FITOCENOLOGIA

(FITOSOCIOLOGIA)

1 14.04.2019 05:29
 Fitosociologia este disciplina botanică ce
studiază comunităţile vegetale, bazându-se pe
liste floristice (conspectul floristic).

2 14.04.2019 05:29
 Analiza comparativă a grupărilor
vegetale permite definirea categoriilor
abstracte (de exemplu, asociaţia
vegetală).

3 14.04.2019 05:29
Obiective

1. Definirea fitocenologiei ca disciplinã

populaţională.
2. Cunoaşterea principiilor şi legităţilor de
asociere a plantelor aparţinând diferitelor
specii în comunităţi suprapopulaţionale
numite asociaţii vegetale.
3. Cunoaşterea rolului factorilor ecologici, ai
celor biotici şi abiotici în structurarea şi
funcţionalitatea comunităţilor vegetale.

4 14.04.2019 05:29
Obiective

4. Cunoaşterea elementelor structurale ale

fitocenozelor şi recunoaşterea comunităţilor
vegetale ca părţi integrate, subordonate
ecosistemelor.
5. Cunoaşterea distribuţiei unităţilor de
vegetaţie în funcţie de factorii ecologici,
caracterizarea marilor unităţi de vegetaţie
de pe Glob, clasificarea într-un sistem
cenotaxonomic a fitocenozelor.

5 14.04.2019 05:29
6. Capacitatea de analiză, recunoaştere
şi identificare a principalelor unităţi de
vegetaţie din România.
7. Cunoaşterea rolurilor ecologic, eco-
protectiv, productiv şi peisagistic al
covorului vegetal.

6 14.04.2019 05:29
Istoric

 Constatând că speciile vegetale nu se

repartizează întâmplător şi că se
regăsesc deseori aceleaşi specii
coabitând în aceleaşi condiţii de
mediu, precursorii fitosociologiei, au
definit asociaţiile vegetale ca unităţi
floristico-fizionomice fundamentale ale
covorului vegetal.

7 14.04.2019 05:29
 Alţi fitosociologi, precum Josias
Braun-Blanquet, Erich Oberdorfer
sau Reinhold Tüxen au construit un
sistem de clasificare ierarhică,
analogă celui stabilit pentru specii,
luând ca element de bază asociaţia
vegetală considerată ca fiind
reprezentată pe teren de "indivizi de
asociaţie“ (fitocenoze)
8 14.04.2019 05:29
 Acest sistem a constituit baza
teoretică pentru dezvoltarea practică a
cunoştinţelor ecologice, ajutând la
înţelegerea afinităţilor între
comunităţile vegetale şi între acestea
şi mediul lor de viaţă.

9 14.04.2019 05:29
 În ceea ce priveşte protecţia naturii,
fitosociologia distinge diferite habitate,
ierarhizându-le (de exemplu, în funcţie
de criteriul rarităţii sau vulnerabilităţii)
şi evaluează modul de restaurare
ecologică a mediului.

10 14.04.2019 05:29
 Principalele Şcoli
fitosociologice
 Iniţial, s-au introdus unităţi cenotaxonomice diferite
 Nomenclatura folosită era diferită, în funcţie de reguli
diferite
 S-a impus:
 nevoia unor studii comparative
 stabilirea unor reguli unitare de ordonare, clasificare şi
nomenclatură a unităţilor de vegetaţie
 S-a facilitat exploatarea valenţelor practice ale
fitosociologiei în diferite domenii aplicative

11 14.04.2019 05:29
 Principalele Şcoli
fitosociologice
 Şcoala suedeză a sociaţiilor
(Uppsala : DU RIETZ, 1954), folosită
încă în zilele noastre în Fenoscandia

12 14.04.2019 05:29
 Şcoala geobotanică suedeză se
bazează pe principiul floristic al
“constanţei” speciilor.
 Asociaţia vegetală este definită ca
fiind un complex de specii combinate
ce se repetă des în natură şi care au
un nucleu de specii constante.

13 14.04.2019 05:29
 Sistemul cenotaxonomic propus de Du Rietz (1930) şi
relevat la noi de Borza şi Boşcaiu, în 1965, cuprinde:
 sociaţia – consociaţia – asociaţia – alianţa –
subformaţia - formaţia principală - panformaţia.
 În acest sistem, asociaţia corespunde înţelesului dat
acestui termen de şcoala sigmatistă şi prin aceasta se
estompează diferenţele dintre cele două şcoli.
 Sociaţia este unitatea elementară de vegetaţie, dominată
de o anumită specie aparţinând unei anumite forme de
viaţă. Corespunde cu sinuzia sigmatistă, şi rezultă că
vegetaţia multistratificată a unui teritoriu dat constituie un
ansamblu de sociaţii, o consociaţie, iar mai multe
consociaţii formează o asociaţie.

