrijire, de accesibilitate, de fondurile i dotrile existente; - alegerea exemplarelor de extras n fiecare arboret; - stabilirea condiiilor tehnico-organizatorice i economice pentru recoltarea i valorificarea materialului lemnos rezultat.

Prima curire se execut la civa (3-5) ani dup ultima degajare, cnd arboretul se gsete n faza de nuieli-pri, iar nlimea sa medie nu depete, n general, 3 m. Ca elemente de arboret care fac obiectul extragerii prin curiri sunt: - exemplarele uscate, atacate, rnite, bolnave (n special cele cu boli infecioase evolutive gen cancere); - preexisteni (adesea considerai ca prim urgen de extragere, datorit vtmrilor produse arborilor remaneni la doborre); - exemplarele speciilor copleitoare, nedorite i neconforme cu compoziia-el, dac sunt situate n plafonul superior al arboretului; - exemplarele din lstari, provenite de pe cioate mbtrnite sau din arborete cu provenien mixt, care pot coplei exemplarele mai valoroase din smn; - exemplarele din specia dorit, chiar de bun calitate, dar grupate n plcurile prea dese. Curirile se pot executa n mai multe moduri: Curiri mecanice

I. -

realizate prin tierea de jos a arborilor nevaloroi, respectiv secuirea preexistenilor, Curiri pe cale chimic stropire direct (tratament foliar, n cazul arborilor de talie mic, la primele intervenii); 2. inelarea (secuirea) tulpinii pn la cambiu (la exemplarele mai nalte, unde nu este posibil tratamentu l foliar prin stropire direct ) i aplicarea de arboricide; 3. injectare de arboricide (la civa cm deasupra nivelului solului, prin incizii inelare sau orificii punctiforme, situate la cca 5 cm distan una de alta. Sezonul de execuie al curirilor depinde, ca i n cazul degajrilor, de metoda

utiliznd diferite utilaje; II. - aplicate n special foioaselor i realizate, ca i degajrile, n trei modaliti: 1.

adoptat, de speciile existente, precum i de condiiile de vegetaie. Astfel, n arboretele amestecate, se recomand ca grifarea (nsemnarea) arborilor de extras s se realizeze doar n perioada de vegetaie, aceast restricie eliminndu-se n cele pure sau amestecurile cu puine specii, cnd lucrarea se poate realiza i n repaosul vegetativ, primvara devreme, naintea apariiei frunzelor, sau toamna trziu, dup cderea acestora.

Intensitatea curirilor se stabilete numai pe teren, n suprafee de prob instalate n poriuni reprezentative ale arboretului. n general, intensitatea se exprim procentual fie ca raport ntre numrul de arbori extrai i cel existent n arboret nainte de intervenie (iN = Ne/Ni x 100) fie, n lucrrile mai pretenioase, ca raport ntre suprafaa de baz a arborilor extrai i suprafaa de baz a arboretului nainte de curire (iG = Ge/Gi x 100). Dup intensitatea interveniei (pe suprafaa de baz), curirile se mpart n: a) slabe (iG 5%), b) moderate (iG = 6-15%), c) puternice (iG = 16-25%) d) foarte puternice (iG > 25%), n mod practic, intensitatea fiecrei curiri se recomand a fi moderat (uneori ns, cnd condiiile de arboret o permit, chiar i forte sau foarte puternic) cu condiia ca, n nici un punct al arboretului, consistena s nu se reduc dup intervenie sub 0,8 (chiar 0,75), mai ales n pdurile destinate s ndeplineasc funcii de protecie a terenurilor i solurilor. Periodicitatea curirilor variaz, n general, ntre 3-5 ani, n funcie de natura speciilor, de starea arboretului, de condiiile staionale i de lucrrile executate anterior. Formaia forestier Molidiuri Brdete Amestecuri de fag i rinoase Fgete Goruneto-fgete, leauri de deal cu gorun Gorunete i stejrete leauri de cmpie, leauri de lunc, leauri de deal cu stejar pedunculat Teiuri Cerete, grniete, amestecuri cu predominarea cerului i grniei Salcmete Periodicitatea interveniilor (ani) 4-5 3/4-5 3-5 3-5 4-5 3/4-5 1-3 4/5-6 4-7 3

n pdurile noastre aflate n faza de nuieli-prjini, se recomand s se execute, n general, ntre 2 i 3 curiri/arboret, numrul acestora fiind redus chiar i la o singur intervenie n cazul regenerrilor artificiale. Dei se confrunt cu numeroase probleme economice, ca i degajrile-depresajele, ar fi greit s se aprecieze doar rentabilitatea momentan a curirilor, prin simpl comparare a veniturilor i cheltuielilor. Este cert c eficiena acestor lucrri nu poate fi judecat n raport cu valoarea momentan, ci n funcie de valoarea n perspectiv a arboretului care rmne, de punerea generalizat n practic a degajrilor i curirilor depinznd de calitatea pdurilor secolului urmtor.

