2.

Multiplicarea clonală prin marcotaj după Burescu (2010), se practică la plantele

care formează ramuri flexibile pe sol sau în pământ, acestea se fixează în sol cu ajutorul
rădăcinilor adventive, iar deasupra solului formează tulpini numite marcote ce se pot detașa de
planta mamă, astfel că din fiecare marcotă se obține o plantă independentă (fig. 27).

Fig. 27. Înmulțirea prin marcote (m); A - marcotajul simplu; B - chinezesc; C - prin mușuroire, (după
Răvăruț et Turenschi, 1973).
3. Multiplicarea clonală prin drajoni sau și prin separarea unor indivizi după
Savatti et Savatti Jr. (2005), drajonarea este caracteristică plantelor lemnoase (plop, tei, salcâm,
cireș) care au proprietatea de a forma pe rădăcinile lor muguri adventivi, din care se formează
lăstari aerieni - drajoni multipli ce reprezintă o singură clonă. Pentru instalarea unei culturi pot fi
prelevați 50 - 100 drajoni, introduși în seră sau în pepinieră.
4. Înmulțirea vegetativă prin separarea unor indivizi cu rădăcini și tulpini proprii
din tufele mamă se practică la forsiție (Forsythia), liliac (Syringa vulgaris), cununiță (Spiraea
chamaedrifolia), coacăz (Ribes), zmeur (Rubus idaeus), Burescu (2010).
5. Multiplicarea clonală prin altoire după Burescu (2010), prin altoire are loc grefarea
(sau tranplantarea) unui butaș (ramură detașată, mugure) numită altoi, pe o plantă înrădăcinată
numită portaltoi, contact care duce la concreșterea celor doi parteneri, altoiul fiind lipsit de
rădăcină va primi seva brută de la portaltoi, iar poltaltoiul va primi seva elaborată de la altoi.
Pentru reușita înmulțirii vegetative prin altoire este obligatoriu să aibă loc suprapunerea
cambiului și a țesuturilor conducătoare de la cei doi parteneri, la locul de îmbinare a altoiului cu
portaltoiul se formează un țesut deosebit numit calus de cicatrizare.
 Rezultatele obținute prin clonarea de altoaie la speciile forestiere depind de tehnica de
altoire, de tipul altoaielor și epoca altoirii, de specia utilizată.
După Enescu (2002) pentru efectuarea unei altoiri cu bune rezultate sunt necesare:
- aprofundarea cunoștințelor privind fenomenul de incompatibilitate dintre altoi și
portaltoi cu stabilirea unor modalități de preîntâmpinare;
- efectuarea de studii referitoare la selecția portaltoaielor compatibile cu altoiul, la
condițiile staționale ale culturii, la efectul acestora asupra creșterii părților aeriene ale arborilor
clonați prin altoire, Savatti et Savatti jr. (2005).
La altoire atât altoiul cât și portaltoiul trebuie să fie turgescenți, cu șesuturile nealterare și
liberi de boli și dăunători.
Cu referire la vârstă, altoiul poate avea cel mult un an iar portaltoiul poate avea orice
vârstă.
Sub aspect fiziologic altoirea comportă trei faze:
- calusarea care constă în proliferarea celulelor meristimatice cambiale generând un țesut
parenchimatos nedifirențiat care acoperă suprafețele secționate umplând toate spațiile;
- sudarea care se face sub protecția calusului și constă în producerea unor lamele pectice
prin intermediul cărora se unesc celule celor două țesuturi cambiale și în emiterea de
plasmodesme (prelungiri citoplasmatice) care constituie legătura propriu zisă între altoi și
portaltoi;
- vascularizarea ca ultimă fază prin care se stabilesc legăturile nemijlocite între vasele de
lemn (trahei, traheide) și cele de liber (tuburi ciuruite).
Lucrările de altoire se fac în scopul înființării plantajelor (livezilor) semincere clonate.
