Caracterizarea calitativă a fitocenozelor

Fizionomia
Reprezintă suma calitativă și cantitativă, constantă și caracteristică a însușirilor morfologice ale
unei fitocenoze, pe baza cărora aceasta poate fi observată, caracterizată și recunoscută de la o distanță
oarecare. Este imprimată de specia (speciile) edificatoare și formele biologice dominante. Ex.: există 6
tipuri de comunități vegetale de specii lemnoase, cu fizionomie
caracteristică: brădet, molidiș, pinet, făget, cărpinet, stejăret.
La completarea fizionomiei și recunoașterea tipului de
fitocenoză își aduc aportul și speciile însoțitoare și cele
caracteristice. Ex. comunitățile ruderale, aflate pe marginea
drumurilor sau în locuri de depozitare a gunoaielor, se recunosc
după specii edificatoare ca Hordeum murinum (orzul șoarecilor)
sau Capsella-bursa pastoris (traista ciobanului) dar și după cele
însoțitoare ca mușețelul – Matricaria chamomilla, cornaci –
Xanthium strumarium sau obsigă – Bromus tectorum (fig. 6).
Fizionomia se păstrează atâta timp cât nu acționează forțe
externe sau interne care să depășească capacitatea de suport a
comunității; dacă limita de suportabilitate este depășită,
fitocenoza va fi înlocuită de o alta, de proveniență secundară.
Cunoașterea fizionomiei permite delimitarea principalelor
tipuri de fitocenoze pe un teren ales pentru observații, trasarea
Fig. 6: Comunitate ruderală cu
itinerariului necesar a fi urmat precum și stabilirea suprafețelor
voinicică (Descurainia sophia),
de probă pentru studiul analitic.
cornaci (Xanthium strumarium),
troscot (Polygonum aviculare)
Aspectul
Este dat de suma caracteristicilor morfologice ale fitocenozei într-un anumit moment din ciclul
său anual. Acesta diferă, în condițiile climatului temperat, de la un anotimp la altul și se repetă periodic.
Este subliniat de starea fenologică (aspectul) speciilor în
dinamica anuală, vârsta fitoceonzei, alternanța fructificării
sau de acțiunea factorilor biotici sau abiotici.
La noi în țară există o succesiune a aspectelor: vernal
– estival – autumnal – hibernal. Ex. aspectul vernal într-o
pădure de fag este dat de fenofaza înfloriri speciilor erbacee
(ghiocei, brândușe, viorele, brebenei) și dezmuguritul
arborilor și arbuștilor (fig. 7).
Pentru studiul temeinic al unei fitocenoze în
condițiile climatului temperat sunt necesare observații în Fig. 7: Aspectul vernal în făget – fenofaza
dezmuguririi la fag
cele trei momente ale perioadei de vegetație – vernal,
autumnal și estival, asigurându-se ilustrarea bioritmurilor populațiilor componente și dinamica sezonieră
a complexului fitocenotic.
Informațiile pot fi utilizate în: proiectele de amenajare a teritoriului, în proiectarea spațiilor verzi,
în reconstrucția ecologică a unor ecosisteme deteriorate sau în înființarea unor plantații.

Compoziția floristică
Reprezintă totalitatea speciilor autotrofe care formează o comunitate vegetală. Este dependentă
de: regiunea geografică, tipul de vegetație, altitudine, rocă, sol, relații interspecifice (simbioză,
competiție, parazitism), intervenția factorului antropo-zoogen, stadiul dinamic al fitocenozei.
Speciile componente imprimă o anumită diversitate (bogăție) fitocenozei și pot fi clasificate în
funcție de contribuția la edificarea comunității.
Bogăția specifică informează asupra:
- gradului de stabilitate al comunității vegetale: o diversitate mare, asigură multiple posibilități de
evoluție ale sistemului.
- gradului de homeostazie (stabilitate) al sistemului – sistem cu stabilitate mare = sistem complex
din punct de vedere structural, funcțional, cu posibilități multiple de evoluție;
- ecotopului (presiunea antropo-zoogenă)
- stadiului dinamic al fitocenozei.
Este supusă unor legi:
✓ numărul de specii scade latitudinal, începând de la Ecuator spre poli precum și altitudinal,
din etajul colinar până în cel alpin; în cadrul ecotopului, pe măsură ce se apropie de limitele extreme ale
diferiților factori abiotici; o dată cu creșterea gradului de izolare al biotopului, datorită existenței
barierelor geografice ce limitează diseminarea; o dată cu creșterea presiunii factorului antropozoogen.
✓ numărul de specii crește în cadrul aceleași zone de vegetație, o dată cu suprafața ocupată
de fitocenoză, cu heterogenitatea microstațională, cu apropierea de ecoton (zona de interferență cu alte
fitocenoze), cu apropierea de stadiul de climax.
În cadrul unei fitocenoze, speciile pot fi grupate în funcție de aportul lor la constituirea acesteia.