RRITURILE Rriturile sunt lucrri executate repetat n fazele de pri, codrior i codru mijlociu i care se preocup de ngrijirea individual a arborilor, n scopul de a contribui ct mai activ la ridicarea valorii productive i protectoare a pdurii cultivate. Rriturile sunt considerate lucrri de selecie individual pozitiv, preocuparea de baz fiind ndreptat asupra arborilor valoroi care rmn n arboret pn la termenul exploatrii i nu asupra celor extrai prin intervenia respectiv. Rriturile devin astfel cele mai pretenioase, mai complexe i mai intensive operaiuni culturale, cu efecte favorabile att asupra generaiei existente, ct i asupra viitorului arboret. Obiectivele mai importante care pot fi urmrite i care se pot soluiona prin aplicarea rriturilor sunt urmtoarele: a) ameliorarea calitativ a arboretelor, mai ales sub raportul compoziiei, al calitii tulpinilor i coroanelor arborilor, al distribuiei lor spaiale, precum i al nsuirilor tehnologice ale lemnului acestora; b) ameliorarea structurii genetice a populaiei arborescente; c) activarea creterii n grosime (i deci n volum) a arborilor valoroi, ca urmare a rririi treptate a arboretului, fr ns a afecta creterea n nlime i producerea elagajului natural; d) luminarea mai pronunat a coroanelor arborilor de valoare din speciile de baz, cu ocazia ultimelor rrituri, pentru a crea condiii mai vaforabile pentru fructificaie i, deci, pentru regenerarea natural a pdurii;

e) mrirea rezistenei pdurii la aciunea vtmtoare a factorilor biotici i abiotici, meninerea unei stri fitosanitare ct mai bune i a unei stri de vegetaie ct mai active a arboretului rmas.

Tehnici de lucru: 1) Rrituri selective (prin ele, n general, se aleg arborii de viitor, care trebuie promovai, dup care se intervine asupra celor de valoare mai redus, care vor fi extrai). n aceast categorie cunt incluse rritura de jos, rritura de sus, rritura combinat (mixt), rritura grdinrit, etc; 2) Rrituri schematice (mecanice, geometrice, simplificate) (cnd arborii de extras se aleg dup o anumit schem prestabilit, fr a se mai face o difereniere a acestora dup anumite criterii). La noi se practic rritura selectiv mixt pentru aproape toate pdurile echiene de codru sau crng, cu excepia culturilor uniforme de plopi euroamericani, pentru care a fost adoptat metoda rriturii schematice. Aceasta include principiile a dou tipuri fundamentale de rrituri, respectiv rritura de jos i rritura de sus. Din acest motiv, pentru nelegerea mecanismului ei biologic i a metodologiei specifice de aplicare, se vor detalia n prealabil principiile de baz ale celor dou tipuri de rritur din care este derivat. RRITURA DE JOS Rritura de jos const n extragerea arborilor rmai n urm cu creterea (din clasele a IVa i a V-a Kraft) situai n plafonul inferior al arboretului. Dac starea arboretului o impune, se poate intervni i n plafonul superior, extrgndu-se numai exemplarele uscate, rupte, puternic vtmate etc. Prin aplicarea acestui tip de rritur, adncimea coronamentului se reduce treptat i considerabil, plafonul inferior disprnd cu timpul, ceea ce conduce la realizarea de arborete monoetajate, uniforme i cu nchidere pe orizontal. n cazul aplicrii rriturii de jos, valorile medii (diametrul, nlimea, suprafaa de baz, volum) ale arborilor de extras sunt inferioare celor caracteristice arboretului iniial.

Avantajele rariturii de jos: pot fi realizate de un personal puin numeros, fr o calificare deosebit; amelioreaz starea sanitar a arboretului asigur reducerea concurenei pentru hran i ap ntre arborii valoroi i cei nedorii; conduc la creterea (artificial) diametrului mediu al arboretului i reducerea substanial a simetriei curbei de frecven a diametrelor.

Dezavantajele rariturii de jos: - nu contribuie substanial la stimularea creterii i rezistenei arborilor care rmn, produsele lemnoase recoltate (volume mici pe lucrare i formate din arbori cu dimensiuni mici), prezentnd n general un interes comercial redus. Rritura de jos se recomand s se aplice n special n arboretele pure de rinoase, n cele situate pe staiuni srace, sau chiar la primele rrituri n arborete cu specii de lumin. RRITURA DE SUS Rritura de sus const din extragerea arborilor necorespunztori i nedorii din plafonul superior al arboretului (exemplare din specii secundare, precum i arbori din specia de baz dar ru conformai, atacai, cu coroane asimetrice sau lbrate, din clasele I-III Kraft), cu scopul de a permite dezvoltarea ct mai activ a arborilor valoroi rmai n acelai plafon. Totodat, dac starea arboretului o cere, se extrag i arbori uscai, rupi, bolnavi, puternic vtmai din plafonul inferior. n cazul rriturii de sus, raportul dintre diametrul mediu al arborilor de extras i diametrul mediu al arboretului nainte de intervenie (d/D) este 1. Avantaje: o se diminueaz concurena pentru spaiul aerian i edafic al arboretului; o arborii cei mai valoroi i de mari dimensiuni sunt plasai ntr-o poziie ideal pentru a-i exprima potenialul de cretere; o permite un ritm de selecie i ameliorare fenotipic mai activ; o este favorizat prezena subetajului, care poate deveni mai abundent; o se pun n valoare produse lemnoase secundare (intermediare) de dimensiuni mai mari care, fa de cele extrase prin rritura de jos, pot fi mai uor comercializate.

