Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1.Obiectivele proiectului
Obiectivele acestui proiect sunt de doua tipuri: obiective teoretice si obiective practice.
Obiectivele teoretice sunt: aprofundarea pe teren a unor termemi si cunostinte, iar
obiectivele practice sunt punerea in contact a studentului cu faza de teren la inventarierea
arborilor si vizualizarea in teren a unor termeni deja cunoscuti ca clasa de productie, etc.
2.2.Logistica abordata
Pentru realizarea acestui studiu de caz au fost necesare urmatoarele instrumente si unelte:
ata, panglica, ruleta, topor, dendrometru, clupa, spray colorat si creta.
2.3.Metode de cercetare
2 2
t × s %× F
n= 2
F × Δ 2% +t 2× f ×s %
F - suprafaţa arboretului;
Δ% - toleranţa admisibilă;
t - coeficientul corespunzător probabilităţii de acoperire luată în considerare;
f - mărimea locului de probă;
s% - coeficientul de variaţie a volumelor pe arboret (unitatea statistică fiind locul de
probă) ;
Inventarierea parţială ( statistica sau selectivă ) se bazează pe considerentul ca arboretul
este o populaţie statistica .În acest context totalitatea suprafeţelor de probă( SSpi=E ) reprezintă
eşantional sau o colectivitate de selecţie ce se extrage din populaţie. Analiza statistico-
matematică efectuată asupra observaţiilor obţinute prin eşantionaj are rolul de a informa asupra
gradului de apropiere dintre probă şi populaţie din punct de vedere al suprafeţei de probă şi al
populaţiei. Principalele aspecte referitoare la inventarierile statistice sunt:
-forma suprafeţei de probă
-mărimea suprafeţei de probă
-numărul suprafeţelor de probă
-modul de amplasare al suprafeţelor de probă
-Observaţii pe itinerar şi în staţionar în ochiuri de regenerare precum şi analizarea
posibilităţii de aplicare a intervenţiilor şi stabilirea lucrărilor de întreţinere a culturilor silvice.
-Simularea - constă în utilizarea soft-urilor de specialitate – PROARB în vederea
simulării tăierilor de regenerare.
-Comparaţia s-a realizat utilizând tabele de producţie, amenajamente silvice şi soft-uri de
specialitate – FOND, utilitarul Excel, pentru analiza realităţii obiective din teren raportată la
condiţiile normale.
Pentru reprezentarea pe material cartografic a unităţilor amenajistice studiate s-a utilizat
pachetul GIS Mapsys 7.0.
Forma suprafeţelor de probă
În privinţa formei suprafeţelor de probă s-au experimentat o serie de forme după cum
urmează: pătrat, dreptunghi, cerc. S-a constatat că forma cea mai frecvent utilizată este cea
circulară. Ea reprezintă soluţia optimă de aplicat datorită următoarelor particularităţi:
-perimetrul cercului de probă la suprafeţe egale este mai mic decât perimetrul altor forme
de sondaj ceea ce înseamnă o posibilitate mai redusă de a întâlni arbori pe limita acestora.
-costul lucrărilor de inventariere prin benzi este mai ridicat faţă de soluţia perimetrelor
circulare.
-pentru aceeaşi suprafaţă coeficientul de variaţie pentru suprafeţele de probă circulare
este mai mic decât coeficientul de variaţie în cazul suprafeţelor dreptunghiulare.
Mărimea optimă a suprafeţelor de probă
În privinţa mărimii optime a suprafeţei de probă circulare s-a demonstrat că valoarea
respectivelor suprafeţe trebuie sa fie între 100-500 m 2. În lucrările de inventariere realizate la noi
în ţară se folosesc următoarele mărimi optime pentru suprafeţele de probă:
-300 m2 în cazul arboretelor exploatabile sau preexploatabile, echiene cu consistenţa 0,7-1,0;
-500 m2 pentru arborete echiene exploatabile cu consistenţa între 0,5-0,6 şi pentru arborete
pluriene cu consistenţa 0,5-1,0.
În ambele situaţii se folosesc :
-procedeul cercurilor de probă cu rază fixă
-procedeul cercurilor cu rază variabilă
În prima situaţie în cazul cercurilor cu rază fixă nu se modifică raza cercului în funcţie de
panta, ci doar suprafaţa de probă în funcţie de înclinare.
La cercurile cu rază variabilă se supralungeşte raza, în funcţie de unghiul de înclinare a
terenului.
Capitolul III
Localizarea studiului
In afara fondului forestier mai există suprafeţe acoperite cu vegetaţie forestieră, formată din pâlcuri
de arbori şi arbori izolaţi, care aparţin diferiţilor deţinători din zonâ.^ avem datele necesare pentru a face un
inventar al acestor suprafeţe.
Suprafeţele cu vegetaţie forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier sunt gospodărite de
proprietarii acestora.
Parcelarul din U.P. în studiu a suferit mici modificări ca urmare a retrocedării de fond
forestier către foştii proprietari. Situaţia este prezentată în tabelul 2.2.1.1., care redă, comparativ,
numărul unităţilor amenajistice la amenajarea actuală şi la cele precedente, în tabelul 2.2.3.1.1. -
corespondenţa dintre parcelarul şi subparcelarul precedent şi cel actual.
Parcelele şi-au păstrat numerotarea de la amenajarea precedentă. Limitele parcelare sunt,
în majoritate, naturale - forme de relief clare, ape, sau liziera pădurii. La intersecţiile liniilor
parcelare cu limita fondului forestier, la intersecţiile liniilor parcelare între ele şi în principalele
puncte de contur s-au amplasat borne. Materializarea parcelarului şi recondiţionarea bornelor s-a
făcut de către personalul de teren al ocolului silvic.
Conform criteriilor din „ Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor" au fost delimitate
pe teren 382 subparcele, materializarea făcându-se, de către echipa de proiectare, cu semne
convenţionale, cu vopsea roşie.
Intre suprafata precedent si cea actual este o diferenta de (-177.3 ha), datorita
retrocedarilor de suprfete, includerii in fondul forestier a suprafetei totale a drumuriolor
forestiere si a diferentelor datorate de schimbarea bazei cartografice.
3.1.6. Planuri de baza utilizate. Ridicari in plan foloite pentru reambularea
planurilor de baza
3.1.6.1. Planuri de baza utilizate
Baza cartografică utilizată la actuala amenajare pentru determinarea suprafeţelor şi
întocmirea hărţilor de amenajament este formată din 19 trapeze la scara 1 • 5000 cu echidistanţa
curbelor de nivel de 5 metri. Dintre acestea şapte sunt fotocopii şi douăsprezece sunt foi volante.