Ca portaltoi se folosesc puieții proveniți din sămânță a căror vârstă și dimensiune variază
în funcție de spațiile în care realizează altoirea:
- în condiții de seră, la conifere, puieții portaltoi să aibă vârsta de 2-3 ani și diametru la
colet de 6-8 mm;
- în condiții de câmp, în aer liber se folosesc ca portaltoi puieți repicați în ghivece sau
direct în teren (cu un an înainte de altoire) sănătoși, bine înrădăcinați, viguroși, având o grosime
de minim 8-12 mm.
Altoiul se recoltează în perioada de repaus vegetativ octombrie - noiembrie, martie -
aprilie în funcție de specie și stațiunea unde vegetează arborii plus.
În spații protejate (seră, apartamente, solarii) altoirile se realizează în lunile ianuarie,
februarie, motiv pentru care și altoiul se recoltează pe intervalul acelorași luni calendaristice.
În cazul altoirilor de vară (august - septembrie) recoltarea altoiului se va face cu cel mult
24 ore înainte.
În cazul altoirilor la conifere (rășinoase) pentru ca în plantajul (livada seminceră) să
existe un raport echilibrat între florile unisexuate mascule și cele femele, altoaiele se recoltează
la Pinus din treimea mijlocie a coroanei, la Picea, Abies, Pseudotsuga, Larix, altoaiele se
recoltează din jumătatea superioară a coroanei.
 La specii lemnoase angiosperme bisexuate Magnolia, Malus, Pyrus, Prunus, Robinia,
Sophora, Hibiscus, Acer, Fraxinus, Bignonia, recoltarea altoaielor se poate face din orice parte a
coroanei cu precizarea totuși că altoaiele luate dinspre vârful arborilor plus asigură o înflorire la
vârste mai mici a arborilor din cadrul clonei respective, o maturitate sexuală mai rapidă.
Altoaiele vor cuprinde lujeri viguroși de 1-2 ani, lungi de 15-20cm, înainte de altoire are
loc fasonarea altoaielor, operație prin care sunt aduși la dimensiunea standard. Altoaiele astfel
fasonate se leagă în mănunchiuri de câte 25-30 bucăți, se etichetează, se acoperă cu peliculă
subțire de parafină și se păstrează în ghețării până la intrarea pe vegetație, primăvara a speciilor
luate în lucru.
Deși mai costisitoare, altoirea în sere prezintă numeroase avantaje și se aplică mai mult
la conifere și la unele angiosperme foioase care opun o anumită rezistență la altoire cum este
fagul.
Altoirea în spații libere, de dorit în plantajul (livada) seminceră este mult mai economică
deoarece materialul biologic nu mai suportă unele manipulări.
În acest sens este de dorit ca lucrarea să se execute pe vreme cu cerul acoperit, suficientă
umiditate atmosferică, lipsită de vânturi uscate și calde.
Influențele reciproce dintre altoi și portaltoi.
Relațiile dintre altoi și portaltoi după Hartmann et Kester (1983) se pot categorisi astfel:
- efectele portaltoiului asupra altoiului;
- efectele altoiului asupra portaltoiului;
- efectele unui portaltoi intermediar asupra altoiului și portaltoiului;
- mecanismele posibile ale influențelor reciproce dintre altoi și portaltoi;
- inhibitori endogeni ai înrădăcinării.
1. Efectele portaltoiului asupra altoiului
Cea mai evidentă influență a portaltoiului asupra altoiului se manifestă prin modificarea
creșterii arborelui (mărimea tulpinii, mărimea coroanei) schimbarea habitusului fenomen
cunoscut atât în silvicultură cât mai ales în pomicultură. Prin alegerea unui anumit portaltoi se
pot obține înălțimi și măsuri de arbori dorite la pomii fructiferi (măr, păr, cireș) dar și la unele
specii forestiere.
Efectele influențelor portaltoiului nu pot fi prevăzute decât dacă se face altoirea cu un
anumit tip de altoi, acestea fiind dependente și de condițiile de mediu.
În scopul obținerii unor performanțe, înflorire abundentă, talie redusă amelioratorul silvic
a folosit ca portaltoi o specie cu creștere înceată și de talie mai mică decât altoiul ca de exemplu
pinul silvestru (Pinus sylvestris) altoit pe pinul negru (Pinus nigra) când datorită creșterii înceată
a portaltoiului acesta la un moment dat nu a mai putut susține partea aeriană format din altoi și se
frângea.