Dezavantaje: datorit dimensiunilor mai mari ale arborilor de extras pot crete vtmrile produse la exploatare; se diminueaz consistent capitalul lemnos pe picior, concentrnd potenialul staiunii doar pe un numr redus de exemplare, considerate de viitor; crete riscul de dispariie a speciilor principale de amestec i secundare, precum i al ptrunderii speciilor de umbr, mai puin valoroase, dar cu un potenial ridicat de cretere n plafonul superior. Rritura de sus a fost conceput i aplicat la nceput n arborete de foioase cu baza n cvercinee sau amestecuri de rinoase i foioase, n care plafonul superior poate fi rrit, iar cel inferior se prezint suficient de des pentru a putea asigura protecia solului i producerea elagajului natural. Aplicarea rriturilor implic urmtoarea succesiune de operaii: a) alegerea anual a arboretelor de parcurs cu rrituri, realizat prin ntocmirea Borderoului de amplasare a masei lemnoase n produse secundare, innd seama de urgena de intervenie, de accesibilitatea arboretelor, de nivelul posibilitii de produse secundare, precum i de mijloacele materiale i financiare ale fiecrei uniti silvice; b) alegerea i marcarea arborilor de extras prin rrituri din fiecare arboret cuprins n borderoul amintit. n mod evident, arborii de extras la fiecare rritur fac parte, n majoritate, din categoria celor duntori, la care se adaug i unii indifereni, precum i cei uscai sau n curs de uscare, care oricum n-ar rezista n pdure pn la urmtoarea intervenie. Alegerea arborilor de extras, prin care se va urmri s nu se reduc n nici un punct consistena arboretului sub limita recomandat prin instruciunile n vigoare, este operaiunea cea mai important n aplicarea rriturilor i de aceasta depinde eficiena momentan i de perspectiv a respectivului tip de intervenie; c) prelucrarea datelor de teren i ntocmirea actelor de punere n valoare (APV) , estimndu-se cantitatea, sortimentele i valoarea masei lemnoase care urmeaz s fie exploatat sub form de produse lemnoase secundare rrituri.

Alegerea arborilor de extras este obligatoriu nsoit de marcarea acestora, se face numai n timpul sezonului de vegetaie la foioase, pentru a se putea evalua ct mai exact gradul de deschidere a masivului), respectiv pe durata ntregului an la rinoase. n situaia n care numrul arborilor considerai duntori este relativ mic, aceti se vor extrage integral la fiecare intervenie. n arboretele sntoase i conduse anterior corespunztor, pentru a stimula creterea arborilor de valoare se pot extrage i o parte din arborii folositori, avnd grij ca, n nici un loc, s nu se reduc consistena arboretului sub 0,8. n arboretele cu o frecven mai mare a arborilor duntori, pentru a nu se degrada starea de masiv, acetia se vor extrage treptat, n 2-3 reprize mai des repetate, n prima urgen fiind eliminai cei uscai, dezrdcinai, rupi, lncezi, etc. Exploatarea arborilor marcai, care se poate realiza n regia proprie a unitilor silvice sau prin teri, influeneaz n mare msur reuita de ansamblu a fiecrei rrituri, precum i calitatea masei lemnoase la exploatabilitate. Este necesar s se aplice procese tehnologice adecvate, adaptate la realitile fiecrui arboret parcurs cu rrituri i urmrindu-se riguros respectarea strict a restriciilor de ordin silvicultural impuse prin normele tehnice n vigoare. Periodicitatea rriturilor este dependent de diverse caracteristici ale arboretului (compoziie, consisten, vrst, clas de producie, etc.), intensitatea lucrrilor, precum i de condiiile staionale n care se lucreaz. n general, n pri (faza de alungire a tulpinilor) cnd creterea este mai activ, periodicitatea va fi mai mic, n timp ce n codrior i codru mijlociu (faza de ngroare a tulpinilor), aceasta este mai mare. n condiiile rii noastre, periodicitatea rriturilor vatiaz ntre 4-6 ani (n pri, cnd sunt suficiente 2-3 rrituri) i 6-10(12) ani n fazele urmtoare (numrul rriturilor, de asemenea de 2-3). Intensitatea rriturilor se stabilete de regul n valori relative pe numr de arbori (iN), pe suprafaa de baz (iG) sau pe volum (iV), raportnd numrul de arbori, suprafaa de baz sau volumul arborilor extrai la valorile corespunztoare arboretului nainte de intervenie. La noi s-a stabilit clasificarea rriturilor similar cu cea a curirilor i anume: slab (sub 5%), moderat (6-15%), puternic (16-25%), foarte puternic (peste 25%).