Pentru fotocopii aerofotografierea s-a facut in anul 1970, restitutia s-a facut in anul 1975,
iar cartografierea s-a facu in 1976. Pentru foile volante aerofotografierea s-a facut in anul 1992
reperajul s-a executat de ICAS in 1995-1996, restitutai s-a facut de I.C.A.S. in anul 1997 iar
cartografierea digitala si plotarea a fost executata de I.C.A.S in anul 2001
Sapte planuri s-au utilizat si la amenajarea precedenta iar 12 s-au utilizat prima data la
actuala amenajare.
Pentru reambularea planurilor de bază s-au folosit ridicări în plan, realizate cu GPS-ul
„GARMIN — GPSmap 60CSx". Lungimea totală a drumuirilor efectuate este de 180,42 km cu
3149 puncte.
Determinarea suprafeţelor s-a făcut prin planimetrarea planurilor de bază. Mai întâi s-au
planimetrat parcelele, apoi subparcelele componente, urmărindu-se ca, în cadrul toleranţelor
admise, suma suprafeţelor subpareelelor componente să se închidă pe suprafaţa parcelei
Ulterior, s-a făcut confruntarea suprafeţelor planimetrate cu cele determinate la amenajarea
precedentă. Acolo unde eventualele diferenţe se încadrau în toleranţele admise, s-au considerai
bune vechile suprafeţe. In situaţiile în care diferenţele dintre suprafeţele u.a. de la amenajarea
precedentă şi cele nou determinate erau mai mari decât toleranţele admise, s-a procedat la o nouă
planimetrare, stabilindu-se suprafeţele corecte. In urma acestor lucrări s-au stabilit suprafeţele
actuale ale u.a. cu două zecimale.
12 STEJARI
13 ♦ PEDUNCULAT
14 - GORUN
16 SALCÂM
18 FRASIN
19 CIREŞ
20 NUC
22 TEI
23 PLOPI
40 FÂŞIE FRONTIERĂ
3.1.8. Enclave
Tabelul 3.6
Amenajamentul dio anul
2002 2012
Nr. Supr Detonator Folosinţă Nr. Supr Deţină tor Folosinţă Parcele
nou [ha|
vechi ha limitrofe
Substratul litologic predominant pe care s-au format solurile din U.P. VI Garda Seacă
este alcătuit în cea mai mare parte din calcare, cu deosebire porţiunea cuprinsă între parcelele 21-
127 (deci pe 84% din suprafaţă). în această suprafaţă de 3350 ha, există şi insule de cristalin,
cum ar fi spre exemplu în zona parcelelor 97, 99. Pe restul suprafeţei de 16%, în sud - vestul U.P.
predomină şisturile cristaline, cu mici insule de calcar. Pe aceste roci s-au format soluri diferite
cu productivităţi diferite, depinzând de natura rocii şi procentul de schelet. Pe întreg teritoriul
studiat se întâlnesc foarte multe porţiuni cu rocă la suprafaţă şi soluri scheletice.
3.2.1.2. Geomorfologie
3.2.1.3. Hidrografie
Teritoriul unităţii de producţie este situat în bazinul hidrografic al văii Garda Seacă, lungă
de aproximativ 18,5 km. Dat fiind substratul litologic calcaros, în zonă sunt numeroase fenomene
specifice caretului, cum ar fi dolinele, peşterile, avenele, „izbucurile", endocarstnl (dispariţia apelor
de la suprafaţă din pâraie şi scurgerea lor prin albii subterane) etc.
Valea principală din amonte spre aval, de la Gârdişoara în jos, în peştera "Coiba Mică (u.a.
33D), dispare în subteran, apărând la suprafaţă în „Izbucul Tăuz"(u.a. 22C), care este un punct de
atracţie turistică, dar şi o arie protejata prin Legea 5/2000, impresionând prin volumul de apă, dar
şi prin forţa cu care iese la suprafaţă.
Pe această porţiune de trei kilometri există şi o scurgere de suprafaţă, dar numai a apelor
ce izvorăsc de pe versantul stâng al văii, în special pârâul Călineasa şi pârâul Vulturul.
Asemănător se petrec lucrurile în zona platoului Ocoale (parcelele 102 - 120), unde apele au
cursuri subterane care se ivesc la suprafaţă din peştera Pojarul Poliţei (u.a. 101E) şi din „Izbucul
Coteţul Dobreştilor" (u.a. 122D).
Pâraie fără cursuri de apă la suprafaţă mai sunt:
- pârâul Brustur - pe aproape toată lungimea;
- pârâul Hoanca Morii - complet secat la suprafaţă pe tot timpul anului;
- pârâul Honci - secat pe tot timpul anului.
Ca o concluzie ce se poate trage este faptul că Valea Garda Seacă are curs de apă
permanent pe 15,5 km din 18,5, cu menţiune a că debitul acesteia este destul de variabil în funcţie de
precipitaţii.
Regimul hidrologic al solurilor este acela de aprovizionare cu apă din precipitaţii, care
percolează normal profilul lor până la roca mamă. Regimul de umiditate al solurilor este strâns
legat de regimul climatic şi cel hidrologic, având variaţii în cursul anului de la jilav - reavăn jilav,
la reavăn-reavăn jilav, care este foarte favorabil creşterii şi dezvoltării vegetaţiei forestiere.
Alimentarea apelor din reţeaua hidrografică este predominant pluvială, iar regimul
hidrologic al reţelei hidrografice este de tipul D, caracterizat prin:
- absenţa viiturilor de iarnă;
- apele mari de primăvară încep în martie şi ţin până în mai;
- existenţa viiturilor în lunile iunie şi iulie;
- alimentarea din ploi este predorninantă în scurgerea superficială, iar cea
subterană mai mare de 30%.
3.2.1.4. Climatologie
Tabelul 3.8
Speciflcari Valori(date]
3.2.2. Soluri
3.2.2.1. Evident si raspandirea teritoriala a tipurilor de sol
Amplasarea şi studiul profilelor principale de sol s-a făcut concomitent cu descrierea
parcelară. Practic, după studierea unui profil principal, în u.a. următoare s-au executat numai
profile de control. In situaţia în care în profîlele de control s-au schimbat orizonturile superioare,
acestea s-au adâncit şi s-au studiat ca profile principale.
Pentru identificarea şi studiul tipurilor de sol s-au executat un număr de 40 de profile
principale, în următoarele u.a.: 3 A, 7 B, 12 B, 17 A, 20 F, 24 B, 27 B, 29 A, 31 A, 33 B, 35 A,
37 A, 40 B, 43 A, 45 A, 48 A, 50 B, 57 A, 61 B, 65 C, 67 C, 69, 72 A, 74, 75 A, 77 D, 78 B, 79
A, 83 A, 87 A, 92 C, 98 A, 104 B, 110 G, 112 B, 114 A, 118 A, 120 B, 122 C şi 124 A.