14 14.04.2019 05:29
 Şcoala anglo-nord americană a dominanţei (Şcoala
ecologică dinamică Clements-Tanslay).
 Se impune la mijlocul secolului 20 prin cercetările pur ecologice
şi fitocenologice
 Frederick E. Clements stabileşte noţiunea de asociaţie
vegetală, ca unitate fundamentală din învelişul vegetal, de
grupări vegetale (fitocenoze).
 Criteriul prim în definirea unităţilor (asociaţiilor) de vegetaţie
este floristic, considerând dominanţa speciilor şi rolul acestor
dominanţe în structura asociaţiei.
 Dominanţa (D) arată în ce relaţie se găseşte efectivul unei
specii date faţă de suma indivizilor celorlalte specii cu care se
asociază.

15 14.04.2019 05:29
 Interpretarea dinamică-genetică a vegetaţiei,
bazată pe fenomenul de succesiune consideră
asociaţia-climax ca principală unitate de vegetaţie
şi unitate de bază (asociaţie finală) în clasificare,
ca un organism complex inseparabil legat de
climatul său.
 După Clements (căruia i se atribuie paternitatea
conceptului de climax), succesiunea vegetaţiei care
porneşte de la terenul nud pentru a ajunge la
climax, constituie o serie.

16 14.04.2019 05:29
 Climax = fază finală într-o succesiune
ecologică, în care există o relativă
stabilitate a biocenozei şi o
corespondenţă a ei cu clima şi solul

17 14.04.2019 05:29
 Şcoala geobotanică rusă
 Sukacev defineşte noţiunea de asociaţie
vegetală, drept unitate fundamentală în
învelişul vegetal.
 Sunt abordate lupta pentru existenţă la
plantele din fitocenoză, raporturile dintre
fitocenoze şi condiţiile de existenţă,
morfologia şi schimbările fitocenozelor.

18 14.04.2019 05:29
 Este abordată problema raporturilor de interacţiune şi
interdependenţă dintre plantele din fitocenoze şi mediu şi se
pun bazele disciplinei – biogeocenologia.

 Prin biogeocenoză se înţelege un complex natural unitar,

format din biocenoză şi biotop sau ecotop
 Ecotopul este format din:
 edafotop - solul,
 climatop - caracteristici climatice,
 morfotop - topografia
 hidrotop - regimul apelor
 Ecotopul reprezintă acea porţiune din suprafaţa Pământului în
care biocenoza (fitocenoza, zoocenoza, microbiocenoza) şi
părţile corespunzătoare din litosferă, pedosferă, atmosferă şi
hidrosferă rămân omogene, alcătuind în ansamblu un complex
unitar.

19 14.04.2019 05:29
 Şcoala franceză de fitosociologie
sinuzială integrată (Lille, Neuchâtel) :
 JULVE 1985,
 DE FOUCAULT 1985,
 GILLET 1985, 2000

20 14.04.2019 05:29
 Şcoala fitosociologică sigmatistă (SIGMA – Staţiunea
Internaţională de Geobotanică Mediteraneană şi Alpină)
sau şcoala central-europeană sau Şcoala de la Zurich-
Montpellier a fost fondată de Ch. Flahault şi Josias
Braun-Blanquet, botanist elveţian, la Montpellier

21 14.04.2019 05:29
 Concepţia acestei şcoli asupra
asociaţiei vegetale s-a conturat încă
de la Congresul botanic de la
Bruxelles (1910), având ca fondator
pe Ch. Flahault (Franţa) şi C. Schröter
(Elveţia), iar mai târziu, continuatori
pe Braun-Blanquet, Tüxen,
Pawlowski, Ellemberg, Borza etc.)

22 14.04.2019 05:29
 Existenţa asociaţiei vegetale se
bazează după criterii de dominanţă,
iar unităţile superioare (alianţă, ordin,
clasă, tip de vegetaţie) după
fizionomia şi combinaţia floristică.