Există:
- Specii caracteristice (fidele) – au o răspândire limitată la un anumit tip de comunitate vegetală;
această calitate trebuie corelată cu poziția geografică și condițiile climatice, de stațiune și sol.
- Specii edificatoare (dominante) – specii care prin număr sau/și acoperire formează cea mai mare
parte a comunității vegetale; imprimând fizionomia fitocenozei și acționând asupra mediului, aceste
specii determină compoziția specifică a fitocenozelor; au un rol esențial în acumularea biomasei și
transformarea mediului ambiant; produc cea mai mare parte a masei vegetale și ocupă cea mai mare parte
a fitocenozei. Speciile pot fi monodominante, când formează peste 60-80% din masa vegetală (ex. păduri
pure de cer, gârniță, fag) sau codominante (ex. păduri de amestec – șleau de câmpie cu stejar- tei- carpen;
pajiști de deal cu ovăscior- ovăsciorul auriu- trifoi). Speciile dominante se pot observa pe tot parcursul
sezonului de vegetație și pe mai mulți ani la rând = dominante permanente sau se pot evidenția numai în
anumite perioade ale sezonului de vegetație sau în anumiți ani = dominante temporare.
 - Specii diferențiale – individualizează un grup de fitocenoze de altele asemănătoare lor din cadrul
aceleași asociații, regiuni sau stațiuni;
- Specii de recunoaștere – specii care aparțin unui grup caracteristic fitocenozei respective și care
se evidențiază datorită unor relații specifice cu alte specii componente ale fitocenozei;
- Specii indicatoare – au anumite preferințe față de factorii de mediu; acestea nu sunt în număr
mare și nu ocupă o suprafață însemnată din fitocenoză dar reflectă acțiunea unor factori locali de mediu
(umiditatea solului, uscăciunea aerului, troficitatea solului, caracterul climatic al regiunii ș.a.)z,
- Specii însoțitoare – nu au preferințe pentru anumite comunități vegetale, ele pot apare în diferite
fitocenoze, în funcție de condițiile ecologice;
- Specii întâmplătoare (accidentale) – apar din grupări învecinate sau ca rămășițe ale stadiilor
anterioare ale dinamicii fitocenozei respective.
Identificarea completă a taxonilor din alcătuirea unei fitocenoze furnizează relații asupra
caracteristicilor morfo-structurale ale acesteia, asupra condițiilor de mediu generale și locale precum și
asupra stadiului de evoluție al fitocenozei. Gradul de diversitate a speciilor vegetale influențează gradul
de diversitate și la nivelul restului componentelor biocenozei determinând complexitatea ecosistemului,
gradul de stabilitate a acestuia precum și direcția de evoluție.

Bioforma
Cuprind categoriile de plante, aparținând unor specii diferite dar care, în urma unei evoluții
convergente în condiții de mediu similare au dobândit
o serie de caractere și adaptări morfo-anatomo-
fiziologice asemănătoare care le conferă avantaje în
relațiile interspecifice și în exploatarea eficientă a
condițiilor staționale.
Categoriile de bioforme sunt alcătuite pe baza
modului în care speciile își protejează părțile
regenerative în perioadele nefavorabile vegetației
(sezon rece sau secetos). Există:
- Fanerofite – specii ale căror muguri
vegetativi sunt situați la o înălțime mai mare de 0,25
m de la nivelul solului și sunt protejați de catafile (ex. Figura 8: Dactylis glomerata – golomăț; specie
arbor, arbuști, liane etc.); de pajiște, hemicriptofită
- Camefite – specii ale căror muguri vegetativi
sunt situați la 0,25 – 30 m de la sol și sunt protejați de stratul de zăpadă și propria tufă (ex. subarbuști,
unele plante erbacee perene, cu mugurii de înmulțire situați deasupra solului);
- Geofite – specii cu mugurii vegetativi situați în sol (plante erbacee perene, cu tulpini subterane
sau rădăcini drajonante);
- Hidrofite – specii cu mugurii vegetativi protejați de apă;
- Hemicriptofite – specii ai căror muguri vegetativi sunt situați imediat deasupra solului, protejați
de rozeta de frunze, resturi organice, stratul de zăpadă (fig. 8);
 - Terofite – specii erbacee care trec peste perioada nefavorabilă sub formă de semințe, fructe, spori
(plante anuale).