Din 9 profite principale s-au recoltat probe (u.a.: 7 B, 27 B, 31 A, 43 A, 67 C, 74,83 A,
112 B şi 122 C), care au fost analizate la laboratorul din I.C.A.S. Staţiunea Braşov.
Eutrîcambosol
Răspândire: Eutricambosolurile ocupă 3% din suprafaţa teritoriului studiat, fi^ Întâlnite
pe zone Întinse In partea din aval a unităţii de producţie, la altitudini de până la 1350 m în
"Sistemul român de clasificare a solurilor" din 1979 era cunoscut sub denumirea de brun
eumezobazte.
Alcătuirea si caracterizarea morfologică a profilului: Prezintă următoarea succesiune de
orizonturi pe profil: Ao-Bv-C.
Orizontul Ao este cuprins între 10-35 cm, are culoare brună. Orizontul Bv are între 20 -
120 cm grosime, are culoare brun-gâlbuie şi se continuă cu materialul parental C.
Au o texturi mijlocie (lutoasă sau luto-prăfoasă), nediferenţiată pe profil, structuri slab-
moderat dezvoltaţi, grăunţoasă în Ao şi poliedrică angulară sau prismatică în Bv. Celelalte
proprietăţi fizice, fizico-mecanice şi de aeraţie sunt, în general favorabile. Conţinutul în humus
este de 2-4%, gradul de saturaţie în baze ridicat (V cuprins între 60 şi 85%). Reacţia solului este
slab acidă la neutră (pH Intre 5,4-7,0).
Sublipuri şi fertilitatea lor
Eutrîcambosol tipic - orizonturi - Ao - Bv - C (Cod 3101). Sunt soluri de bonitate
superioară pentru amestecuri de ruşinoase cu fag determinată de volumul edafic mare, conţinutul
de humus şi aprovizionarea bună cu apă. în prezent pe aceste soluri sunt amestecuri de răşinoase
cu fag având diseminat paltin de munte, lance, ulm de munte cu o stare bună de vegetaţie, de
clasă superioară de producţie, dar şi molidişuri pure, create prin plantaţii.
Eutricambosol rendzinic - orizonturi - Ao - Bv - Rrz (Cod 3116). Sunt soluri
asemănătoare cu cele tipice, dar cu rocă calcaroasă dură în primii 150 cm adâncime, fapt ce le
conferă o bonitate mijlocie. Pe aceste soluri sunt arborete constituite din molid şi fag, cu o stare
slabă de vegetaţie, de clasă de producţie inferioară.
Districambosol
Răspândire: Districambosol uri le ocupă 71% din suprafaţa teritoriului studiat, fiind
întâlnite pe zone întinse din unitatea de producţie, la altitudini de până la 1500 m. în "Sistemul
român de clasificare a solurilor" din 1979 era cunoscut sub denumirea de brun acid.
Alcătuirea si caracterizarea morfologică a profilului: Prezintă următoarea succesiune de
orizonturi pe profil: Ao-Bv-C(R).
Orizontul Ao este cuprins între 20 - 30 cm, are culoare brun-deschisă. Orizontul Bv are
între 20 - 60 cm grosime, are culoare brună cu nuanţe gălbui cel puţin în partea superioară şi se
continuă cu materialul parental C sau roca mamă R.
Au o textură mijlocie-grosieră până la mijlocie, nediferenţiată pe profil, structură slab-
moderat dezvoltată, grăunţoasă în Ao şi poliedrică în Bv. Celelalte proprietăţi fizice, fizico-
mecanice şi de aeraţie sunt, în general favorabile. Conţinutul în humus este de 3-4% şi este
constituit îndeosebi din acizi fulvici, dar pot avea o cantitate mare de materie organică de până la
20-25%, gradul de saturaţie în baze scăzut (V sub 55% uneori sub 35%). Reacţia solului este
acidă la puternic acidă (pH între 4,5-5,0).
Districambosol tipic - orizonturi - Ao-Bv-C (Cod 3201). Sunt soluri de bonitate
superioară pentru molidişuri şi amestecuri de răşinoase cu fag determinată de volumul edafic
mare, conţinutul de humus şi aprovizionarea bună cu apă în prezent pe aceste soluri sunt
molidişuri şi amestecuri de răşinoase cu fag având diseminat paltin de munte, ulm de munte,
plop tremurător, salcie căprească, scoruş, cu o stare bună de vegetaţie, de clasă superioară de
producţie.
Districambosol prespodic - orizonturi - Aou-Bv-R (Cod 3206). Sunt soluri asemănătoare
cu cele tipice, dar cu acumulare de sescvioxizi (în deosebi de AI2O3 în Bv). Pe aceste soluri sunt
arborete constituite din molidişuri, dar şi amestecuri de molid cu brad şi fag, având diseminat
paltin de munte, ulm de munte, scoruş, plop tremurător, cu o stare slabă de vegetaţie, de clasă de
producţie inferioară.
Districambosol scheletic - orizonturi - Ao-Bvqq-R (Cod 3207). Sunt soluri
asemănătoare cu cele tipice, dar cu peste 75% schelet cu diametrul mai mare de 2 mm, fapt ce le
conferă o bonitate mijlocie. Pe aceste soluri sunt arborete constituite din molidişuri, dar şi
amestecuri de molid cu brad şi fag, având diseminat paltin de munte, ulm de munte, scoruş, plop
tremurător, cu o stare bună de vegetaţie, de clasă de productie mijlocie.
Districambosol subscheletic - orizonturi - Ao-Bvsq-R (Cod 3208). Sunt soluri
asemănătoare cu cele tipice, dar cu schelet cu diametrul mai mare de 2 mm, între 26 şi 75%, fapt
ce le conferă o bonitate mijlocie. Pe aceste soluri sunt arborete constituite din amestecuri de
răşinoase cu fag şi molidişuri, având diseminat paltin de munte, ulm de munte, scoruş, plop
tremurător, salcie căprească, cu o stare bună de vegetaţie, de clasă de producţie mijlocie.
Prepodzol
Răspândire: Prepodzolurile ocupă 9% din suprafaţa teritoriului studiat, fiind întâlnite
partea superioară a unităţii de producţie, la altitudini cuprinse între 850 şi 1600 m. In "Sistemul
român de clasificare a solurilor" din 1979 era cunoscut sub denumirea de brun feriiluvial.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului: Prezintă următoarea succesiune de
orizonturi pe profil: Aou - Bs - R(C).