Primele rrituri executate n faza de pri au o intensitate mai mic, iar pe msura naintrii n vrst intensitatea lucrrilor crete progresiv, reducndu-se apoi odat cu trecerea arboretului n faza de codrior i apropierea termenului final de aplicare a rriturilor (la atingerea a aproximativ 2/3 din vrsta exploatabilitii. Intensitatea rriturilor ca i periodicitatea variazt n raport cu specia, vrsta i structura arboretului. Intensitatea interveniei se stabilete pe teren n corelaie cu starea de fapt a pdurii n fiecare punct fiind astfel adoptat nct consistena s nu scad sub 0,8, cel mult 0,7 n arboretele cu specii de lumin.

RARITURA COMBINATA (MIXTA)

Din practica conducerii arboretelor, a rezultat ca din putine cazuri se poate vorbi de o interventie in exclusivitate in plafonul superior (raritura de sus) sau in plafonul inferior (raritura de jos) astfel s-a impus necesitatea de a combina cele doua tipuri fundamentale pentru realizarea corespunzatoare a obiectivelor urmarite. La noi s-a generalizat raritura combinata care rezulta din selectionarea si promovarea arborilor celor mai valorosi ca specii si conformare, situati atat in plafonul superior cat si in plafonul inferior.

In cazul rariturii mixte asistam la o selectie pozitiva individuala prin care se urmaresc urmatoarele obiective: - promovarea celor mai valoroase exemplare din arboret ca specie si calitate; - ameliorarea productiei cantitative si mai ales calitative ale arboretului; - marirea spatiului de nutritie si a cresterii arborilor valorosi; - intensificarea fructificatiei si ameliorarea conditiilor bioecologice de producere a regenerarii naturale; - punerea in valoare a masei lemnoase recoltate sub forma de produse secundare, etc.;

Tehnica de executie a rariturii combinate

Specific acestui tip de raritura este diferentierea in arboret a asa-numitelor biogrupe, care reprezinta mici unitati structurale si functionale unde arborii se clasifica in functie de pozitia lor in arboret precum si de rolul lor functional. Prin BIOGRUPA se intelege un ansamblu de 5-7 arbori aflati in interconditionare de crestere si dezvoltare care se situeaza in jurul a doi arbori de valoare sau de viitor si in functie de care se face clasificarea celorlalte exemplare si anume: in arbori ajutatori (folositori), arbori daunatori (de extras) si arbori indiferenti (nedefiniti). Alegerea arborilor de viitor se face dintre speciile principale de baza si se gasesc de regula in clasele Kraft I si II. Ei trebuie sa fie sanatosi, cu trunchiuri cilindrice bine conformate, fara infurciri sau alte defecte cu coroane cat mai simetrice si un bun elagaj natural, ramuri cat mai subtiri, trebuie sa fie uniform repartizati pe suprafata arboretului.

Alegerea arborilor de viitor se realizeaza in doua moduri: Prin desemnarea lor precoce, la finalul fazei de pari si la inceputul celei de codrisor (de la prima raritura) prin insemnarea lor cu benzi de plastic sau inele de vopsea care sa-i faca usor de observat in cursul lucrarilor de exploatare sa a urmatoarelor interventii. O parte dintre exemplarele desemnate pot fi rarite in cursul interventiilor viitoare, pot sa-i modifice pozitia sociala (clasificarea Kraft) sau pot disparea din cauza unor doboraturi de vant sa a unor extrageri ilicite.

1.

2.

Alegerea arborilor de viitor se face prin selectarea la fiecare noua interventie cu rarituri, situatie in care se pot elimina inconvenientele optiunii anterioare. Arborii ajutatori (folositori) - stimuleaza cresterea si dezvoltarea arborilor de valoare; - ajuta la elagarea naturala indeplinind in acelasi timp rolul de protectie si ameliorare a solului; - se aleg fie dintre exemplarele aceleiasi specii (cazul arboretelor pure) fie ale speciilor de baza sau de amestec din clasele II, III sau IV Kraft;

Arborii de extras - stanjenesc dezvoltarea arborilor de viitor; - aici se includ: arbori din orice specie si orice plafon, care prin pozitia lor impiedica cresterea si dezvoltarea arborilor de viitor si a celor ajutatori; arborii uscati sau in curs de uscare, rupti, atacati de diversi daunatori sau cu defecte tehnologice evidente; exemplare cu crestere si dezvoltare satisfacatoare in scopul raririi efective a biogrupelor excesiv de dese;

