Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Facultatea de Medicină Veterinară

Specializarea: Controlul și expertiza produselor alimentare
Disciplina: Ecologie si protecția mediului

FIŞĂ DE LUCRU
Studiul ecosistemului (factori abiotici și
biotici din ecosistem – plante și animale)
dintr-o pădure de foioase

Pădurile de foioase sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și

angiospermică. Ele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și
tropicale.
Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300
m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație.
Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt :
salcia, teiul, castanul, aninul, carpenul, gorunul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mestănul,
arțarul, frasinul, ulmul, salcâmul, gârnița, jugastrul etc. din punct de vedere taxonomic
cuprinde familiile: Altingiaceae, Betulaceae, Fagaceae, Buxaceae, Cornaceae, Fabaceae,
Pyrinae, Tilioideae, Lauraceae, Oleaceae, Platanaceae, Rosaceae, Sapindaceae, Aquifoliaceae,
Ulmaceae, Salicaceae și arborele Ginkgo biloba.
Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.
 forma coroanei este determinată în funcție de locul de creștere: arborii izolați
au coroana în formă de cupolă sau de sferă, în timp ce, în cadrul masivelor
forestiere, dezvoltarea acesteia este limitată.
 în funcție de intensitatea luminii, frunzele prezintă caracteristici anatomo-
morfologice și fiziologice diferite: frunzele de lumină sunt mai mici, mai groase,
cu o rețea de nervuri mai densă și stomate mai numeroase, comparativ cu cele de
umbră.
 indicele suprafeței foliare (ISF) depinde de valoarea aprovizionării cu apă și cu
substanțe minerale; el se micșorează în cazul unei aprovizionări insuficiente cu apă
și substanțe minerale; la pădurile pure de stejar ISF = 5 (în anii umezi poate fi mai
mare). În celelate păduri de foioase ISF poate depăși 8, pentru toate speciile,
inclusiv și la arbuști (H. Walter, 1974).
 singura formă de adaptare a speciilor vegetale împotriva temperaturilor scăzute
din timpul iernii o reprezintă călirea (modificări fizico-chimice în protoplasmă),
proces fiziologic care se produce toamna. Prin călire, rezistența la frig a mugurilor
arborilor poate crește de la -5 °C în toamnă, până la -25 °C și chiar -35 °C iarna;
prin călire, arborii care cresc la latitudini medii sunt protejați împotriva
vătămărilor provocate de ger; decălirea se produce primăvara, odată cu încălzirea
aerului.
În aceste păduri trăiesc: lupul, vulpea, căprioara, mistrețul, jderul, veverița, pisica
sălbatică, sturzul, mierla, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, sticletele etc.
 Condiții ecologice
 o climat răcoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte și
moderate sub raport termic.
o anotimpurile de tranziție, primăvara și toamna, caracterizate prin perioade de
frig, joacă un rol capital.
o perioadele marcante de secetă .
o precipitațiile sunt abundente (cca 400-500 mm/an) și repartizate uniform pe
parcursul anului.
o solurile sunt brune de pădure, mai mult sau mai puțin levigate; în funcție de
gradul de aciditate și de umiditate, ele corespund unor asociații vegetale clar
diferențiate.

1. Precizați care sunt materialele necesare pentru a studia această biocenoză.

2. Prezentați etapele pe care le parcurgeți pentru a determina biocenoza.
3. Enumerați factorii abiotici ai ecosistemului.
4. Indică adaptările principale ale plantelor și animalelor analizate.
5. Stabiliți tipul de relații (concurente sau neconcurente) pentru diferite grupe de
organisme: plante-plante; plante-animale; animale-animale