23 14.04.2019 05:29
 Braun-Blanquet, în tratatul Phlanzensoziologie,
îşi expune concepţia de bază asupra
obiectivelor fitosociologice şi asupra unităţii
sintaxonomice din covorul vegetal: asociaţia
vegetală preconizează un studiu complex al
vegetaţiei şi al asociaţiilor componente sub
raportul structural floristic, ecologic, dinamic,
corologic şi sitematic

24 14.04.2019 05:29
 Braun-Blanquet propune ca asociaţiile
vegetale să fie distinse după anumite
specii „fidele” de anumite „specii
caracteristice”, definind categorii de
specii după gradul de fidelitate (de
aici, teoria fidelităţii). El deosebeşte:

25 14.04.2019 05:29
 A. Specii caracteristice - fidele
 A1 – Fidele exclusive – cu fidelitate de gradul 5, specii care cresc exclusiv
sau aproape exclusiv într-o singură asociaţie (nota 5)
 A2 – Fidele elective – cu fidelitate de gradul 4, specii care cresc numai într-
o anumită asociaţie, dar în număr mai mic se pot găsi şi în alte asociaţii
(nota 4)
 A3 – Fidele preferenţiale, cu fidelitate de gradul 3, specii care cresc de
preferinţă într-o asociaţie, putând fi şi în altele în număr mai restrâns (nota
3)
 B – Specii însoţitoare
 B1 – Specii cu fidelitate slabă, de gradul 2, specii care cresc în orice
asociaţie, în număr variabil
 C – Specii întâmplătoare
 C1 – Accidentale, străine, cu gradul de fidelitate 1, specii rare, care
întâmplător au nimerit în asociaţia respectivă, fie din cauze accidentale, fie
că sunt rămase ca relicte dintr-o asociaţie dispărută

26 14.04.2019 05:29
 Braun-Blanquet clasifică asociaţiile în
unităţi superioare pe principiul fidelităţii
speciilor.
 El s-a inspirat din taxonomia vegetală,
folosind noţiunea de alianţă (egală cu
genul), ordin şi clasă, fiecare având un
număr de specii caracteristice proprii, în
cadrul unui sistem sintaxonomic coerent

27 14.04.2019 05:29
 În fitocenologie, istoria formării florei
diferă de cea a fitocenozelor şi se
oglindeşte în compoziţia floristică
actuală, iar apariţia, structura şi
dinamica fitocenozelor sunt
determinate de condiţiile ecologice
existente actuale.

28 14.04.2019 05:29
 Fitocenozele au apărut şi apar şi
astăzi în locul grupărilor vechi prin
succesiune, de aceea compoziţia lor
floristică este adesea alcătuită din
resturi de specii din fitocenozele
precedente şi din imigrante noi.

29 14.04.2019 05:29
 Speciile abundente (abundenţă) şi
dominante (dominanţă) joacă rolul
principal în edificarea şi structura
fitocenozelor, atât prin acumularea
masei organice, cât şi prin
schimbarea însăşi a mediului ambiant.

30 14.04.2019 05:29
 Gehu (1986), analizând stadiul
fitosociologiei contemporane, dezvoltată prin
şcoala central-europeană, o prezintă
alcătuită din trei ramuri distincte, respectiv
trei niveluri de analiză a florei, adică:

31 14.04.2019 05:29
 a) fitosociologia clasică (sigmatistă), care defineşte, într-o primă
analiză, comunităţile vegetale (sintaxonii) şi ecologia lor
(sinecologia).
 b) sinfitosociologia (fitosociologia serială), care, la o
generalizare, studiază din punct de vedere spaţial ansamblurile
de grupări vegetale legate dinamic în interiorul seriilor de
vegetaţie – unităţile taxonomice superioare din ierarhie
(sinasociaţii sau sigmetum).
 c) geosimfitosociologia (fitosociologia peisageră sau catenală),
analizează, în al treilea nivel, fenomenele dintre serii în interiorul
unităţilor fitogeografice ale peisajului (geoserii sau
geosigmetum), sau ale complexelor lor (macrogeoserii).