Arborii nedefiniti - sunt cei care in momentul aplicarii operatiunii culturale nu se gasesc in raporturi directe cu arborii de valoare si, in consecinta, nu pot fi incadrati in vre-o categorie anterioara;

Periodicitatea rariturilor:

Este dependenta de: - compozitie, consistenta, varsta si clasa de productie. In faza de pri, cand cresterea este mai activa, periodicitatea va fi mai mica, in timp ce in codrisor si codru mijlociu aceasta este mai mare. In conditiile tarii noastre, periodicitatea este de 4 si 6 ani in pri, respectiv 6-10-12 in celelalte etape. Se executa cam 2-3 rarituri pe fiecare faza de dezvoltare.

Intensitatea rariturilor: - se stabileste in valori relative in numar de arbori pe suprafata de baza sau pe volum; - avem de-aface cu 4 tipuri de intensitati: slaba (sub 5%), moderata (6-15 %), puternica (16-25%), foarte puternica (peste 25%); - primele rarituri facute in faza de pri au o intensitate mai mica, iar pe masura inaintarii in varsta, intensitatea ceste progresiv, reducandu-se mai apoi, odata cu trecerea arboretului in faza de codrisor, si apropierea termenului final de aplicare a rariturilor care este doua treimi din varsta exploatabilitatii; - intensitatea interventiilor se stabileste pe teren si este corelata cu faptul ca in niciun moment si in niciun punct al arboretului aceasta sa nu scada sub 0,8 sau sub 0,7 in arboretele de lumina;

Aplicarea rariturilor implica urmatoarea succesiune de operatii:

- alegerea anuala a arboretelor de parcurs cu rarituri cu intocmirea Borderoului de amplasare a masei lemnoase in produse secundare, tinand seama de urgenta de interventie, de accesibilitatea arboretelor, de nivelul posibilitatii de produse secundare, precum si de mijloacele si posibilitatile financiare ale fiecarei unitati silvice; - arborii de extras se marcheaza cu o marca speciala, se inventariaza prin masurarea diametrelor (in totalitate) si a inaltimilor (prin sondaj), se stabileste si clasa de calitate si clasa de pozitie (clasa Kraft), dupa care se prelucreaza datele din teren care se intocmesc in acte de punere in valoare (APV), estimandu-se cantitatea, sotimentele si valoarea masei lemnoase care urmeaza sa fie exploatata sub forma de produse lemnoase secundare rarituri; RRITURA SCHEMATIC (SIMPLIFICAT) n anumite situaii (plantai tinere, dese, uniforme, de parcurs cu prima rritur, populaie omogen, fr variaie genetic, cum sunt culturile de clone, etc.) nu se mai justific alegerea arborilor de extras, caz n care se face apel la aa-numita rritur schematic (adesea denumit i rritur simplificat, mecanic sau geometric).

Se aplica in doua linii: - rritura n linie - este cea mai frecvent folosit i const n faptul c se extrag rnduri (linii, iruri) ntregi de arbori, alturate sau nu ntre ele, la intervale constante, pe suprafaa ntregului arboret; - rritura din distan n distan - cnd arborii de extras se aleg n mod convenional, dup o regul simpl, la distane egale pe fiecare rnd.

Avantaje: se aplic uor i nu necesit o tehnicitate mare n execuie; se rezolv devreme problema accesibilitii interioare a arboretelor, permind recoltarea mai uoar i cu costuri mai reduse a materialului lemnos rezultat; este posibil mecanizarea procesului de exploatare; nu sunt necesare practicarea elagajului de acces i alegerea, respectiv marcarea arborilor de extras, ceea ce reduce costurile de producie;

 se reduc vtmrile de exploatare (care sunt mai mici ca la rriturile selective); volumul exploatat pe hectar la fiecare intervenie este mai mare ca la rriturile de jos; materialul lemnos extras la fiecare intervenie este de toate dimensiunile calitile, pe cnd la aplicarea rriturilor selective se extrage material mai uniform i cantitativ mai slab;

Dezavantaje: se pot aplica numai n arborete tinere, dese i uniforme, fr goluri n coronament, n care diferenele calitative i de cretere dintre arbori sunt relativ mici; efectul pozitiv (de accelerare) asupra creterii n diametru a arborilor individuali se resimte doar la exemplarele adiacente (alturate) culoarelor deschise; se produc pierderi semnificative fa de arboretele parcurse cu rrituri selective, care pot atinge 5-15 mc/ha (5-7% din producia total, cnd intensitatea este de 33%, respectiv 10-15%, cnd intensitatea rriturii este de 50%), deoarece pe rndurile tiate se extrag arbori indiferent de mrimea lor (din clasele Kraft de la I la V), rmnnd pe picior inclusiv arbori uscai, lncezi, defectuoi, etc. (care ns s-ar putea extrage suplimentar); tasarea solului i producerea rnilor la arborii rmai, cnd se aplic exploatri pe cale mecanizat; dezvoltarea lemnului de tensiune (reaciune) pe partea dinspre linie a arborilor rmai.