Asemenea altoiri s-au mai făcut la Pinus cembra pe Pinus strobus, Quercus alba, Q.
macrocarpa, pe Quercus robur, larice japonez pe larice european, anin negru pe anin alb.
 Prognozarea efectelor portaltoiului asupra altoiului nu se poate face cu certitudine fără a
se testa fiecare combinație de portaltoi și altoi și numai la urmă se pot stabili combinațiile
optime.
Trebuie luate în considerare și condițiile de mediu în care s-a făcut testarea. În urma
cercetătorilor efectuate s-a demonstrat că portaltoiul poate influența rezistența la frig a altoiului,
îmbunătățirea relației cu factorii orografici și edafoclimatici.
Portaltoiului mai poate influența precocitatea înfloririi și fructificării, diferențierea
mugurilor florali, mărimea, calitatea și maturitatea fructelor.
2. Efectele altoiului asupra portaltoiului.
Altoiul poate avea asupra plantei altoite un efect tot atât de important ca și portaltoiului.
Cel mai semnificativ efect este acela de influențare a vigorii portaltoiului mai ales dacă se
grefează (se altoiește) cu un altoi viguros pe un portaltoi mai puțin viguros (încet crescător) și
invers.
Dacă un altoi încet crescător se grefează pe un portaltoi viguros (repede crescător)
creșterea portaltoiului se reduce și va fi mai puțin viguros. Altoiul mai poate influența
dezvoltarea sistemului radicular având tendința să prelungească creșterea rădăcinilor până
toamna târziu, poate influența rezistența la condițiile pedo - climatice, mai ales rezistența la frig.
3. Efectele unui portaltoi intermediar asupra altoiului și portaltoiului.
Procedeul este cunoscut încă de mult timp și utilizat pe scară largă pentru înmulțirea
arborilor pitici.
Se inseră clona cu forme de arbori pitici cu interstock între un altoi viguros și un portaltoi
viguros pentru a produce arbori pitici cu fructificație precoce.
În acest caz efectul portaltoiului este mare, efect interstock datorat prezenței acestui
portaltoi sau unui altoi intermediar.
4. Mecanismele posibile ale influențelor reciproce dintre altoi și portaltoi.
Relațiile dintre portaltoi și altoi sunt foarte complexe și probabil diferă în funcție de
natura genotipului celor doi parteneri. Mecanismul intim al influențelor reciproce dintre portaltoi
și altoi rămâne încă necunoscut. S-a emis ipoteza că influențele portaltoiului ar fi mai degrabă
rezultatul efectelor de translocație a genelor decât capacitatea de absorție a sistemului radicular.
Există și părerea că sistemul de înrădăcinare al portaltoiului ar juca un rol mai important decât
tulpina acestuia asupra altoiului. S-a susținut și ideea că atunci când altoiul este mai viguros
aprovizionarea cu nutrienți a rădăcinilor este mai bună.
În cele din urmă s-a ajuns la concluzia, că nici o parte a plantei altoite nu poate fi
considerată ca având control complet, dar toate împreună portaltoi, portaltoi intermediar, altoi -
influențează creșterea întregii plante, deși în general, portaltoiul deține un rol dominant. Factorii
exogeni și substanțe precum precum auxina, giberelina, acidul indolilacetic, acidul abcisic,
antogenic, acidul giberelic pot sta la baza influențelor reciproce dintre altoi și portaltoi.
5. Inhibitori endogeni ai înrădăcinării.
Sunt derivați ai sistemului 2,3 dioxo - bieycle (4,4,0) decane.
 Influențele reciproce exercitate de parteneri la altoire se manifestă sub forma unor
modificări:
- de creștere de talie și cantitatea de biomasă produsă;
- de calitate (precocitate, culoare, aromă);
- de plantă cu caractere intermediare între parteneri, de aparență hibridă (în cazuri
extreme).
Aparența hibridă oricât de variată ar fi nu este controlată genetic și nu se moștenește pe
cale sexuată.