Orizontul Aou este subţire, are culoare închisă, cu humus acid. Urmează Bs de
acumulare a sescvioxizilor .fier şi humusului, are grosimi între 30 şi 70 - 80 cm, are culoare
brun-ruginie cu nuanţe roşiatice şi se continuă cu roca mamă R sau materialul parental C.
Au o textură variată, mijlocie-grosieră sau mijlocie, nediferenţiată pe profil, structură
grăunţoasă în Aou şi nestructurat sau structură poliedrică slab dezvoltată în restul profilului.
Celelalte proprietăţi fizice, fizico-mecanice şi de aeraţie sunt, în general nefavorabile. Conţinutul
în humus este de 10 — 25% în orizontul superior şi este constituit îndeosebi din humus brut şi
acid. Gradul de saturaţie în baze şi pH-ul sunt dintre cele mai scăzute (V sub 55%, uneori cea.
10%), iar reacţia solului este puternic acidă (pH = 4).
Subtipuri şi fertilitatea lor:
Prepodzol tipic - orizonturi - Aou - Bs - R(C) (Cod 4101). Sunt soluri de bonitate
mijlocie pentru molidişuri determinată de volumul edafic relativ mic, aciditate destul de mare. In
prezent pe aceste soluri sunt molidişuri având diseminat paltin de munte, scoruş cu o stare bună
şi slabă de vegetaţie, de clasă mijlocie şi inferioară de producţie.
Prepodzol litic - orizonturi - Aou - Bs - R (Cod 4104). Sunt soluri asemănătoare cu cele
tipice, dar cu rocă compactă a cărei limită superioară este situată între 20 - 50 cm adâncime. Pe
aceste soluri sunt arborete constituite din molidişuri având diseminat paltin de munte, scoruş, cu
o stare slabă de vegetaţie, de clasă de producţie inferioară.
Tabelul 3.11
Nr. T i p u l d e s t a fi u n e Tipul şi Bonitatea (ha ] Total
subtipul
crt. Cod Diagnoza de sol Inf Miji. Super. ha %
Total FM3 . 87,26 513,28 600,54 15
E t a j u l m o n t a n d e a m e s t e c u ri FM 2
4. 3.1.2.0. Montan de amestecuri Pi, 0101 392,56 392,56 10
stâncărie şi eroziune excesivă 0103
5. 3.3.1.1. Montan de amestecuri Pi, podzolic, 4104 180,25 - - 180,25 4
edafic mic, cu Vaccinium şi alte 4203
acidofile 4206
6. 3.3.1.2. Montan de amestecuri Pm(i), podzolic, 4201 - 24,09 ■ 24,09 1
edafic submijlociu, cu muşchi şi alte 4207
acidofile
7. 3.3.2.1. Montan de amestec Pi, brun podzolic 3205 56,71 - - 56,71 2
şi criptopodzolic, edafic mic, cu Luzula 4101
± Calamagrostis 4104
8. 3.3.3.2. Montan de amestecuri Pm, brun 3101 - 2708,35 - 2708,35 68
edafic mijlociu cu Asperula - Dentaria 3116
3201
3207
3208
T o t a l F M 2 | 629,52 2732,44 - 3361,96 85
T OT A L U.P. ha 716,78 3245,72 - 3962,50 100
% 18 82 - 100 -
3.3.1.1. Montan de 115.3 Molidiş - scheletul; - 7-8MO 2-31A FA PAM, Pt, - tăieri
amestecuri Pi, podzolic, edafic cu Vaccinium - roca la Mt progresive
mic, cu Vaccinium şi alte myrtillus (0 suprafaţă;
acidofile. - aprovizio- +SRAN - tăieri de
Versanţi repezi, creste, 142.2 Molideto narea cu apă 8-9MQ1-2H1FAPAMPI+
FM 2 - Etajul montan de amestecuri
conservare
culmi înguste, expoziţii - făget cu SRAN
umbrite şi intermediare. Vaccinium
Substraturi litologice formate myrtillus (0
din roci cristaline. Soluri brune
acide, mai rar brune 416.1 Făget
feriiluviale, litice. montan cu
Vaccinium 4-âM02-3BR(Pft2-
Bonitate inferioară pentru myrtillus (i).
molid, brad, fag. 4FA+UL
PAMME 7- 8MO (PI). 2-
3FA + PAM. UL.ME
7- 8FA. 2- 3MO
(PD+PAM
SR.ME 5- 7FA, PAM 3-5
MO, LA (PI) +SRME
Tabelul 3.13
Nr. crt. Tip de Tipul de pidure Productivitate natural i Total
statiune Cod Denumire Inf. MijI. Sup. (M j[%
(cod) (ha| lhal Iha| |
1. 2.3.3.2. 111.4. Molidis cu Oxalis acetosella pe soluri 700,09 _ 700,0 18
3.3J.2. schelete (m) 9
2. 2.3.2 3. 112.1. Molidis cu mu$chi verzi (m) - 304,99 - 304,99 S
3.3.1.2.
3. 3.3.1.2. 115.1. Molidis cu Vaccinium myrtillus $i Oxalis - 10,61 10,61 -
acetosella (m)
4. 2.3.1.1. 115.3. Molidis cu Vaccinium myrtillus (i) 219,4 - 219,45 6I
3.3.1.1. 5
5. 3.3.3.2. 124.1. Molideto - bradet pe soluri schelete (m) - 90,72 - 90,72
Tabelul 3.14
Subun Specia Supra- Clase de virstă (ha| Clase de Productie
itate a (grupul raţa de I II III IV V VI VII> I II III V
IV
dc specii) (ha)
gospo-
d ărir
e
S.U.P. Răşinoas 1260,9 174,8 408,4 28£2 29,3 218,4 140^1 26096 - 17,2 1206/S 38,08
„A" e 9 3 6 4 5 3 6
Fag 646,95 53,93 138^ 31,7 45^9 46y7 60,66 269,97 - - 550,63 B3,46
5 8 7
DT 42,70 21.29 1632 0j07 - - - 5,02 - - 4139 1,24 0,07 '
DM 1,53 1,53 . • - - - - - - 1,53 - .