Intensitatea i periodicitatea operaiunilor culturale Prin intensitatea operaiunilor culturale, dup cum s-a menionat, se nelege gradul de intervenie cu aceste lucrri, putndu-se distinge o intensitate parial, specific fiecrei intervenii n parte, i o intensitatea general (total), stabilit pentru toate interveniile aplicate n pduri. Intensitatea exprim proporia materialului de extras dintr-un arboret i se stabilete n funcie de condiiile structurale ale arboretelor n care se lucreaz (compoziie, consisten, structur vertical, vrst, clas de producie, stare de vegetaie, etc), precum i de condiiile staionale i elul de gospodrire adoptat. n mod practic, intensitatea parial a operaiunilor culturale se poate exprima n mai multe moduri: n funcie de numrul de arbori de extras; n funcie de suprafaa de baz a arborilor de extras; n funcie de volumul arborilor de extras; n funcie de gradul de reducere a consistenei.

Intensitatea pe numr de arbori (iN), folosit n special n arborete tinere, n general de parcurs cu degajri-depresaje i curiri, se exprim procentual, prin raportul dintre numrul de arbori extrai (Ne) i numrul de arbori existeni n arboret nainte de intervenie (Ni) (iN = Ne/Ni x 100). Intensitatea pe suprafaa de baz a operaiunilor culturale (iG), se stabilete ca raport ntre suprafaa de baz a arborilor de extras (Ge) i suprafaa de baz a arboretului nainte de intervenie (Gi), exprimndu-se tot procentual (iG = Ge/Gi x 100). Cele dou valori (Ge i Gi) se determin prin inventarierea, n suprafee de prob, a tuturor arborilor, iniiali i de extras, lucrare complet cu estimarea la birou, prin metode specifice, a suprafeei de baz a acestora. Intensitatea pe volum a operaiunilor culturale, se stabilete prin raportarea volumului arborilor extrai la volumul arboretului nainte de intervenie (iV = Ve/Vi x 100), cele dou valori obinndu-se prin prelucrarea la birou a datelor (diametre i nlimi) preluate n suprafee de prob amplasate n condiii reprezentative de arboret. Deoarece volumul de extras este strns corelat cu suprafaa de baz a arborilor extrai, valoarea intensitii pe volum este foarte apropiat de cea a intensitii calculate pe suprafaa de baz iG.

Intensitatea operaiunilor culturale n funcie de gradul de reducere a consistenei se folosete doar ca mijloc de control. Ca regul general, dac intensitatea pe numr de arbori, suprafaa de baz i volum indic ct se poate extrage la fiecare intervenie, consistena stabilete limita pn la care se poate rri arboretul. Periodicitatea operaiunilor culturale, indic intervalul dintre dou intervenii succesive n acelai arboret. n general, periodicitatea acestor lucrri variaz n funcie de natura lucrrii, de intensitatea de intervenie, de specia i elul de gospodrire adoptat. n silvicultura noastr, periodicitatea variaz n general ntre 1-3 ani la degajri-depresaje, 3-5 ani la curiri, respectiv 4-6 i chiar 10 (12) ani la rrituri.

Lucrri speciale de ngrijire i conducere a arboretelor Lucrrile de igien Urmresc meninerea sau ameliorarea strii fitosanitare a arboretelor, care se poate obine prin extragerea arborilor uscai sau n curs de uscare, czui, rupi sau dobori de vnt sau zpad, puternic atacai de insecte sau ciuperci, cu vtmri mecanice, precum i a arborilor curs i de control folosii n lucrrile de protecia pdurilor. n pdurile parcurse sistematic cu operaiuni culturale (n special rrituri), precum i cu tratamente, nu este necesar planificarea lucrrilor de igien, deoarece arborii care se extrag n prima urgen prin astfel de intervenii sunt tocmai cei uscai sau n curs de uscare, rupi, dobori, etc, igienizarea realizndu-se astfel concomitent. Tierea arborilor care fac obiectul lucrrilor de igien se poate face tot timpul anului (tiere fr restricii), cu excepia rinoaselor afectate de gndaci de scoar, care este de preferat s se extrag nainte de zborul adulilor. Masa lemnoas de extras prin lucrri de igien este inclus n categoria produselor accidentale neprecomptabile (care nu depesc 1 m3/an/ha, raportat la suprafaa unitii de producie din care fac parte arboretele parcurse, micorat cu mrimea suprafeei periodice n rnd (a arboretelor n care se va interveni cu tratamente n deceniul urmtor). Dac ns volumul de extras prin lucrrile de igien depete valoarea menionat, acesta este inclus n categoria produselor lemnoase precomptabile i se scade fie din posibilitatea de produse secundare-rrituri.