32 14.04.2019 05:29
 Aceste Şcoli diferă prin:
 concepte, unităţi de bază (asociaţii, sociaţii
etc.)
 importanţa diferită atribuită dominanţei,
constanţei, fidelităţii speciilor, stratificarea,
dinamica grupărilor vegetale
 tehnicile utilizate în teren

33 14.04.2019 05:29
 În natură plantele sunt reprezentate de
fitoindivizi cu:
- diverse grade de complexitate structurală şi
funcţională
- variate preferinţe ecologice
- poziţii diferite pe scara filogenetică

34 14.04.2019 05:29
 fitoindivizii trăiesc în fitopopulaţii,
caracterizate prin:
 unitatea de areal,
 flux nestingherit de gene între componenţi,
 autogenerare în timp şi spaţiu

35 14.04.2019 05:29
 Fitopopulaţia este nivelul de bază la care au loc
procesele evolutive primare
 Fitopopulaţia reprezintă obiectul nemijlocit de
studiu al taxonomiei
 Fitopopulaţiile diferitelor specii se reunesc pe o
aceeaşi suprafaţă pe baza unor relaţii de
“simpatie” sau “antipatie”, a unor exigenţe şi
cerinţe ecologice, formând în timp comunităţi
vegetale, cel mai adesea cu o structură evident
mozaicată, ansambluri relativ stabile numite
fitocenoze.

36 14.04.2019 05:29
 FITOCENOZA – obiectul nemijlocit în
studiile de vegetaţie, individul de
asociaţie

 Asociaţia este unitatea de bază în

studiul covorului vegetal (aşa cum
specia este unitatea de bază în
idiobiologie)

37 14.04.2019 05:29
38 14.04.2019 05:29
39 14.04.2019 05:29
 Fitosociologia (fitocenologia ) este ştiinţa care
se ocupă cu:
- studiul structurii şi funcţiilor fitocenozelor
- raportul lor cu mediul biotic şi abiotic
- clasificarea fitocenozelor
- elaborarea principiilor de folosire raţională
şi conservare a fitocenozelor

40 14.04.2019 05:29
 Fitocenologia este un termen introdus
în ştiinţă de Gams (1918)
 Este analog cu termenul de
fitosociologie folosit de Paczoski
(1896)
 Sociologia şi Biosfera sunt clar
conturate, fără a fi separate
 Braun-Blanquet: singura trăsătură
comună – nici una dintre ele nu are ca
obiect studiul unor fiinţe individuale, ci
studiul interacţiunilor fiinţelor ce
alcătuiesc colectivităţi.

41 14.04.2019 05:29
 Fitocenologia apelează la numeroase
discipline:
- Pedologie
- Petrografie
- Geomorfologie
- Climatologie
- Ecologie generală
- Eco-fiziologie
- Biochimie
- Evoluţionism
- Matematică-informatică
- Taxonomie vegetală
42 14.04.2019 05:29
ETAPELE CERCETĂRII
FITOCENOLOGICE
1. Etapa analitică – sunt identificate:
 structura calitativă, cantitativă şi
spaţială a fitocenozelor,
 intensitatea presiunii antropo-
zoogene,
 corologia grupărilor vegetale,
 analiza valorii şi dinamicii factorilor
generali şi staţionali.

43 14.04.2019 05:29
2. Etapa sintetică: se desfăşoară în
laborator
 Fitocenologul reuneşte fragmentele
de fitocenoze analizate în unităţi de
vegetaţie (cenotaxonomice)
 Elaborează schema de succesiune a
comunităţilor vegetale
 Realizează harta geobotanică a
regiunii date
44 14.04.2019 05:29
3. Etapa integratoare şi de decizie:
 Ierarhizează diverse tipuri de
vegetaţie în funcţie de valoarea lor
indicatoare, productivă şi protectivă
 Stabileşte soluţii optime pentru
gestionarea complexă a spaţiului dat
ţinând cont de perspectivele
dezvoltării social-economice

45 14.04.2019 05:29
NOŢIUNI DE FLORĂ ŞI
VEGETAŢIE

 FLORA unui ţinut este

enumerarea şi descifrarea
tuturor speciilor care cresc în
el, cercetate independent de
abundenţa fiecărei specii în
parte

46 14.04.2019 05:29
 VEGETAŢIA unui ţinut este
reprezentată prin covorul vegetal, prin
grupările în cantităţi şi proporţii diferite
a speciilor constitutive ale florei, unele
având rol considerabil, altele fiind
împrăştiate şi pierdute în mulţimea
celor abundente.