Total ha 1952,1 2515 5633 6067 74/3 2652 200,7 - 17,2 17950 122,7 12j93
„A" 7 8 3 2 9 6 0 8 1
% 100 13 29 3 4 14 10 27 - 1 92 6
S.U.P. Răşinoas 810,69 10,0 79,37 34,7 - 7,20 91,42 587,93 - 8,27 70277 81,88 18,2
“E" e 2 5 7
Fag 611,24 6,26 30,01 9,73 - 26,43 117, 421,71 - - 43630 155,6 1932
IC 2
DT 6,67 • 6,32 - - - - 0,35 - - 6,32 0,35 -
Total ha 1428,6 16,28 115,7 44,4 . 33,63 208,5 îouyţw - 8,27 1144^) 237,8 37,5
„E" 0 0 8 2 5 9
% 100 1 8 3 0 2 15 71 - 1 80 17 2
S.U.P. Răşinoas 314,04 0,46 58,54 13,8 11,1 13,83 62,22 153,98 - 3,04 96,57 15698 57,4
„M" e 6 5 5
Fag 254,02 0,30 11,41 6,35 5926 33,80 21,00 121,90 - - 81,17 1023C 70,6
5
DT 13,67 . 9,84 0,18 . . . 3,65 - - 0,29 6,88
Total ha 581,73 0.76 79,79 20,3 7041 47,63 83,22 279,53 3,04 178^3 266^0 1346
„M" 9 6 0
% 100 0 14 4 12 8 14 48 1 30 46 23
U.P. Răşinoas 2385,7 1853 5463 77,4 40,4 239,4 293,7 10028 - 28,5 276,9 75,7
e 2 1 7 3 9 8 7 7 7 * 2
Fag 1512,2 60,49 179,9 47,8 1W5 107,0 198,7 813^8 - - 1068.1 341,2 102,
1 7 6 5 0 6 C * 8;
DT 63,04 21,29 32,48 0,25 . . . 9,02 - - 48,0C 8,47 6,57
I 1,53 1,53 1,53 - -
Total ha 3962,5 2686 7583 1253 1450 3464 492<3 1825(4 - 28,5 3122J2 626$ 1854
0 2 2 4 4 8 7 7 2
% 100 7 19 3 4 9 12 46 - 1 79 16 5
Cu ocazia descrierii parcelare s-au făcut observaţii şi asupra stării fitosanii arboretelor.
Cele mai mari probleme ca amploare, intensitate şi pierderi de material lemnos le provoacă
ciuperca Fomes anosus (putregaiul roşu). Infestarea se manifestă frecvent la molid, in arboretele
pure, cu vârste Intre 30-80 ani. Arboretele în cauză au fost, în perioadele anterioare, afectate de
vânat, prin roaderea scoarţei de către cervide, prin rănile produse pătruns sporii ciupercii.
Infestarea cu această ciupercă se mai produce şi prin sistemul radicelar. Pentru prevenirea
infestării cu această ciupercă se recomandă, în primul rând, evitarea rănirii arborilor prin lucrări
de exploatare sau îngrijire, reducerea vătămărilor produse de vânat şi extragerea materialului
lemnos infestat. Pentru combatere se recomandă extragerea materialului infestat tratarea
cioatelor cu antimicotice sau combaterea biologică.
în molidişuri s-au observat apariţii de Ipidae, mai ales acolo unde au fost doborâturi de
vânt. Pentru urmărirea intensităţii atacului şi combaterea populaţiei de Ipidae, personalul silvic a
instalat arbori cursă şi capcane (curse) feromonale.
Populaţiile defoliatorului Lymantria monacha s-au menţinut în stare latentă. Hylobius 1
abietis şi Hylastis sp. sunt unii dintre cei mai periculoşi dăunători ai plantaţiilor de molid. Ca
măsuri de prevenire amintim corijarea cioatelor după exploatare, strângerea şi îndepărtarea
resturilor de exploatare etc.
Pentru prevenirea calamităţilor determinate de factori biotici, este necesară depistarea şi
urmărirea dezvoltării bolilor şi a dăunătorilor, precum şi efectuarea tuturor lucrărilor de
combatere.
Pe baza datelor prezentate anterior, putem afirma că starea sanitară a pădurii este bună.
In arboretele acestei unităţi de producţie, supuse acţiunii factorilor destabilizatori menţionaţi, la
care se adaugă alţii cu importanţă mai redusă (păşunat, afecţiuni cauzate de diverşi dăunători şi
boli, tăieri în delict, etc.) se impune o atenţie constantă în gospodărire, cu urmărirea unor linii
directoare generale:
- realizarea unor arborete valoroase, din specii corespunzătoare condiţiilor
staţionale existente, cu provenienţe având rezistenţa la actiunile factorilor destabilizatori şi
limitativi probată, cu structuri verticale şi orizontale diversificate;
- urmărirea evoluţiei populaţiilor de dăunători, folosind capcane cu feromoni,
pentru a preveni şi combate la timp o eventuală creştere numerică (gradaţie) a lor,
- efectuarea corespunzătoare şi la timp a lucrărilor de îngrijire şi de igienizare a
arboretelor, ori de câte ori este nevoie;
- acordarea unei atenţii sporite dăunărilor produse de activităţile umane:
păşunat, exploatare, delicte silvice, turism necontrolat etc, care se vor combate mai ferm.
Urmărind toţi factorii amintiţi anterior, se va asigura o funcţionare normală şi în viitor a
ecosistemului forestier, fără perturbări deosebite ale conexiunilor, mecanismelor şi funcţiunilor
acestuia, urmărind totodată şi obiectivele sociale şi economice propuse.
Tabelul 3.15
Bonitatea staţiunilor P r o d u c ti v i t a t e a arboretelor Diferente
Categoria ! Suprafaţa % Categoria Caracterul actual al tipului de Supra- % + -
pădure faţa
mijlocie 3245,72 82 superioară Artificial de productivitate 1,72 1,72 -
superioara
Total productivitate superioară 1,73 1,72
mijlocie Natural fundamental de 2463,93 62 - -
productivitate mijlocie
Artificial de productivitate mijlocie 779,72 20 -
Total productivitate mijlocie 3243,65 82 -
tnferioari Artificial de productivitate 0,35 ! 035
inferioară
Total productivitate inferioară 0J5 0JS
Total bonitate mijlocie 3245,72 82 1,72 0J5
inferioară 716,78 18 inferioară Natural fundamental de 667,75 17 - -
productivitate inferioară
Artificial de productivitate 49,03 1 - -
inferioară
Total productivitate inferioară 7/6,7« 18 - _
Total bonitate inferioară 7 1 6 ,7 8 18
TOTAL 3962,50 100 3962,50 100 1,72 0J5
In viitor, pentru a se valorifica mai bine condiţiile bune şi foarte bune oferite de
staţiunile din U.P. în studiu, se recomandă o analiză mai atentă a compatibilităţii între cerinţele
speciilor şi condiţiile oferite de staţiuni, precum şi efectuarea corectă, la timp şi ori de câte ori este
nevoie, a lucrărilor presupuse de starea de moment a arboretelor.