Lucrrile de elagaj artificial Urmresc tierea i ndeprtarea prin aciunea direct a omului, a ramurilor uscate, n curs de uscare i a celor verzi, purttoare de frunze de umbr, de pe o anumit poriune de la baza tulpinii arborilor de viitor. Elagajul artificial se recomand s se aplice n arborete cu funcii de producie, naturale sau artificiale, tinere i valoroase. Principalele recomandri n legtur cu aceast lucrare se prezint astfel: se elagheaz doar arborii valoroi, din cele mai productive arborete de codru, al cror el de gospodrire este producerea de lemn de mari dimensiuni; arborii asupra crora se aplic elagajul propriu-zis fac parte din categoria celor de viitor, considerai ca potenial componeni ai arboretului final; lucrarea trebuie declanat la final de prjini nceput de pri, odat cu primele rrituri; diametrul ramurilor care de elagheaz trebuie s nu depeasc 3 cm; nu se accept lsarea de cioturi, care, dac totui se produc, trebuie s nu depeasc 0,5 cm; dac elagajul artificial se execut corect, nu este necesar folosirea substanelor de protejare a rnilor; la fiecare intervenie se poate ndeprta pn la 25-30% din lungimea coroanei vii; perioada cea mai recomandat pentru elagajul ramurilor verzi este la sfritul iernii, cu puin nainte de pornirea n vegetaie; este preferabil, ca elagajul artificial s fie realizat mpreun cu rriturile.

Emondajul Se refer la tierea crcilor lacome aprute pe trunchiul arborilor din mugurii dorminzi, mai ales n arborete excesiv rrite dintr-o cauz oarecare. Prin emondaj se pot ndeprta i mugurii dominzi de pe o anumit lungime a trunchiului, prevenind astfel producerea crcilor lacome. Crcile lacome se produc ca rezultat al aciunii unor factori stresani (elagaj n verde de intensitate mare, ca n cazul plopilor hibrizi; defolieri puternice, urmate de debilitri sau chiar uscri; rmnerea n urm cu creterea.

n acelai timp, acestea apar i ca rspuns la punerea n lumin (dup rrituri forte); la lsarea de rezerve n crngurile compuse rare sau n cazul interveniilor n arboretele parcurse cu tieri de regenerare. ngrijirea marginii de masiv (lizierelor) ngrijirea marginii de masiv se aplic fie arboretelor periclitate de vnt, fie celor din zona de cmpie n care punatul necontrolat reprezint un pericol constant. n cazul arboretelor periclitate de vnt (n special molidiuri), ngrijirea lizierelor, pentru ca acestea s devin penetrabile sau semipenetrabile (niciodat compacte) la aciunea vntului, se realizeaz difereniat, n funcie de modul lor de instalare. Astfel: n regenerrile naturale dese, pe o fie de cca 30-40 (50)m de la marginea masivului, se recurge la o rrire uniform i intens nc de la vrste mici (faza de desi), pentru ca arborii rmai s-i formeze o nrdcinare puternic i coroane dezvoltate pn la sol; n arboretele regenerate artificial, la lizier se planteaz 3-5 rnduri paralele, mai distanate ntre ele dect n interiorul masivului (de la 2,5 x 2,5 m pn la 3,0 x 3,0 m), care creaz o zon filtrant, penetrabil de ctre vnt. n cadrul acestor rnduri este recomandat ca, pe lng specia de baz, s fie instalate i specii rezistente la doborturi de vnt gen larice, pin silvestru, pin negru. n arboretele de cmpie (pduri cu baza n cvercinee), n care punatul reprezint o problem cu efecte multiple (vtmarea sau chiar distrugerea regenerrilor naturale, compactarea solului, cu nrutirea condiiilor de vegetaie, etc), ntrirea lizierelor se face prin instalarea (prin plantaii) sau promovarea instalrii pe cale natural a speciilor de arbuti forestieri i ornamentali cu epi sau ghimpi (porumbar, pducel, etc.), modalitate prin care se urmrete limitarea accesului faunei slbatice sau eptelului domestic.