47 14.04.2019 05:29
STUDIILE FLORISTICE
 urmăresc evidenţierea taxonilor vegetali, variabilitatea
şi diversitatea floristică a regiunii date
 fac o interpretare ecologică, economică, citogenetică
 cu cât regiunea conţine mai multe tipuri de staţiuni
(biotopuri), cu atât diversitatea floristică va fi mai mare
(flora mai bogată)
 cu cât ambianţa cenotică va fi mai diversificată, cu atât
fluxul genetic va fi mai intens şi variabilitatea
genotipică şi fenotipică mai accentuate
 diversitatea şi variabilitatea vor fi mai ridicate într-o
regiune situată la interferenţa unor căi de migraţie, ori
la contactul a două sau mai multe regiuni
fitogeografice

48 14.04.2019 05:29
STUDIILE DE VEGETAŢIE
 au la bază cunoaşterea florei
 abordează complexul de specii
vegetale reunite în diversele staţiuni
ale teritoriului cercetat (păduri, pajişti,
mlaştini etc.) în toată varietatea lor
 speciile abundente au importanţă
majoră
 individualitatea grupărilor vegetale o
dau speciile cu importanţă
fitogeografică deosebită care, de
obicei, nu sunt abundente
49 14.04.2019 05:29
 Flora şi vegetaţia au sfere
diferite de cuprindere,
metode specifice de
investigare, fără a fi separate

50 14.04.2019 05:29
 In condiţiile climatului
temperat, între flora şi
vegetaţia unui anumit teren,
rareori exista o
corespondenţă. Sunt mai
multe situaţii:

51 14.04.2019 05:29
a. Flora poate fi bogată, dar vegetaţia săracă, slab
dezvoltată
 pe stâncăriile calcaroase,
 pe unitatea de suprafaţă apar multe specii ierboase,
 speciile sunt reprezentate prin puţini indivizi,
 speciile sunt de talie redusă
 fără o închegare puternică a fitocenozelor în care se
încadrează; 14.04.2019 05:29
52
b. Flora poate fi săracă, iar vegetaţia bogată (abundentă,
chiar luxuriantă),
 se întâlneste într-un trestiiş, păpuriş ori în anumite grupări
nitrofile edificate de urzică, de cucuta de grădină, de
brusture etc.
 flora este reprezentata de puţine specii,
14.04.2019 05:29
 în schimb, vegetaţia este bine închegată;
53
c. În cazuri particulare, atât flora cât si
vegetaţia pot fi sarace,
 pe dunele de nisip, pe solurile puternic
sarăturate;
54 14.04.2019 05:29
d. Foarte rar în condiţiile climatului nostru,
atât flora cât si vegetaţia sunt bogate,
luxuriante,
 situaţie întâlnită spre exemplu în pădurea
Haşmacul Mare de pe grindul Letea.
55 14.04.2019 05:29
Obiectul de studiu al
fitocenologiei
 FITOCENOZA
 ASOCIAŢIA VEGETALĂ

56 14.04.2019 05:29
 FITOCENOZA
 termen introdus în ştiinţă de I.K.
PACZOSKI, 1915,
 în accepţiunea şcolii central-
europene, fitocenoza este o
porţiune concretă, delimitabilă în
spaţiu a vegetaţiei unui teren
oarecare, cu condiţii ecologice
unitare şi indici fitocenologici
specifici.
57 14.04.2019 05:29
 Fitocenozele au o structură bine
conturată, realizată în urma unor
îndelungate, complexe si extrem de
fine procese de selecţie, competiţie si
co-adaptare a indivizilor asociaţi în
întreg.

58 14.04.2019 05:29
 fitocenozele constituie sisteme
suprapopulaţionale dinamice, armonizate cu
presiunea exercitată de factorii ecologici, pe
care, la rândul lor, îi modelează,
 Aceste sisteme dobândesc în final cele trei
mari însuşiri ale oricărui sistem biologic:
 integralitate,
 echilibru dinamic
 autoreglare,
 dar si caracteristici proprii, intre care
producţia primară ocupă un loc de seamă.

59 14.04.2019 05:29
Trăsăturile principale ale
fitocenozelor
1. Fitocenozele sunt organizate sub
formă de pâlcuri cu mărimi şi
contururi variabile, cu structură
mozaicată, ocupând staţiuni cu
condiţii ecologice unitare;

60 14.04.2019 05:29
2. Relaţiile de interdependenţă (în
special cele trofice şi energetice),
compoziţia floristică, structura şi
fizionomia (înfăţişarea) fitocenozelor
se păstrează un timp îndelungat;

61 14.04.2019 05:29
3. Părţile structurale ale fitocenozei se
numesc sinuzii, fiecare sinuzie
reunind populaţiile unor specii diferite
care aparţin la aceeaşi bioformă
(formă biologică);

62 14.04.2019 05:29
4. Fitocenoza este sediul acumulării
substanţelor organice elaborate de
plantele verzi, veriga de bază a
oricărui lanţ trofic din ecosistemele
terestre şi acvatice;

63 14.04.2019 05:29
5. Fiind o porţiune concretă, fitocenoza
reprezintă individul de asociaţie,
respectiv obiectul analitic nemijlocit al
covorului vegetal, sau, dupa aprecierea
lui M. GOUNOT (1969), un eşantion
concret, reprezentativ dintr-o grupare
vegetală abstractă (asociaţia vegetală).