Structura arboretelor şi a pădurii în ansamblul său, atât cea normală cât şi cea
corespunzătoare diferitelor etape intermediare se defineşte prin stabilirea bazelor de amenajare:
regim, compoziţie-ţel, tratament, exploatabilitate, ciclu.
3.3.3.1. Regimul
Regimul sau modul general în care se asigură regenerarea unei păduri (din sămânţă sau
pe cale vegetativă) defineşte structura pădurii din acest punct de vedere. Ţinând seama de
obiectivele social-economice propuse, de necesitatea folosirii corespunzătoare a capacităţilor de
producţie şi de protecţie ale pădurii şi luând în considerare caracteristicile şi cerinţele speciilor
existente în U.P., s-a impus adoptarea regimului codru, cu regenerare din sămânţă.
Compoziţia-ţel reprezintă asocierea şi proporţia speciilor din cadrul unui arboret care
îmbină în orice moment al existenţei lui, în modul cel mai favorabil, exigenţele biologice ale
pădurii cu cerinţele social-economice.
Cu ocazia lucrărilor de descriere parcelară a fost stabilită compoziţia-ţel pentru fiecare
arboret în parte, în funcţie de condiţiile staţionale existente, de exigenţele biologice ale speciilor,
de cerinţele societăţii şi ţinând cont de prevederile normelor tehnice.
Pentru arboretele exploatabile s-a stabilit compoziţia de regenerare.
Pentru arboretele preexploatabile şi neexploatabile s-a fixat compoziţia-ţel la exploatabilitate,
urmărindu-se realizarea celei mai favorabile compoziţii la care pot ajunge arboretele, în funcţie
de compoziţia actuală şi de posibilităţile de modificare a acesteia prin intervenţiile ce se vor face
3.3.3.3. Tratament
Tratamentul defineşte structura arboretelor din punctul de vedere al repartiţiei arborilor
pe categorii dimensionale şi al etajării populaţiilor de arbori şi arbuşti.
Pentru arboretele exploatabile din cuprinsul U.P., ţinându-se cont de caracteristicile
acestora, de obiectivele social-economice şi ecologice urmărite şi în concordanţă cu prevederile
din „Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor", s-au adoptat următoarele
tratamente:
Tratamentul tăierilor progresive - în amestecuri de molid cu brad şi fag, dar şi în făgete
şi molidişuri pure cu seminţişuri instalate dintr-un motiv sau altul (tratamente aplicate,
extragerea produselor accidentale etc), care se pretează acestui tip de tratament;
3.3.3.4. Exploatabilitatea
3.4. Valorificarea superioara a altor produse ale fondului forestier in afara lemnului
3.4.1. Potential cinegetic
Date fiind condiţiile staţionale specifice U.P., ciupercile ar putea constitui o importantă sursă de
venit pentru ocol, unul dintre principalele inconveniente fiind variabilitatea mare a recoltelor de
la an la an, valabilitate condiţionată de factorii climatici. Dintre speciile mai cunoscute şi care ar
putea face obiectul recoltărilor, menţionăm următoarele: ghebele (Armillaria mellea), hribii
(Boletus edulis), gălbiorii (Cantharellus cibarius). Fără importanţă economică, mai întâlnim
vinecioarele / vineţelele / pâinişoarele (Russula sp.), iuţarii (Lactarius piperatus), bureţii de rouă
etc.
în ultimul timp recoltele înregistrate la nivel de ocol au scăzut simţitor din cauza
existenţei unor firme private, care preiau ciupercile de la culegători şi le valorifică, prin diverse
firme, la export. De asemeni, nivelul fructificaţiei a scăzut din cauza procedeului defectuos de
recoltare, care distruge miceliul.
Ca şi la fructele de pădure, date referitoare la recolte şi la posibilele recolte sunt
prezentate în studiul general pe ocol.
In perioada aplicării amenaj amentului din 2002 s-au înregistrat doborâturi de vânt şi
rupturi de zăpadă, în special la molid - specia cea mai sensibilă la astfel de factori. In toată
perioada de aplicare a amenajamentului anterior, fenomenul s-a manifestat în arborete ce însumează
1755,59 ha, din care 1189,86 ha (68%) au fost afectate de doborâturi izolate, 559,92 ha destul de
frecvente (32%), 4,43 ha frecvente şi 1,38 ha foarte frecvente. Rupturile de zăpadă s-au produs în
ierni cu zăpadă abundentă în arborete tinere de molid, care însumează 1595,81 ha, din care 904,63
ha (57%) au fost afectate de rupturi izolate, 446,25 ha destul de frecvente (28%), 199,79 ha
frecvente (13) şi 45,14 ha foarte frecvente (2).
Pentru diminuarea acestor fenomene se propune un complex de măsuri legat de realizarea
structurii arboretelor, efectuarea lucrărilor de îngrijire şi adoptarea tratamentelor.
Astfel, în ceea ce priveşte structura arboretelor, se va urmări realizarea unei compoziţii
cât mai apropiate de cea optimă, reprezentată de compoziţia - ţel şi realizarea unei structuri
verticale cât mai neuniformă - cea care are posibilitatea de a rezista la acţiunile dăunătoare ale
vânturilor puternice şi căderilor abundente de zăpadă.
în unităţile amenaj istice în care s-a prevăzut introducerea laricelui, acesta va fi plantat
atât pe curbele de nivel, cât şi pe liniile de cea mai mare pantă, formându-se astfel o reţea de
rezistenţă la doborâturi. Fagul şi paltinul vor fi promovate pe versanţii însoriţi, dar şi pe cei cu alte
expoziţii, unde se regenerează bine pe cale naturală. Vor fi preferate exemplarele provenite din
regenerări naturale, celor din plantaţii. Consistenţa se va menţine cât mai apropiată de cea optimă
şi se va urmări realizarea unui etaj superior neunifonn, care aşa cum s-a dovedit, prezintă o
rezistenţă mai mare la acţiunea dăunătoare a vântului.
Lucrările de îngrijire vor trebui să fie executate la timp şi în mod corespunzător,
neexecutarea lor fiind una din principalele cauze ale doborâturilor de vânt. Ele vor urmări
realizarea unor consistenţe şi compoziţii adecvate, precum şi o bună igienizare a pădurii.
O atenţie deosebită se va acorda realizării unor margini de masiv rezistente la
doborâturi.
Prin adoptarea tratamentelor s-a urmărit regenerarea naturală a arboretelor, menţinerea
solului acoperit, continuitatea pădurii, precum şi realizarea unui profil variat al plafonului
superior, în scopul creşterii rezistenţei la doborâturi. Completările ce se vor realiza în
regenerările naturale se vor face cu puieţi produşi din sămânţa exemplarelor care, în timp, şi-au
probat rezistenţa la doborâturi.