1. Precizați care sunt materialele necesare pentru a studia această biocenoză.

Pentru a studia o bioceoză dintr-un mediu terestru așa cum este această biocenoză
materiale necesare sunt reprezentatea de: panglica centimetrică , determinatoare de plante și
animale și rama metrică.
Deasemenea pentru a investigarea factori abiotici şi biotici care compun acest tip de
biocenoză sunt necesare următoarele ustensile şi aparate :
1.Busola – pt determinarea poziţiei geografice a pădurii de foioase
2.Higrometru– pentru determinarea umidităţii atmosferice din pădurea de foioase
3.Termometru de sol –
4.Termometru de aer – pt măsurarea temperaturii aerului
5. Pluviometru– pentru determinarea cantităţii de apă căzute într-uninterval de timp
6. Anemometru– pentru determinarea vitezei vântului
La toate aceste ustensile și aparate mai adăugăm și materiale necesare studierii factorilor biotici din
această biocenoză , precum: carnețel de notițe, etichete, aparat de filmat/fotografiat, binoclul , lupa,
lopata/, etc...
2. Prezentați etapele pe care le parcurgeți pentru a determina biocenoza.
Pentru a investiga acest tip de biocenoză parcurgem următoarele etape:
1. Etapa pregătitoare:
- documentarea asupra mediului
- cunoaşterea metodelor de lucru
- procurarea echipamentului şi a aparaturii adecvate
2. Etapa cercetărilor în teren:
- reprezintă momentul cel mai important în care se adună materialul informativ
În cazul deplasărilor în teren, se impun următoarele:
- un echipament adecvat (sport)
- folosirea unor ustensile simple şi uşor de procurat
- respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a mediului
- consemnarea rezultatelor investigaţilor desfăşurate în fişe de lucru sau carnețelul de notițe
3. Etapa finală:
- prelucarea infromaţiilor culese din teren şi a materialului recoltat
- formularea concluziilor

3. Enumerați factorii abiotici ai ecosistemului.

• Factorii abiotici reprezintă totalitatea elementelor și condițiilor neînsuflețite care influențează un
anumit areal.
• Factorii abiotici sunt reprezentați de :
• Factorii cosmici
• Factorii climatici
• Lumina
• Temperatura aerului si a solului
• Precipitatiile
• Umiditatea
• Vantul
• Factorii hidrologici
• Factorii edafici
• Factorii geomorfologici

4. Indică adaptările principale ale plantelor și animalelor analizate.

 toamna, doatorită faptului că arborii ce alcătuiesc acest tip de biocenoză au
când frunzele caduce, funcția lor de fotosinteză încetează.
 arborii izolați au coroana în formă de cupolă sau de sferă, în timp ce, în cadrul
masivelor forestiere, dezvoltarea acesteia este limitată.
 frunzele arborilor dispuși spre lumină sunt mai mici, mai groase, cu o rețea de
nervuri mai densă și stomate mai numeroase, comparativ cu cele dispuse spre
umbră.
 indicele suprafeței foliare (ISF) se micșorează în cazul unei aprovizionări
insuficiente cu apă și substanțe minerale;. În pădurile de foioase ISF poate
depăși 8, pentru toate speciile, inclusiv și la arbuști (H. Walter, 1974).
 singura formă de adaptare a speciilor vegetale împotriva temperaturilor scăzute
din timpul iernii o reprezintă călirea (modificări fizico-chimice în
protoplasmă), proces fiziologic care se produce toamna. Prin călire, rezistența
la frig a mugurilor arborilor poate crește de la -5 °C în toamnă, până la -25 °C
și chiar -35 °C iarna; prin călire, arborii care cresc la latitudini medii sunt
protejați împotriva vătămărilor provocate de ger; decălirea se produce
primăvara, odată cu încălzirea aerului.

5. Stabiliți tipul de relații (concurente sau neconcurente) pentru diferite grupe

de organisme: plante-plante; plante-animale; animale-animale

Neutralismul - este o asociere lipsită de influenţe reciproce şi are o importanţă redusă.

 de exemplu, vulpea care consumă şoareci şi iepuri şi ciocănitoarea care se hrăneşte cu
insecte în aceeaşi pădure de foioase nu se afectează reciproc, nişele lor ecologice fiind
separate.
Mutualismul - reprezintă o asociaţie bilateral benefică, care formează elementele de bază ale
organizării multor comunităţi.
 de exemplu, a ) micorizele care reprezintă rezultatul asocierii simbiotice dintre
ciuperci şi rădăcinile arborilor.
Prezenţa micorizelor conferă plantelor în general avantaje legate de nutriţie şi
dezvoltare, iar ciupercilor, sursa de carbon.
Fungii au şi un rol:
- protector faţă de patogeni, prin crearea unor bariere fizice sau prin producerea unor acizi
volatili cu efect fungistatic şi antibiotic,
- limitează absorbţia unor metale grele (Zn, Cd),
- ameliorează apărarea împotriva erbivorelor
- degradează şi absorb nutrienţii din litieră
- contribuie la îmbunătăţirea structurii solului
b) Polenizarea. La cele mai multe specii dicotiledonate este realizată cu
ajutorul insectelor, păsărilor, liliecilor sau mamiferelor mici, care sunt angajate în transferul
polenului de la plantă la plantă.