CAP. REGIME SI TRATAMENTE

Notiuni generale - regimul se refera la modul general in care se va realiza regenerarea padurii cultivate; - recunoastem la noi trei tipuri de regimuri: 1) al codrului - este modul general de gospodarire al unei paduri bazat pe regenerarea din samanta si pe conducerea acesteia pana la varsta in care arborii ating dimensiuni exploatabile; - padurea tratata in regimul codrului provine din samanta, prin regenerare naturala sau artificiala si prezinta doua atribute importante: este capabila a se regenera prin samanta din generatie in generatie; arboretele pot fi conduse la varste suficient de mari si sunt capabile sa produca lemn de dimensiuni mari si calitate superioara; - in acest regim sunt incluse toate padurile de rasinoase, amestecurile de foioase cu rasinoase precum si cele de foioase; - cea mai mare parte din clasa I sunt incluse in regimul codrului; - exploatarea si regenerarea se poate face prin mai multe metode: a) exploatare prin taiere unica si regenerare artificiala; b) exploatare prin taieri unice in ochiuri, precum si in benzi sau culise la marginea masivului; c) exploatare prin taieri repetate intr-o anumita perioada si regenerare sub masiv; d) exploatarea continua de arbori si regenerarea continua a goluriloe create; e) eploatare si regenerare prin diferite combinatii, cand avem de-a face cu asanumitele tratamente combinate; Ciclul de productie in acest regim variaza intre 40-50 ani si peste 160-180 ani (arboretele de quercinee)

2) al crangului - modul general de gospodarire al unei paduri bazat pe regenerare din lastari, butasi sau drajoni (inmultire vegetativa) si pe conducerea acesteia in vederea obtinerii lemnului de dimensiuni mici si mijlocii; - aici sunt incluse padurile de foioase, capabile sa lastareasca, sa drajoneze sau sa poata sa fie butasite, a caror atribute fundamentale sunt: sunt capabile de regenerare vegetativa si produc lemn de dimensiuni mici si mijlocii cu valoare de utilizare scazuta;

3) al crangului compus - reprezenta o forma intermediara de gospodarire a unei paduri bazat atat pe regenerarea din samanta cat si vegetativa cat si pe conducerea acesteia in vederea obtinerii lemnului de dimensiuni mici, mijlocii si mari;

Tratamentul silvic = modul special cum se face exploatarea si se asigura regenerarea unei paduri in cadrul aceluiasi regim, in vederea atingerii unui anumit scop. Include intreg complexul de masuri silvotehnice prin care o padure este condusa de la intemeiere pana la exploatare si regenerare, in conformitate cu structura si telurile fixate.

Obiective aplicarii tratamentelor silvice: - ealonarea taierilor in timp si spatiu, in arboretele exploatabile din cuprinsul unei unitati de productie; - modul de punere in valoare si de recoltare a masei lemnoase in arboretele angajate in exploatare-regenerare; - conditii concrete in care urmeaza sa fie condusa si se desfasoara regenerarea pe suprafata angajata in exploatare; - structura sau forma spre care trebuie condus arboretul prin aplicarea taierilor;

Taierea de produse principale se deosebeste esential de cea practicata in cadrul operatiunilor culturale, si anume reprezinta o interventie radicala asupra padurii si mediului sau specific prin care se lichideaza o generatie creindu-se conditii cat mai proprii pentru instalarea alteia noi, cel putin la fel de valoroasa sub raportul capacitatii productive si protectoare. Amenajamentul sau amenajarea padurii = stiinta si practica organizarii padurilor in conformitate cu sarcinile gospodaririi durabile ale fondului forestier. Unitatea de productie = este o subdiviziune a padurilor, delimitata dupa criterii geografice in cadrul unui ocol silvic, in scopul reglementarii unitare a procesului de productie forestiera. In cazul in care grupeaza arborete prea diferite sau care urmeaza a fi supuse la un regim de gospodarire diferit, ele se potsubdiviza in subunitati de productie. Exploatabilitatea = starea sau calitatea de a fi exploatabil atribuita arboretelor sau arborilor in momentul in care recoltarea lor devine necesara spre a se putea realiza cu maxim de folos telul economic urmarit. Aceasta stare se exprima prin dimensiuni/diametru in cele gradinarite sau varsta in cele echiene.

Ciclul de productie = timpul fixat ca norma pentru realizarea de arborete exploatabile intr-o unitate de productie, si apare ca o varsta medie. Posibilitatea = volumul de material lemnos ce urmeaza a fi recoltat dintr-o unitate de productie intr-o anumita perioada de timp (an, deceniu sau perioada), iar in functie de aceasta se fixeaza cota de taiere. Perioada = subdiviziune a ciclului de productie in cursul careia urmeaza sa se exploateze si sa se regenereze integral o anumita suprafata de padure. Aceasta variaza pe cele doua regime (paduri de codru 20-30-40-60 ani; cele de crang 5-10 ani). Ca tehnologie diferentiem si o perioada speciala de regenerare care reprezinta timpul in care se poate realiza in mod eficient exploatarea si regenerarea unui arboret sau a unei parti din acesta, care variaza in functie de specie, conditiile stationale si de natura si dinamica taierilor de regenerare. Suprafata periodica = este o subdiviziune a unui UP in care urmeaza sa se efectueze exploatari si regenerari integrale in cursul perioadei. Padurile devenite exploatabile care sunt angajate in procesul de exploatare-regenerare, constituie asa-numita suprafata periodica in rand.

Aplicare tratamentelor in molidisuri ppt. Aplicarea tratamentelor in fondul nostru forestier.