Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului

„Regele Mihai I al României”

Facultatea de Horticultură și Silvicultură
Specializarea: Silvicultură
Disciplina : Fitosociologie

REFERAT
STRUCTURA FITOCENOZELOR (SINSTRUCTURA) –
COMPOZIȚIA FLORISTICĂ

Îndrumător: Conf. Univ. Dr. Moartăr Mihaela

Student: Bratiloveanu Mădălin

2021-2022
Această caracteristică, imprimată de totalitatea speciilor eutotrofe care
participă la alcătuirea unei comunităţi vegetale, reprezintă “....un element
important dediferenţiere, delimitare şi tipizare a fitocenozelor” (Ivan,1979)

Compoziţia floristică diferă în funcţie de regiuneageografică în care se dezvoltă o

anumită fitocenoză, detipul de vegetaţie căreia îi aparţine, de altitudine, derocă, de
sistemul relaţiilor interspecifice, de intensitatea acţiunii factorului antropo-
zoogen, de stadiul dinamic alfitocenozei.

În analiza compoziţiei floristice se ia în consideraţie, înprimul rând numărul de

specii componente şi importanţalor în constituirea ambianţei cenotice.

Bogăţia specifică
 

Este o componentă importantă a diversităţii floristice, iar aceasta, la rândul ei,

oferă informaţii asupra gradului de homeostazie a sistemului dat, ştiindu-se că, în
general,stabilitatea oricărui sistem biologic este dependentă de complexitatea
sa structurală şi funcţională.
O diversitate mare va conferi sistemului şi posibilităţi multiple de evoluţie.
Pentru specialist, compararea numărului de specii dinfitocenozele unei asociaţii poate să
sugereze şi alteaspecte, cum ar fi: particularităţi ale ecotopului, stadiuldinamic
al fiecărei fitocenoze în parte şi, uneori, chiar  corectitudinea cu care fitocenozele
respective au fostanalizate.
Înainte de a analiza câteva exemple concrete, considerăm utilă prezentarea unor
legităţi care guvernează variabilitatea numărului de specii din comunităţile
vegetale:
- numărul de specii scade atât altitudinal, din etajul colinar până în cel alpin,
mai ales datorită scăderii temperaturii medii, pe măsură ce ecotopul se
apropie delimitele extreme ale valorilor diverşilor factori abiotici,odată cu
gradul de izolare a biotopului, datorită existenţei barierelor geografice (oceane,
deşerturi,catene muntoase, etc) ce limitează uneori diseminarea seminţelor
sau sporilor, creşterea presiunii factorului antropo-zoogen
- asistăm la o creştere a numărului de specii, în condiţiile aceleaşi zone de
vegetaţie, odată cu creşterea suprafeţei ocupate de o anumită fitocenoză , a
heterogenitatii microstaţionale de pe cuprinsul ei, a apropierii de zonade
 ecoton, de interferenţă cu alte fitocenoze; pe măsură ce fitocenoza se apropie de
stadiul de climax

Exemple:

1. Pe 1 km², într- o pădure tropicală pluvială pot fi inventariate cca 10000 de specii
de fanerogame, într-un făget european numărul lor se reduce la aprox 200, iar în
molidişurile scandinave se întâlnesc în medie 40-50specii

2. In cadrul aceleaşi zone şi etaj de vegetaţie,microrelieful influenţează semnificativ

numărul de specii din structura fitocenozelor; astfel, Popescu (1963) constată deosebiri
evidente pe cele 4 expoziţii ale movilelor dinBanat, unde versantul nordic este
mai favorabil cormofitelor, dată fiind insolaţia mai moderată, în condiţiile
silvostepei vestice.

3. Pajiştile de bărboasă (Botriochloa ischaemum) din ţara noastră au un

număr mare de specii în condiţiile etajului colinar, unde originea lor este secundară,
faţă de zona de silvostepă şi cea nemorală, situaţie explicabilă prin poziţia
fitocenozelor sale la contactul cu grupări vegetale foarte diferite

4. Aceleaşi pajişti stepice, din apropierea localitţii Mangalia, după ani de păşunat
intensiv şi-au redus diversitatea cu 5-7 specii

5. Fitocenozele edificate de gorun şi carpen prezintă un număr diferit de specii

in diversele regiuni ale ţării noastre, la latitudini şi altitudini diferite, chiar în
condiţiile comparării unor suprafeţe relevate de mărimi apropiate; dacă în
Munţii Zarandului se întâlnesc 52 sp, în Pod Secaşelor fitocenozele totalizează 35
sp, cele din Dl. Cetăţii Neamţului reunesc numai 24 sp

6. Un alt exemplu, este cel al unor fitocenoze edificate de păiuşul sulcat (Festuca
rupicola) şi iarba câmpului(Agrostis capillaris) şi care sunt situate în regiuni
diferite, pe expoziţii diferite (păşune, fâneaţă), iar analiza lor s- a făcut în trei luni
diferite ale sezonului estival.
 

Referindu-ne la numărul de specii din acest exemplu amputut

constata următoarele:
 
 - în condiţiile utilizării lor ca păşune, aceste fitocenoze îşi reduc simţitor
numărul de specii de la vest spre est, chiar la aceleaşi altitudini (diferind
expoziţia şi înclinaţia versanţilor , păşunatul eliminând speciile sensibile)
- folosirea lor ca fâneţe are efecte benefice asupra numărului de specii
- numărul de specii comune, cel puţin în două din cele trei fitocenoze analizate
este de 27 (afinitate floristică de66,6%), fiecare având şi un număr de
specii (între 11 şi 28) care le oferă originalitate

Concluzionând, se poate aprecia că bogăţia specifică este un indicator preţios

al structurii floristice alfitocenozelor, dar şi al asociaţiilor vegetale, ea putând fi
utilizată în caracterizarea indivizilor de asociaţie, dar absolutizarea lui nu poate
la concluzii pertinente.
Este nevoie, printre altele, de a analiza rolul şi ponderea cantitativă a fiecărei specii în
fitocenozele respective.