Protecţia împotriva rupturilor şi doborâturilor produse de căderile abundente de zăpadă
se va realiza prin aceleaşi măsuri şi concomitent cu protecţia contra efectelor negative ale
vânturilor puternice.
Măsurile propuse, precum şi altele ce se vor considera necesare, vizează atât mărirea
rezistenţei individuale a arboretelor periclitate, cât şi asigurarea unei stabilităţi mai mari a
întregului fond forestier, acţiunea fiind de durată şi nu conduce la eliminarea totală a
doborâturilor şi rupturilor, ci doar la diminuarea acestora.
Arboretele din această unitate de producţie nu sunt expuse poluării directe, deoarece nu
există obiective industriale poluante în apropiere. Cât priveşte poluarea din surse îndepărtate,
deocamdată nu sunt manifestări vizibile, din această cauză nu se propun măsuri de gospodărire
deosebite.
MF [ha]
inv. drum totală | pentru
km| suprafa(ă
[km|
1. 1503 Garda Seacă 23538 Garda Seacă 128D FEO 10 Garda 15,50 7,50
4.50
Seacă
2. 1504 Sohodoale 23539 Sohodoale 129D FE011 Sohodoale 3,00 3,00 1,80
3. 1505 Vulturul 23540 Vulturul 130D FEO 12 Vulturul 2,18 2,18 1.31
4. 1506 Brustur 23541 Brustur 13ID FEO 13 Brustur 2,43 2,43 1.46
5- 1507 Honci 23542 Honci 132D FEO 14 Honci 1,22 1,22 0.73
Total 24,33 16,33 9.80
Capitolul IV
Culegerea si prelucrarea datelor
Datele culese din teren au fost trecute pe fisele de inventar dupa care s-a facut despuierea pe
specii si clase de calitate a arborilor, dupa cere acestea s-au prelucrat cu ajutorul programului
EXCEL.
4.2.2.1. Principale
Extrapolarea datelor la unitatea de suprafata este necesara pentru calculul mai usor pe intregul
arboret. Acest calcul reda numarul arborilor aproximativ egal cu cel real la hectar. Totodata extrapolarea
la unitatea de suprafata ajuta la dezvoltarea unor serii de calcule mai avansate, si ajuta la apofundarea
in cunoasteri modul de gradinarit aplicat in viitor. Extrapolarea se face in modul urtmator.
Tabelul 4.2
Tabelul 4.3
4.2.2.2. Rarituri
Tabelul 4.8
4.2.2.3. Curatiri
Extrapolarea la hectar pentru specia brad
Tabelul 4.9
Tabelul 4.12
D molid brad fag arboret
4 133 0 67 200
6 133 100 133 366
8 167 33 67 266
10 233 167 100 500
12 233 67 0 300
14 167 67 0 233
16 100 0 0 100
18 200 67 0 266
20 133 100 0 233
22 67 0 0 67
24 100 0 0 100
26 33 0 0 33
28 67 33 0 100
30 0 0 0 0
32 0 100 0 100
Total 1765 733 366 2864
4.2.2.4. Degajari
Tabelul 4.13
4.2.2.5. Descoplesiri
Tabelul 4.13
4.3.1. Principale
Suprafata de baza pe categorii de diametre la hectar
Tabelul 4.15
4.3.2. Rarituri
Suprafata de baza pe categorii de diametre la hectar
Tabelul 4.16
4.3.3. Curatiri
Tabelul 4.17
Pentu a vedea volumul real al arborilor inventariati si extrapolati trebuie calculat volumul la
hectar. Pentru a face acest lucru trebuie mai intai introduse datele in programul FOND, acesta ne va
calcula volumele unitare care apoi ne vor servi la calculul volumului la hectar. Volumele unitare se
introduc intr-un tabel cu volumul aferent fiecarei specii pe categorii de diametre. Aceste volume se vor
inmulti cu fiecare rezultat in parte a arborilor extrapolati, rezultatul volumului real(din teren) al arborilor
din teren.
4.4.1. Principale
Volumul pe categorii de diametre pe specii
Tabelul 4.18
4.4.2. Rarituri
Tabelul 4.19
4.4.3. Curatiri
Volumul pe categorii de diametre pe specii
Tabelul 4.20
10
brad
6
molid
Arboret
4
0
0 2 4 6 8 10 12
Fig 4.1Distributia numarului de arbori pe categorii de diametre si specii
4.5.1.2. Rarituri
12
10
8 arboret
fag
6
paltin
4 brad
molid
2
0
0 2 4 6 8 10 12
Fig 4.2Distributia numarului de arbori pe categorii de diametre si specii
4.5.1.3. Curatiri
12
10
8
brad
6 fag
arboret
molid
4
0
0 2 4 6 8 10 12
Fig 4.3Distributia numarului de arbori pe categorii de diametre si specii
4.5.1.4. Degajari
12
10
molid
6
Arboret
brad
4
0
0 2 4 6 8 10 12
Fig 4.4Distributia numarului de arbori pe categorii de diametre si specii
4.5.1.5. Descoplesiri
12
10
8
brad
6 molid
Arboret
4
0
0 2 4 6 8 10 12
Fig 4.5Distributia numarului de arbori pe categorii de diametre si specii
molid
46%
brad
54%
4.5.2.1.2. Rarituri
paltin
12%
molid
41%
fag
38%
brad
9%
4.5.2.1.3. Curatiri
fag
13%
brad
26%
molid
62%
4.5.2.1.4. Degajari
brad
21%
molid
79%
4.5.2.1.5. Descoplesiri
brad
20%
molid
80%
4.5.2.2.1. Principale
Chart Title
molid
31%
brad
69%
4.5.2.2.2. Rarituri
paltin molid
38% 40%
fag brad
14% 8%
fag
3%
brad
35%
molid
62%
4.5.2.3.1. Principale
Brad
32%
Molid
68%
paltin
33%
molid
44%
fag
13%
brad
10%
4.5.2.3.3. Curatiri
fag
2%
brad
33%
molid
65%
Idicele de desime al unui arboret este dat de raportul dintre numarul real de arbori existenti la
hectar si cel din tabelele de productie pentru un arboret cu aceeasi compozitie, varsta si clasa de
productie.
Ambii indici pot lua valori subunitare in arborete rarite dar si supraunitare in arborete excesiv de
dese. De ramarcat insa ca valorile indicilor de consistenta, desime si densitate ai unui arboret desi
reflecta aceeasi stare se exprima in zecimi si se determina in acelasi timp nu au de regula aceeasi
marime pentru ca si modul lor de determinare este diferit.