64 14.04.2019 05:29
6. Evoluţia şi dinamica fiecarei
fitocenoze este controlată şi
coordonată de sistemul biocenotic şi
ecosistemic căreia îi aparţine, prin
mecanismele lor specifice.

65 14.04.2019 05:29
7. Fitocenoza reprezintă un sistem
suprapopulaţional:
1. deschis şi dinamic,
2. armonizat cu ansamblul factorilor ecologici
generali şi locali,
3. aflat într-un schimb de materie şi energie
spre a-şi menţine integralitatea, spre a-şi
perfecţiona mecanismele de autoreglare faţă
de modificările acestor factori, uneori cu
sens moderator asupra acestor factori;

66 14.04.2019 05:29
 ASOCIAŢIA VEGETALĂ
 Orice analiză este urmată de o sinteză care să
cuprindă aspectele structurale si funcţionale
desprinse din prelucrarea datelor analitice concrete.
 In taxonomie:
 fitopopulaţia (din care s-au extras indivizii,
eşantioanele) reprezintă obiectul nemijlocit, concret,
de studiu (individul de specie),
 specia constituie unitatea de bază, ce presupune:
• generalizare,
• abstractizare
• o buna cunoaştere a legilor speciaţiei,
• o bună cunoaştere a principiilor ce stau la baza sistemelor
filogenetice de clasificare.

67 14.04.2019 05:29
În cenotaxonomie:

 Asociaţia vegetală constituie, pentru studiile

de vegetaţie, unitatea cenotaxonomică de
studiu.
 Asociaţia vegetală se caracterizează:
 printr-un anumit areal,
 prin variabilitatea structurală (între anumite
limite) a fitocenozelor care o compun,
 prin prezenţa unui nucleu de specii
caracteristice, constante şi/sau edificatoare,
 prin condiţii staţionale asemănătoare

68 14.04.2019 05:29
Trăsăturile principale ale
asociaţiei vegetale
 Este unitatea de bază în studiul covorului vegetal,
reprezentând o noţiune concretă prin indivizii de
asociaţie (fitocenozele sale) şi abstractă, în acelaşi
timp, prin gradul sau de generalizare.
 Fiecare asociaţie prezintă o anumita compoziţie
floristică ce constituie însăşi baza sistemului floristico-
fitocenologic, compoziţie dată de totalitatea speciilor
componente, a caror valoare informativă şi fidelitate
diferă după categoria din care fac ele parte
(caracteristice şi/sau edificatoare, indicatoare,
diferentiale, însoţitoare);
 Asociaţia are un caracter statistic, repetitiv, adică va
poseda o combinaţie a ansamblului de specii ce se va
repeta, cu anumită probabilitate, în diversele puncte
ale arealului său, în ecotopul caracteristic;

69 14.04.2019 05:29
 Constituie una din verigile (iniţiale,
intermediare, mature, derivate) de
evoluţie ale covorului vegetal:
 în sens progresiv, când se tinde spre
stadiul de maturitate (de climax),
 în sens regresiv, când se constată:
• deteriorarea structurală,
• simplificarea relaţiilor,
• scăderea productivităţii etc.;

70 14.04.2019 05:29
 Asociaţia ocupă un anumit areal:
 de mărime şi contur variabil,
 în general mai redus decât cel al
speciei/speciilor edificatoare
 care nu trebuie confundat cu suprafaţa (cu
suma suprafeţelor) pe care se dezvoltă
fitocenozele sale;
 Edificarea, conturarea unei asociaţii se
realizează în timp, ce poate fi:
 mai îndepărtat (caz în care valoarea sa
informaţională este sporită, iar măsurile de
protecţie şi conservare se impun cu
necesitate)
 sau mai apropiat, situaţie în care încărcătura
71 de informaţie este mult diminuată. 14.04.2019 05:29