Cunoașterea compoziției în bioforme informează asupra unor caracteristici generale ale vegetație;
ex.:
- fanerofitele reprezintă vegetația lemnoasă întâlnită pe glob în păduri; diversitatea speciilor este
foarte ridicată în pădurile tropicale pluviale și scade sper poli; nr. de specii scade o dată cu altitudinea,
în etajul pajiștilor alpine lipsind în totalitate;
- camefitele sunt întâlnite în climate cu deficit de umiditate, caracterizate de prezența maselor de
aer uscat pe perioade însemnate din an și în cele cu ierni geroase și precipitații abundente, sub formă de
ninsoare (ex. etajul pajiștilor alpine);
- hemicriptofitele se dezvoltă cu precădere în zone reci sau zone uscate, fiind prezente mai ales
speciile de graminee perene (pajiști stepice, alpine sau în savane); prezența masivă a acestor specii într-
un areal cu specii lemnoase indică intervenții puternice ale factorilor antropici sau accidente naturale;
- geofitele caracterizează zonele cu perioade de vegetație scurte, în care condițiile optime de mediu
se mențin un timp limitat;
- terofitele sunt întâlnite în climate + aride precum și în locuri perturbate, indicând un grad ridicat
de antropizare al vegetației.
Pe baza numărului de specii terofite și hemicriptofite întâlnite într-o anumită regiune se poate
calcula indicele altitudinal, obținându-se informații sintetice cu privire la caracteristicile climatului, zona
sau etajul în care se găsește arealul studiat sau intensitatea acțiunii factorilor antropici sau zoogeni:
𝑇
Ka(%) = × 100
𝐻
Unde:
Ka = indicele altitudinal al florei unei regiuni
T = numărul terofitelor
H = numărul hemicriptofitelor
Valorile indicelui altitudinal variază între 1 și 100%, cu următoarele semnificații:
1-10% = etaj subalpin, climat răcoros, influențe antropice reduse
11-50% = etaj montan, climat și influențe antropice reduse
51 – 90% = regiune de muncei, coline, podiș, climat blând și presiune antropică puternică
Peste 90% - regiune d ecâmpii, climat blând și secetos, influență antropică intensă
Importanța cunoașterii compoziției în bioforme:
✓ sunt furnizate informații privind istoricul zonelor din punct de vedere ecologic prin
evidențierea categoriilor de bioforme rezultate în urma selecției datorate condițiilor de
biotop;
✓ evidențiază starea fitocenozelor și relația acestora cu condițiile de mediu generale și locale;
✓ indică direcții posibile de evoluție ale fitocenozelor și intensitarea acțiunii factorilor
antropici și zoogeni;
✓ prezintă structura fitocenozei sub forma sinuziilor (Sinuzia = cuprinde populațiile care
aparțin aceeași forme de viață (bioforme), ce pot fi localizate spațial dar și temporal.
Geoelementele
Geoelementele sunt categorii de specii vegetale mai mult sau mai puţin îndepărtate filogenetic,
care, în decursul procesului de speciaţie au ocupat aceeaşi regiune geografică urmând apoi căi specifice
de migraţiune şi integrare înspre desăvârșirea arealurilor actuale.
Categorii de geoelemente
✓ circumpolare : au originea dincolo de limita nordică a pădurilor boreale de conifere
✓ eurasiatice: cu origine şi areal actual pe o mare întindere în Europa, Asia; este categoria cea mai
bine reprezentată în flora ţării noastre
✓ europene: originare din regiuni cu climat temperat – moderat; arealul lor nu depăşeşte Munţii Urali
✓ central-europene: cu areal iniţial în regiuni cu climat temperat – umed şi blând, infiltrate ulterior în
cenoze cu climat temperat-continental
✓ submediteraneene: cu originea pe ţărmurile europene ale Mării Mediterane, de unde au migrat, pe
culoarele influenţei climatului temperat-cald în fitocenoze din staţiuni însorite şi adăpostite
✓ mediteraneene: formate pe ţărmul mediteranean al continentului european şi în nordul celui african;
apar în staţiuni cu climat blând
✓ mediteranean - pontice: cu originea într-un climat temperat-cald şi deficit hidric estival, specific
celor două mări
✓ pontice: formate în stepele din jurul Mării Negre
✓ panonice: formate în Câmpia Panonică
✓ endemice: specii care s-au format pe teritoriul ţării noastre şi care nu se găsesc în alte regiuni ale
planetei
✓ cosmopolite: specii cu mare răspândire pe glob; populează mlaştinile, apele stătătoare, staţiunile
ruderale, segetale
✓ adventive: specii cu originea în alte continente, dispersate masiv prin intermediul omului, păsărilor
migratoare ş.a.
Importanţa cunoaşterii compoziţiei în geoelemente:
✓ furnizează informații asupra macro, microclimatelor în care se dezvoltă speciile şi
asociațiile vegetale;
✓ ilustrează modul în care fitomediul poate adăposti specii situate în afara arealului geografic
principal, poate conserva migroelementele;
✓ oferă repere în reconstituirea căilor de migrațiune ale speciilor de proveniență geografică
diferită;
✓ ajută la prognozarea posibilelor căi pe care le vor urma unele specii ale fitocenozei;
✓ aduce argumente în sprijinul ocrotirii şi protecției teritoriilor cu semnificație fitogeografică
deosebită, precum şi în realizarea ierarhiilor perimetrelor protejate.