In practica se folosesc cu mai bune rezultate indicele de consistenta si indicele de densitate, ale
caror valori variaza intre 0.1 si 0.8. diminuarea valorii acestor indici devine necesara cand se trece la
regenerarea padurii. Este de retinut ca o desime excesiva a padurii nu este dorita si trebuie evitata,
reducerea acestor indici sub 0.8 in arborete preexploatabile trebuie de asemenea prevenita.
Deoarece acesti indici au o dinamica variabila in timp si spatiu trebuie determinati inaintea
fiecarei interventii silvotehnice.
N teren 260
IN= = =0.63
N tabel 407
4.5.3.1.2. Rarituri
N teren 607
IN= = =0.6
N tabel 1004
N teren 2864
IN= = =0.88
N tabel 3240
Gteren 52.6
I G= = =0.89
Gtabel 58.8
4.5.3.2.2. Rarituri
G teren 30.9
I G= = =0.81
G tabel 37.9
4.5.3.2.3. Curatiri
Gteren 26.8
I G= = =0.95
Gtabel 28.2
V teren 357
I V= = =0.92
V tabel 384
4.5.3.3.2. Rarituri
V teren 246
I V= = =0.81
V tabel 302
4.5.3.3.3. Curatiri
V teren 359
I V= = =0.93
V tabel 383
Coeficintul de zveltete (z) reda raportul dintre inaltimea medie si diametrul mediu. Acest
coeficient variaza in limite mari, depinzand de starea si structura padurii, natura speciei, varsta si
desimea arboretului, natura, intensitatea, caracterul si ritmul de aplicare a interventiilor silvotehnice
etc.
De remarcat ca, in arborete excesiv de dese, arborii prezinta inaltimi mari si diametre mici, fapt
ce face ca acest vcoeficient sa ia valori mai mari de 100. Astfel de arborete sunt mai vulnerabile la
vatamari provocate de actiunea unor factori abiotici vatamatori. In arborete similare, dar constituite din
alte specii, chiar daca stabilitatea arboretelor nu este amenintata, ponderea sortimentelor de lemn gros
deci prductia lor valorica este infrioara.
Pentru principalele specii de la noi se pare ca desimea lor poate fi considerata satisfacatoare
cand coeficientii de zveltete au valori cuprinse intre 60 si 90 in arborete preexploatabile. Cercetari
intreprinse in zona Brasov evidentiaza ca , la toate speciile si tipurile de structuri considerate, coeficintul
de zveltete este maxim la arborii subtiri si descreste odata cu cresterea diametrului.
In arborete pluriene coeficientii de zveltete la arborii subtiri sunt mai mici ca la arborii
comparabili din arboretele echiene deoarece in primul caz sub presiunea arborilor din straturile
dominante arborii tineri au cresteri mici in inaltime.
4.5.4.1. Principale
h 34.12m
z= = =60
d 0.57 m
4.5.4.2. Rarituri
h 22.57 m
z= = =90.28
d 0.25 m
4.5.4.3. Curatiri
h 11.3 m
z= = =59.47
d 0.19 m
a 4=
√ 10000
N
=
√10000
260
=6.201
a4 6.201
S% 4 = x 100= x 100=15.8
hdom 39.23
h dom=h+0.15 h=39.23
4.5.5.1.2. Rarituri
a 4=
√ 10000
N
=
√10000
607
=4.058
a4 4.058
S% 4 = x 100= x 100=15.63
hdom 25.95
h dom=h+0.15 h=25.95
4.5.5.1.3. Curatiri
a 4=
√ 10000
N
=
√10000
2864
=3 . 491
a4 3.491
S% 4= x 100= x 100=26.87
hdom 12.99
h dom=h+0.15 h=12.99
√√√
1000 0 10000
a 6= = =5.6
Nx
3
2
260 x
√3
2
a6 5.6
S% 6 = x 100= x 100=14.27
hdom 39.23
a 6−¿ distanta medie dintre arbori in m
4.5.5.2.2. Rarituri
√√√
10000 10000
a 6= = =3.66
Nx
3
2
607 x
3
2√
a6 3.66
S% 6 = x 100= x 100=14.1
hdom 25.95
4.5.5.2.3. Curatiri
√√√
10000 10000
a 6= = =2.86
Nx
3
2
2864 x
√
3
2
a6 2.86
S% 6 = x 100= x 100=22
hdom 12.99
4.5.6.1. Principale
4
h (m)
0
3
0
2
0
1
0
20 0 14
13
Br
11
Mo 12
10
9 7
8 5
3
2 1
4
6
0
0 20
© PROARB 2.0
4
h (m)
0 9
20 18 27
32
8 17
16
Mo 14 31 34
33
7
4 22 35
Pa m 36
Fa 30
29
Br 19
13 21
15 20
26
25
3 6 5
1 2 12
11 24
28
23
10
0
0 20
© PROARB 2.0
4
h (m)
0
3
0
2
0
1
0
0
17 42 19 35
584645
16 26 47 33 39
13
Mo 52 1237
51 14
31 34 3832
40
Fa 3 61
30 24 7 5
Br 28 27 1 23 2
50
5754596029
25 456
49 36 6
0 18
0
© PROARB 2.0
3
0
2
0
1
0
0
11 26 22
25 13
10 16 20 24
Mo 28 8 9
18
27 21
Br 3 30 19
Fa 1 14 2 5
7
17
29 4
12 23 6
0
0
© PROARB 2.0
In urma iesirii pe teren si prelucrarii datelor culese s-au obtinut urmatoarele rezultate:
- arboretele au o consistent rarita in jurul valorii de 0.6 exceptie face parcela 87B unde
consistenta este aproape plina si urmeaza sa se intervina cu curatiri, acest aspect se poate vedea
si in profilele arboretelor.
- din profilul vertical ar arboretelor putem observa ca acestea sunt monoetajate, arborii
isi plaseaza coroanele intr-un singur etaj
In concluzie aceste iesiri pe teren in vederea culegrii datelor pentru elaborarea proiectului au
fost unele foarte benefice pentru studenti ajutandu-ne sa invatam lucruri noi despre domeniul nostru si
bineinteles ce inseamna munca in echipa.
5. Florescu, I.I., 1985, Silvobiologie, Îndrumător de lucrări practice, Universitatea din Braşov;
6. Florescu, I.I. Nicolescu, N.V., 1996, Silvicultura volumul.I, Studiul pădurii, Editura Lux/Librix,
Braşov;
7. Florescu, I.I. Nicolescu ,N.V., 1998, Silvicultura volumul II Silvotehnica, Editura Universitatea
Transilvania, Braşov;
8. Negulescu, E. G., ş.a., 1973, Silvicultură volumul I şi II, Editura Cereş Bucureşti.